CAP. 2.

4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA OȚELURILOR

1. Introducere în metalurgia oțelurilor

SR EN 10020 : 1993
Definirea şi clasificarea mărcilor de oţel
Oţel = material care conţine în greutate mai mult fier decât orice alt element considerat individual, care
are un conţinut de carbon în general mai mic decât 2% şi care conţine şi alte elemente chimice.

Proprietăţile oţelurilor variază

într-o gamă largă şi depind în
esenţă de compoziţia chimică,
tehnologia de procesare,
precum şi de condiţiile de
exploatare: temperatură, regim
de aplicare a sarcinilor.
Ex: două piese din aceeaşi marcă de oţel,
compoziţie chimică, cu caracteristici
mecanice identice (rez. la tracţiune,
duritate etc.), pot avea o comportare
esenţial diferită la solicitări dinamice,
datorită tehnologiei de procesare
(sudare). În ZIT se pot produce segregări
ale impurităţilor (S, P) la limita de
grăunte, fragilizând materialul (funcţie de
energia liniară la sudare).
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA OȚELURILOR

1. Introducere în metalurgia oțelurilor

PROPRIETĂŢILE INTRINSECI ALE MATERIALELOR

Rezistenţa la tracţiune, compresiune, încovoiere, forfecare, torsiune

Rezistenţa la oboseală, Limita de curgere, Rezilienţa, Duritatea
MECANICE Modulul de elasticitate (longitudinal, transversal), Rezistenţa la uzură, Fluajul

Structura cristalină, Densitatea, Punctul de topire, Vâscozitatea, Presiunea de

FIZICE vapori, Porozitatea

CHIMICE Electronegativitatea, Coroziunea, Oxidarea, Greutatea Moleculară, Hidratarea

Conductivitatea electrică, Constanta dielectrică, Mobilitatea sarcinilor, Densitatea

ELECTRICE
de sarcină

OPTICE Transparenţa, Reflectivitatea, Indicele de refracţie, Emisia şi Absorţia

TERMICE Conductivitatea termică, Căldura specifică, Coeficientul de dilatare, Emisivitatea

termică, Coeficientul de Difuzie

MAGNETICE Permeabilitatea magnetică, Susceptibilitatea magnetică, Curba de histerezis

Timpul de înjumătăţire, Radioactivitatea, Secţiunea eficace de interacţiune,

NUCLEARE Energia de legătură a nucleului
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
PROPRIETĂŢILE TEHNOLOGICE ALE MATERIALELOR

Deformabilitatea Aşchiabilitatea Sudabilitatea

Turnabilitatea Călibilitatea Ductibilitatea

Forjabilitatea, Maleabilitatea etc.

Proprietăţile tehnologice caracterizează capacitatea de prelucrare şi modul de comportare a materialelor
metalice la diferite procese tehnologice de prelucrare la cald sau la rece. Cele mai importante proprietăţi
tehnologice sunt: turnabilitatea, deformabilitatea plastică, sudabilitatea, aşchiabilitatea, călibilitatea,
susceptibilitatea la supraîncălzire, susceptibilitatea la deformare şi fisurare.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
1. Introducere în metalurgia oțelurilor

PRINCIPALELE
SURSE DE
MINEREURI
METALICE

Pentru fier:
Fe - hematita (Fe2O3)
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
1. Introducere în metalurgia oțelurilor
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
2. Procedee de elaborare a oțelurilor

ELABORAREA PRIMARĂ ELABORAREA SECUNDARĂ

Extragerea brută a metalului sau aliajului
din minereuri printr-o serie de transformări
fizico-chimice (metale sau aliaje brute).
Acestea conţin impurităţi în cantităţi mari,
ceea ce afectează proprietăţile acestora,
fiind improprie folosirea lor în această stare
ptr. fabricaţia de piese.
Prelucrarea prin afinare a metalelor sau
aliajelor brute pentru eliminarea
impurităţilor până la limitele admisibile
(metale sau aliaje industriale).
Prelucrarea prin rafinare a metalelor
industriale produce metale tehnic pure
prin eliminarea avansată a impurităţilor.

PROCEDEE PENTRU ELABORAREA OȚELULUI (uzuale)

- cuptor electric cu arc cu captușeala bazică sau acidă,
- cuptor electric cu inducţie,
- convertizor cu oxigen.

Materiile prime metalice pentru încărcătura inițială sunt: fierul vechi și fonta de afânare.
Acestea sunt caracterizate prin compoziţia chimică (determină cantitatea de zgură şi
caracterul acesteia ↔ căptuşeala cuptorului) și starea fizică (calupuri de fontă solidă sau
fontă lichidă, în cazul convertizorului cu oxigen).
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
2. Procedee de elaborare a oțelurilor

Afinarea prin convertizoare Afinarea în cuptoare cu vatră

fără sursă exterioară de căldură cu aport de sursă exterioară de căldură

insuflare insuflare
de aer de O2

Cuptor Siemens-Martin
Convertizor
stationar
Bessemer Thomas Elementele însoţitoare şi impurităţile
acid bazic LD (Linz-Donawitz) existente în baia metalică sunt mai avide
faţă de oxigen decât fierul şi astfel prin
Bazicitatea sau aciditatea zgurei se oxidare selectivă se realizează procesul de
apreciaza prin raportul B =% CaO /%SiO2 afinare a oţelului.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
2. Procedee de elaborare a oțelurilor

Sulful se dizolvă în baia de fier topit sub forma de FeS. În stare solida, FeS nu este solubilă în
fier şi precipită sub formă de eutectic, la limitele intergranulare, ceea ce produce fragilitatea
la cald. Desulfurarea se face cu ajutorul Mn sau cu ajutorul CaO (var nestins).

Atunci când zgura este puternic bazică (bogata în CaO) şi temperatura este mare, desulfurarea
se poate face si în oala de turnare prin injectarea unor desulfuranţi sub formă de pulbere
(CaSi, CaC2, Mg etc.). În functie de natura fondanţilor folosiţi şi implicit de natura zgurilor
rezultate, procedeele de elaborare a oţelurilor pot fi:
- acide, când zgura are un caracter acid
- bazice, când zgura are un caracter bazic.
- bazicitatea sau aciditatea zgurei se apreciază prin raportul B =% CaO /%SiO2;

Captuşeala utilajului în care se elaborează oţelul trebuie să aibă acelaşi caracter cu fondantul
sau zgura pentru a nu intra în reacţie.

Prin procedeele acide nu pot fi eliminaţi sulful şi fosforul care necesită un fondant bazic. De
aceea, pentru astfel de procedee de elaborare se impune ca încărcătura să conţină aceste
elemente (S, P) în proporţiile impuse de compoziţia chimică a oţelului.

Prin procedeele bazice se elimină fosforul şi sulful, dar se elimină cu mare greutate FeO.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
2. Procedee de elaborare a oțelurilor
Elaborarea oţelului în cuptoare cu inducţie
Cuptoarele electrice cu inducţie, se utilizează în
turnătoriile de oţel şi fontă , (limitat în siderurgie),
pot avea căptuşeală acidă sau bazică, cu creuzet
sau cu canal.

Principiul de funcţionare se bazează pe

transmiterea energiei electromagnetice la
încărcătura metalică supusă topirii, situată în
câmpul magnetic variabil al unei bobine
inductoare, încălzirea efectuîndu-se prin efectul
Joule-Lenz al curenţilor turbionari induşi. În cazul în
care materialul este feromagnetic se adaugă de
asemenea, încălzirea prin efectul de histerezis până
la punctul Curie.
Cuptor electric cu inducţie cu
Cuptoarele electrice cu inducţie cu creuzet sunt creuzet de 12 t capacitate
constituite dintr-o carcasă în care se găseşte 1 - inductor; 2 - ecran feromagnetic; 3 -
creuzetul bazic sau acid (realizat prin ştampare) şi creuzet; 4 - zidărie; 5 - carcasa;
inductorul - o spiră de cupru răcită cu apă. 6 - capac;7 - jgheab de evacuare.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
2. Procedee de elaborare a oțelurilor

Viteza de turnare este factorul determinant pentru

dimensionarea instalaţiei de turnare continuă, deoarece
influenţează sensibil productivitatea, numărul necesar de
fire (pentru a putea goli în timpul maxim admisibil oala de
turnare de o anumită capacitate la turnarea unui
semifabricat de secţiune dată) şi secţiunea minimă a
semifabricatului turnat.
În practică se alege viteza maximă admisă de turnare, în
funcţie de calitatea oţelului, secţiunea semifabricatului şi în
special raportul dintre suprafaţa de cedare a căldurii şi
volum, timpul de solidificare şi distanţa dintre cristalizor şi
dispozitivul de debitare. Linii de turnare
O valoare prea mare a vitezei de turnare conduce la continuă
formarea unei cruste prea subţiri în cristalizor, fără o
rezistenţă suficientă la presiunea ferostatică a miezului
lichid, ceea ce are ca efect pericolul străpungerilor.
De asemenea, viteza prea mare măreşte porozitatea axială,
facilitează formarea fisurilor longitudinale şi necesită o
înălţime mare a instalaţiei datorită creşterii adâncimii zonei
lichide, respectiv a lungimii metalurgice.
Punctele critice ale
diagramei Fe-Fe3C

Linia Temperatura Semnificaţie (la răcire)

A0 210C Transformarea magnetică a Fe3C (este paramagnetică peste 210C)
A1 Temperatura de transformare eutectoidă, S → P + Fe3CK
727C
PSK
A2 Transformarea magnetică a feritei  (paramagnetică peste A2)
770-727C
MOSK
A3 Transformarea austenitei în ferită
912-727C
GOSK
A4 Transformarea alotropică a Fe în Fe
1495-1394C
NH
Acem Separarea de cementită secundară din austenită
1148-727C
ES
CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
3. Prelucrarea produselor din oțel
LAMINAREA
Laminarea constă în reducerea secţiunii şi mărirea lungimii materialului prin deformarea
între doi cilindri de laminor care se rotesc continuu în sensuri contrarii, realizând
concomitent şi avansarea semifabricatului. Dimensiunile materialului se reduc în sensul
presării şi cresc în celelalte direcţii.
Laminarea se pretează mai ales pentru obţinerea de piese lungi cu secţiune constantă (table
laminate, bare, țevi), respectiv pentru obţinerea unor produse finite sau semifinite cu
configurații geometrice complexe (profile deschise, închise, şine, profile amprentate).
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
4. Compoziție chimică și impurități

Clasificarea oțelurilor corelat cu conținutul în elemente chimice.

Elemente de Continut [%]
aliere Slab aliat Mediu aliat Înalt aliat
Si 0,5 – 1,1 1,1 – 6,0 > 6,0
Mn 0,8 – 1,8 1,8 – 6,0 > 6,0
Cr 0,3 – 0,5 0,5 – 6,0 > 6,0
Ni 0,3 – 0,5 0,5 – 4,5 > 4,5
Mo 0,05 – 0,1 0,1 – 1,0 > 1,0
V 0,05 – 0,1 0,1 – 1,0 > 1,0
Ti < 0,04 - -
B < 0,0005 > 0,0005 > 0,003
W 0,2 – 0,3 0,3 – 4,0 > 4,0
Co 0,2 – 0,3 0,3 – 1,0 > 1,0
Al - < 0,3 > 0,3
Cu - < 0,4 > 0,4
Pb - < 0,4 > 0,4
SUMA <5 5 - 10 > 10
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
4. Compoziție chimică și impurități

Influenţa concentraţiei de carbon asupra

microstructurii oţelurilor hipoeutectoide (α+P)
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
4. Compoziție chimică și impurități

INCLUZIUNI NEMETALICE

ENDOGENE EXOGENE
Iau nastere in baia metalică (provin Origine străină de topitură (provin
din topitură): din zgura, materiale refractare).
• Oxizii (duri, fragili)
• Sulfurile (MnS, incluziuni plastice)
• Silicații
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
4. Compoziție chimică și impurități

Incluziuni nemetalice în ferită sub formă de benzi alungite în direcţia de laminare.

După normalizare grăunţii de ferită au căpătat o formă echiaxială, în vreme ce
incluziunile nemetalice au rămas alungite.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
5. Caracteristicile oțelurilor

Tenacitatea - Masura energiei de rupere a materialului

Un material tenace: Rezistenta + Ductilitate
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
5. Caracteristicile oțelurilor
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
5. Caracteristicile oțelurilor. Comportarea la sudare

Comportarea la sudare reprezintă

aptitudinea pe care o are un oțel de a
forma îmbinări sudate nedemontabile în
anumite condiţii practice de execuţie.

Este determinată de:

- Proprietăţile metalului de bază şi a celui adaos. Compoziţia chimică, concentraţia şi distribuţia

impurităţilor şi a incluziunilor nemetalice, de gaze, porozitate, microstructura, etc.
- Tehnologia de sudare, ordinea de execuţie a sudurilor, viteza de sudare şi de răcire, intensitatea de
încălzire, controlul tensiunilor interne, numarul de treceri etc.;
- Solicitările din exploatarea construcţiei sudate, modul de exploatare: temperaturi, regim variaţii
sarcini, caracteristici mediu (coroziv, sudare sub apă, vânt, umiditate), starea de tensiuni anterioara
sudarii, etc.
- Factori constructivi: grosimea materialelor sudate, variaţii de grosime, concentratori de tensiune, tipul
îmbinării, convexitate/concavitate suprafaţă cusătură, forma rosturilor, adâncimea de pătrundere,
complexitatea construcţiei sudate, etc.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
5. Caracteristicile oțelurilor. Comportarea la sudare

Zonele de transformări structurale la sudarea oţelurilor.

 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR
5. Caracteristicile oțelurilor. Comportarea la sudare
Zona Zona de recristalizare Zona de normalizare Structură columnară
fragilităţii la apare la oţelurile deformate la structura formată din grăunţi orientată după
albastru rece, structură cu grăunţi feritici fini, echiaxiali ferito-perlitici, gradientul termic
microscopic recristalizaţi, echiaxiali pe lângă are caracteristicile mecanice
nu diferă de perlită deformată cele mai bune
Linia de topire
structura
metalului de
bază, Zona transformărilor parţiale
formaţiuni structură feritico-perlitică, o parte
mici de nitruri din ferită este netransformată Zona de supraîncălzire
se separă la (aspectul feritei rămâne orientat structură grosolană
limitele de în şiruri după direcţia de ferito-perlitică (tip
grăunţi. laminare) Wiedmannstatten)
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

7. Clasificarea oțelurilor . CLASE DE CALITATE

DE UZ GENERAL
Oţeluri elaborate prin procedee
obişnuite, fără tehnologii speciale de
fabricaţie:
• nu necesită TT;
• caracteristici prescrise mecanice
conţinut limitat: C, P, S;
• nu se impun condiţii particulare
pentru nici un element de aliere,
cu excepţia Mn, Si.
NEALIATE
DE CALITATE
Oţeluri pentru care nu au fost
prescripţii:
• pentru comportamentul la TT
• pentru incluziuni nemetalice;
• elaborate mai îngrijit ca la
„A”;
• valorile referitoare la calitate
mai ridicate.
SPECIALE
Oţeluri elaborate îngrijit,
cu prescripţii pentru:
• puritate superioară;
• conţinut incluziuni
redus;
• comportament precizat
la TT.

ALIATE
DE CALITATE
Oţeluri cu caracteristici prescrise, realizate prin
adaos de elemente de aliere; nu sunt destinate TT.
Ex: cu granulaţie fină, sudabile; pt. electrotehnică;
pt. şine de cale ferată; pentru deformări severe la
rece, etc.
SPECIALE
Elaborate în condiţii speciale de fabricaţie si
control; având caract.superioare fizico-mecanice,
datorită compoziţiei chimice garantate.
Ex: inoxidabile, refractare, pt. rulmenţi, scule, cu
proprietăţi fizico-chimice speciale, etc.
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

8. Simbolizarea oțelurilor (standarde SR, EN, ISO)

EN-10025 şi EN-10027

Grupa OŢEL Starea de livrare

S oţel structural M laminat termomecanic
N laminare normalizanta
AR brut laminat
Caracteristici mecanice
XXX limita de curgere min. MPa S235 şi S275 se pot livra în calităţile: JR, J0 şi J2
S355 se poate livra în calităţile: JR, J0, J2 şi K2
S450 se livrează în calitatea J0

S 355 J2 + Z35 + M conform EN 10025-2

Caracteristici mecanice Cerinţe speciale
min.27J min.40J Temp.°C Z15 gâtuire min.15%
JR KR 20
J0 K0 0 Z25 gâtuire min.25%
J2 K2 -20 Z35 gâtuire min.35%
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

8. Simbolizarea oțelurilor (standarde SR, EN, ISO) – SR EN 10027-1:2006

G – oţeluri turnate G – Steel Castings
S – oţeluri structurale pentru construcţii S – Structural Steels
P – oţeluri pentru recipiente sub presiune P – Pressure Vessel Steels
L – oţeluri pentru ţevi, L – Linepipe Steels
E – oţeluri pentru construcţii mecanice E – Engineering Steels
B – oţeluri pentru armarea betonului; B – Steels for Reinforcing Concrete
Y – oţeluri pentru beton precomprimat; Y – Steels for Prestressing Concrete
R – sine de cale ferată R – Steels for Rails
D - oţeluri pentru deformări plastice la rece D – Steels for Cold Forming
M – oţeluri pentru electrotehnică M – Electrical Steels

Simbolurile suplimentare:
H – secţiuni tubulare
L – rezistent la temperaturi joase (energia consumată la impact specificată la - 50°C)
M – laminat termomecanic (laminare controlată)
N – laminare normalizantă (procesul final de laminare se efectuează într-un interval de temperaturi
care conduce la o stare a materialului echivalentă cu cea obţinută după normalizare)

Exemplu: S355 M L (laminat termomecanic M si rezistent la temperaturi joase L)

 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

8. Simbolizarea oțelurilor (standarde SR, EN, ISO) – SR EN 10027-1

Simbolurile suplimentare :
A – durificare prin precipitare;
M – laminare termo-mecanică;
N – normalizare sau laminare normalizantă;
(procesul final de laminare se efectuează într-un
interval de temperaturi care conduce la o stare a
materialului echiv. cu cea obţinută după normalizare)
Q – călire şi revenire;
G – alte caracteristici (nivelul de calmare):
G1 – turnat şi necalmat;
G2 – turnat şi calmat;
G3 – turnat, calmat şi normalizat;
G4 – livrare conform executantului.
Simbolurile A, M, N si Q se aplică la oţelurile cu
granulaţie fină;
C – formare la rece specială;
D – acoperire la cald;
E – emailare;
F – piese forjate;
H – secţiuni tubulare;
L – rezistente la temperatură joasă,
(energia consumată la impact specificată la - 50°C);
P – palplanşă;
S – construcţii navale;
T – ţevi;
W – rezistent la intemperii
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

8. Simbolizarea oțelurilor (standarde SR, EN, ISO) – SR EN 10027-1

Nr. Exemplu simbolizare

crt. oţel conform Standard de
Observaţii
SR EN 10027-1:2006 oţel

1. S235JR EN 10025-2 Oţel structural: Rp0,2 =235MPa, 27J la 20°C (R)

Oţel structural: Rp0,2 =355MPa, normalizat (N), rezistent
2. S355NL EN 10025-3
la temperaturi joase (L)
Oţel structural: Rp0,2 =355MPa, laminat termo-mecanic
3. S355ML EN 10025-4
(M), rezistent la temperaturi joase (L)
Oţel pentru recipiente sub presiune: Rp0,2 =355MPa,
4. P355QH EN 10028-6
călit şi revenit (Q), rezistent la temperatură ridicată (H)
Oţel pentru ţevi: Rp0,2 =360MPa, normalizat (N), clasa
5. L360NB EN 10208-2
de calitate B
Oţel pentru construcţii mecanice (sudabil):
6 E355K2 EN 10296-1
Rp0,2=355MPa,
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

8. Simbolizarea oțelurilor (standarde SR, EN, ISO)

EN-10027-1:2006
Oţeluri nealiate care au: Mn  1%
Oţeluri aliate (excepţie cele rapide) unde elementele de aliere luate individual < 5%

Grupa OŢEL slab aliat

Concentraţia de carbon Exemple:
exprimată în sutimi de procent
Simbol oţel Standard Compoziţie (concentraţii medii)
C= 0,13% 13CrMo4-5 EN 10028-2003 C=0,13%; Cr=1%; Mo=0,5%
24CrMo13-6 EN 10085-2001 C=0,24%; Cr=3,25%; Mo=0,6%
41CrAlMo7-10 EN 10085-2001 C=0,41%; Cr=1,7%; Al=1%

13CrMo4-5
Elemente de aliere Element Factor
Concentraţia medie a
Cr, Co, Mn, Ni, Si, W 4
elementelor de aliere Al, Be, Cu, Mo, Nb, Pb, Ta, Ti, V, Zr 10
multiplicate cu factorii din Ce, N, P, S 100
tabelul alăturat
B 1000
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

8. Simbolizarea oțelurilor (standarde SR, EN, ISO)

EN-10027-1:2006
Oţeluri înalt aliate (cu excepţia celor rapide) unde cel puţin concentraţia medie a
unui element este  5%

Grupa OŢELURI ÎNALT ALIATE

Concentraţia de carbon Exemple:
exprimată în sutimi de procent Simbol oţel Standard Compoziţie (concentraţii medii)
C= 0,10% X10CrNi18-8 EN 10088-2005 C=0.1%; Cr=18%; Ni=8%
X6CrMoNb17-1 EN 10088-2005 C=0.06%; Cr=17%; Mo=1%
X100CrMoV5 C=1%; Cr=1.25%

X10CrNi18-8 Prefixul
G – este pentru oţeluri turnate
PM – oţeluri obţinute prin metalurgia pulberilor
Elemente de aliere
Concentraţia medie a Exemplu:
elementelor de aliere GX10CrNi18-8
 CAP. 2.4 ELABORAREA ȘI CLASIFICAREA
OȚELURILOR

Certificatul de inspecție (EN 10204)

SR EN 10204:2005 – Produse metalice. Tipuri de documente de inspectie. Se precizează

următoarele documente de inspecție :

Certificat de inspectie 2.1 : Declarația de conformitate cu comanda, în care producătorul declară că

produsele furnizate sunt în conformitate cu cerințele din comandă , fără includerea rezultatelor
testelor.

Certificat de inspectie 2.2 : Raport de încercare, în care producătorul declară că produsele furnizate
sunt în conformitate cu cerințele comenzii și în care el furnizează rezultatele testelor pe baza de
control non- specifice .

Certificat de inspectie 3.1: Certificat de inspectie, eliberat de către producător , în care acesta declară
că produsele furnizate sunt în conformitate cu cerințele comenzii și în care el furnizează rezultatele
testărilor. Unitatea de testare și testele care trebuie efectuate sunt definite de caietul de sarcini ,
regulamentul oficial și normele corespunzătoare și / sau comanda beneficiarului. Documentul este
eliberat și validat de către reprezentantul de inspecție autorizat al producătorului, independent de
departamentul de producție.

Certificat de inspectie 3.2 in conformitate cu EN 10204:2004 este elaborat de reprezentantul

autorizatul de inspecție al producătorului și reprezentantul autorizat de control din partea
beneficiarului sau un inspector desemnat de organismal de certificare. Certificatul trebuie să
precizeze că produsele sunt în conformitate cu comanda și rezultatele testelor.