1

3. LIPIRE TARE I LIPIRE MOALE

3.1. GENERALITATI Lipirea este o asamblare nedemontabila a pieselor metalice cu ajutorul unui material de adaos (aliaj de lipit) adus n stare topita la o temperatura cu minimum 50C sub temperatura de topire a pieselor de asamblat.
Lipirea se realizeaza prin difuziunea particulelor aliajului n materialul de baza si prin formarea unei mici zone de aliere. Metalele de baz nu se topesc. Se poate utiliza flux sau un mediu protector (gaz de protecie sau vid).

Fig. 3.1. Figura 3.1. Lipire Principalul proces de natur fizic la lipire este umectarea, aciune reciproc ntre metalul de baz netopit i metalul de adaos topit. Temperatura de umectare este temperatura la care trebuie nclzit metalul de baz pentru ca metalul de adaos s fie lichid. Prin umectare se intelege contactul care se obtine la depunerea unei picaturi de aliaj de lipire topit pe suprafata metalului de baza , conform figurii de mai jos, in care se prezinta doua situatii extreme.

Umectarea este cu atat mai buna si aderenta cu atat mai mare , cu cat unghiul este mai redus. Umectarea se considera buna daca unghiul este sub 900 si ea este necesara pentru asigurarea umplerii rostului dintre piesele de imbinat.

2
Daca unghiul este sub 450, umectarea se considera foarte buna. Ea se produce numai in cazul cand piesele de lipit sunt incalzite la temperatura corespunzatoare , numita temperatura de umectare; la lipirea cu alama a fontei, ea este cuprinsa intre 650 si 800 0C, iar la lipirea cu alama a otelului intre 800 si 950 0C. Umectarea poate fi influentata si de fluxurile folosite la lipire, care asigura curatarea chimica a piesei de lipit si pregatesc astfel piesa pentru lipire. Tabel 3.1. Grupa 1 2 3 4 Unghiul de contact (o) 0-14 15-75 76-90 91-180 Capacitatea de umectare umectare foarte bun umectare bun umectare satisfctoare umectare nesatisfctoare

3.2. AVANTAJELE PROCESULUI DE LIPIRE:

- lipsa concentratorilor si evitarea aparitiei fisurilor; - lipsa tensiunilor interne (temperaturi joase de lucru); - posibilitatea asamblarii pieselor subtiri (table, fire) fara pericolul arderii; - posibilitatea asamblarii pieselor din metale diferite (cu exceptia celor de Al si Mg care se lipesc numai ntre ele); - mentinerea formei dupa lipire.

3.3. DEZAVANTAJELE PROCESULUI DE LIPIRE:

- rezistenta redusa; - rezistenta locala slaba la coroziune.

3.4. DOMENII DE UTILIZARE:

- conexiunea conductorilor electrici (lipire cu ciocanul); - tevi pentru schimbatoare de caldura; - carcase, aparatura electrotehnica, electronica; - aparatura de uz casnic, aparatura medicala; - vehicule usoare; - industria alimentara (conserve); - aparate de masura, scule (placute dure aschietoare); - tehnica nucleara; - frigotehnie ; - aviatie (camere de ardere).

3.5. CLASIFICARE:
- lipituri metalice moi (ttop 450C); - lipituri metalice tari (ttop > 450C).

Lipire tare (brazarea)

Procedeu de mbinare destinat metalelor la care aliajul de lipire, topit n timpul sau dup nclzire, este introdus, respectiv meninut de ctre fore capilare, n rostul dintre suprafeele strns alturate. Temperatura de topire a aliajului de lipire este de obicei peste 450 0C, dar n orice caz mai mic dect temperatura de topire a metalului de baz. Caracteristicile lipiturilor tari sunt: - comparabile cu sudura; - au rezistenta mecanica ridicata;

3
- sunt folosite la mbinari de rezistenta - etansare supuse la solicitari mici si mijlocii (placute dure aschietoare, asamblari arbore-butuc, asamblarea tevilor, instalatii nucleare, tehnica frigorifica, aviatie). Aliaje pentru lipire: Al-Si, Cu-Zn, aliaje de Ni, Mg, Ag, Au, etc. Fluxuri utilizate pentru usurarea lipirii: fluorati sau clorati de Na, K, Li, borati, fluorborati, borax topit. Alamele de lipit (Cu-Zn) STAS 204-77 cu adaosuri de Si sau Sn se folosesc la lipirea pieselor importante (oteluri, fonte maleabile, nichel si uneori cupru, cu precautii). Aliajele de Ag (STAS 8971-80) se utilizeaza pentru lipituri importante la piese din oteluri, nichel si aliaje de nichel, metale dure (carburi metalice) si metale pretioase. n anumite conditii se pot lipi si aliaje de Al, otel inoxidabil, titan si aliajele sale. Aliajele de lipit se livreaza sub forma de bare, srma sau graunte. Particularitati tehnologice: 1) Lipirea Aluminiului. Aliajul de adaos este pe baza de Al, Si, Cu sau Zn. Pozitionarea pieselor de asamblat se face la rece; se folosesc fluxuri. 2) Lipirea otelului inoxidabil. Aliajele de lipit sunt: 82%Au + 18%Ni (Ttop < 950C) sau Paladiu-nichel (60%Pa + 40%Ni; Ttop < 1250C). Lipire n cuptor.

Lipire moale Procedeu de mbinare cu ajutorul unui metal de adaos, care are o temperatur de topire mai sczut dect cea a metalelor de baz, de obicei sub 450 0C i care umecteaz metalul de baz. De regul, lipirea moale necesit utilizarea fluxului. Metalele de baz nu se topesc.
Caracteristicile generale ale acestui procedeu sunt: - Rezistenta redusa la forfecare (< 40 MPa, la 20C); - Temperatura de exploatare mai mica de 300C; - Aliaje de lipit utilizate: Sn-Pb, cu adaosuri de Sb (Ttop = 183 325C); Ag-Pb-Sn (Ttop = 235 310C); Aspecte particulare 1) Lipirea aluminiului este dificila, datorita conductivitatii termice ridicate si a tenacitatii cauzate de stratul de oxid. Alumiul turnat nu se lipeste. Aliajele de lipit pot fi pe baza de Sn, Pb + Zn, Cd sau pot fi aliaje de Zn + (3 10%)Al sau Cu. Suprafetele de lipit trebuie curatate perfect de grasimi si mai ales de stratul de oxid (cu perie cu fibre de sticla sau de otel, ultrasonic sau chimic, cu clorura de Zn). 2) Lipirea magneziului se recomanda numai pentru umplerea unor defecte de suprafata. Se folosesc aliaje de lipit cu 60%Cd + 20%Zn + 10%Sn sau 90%Cd + 10%Zn (punctele de topire sunt de 150C, respectiv 260C). ncalzirea se realizeaza cu flacara. 3) Aliajele de cupru Alamele (aliajele Cu-Zn) se lipesc folosind fluxuri active de clorura de Zn sau amoniu si acid clorhidric liber. Dupa lipire se face o recoacere la 250 270C. mbinarile au o rezistenta buna la forfecare (40 50 MPa). 4) Otelurile inoxidabile sunt dificil de lipit din cauza oxidului de suprafata si a conductibilitatii termice scazute. Se recomanda curatarea perfecta a suprafetelor (mecanic sau chimic). Piesele din otel se lipesc cu fluxuri de acid hidrocloric cu Zn. Dupa lipire se ndeparteaza fluxul coroziv. 5) Lipirea fontei se executa cu flacara oxiacetilenica cu un debit de acetilena de 30-35 l/h pentru fiecare milimetru de grosime a piesei . Se folosesc fluxuri pe bazi de borax sau acid

4
boric , iar ca aliaje de lipire, aliaje staniu-cupru, nichel-cupru, etc.

3.6. METODELE DE LIPIRE

Metoda de lipire se alege tinand seama de: - materialul si dimensiunile pieselor; - forma imbinarii; - tipul aliajului de lipit; - numarul de piese lipite; - instalatiile de lipire existente. Tabel 3.1 Metode de lipire Modul de executare Caracteristici Cu ciocanul de lipit Ciocanul se ncalzeste la o temperatura mai mare dect cea la care se topeste aliajul de lipit. Cu flacara (lampa de Lampa de mna sau flacara mna) oxiacetilenica. Cu rezistente electrice Electrozi de Cu, pentru a se evita (efect Joule) suprancalzirile locale. Timp redus de ncalzire. Cufundarea n baie de ncalzirea baii se face cu electrozi sare topita (baie de de grafit. Piesele de asamblat se aliaj de lipit) introduc n baie n zona de lipire. Prin inductie Locul de lipit este ncalzit prin curent electric variabil. ncalzire n cuptor Se introduce toata piesa dupa ce, n prealabil, s-a depus materialul de adaos. n cuptor exista atmosfera protectoare de gaz. Aliajul topit difuzeaza mai usor. Fluxul contine clorura de zinc ncalzita la 345380C. Aceasta reactioneaza cu Al (material de baza) si depune Zn pe rost.

Domenii de aplicare Lipituri moi (unicate, electrotehnica). Otel, cupru sau aliaje. Piese mari, serie mare. Lipituri moi sau tari.

Cu si aliajele sale (unicate sau serie). Productivitate mare. Productie n flux continuu (serie mare). Pentru materiale feromagnetice Lipituri moi sau tari, serie mare

Cu ultrasunete Cu flux reactiv de lipire

Pentru Al, Cu, Ag, Mg. Aluminiu (metoda unica de lipire a aluminiului).

3.7. TEHNOLOGIA DE LIPIRE FLACARA

Etape: Ajustarea si curatirea suprafetelor ce trebuiesc lipite; Acoperirea cu strat de flux a suprafetelor ce trebuiesc lipite( borax dizolvat in apa) rigidizarea pieselor ce urmeaza a fi lipite pentru a nu se deplasa in timpul lipirii; Se aseaza piesele pe un suport; Se aplica pe locul cusaturii bucati de aliaj topit; Se incalzeste locul cusaturii cu lampa de benzina sau cu un arzator cu oxiacetilena pentru sudura pentru topirea aliajului de lipit;

5
Racire lenta in atmosfera a cusaturii; Inlaturarea fluxului; Spalare cu apa din abundenta; Stergere cu o carpa uscata; Dupa lipire se face un control nedistructiv (prin sondaj).

Functiile principale pe care trebuie sa le dezvolte fluxul sunt: Dizolvarea oxizilor si impuritatilor care se gasesc pe suprafetele metalice care vor fi lipite; Ajuta la fuziune si mareste fluiditatea aliajului cu care se va lipi; Previne formarea de noi oxidanti in timpul incalzirii; Poate fi inlaturat impreuna cu impuritatile dizolvate de aliajul topit, neformand nici bule de aer, nici vapori, eliminand cu aceasta posibilitatea de a lasa pori.

Sudarea prin lipire lipire tare la care un rost deschis este umplut cu aliaj de lipire. Procedeul este asemntor cu sudarea prin topire, temperatura de topire a metalului de adaos fiind mai mic dect cea a metalelor de baz, dar mai mare de 450 0C (nu sunt utilizate fore capilare). Protecia muncii: n funcie de tipul procedeului de lipire utilizat se vor respecta toate normele specifice de tehnica securitii muncii, incluznd prelucrarea metalelor prin achiere, tiere i respectiv transportul, depozitarea i utilizarea acetilenei, oxigenului, azotului, etc. Se va acorda o atenie deosebit la lipirea prin utilizarea fluxurilor de lipire, evitndu-se contactul acestora cu pielea. Se recomand ventilarea corespunztoare a spaiilor de lucru. Fig. 3.2.