LICEUL TEHNOLOGIC

PROIECT
pentru examenul de certificare a calificării profesionale
Nivel 4

Calificarea profesională : Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii

Tema proiect :

ASAMBLAREA PIESELOR METALICE

PRIN SUDARE CU ARC ELECTRIC

Absolvent, Profesor îndrumător ,

Promotia
 CUPRINS

ARGUMENT

1. SUDABILITATEA METALELOR SI ALIAJELOR

1.1 Definitii si terminologie
1.2 Procedeede sudare
1.3 Procedee conexe sudarii
1.4 Sudabilitatea metalelor si aliajelor
1.5 Tipuri de imbinari sudate
1.6 Preincalzirea

2. SUDAREA MANUALA CU ARC ELECTRIC

2.1 Formarea si elementele arcului electric
2.2 Utilajul de sudare. Surse de curent
2.3 Accesorii, scule si dispozitive folosite
2.4 Tehnologia sudarii cu arc electric cu electrozi inveliti…

3. SUDAREA AUTOMATA CU ARC ELECTRIC

SUB STRAT DE FLUX
3.1 Schema de principiu
3.2 Tehnologia de executie
3.3 Procedee speciale de sudare

4. SUDAREA CU ARC ELECTRIC IN MEDIU PROTECTOR DE GAZE

4.1 Sudarea cu electrod fuzibil si preotectie gazoasa (MIG)
4.2 Sudarea cu electrod nefuzibil (WIG

5. DEFECTELE IMBINARILOR SUDATE

5.1 Defectele imbinarilor sudate
5.2 Controlul imbinarilor sudate

6. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2
 ARGUMENT

Sudarea este un procedeu de imbinare nedemontabila a doua materiale, prin formarea

unei legaturi omogene intre atomii marginali ai pieselor de imbinat, in anumite conditii de
temperatura si presiune.
Sudarea, ca procedeu de imbinare, este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, dar
numai odata cu dezvoltarea in ritm rapid a stiintei si a tuturor ramurilor tehnicii, incep sa fie
puse la punct, atat din punct de vedere teoretic cat si tehnic, noi procedee de sudare. Sudarea
nu poate fi aplicata in prezent unui mare numar de materiale (oteluri carbon, oteluri aliate,
materiale si aliaje neferoase, sticla, mase plastice, etc) avand grosimi care variaza de la cativa
microni pana la cativa metri.
Spre deosebire de celelalte procedee utilizate pentru obtinerea produselor semifinite
sau finite in constructia de masini sau aparate (turnarea, nituirea, aschierea, etc.), sudarea
prezinta o serie de avantaje: realizeaza insemnate economii de materiale si de manopera,
precum si o rezistenta mai ridicata fata de nituire; calitatea superioara a imbinarilor sudate si
conditiile de munca mai bune in care se realizeaza acestea au determinat inlocuirea in ultimii
ani ai nituirii in aproape 90%; permite realizarea unor constructii mai usoare si de forme
constructive mai simple, adaosurile tehnologice si cele de prelucrare fiind mai mici cu 70-
90% fata de cele de la turnare; permite realizarea de constructii mixte sau combinate formate
din mai multe parti executate din materiale diferite, prin procedee de prelucrare diferite si apoi
asamblate prin sudare.
Principalele dezavantaje sunt legate de forma, dimensiunile semifabricatelor cat si de
marimea laturilor, astfel: in cazul unei productii de serie mare, la piese mici este mai
economica turnarea sau matritarea; calitatea imbinarilor sudate depinde in mare masura de
calitatea materialelor utilizate si de calificarea sudorului; de multe ori produsele obtinute prin
sudare trebuie sa fie supuse tratamentului termic si a unui control riguros; procedeele de
sudare de mare productivitate reclama utilaje complicate, greu de intretinut, cu regimuri de
lucru pretentioase, etc.
Acest proiect contine: sudarea prin topire cu energie electrica, tehnologia sudarii
manuale cu arc electric, tehnica executiei sudarii, procedee speciale de sudare, avantajele si
dezavantajele sudarii.

3
 1. SUDABILITATEA METALELOR SI ALIAJELOR

1.1 Definitii si terminologie

Sudarea este un procedeu de imbinare nedemontabila a doua sau mai multor piese
metalice, utilizand incalzirea locala, presiunea sau ambele, cu sau fara folosirea unui metal
suplimentar.
Imbinarea sudata este posibila in urma unor legaturi intime de coeziune atomo-
moleculara, obtinute pe seama energiei termice si mecanice introduse la locul de imbinare.
Metalul supus sudarii poarta denumirea de metal de baza (MB). Metalul introdus din
afara, pentru a se obtine imbinarea sudata, se numeste metal de adaos. La locul de imbinare,
prin solidificarea metalului topit, se obtine cusatura de sudura (CS), care provine din metalul
de adaos si din cel de baza, topite si amestecate in anumite proportii (fig.1).
Sudura este rezultatul efectuarii operatiei de sudare.
In jurul sudurii, pe o anumita distanta, metalul de baza netopit, aflat insa la o
temperatura ridicata (sub temperatura de topire), sufera anumite modificari. Zona pe care se
mainfesta influenta temperaturii poarta denumirea de zona influentata termic (ZIT).

1.2 Procedee de sudare

In tehnica sudarii se foloseste o multitudine de procedee de sudare, care se pot

clasifica dupa mai multe criterii, cum ar fi:

a. Dupa natura energiei utilizate:

1) Energie electro-magnetica:
-cu arcul electric;
-electrica prin presiune;
-in baie de zgura;
-cu plasma.
2) Energia termochimica:
-cu flacara de gaze;
-cu termit (aluminotermic).
3) Energia mecanica:
-prin presiune la rece;
-prin frecare;
-prin explozie;
-cu ultrasunete.
4) Cu energie de radiatii:

4
 -cu fascicul de electroni;
-cu laser.

b. Dupa temperatura la care se executa sudarea:

1) Sudare prin topire, la care piesele supuse imbinarii se incalzesc peste temperatura
de topire, imbinarea sudata fiind rezultatul topirii partiale si solidificarii ulterioare a
marginilor componentelor si metalului de adaos.
2) Sudarea prin presiune, la care piesele supuse imbinarii sunt supuse partial incalzirii,
partial presarii locale, pana se ajunge la nivelul necesar al energiei, pentru crearea efectelor de
coeziune intre elementele de asamblat. Ponderea presarii la locul de imbinare poate fi mai
mare sau mai mica, rezultand chiar imbinari prin sudare la rece, la presiuni ridicate si
temperaturi apropiate mediului inconjurator.

1.3 Procedee conexe sudarii

Pe langa obtinerea efectelor de imbinare intre componentele de asamblat, prin

procedee asemanatoare celor de sudare se realizeaza si alte prelucrari, cum sunt:
-taierea metalelor, cu flacara de gaze, cu arcul electric, in jetul de plasma, cu laser etc.;
-flamarea, prin care se curata suprafetele oxidate;
-lipirea, care se realizeaza la imbinarea prin incalzire sub temperatura de topire,
folosind un aliaj de lipit;
-metalizarea, care este acoperirea cu un strat metalic, incalzit si pulverizat pe suprafata
unor piese.

1.4 Sudabilitatea metalelor si aliajelor

Sudabilitatea este o proprietate complexa a metalelor si aliajelor, care reprezinta

capacitatea acestora de a forma imbinari sudate, de buna calitate, in anumite conditii de
realizare.
Posibilitatea de realizare a sudurii depinde de o serie de factori care definesc si
determina notiunea complexa de sudabilitate, astfel:
Sudabilitatea metalurgica, care tine seama de compozitia chimica, starea metalului,
procedeul de elaborare, continutul de gaze, tratamentele termice, etc.
Sudabilitatea tehnologica, care tine seama de procedeul de sudare aplicat, regimul de
lucru ales, pregatirea componentelor pentru sudare, regimul termic inainte si dupa sudare, etc.
Sudabilitatea constructiva, care tine seama de complexitatea constructiei sudate, cum
sunt: grosimea metalului, locul sudurii in ansamblul constructiei; modul cum este exploatata
imbinarea sau constructia sudata: temperatura, presiune, coroziune, etc.
Aprecierea posibilitatii de realizare a imbinarii sudate trebuie facuta luandu-se in
considerare toti acesti factori, motiv pentru care se afirma ca sudabilitatea este o notiune
complexa.
In cazul otelurilor care constituie marea majoritate a metalelor supuse sudarii,
compozitia chimica si in special continutul de carbon constituie elementul hotarator care
influenteaza sudabilitatea.
Prezenta celorlalte elemente in compozitia chimica a otelului este luata in consideratie
cu ajutorul notiunii de carbon echivalent, a carui expresie este:
Mn Cr Ni Mo Cu Si P
Ce  C         0,0024S (1)
6 5 15 4 13 4 2
in care simbolurile reprezinta continutul de elemente aflate in otel in procente.

5
 Pe langa compozitia chimica, relatia (1) tine seama si de grosimea materialului supus
sudarii.
Daca in urma calculului carbonului echivalent Ce, se obtine o valoare Ce < 0,5 si
C<0,22 se spune ca otelul respectiv se sudeaza fara dificultati. La valori mai mari decat cele
indicate pentru Ce si C, sudarea se executa cu masuri tehnologice adecvate.

1.5 Tipuri de imbinari sudate

Imbinarea sudata este ansamblul monolitic format intre elementele 1 si 2 prin

intermediul cusaturii de sudura 3 (fig.2).
Imbinarea sudata trebuie sa asigure conditiile de rezistenta impuse precum si o serie de
proprietati speciale, cerute in conditii anumite de solicitarea la coroziune, temperatura, uzura,
etc.
Sudarea celor doua elemente de grosime g si lungime L se executa, in urma pregatirii
marginilor tablelor, a asezarii reciproce.
Spatiul dintre marginile pieselor poarta denumirea de rostul imbinarii sudate, ale carui
geometrie si dimensiuni se stabilesc in functie de grosimea tablelor si procedeul de sudare
aplicat. Elementele rostului sunt:
b – deschiderea rostului; c – inaltimea rostului; α – unghiul rostului.
Cusatura de sudura se caracterizeaza prin urmatoarele elemente geometrice: B –
latimea cordonului; p – patrunderea; h – suprainaltarea; H – inaltimea cordonului.
Imbinarile sudate se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel:

1) Dupa pozitia relativa a componentelor de sudat:

- imbinari cap la cap (fig. 2 a)
- imbinari in T si de colt (fig. 2 b)
- imbinari suprapuse (fig. 2 c)

6
 2)
3) Dupa pozitia in spatiu a cusaturii de sudura:
- imbinari orizontale (fig. 3 a)
- imbinari verticale (fig. 3 b)
- imbinari de plafon (fig. 3 c)

1.6 PREÎNCĂLZIREA

În scopul asigurării unor proprietăţi îmbunătăţite cordonului de sudura, în special a

evitării constituenţilor fragili, reducerea tensiunilor interne, precum şi a defectelor ce pot
apărea în urma procesului de sudare, fisuri, pori etc.), de o deosebită importanţă este
temperatura la care se afla componentele înaintea procesului de sudare. Dacă acestea sunt
sudate fără aport termic suplimentar, atunci temperatura iniţiala a desfăşurării procesului este
temperatura mediului ambiant. Dacă înaintea operaţiei de sudare componentele se încălzesc,
atunci temperatura iniţială de la care începe operaţia de sudare poarta denumirea de
temperatura de preîncălzire.
Atât temperatura mediului ambiant cât şi temperatura de preîncălzire influenţează
caracteristicile îmbinării sudate şi construcţiei sudate.

Scopul preîncălzirii
În cazul în care componentele ce urmează a fi sudate au temperatura iniţială egală cu
temperatura mediului ambiant (T0), atunci, ciclul termic la sudare, constând în încălzirea
pieselor până la temperatura maximă şi apoi răcirea acestora până la temperatura, din nou, a
mediului ambient.
Dacă piesele ce urmează a fi sudate sunt mai întâi preîncălzite, administrându-li-se local sau
integral o cantitate de căldura, atunci ciclul termic începe de la temperatura de preîncălzire
(Tpr), ajunge la temperatura maximă (Tmax pr) şi apoi răcirea .
Principalele efecte fizico-mecano-metalurgice ale preîncălzirii în procesul sudării sunt:
- scăderea vitezei de răcire face ca modificările structurale din zona influenţată termic să fie
mai lente, deci mai apropiate de echilibru; ca urmare, structurile fragile din aceasta zona sunt
mai diminuate cantitativ, zona influenţată termic va avea duritate mai mică şi o tendinţă de
fisurare mai redusă;
- prin scăderea vitezei de răcire se creează totodată condiţii favorabile ieşirii gazelor din
metalul topit ca urmare a creşterii fluidităţii băii de sudură; se evită astfel defectele de tipul
porilor ce apar în urma procesului de sudare, însă creşterea fluidităţii băii de sudură complică
uneori sudarea de poziţie;
- uniformizarea relativă a câmpului termic după procesul de sudare are ca efect micşorarea
tensiunilor remanente şi a deformaţiilor îmbinărilor sudate cu asigurarea condiţiilor de
precizie dimensională a structurii;
- creşterea temperaturii maxime la sudarea cu preîncălzire poate conduce la mărirea grăunţilor
cristalini din regiunea supraîncălzită a zonei influenţate termic; aceasta tendinţă este oarecum
frânata de creşterea vitezei de încălzire.

7
 2. SUDAREA MANUALĂ CU ARC ELECTRIC

2.1 Formarea si elementele arcului electric

Arcul electric este o descarcare electrica, stabilita in mediu gazos, intre doi electrozi,
la densitati mari de curent.
Daca se considera un electrod de carbune si o piesa de metal legate la polul negativ,
respectiv la polul pozitiv al unei surse de curent continuu, se constata ca, datorita aerului,
care este un bun izolator nu va circula curent electric intre electrod si piesa. Daca se atinge
electrodul de piesa, se produce un scurtcircuit, iar prin trecerea curentului prin punctul de
contact se produce o puternica incalzire locala. La indepartarea electrodului de piesa, la
capatul electrodului ce constituie polul negativ, se va forma o pata incandescenta care la
aceasta temperatura inalta emite electroni ce se indrepta spre piesa, care constituie polul
pozitiv. Acesti electroni, ce se deplaseaza cu o viteza mare, se incarca in drumul lor cu
electricitate, moleculele si atomii de gaz din spatiul arcului formand ioni. Ionii pozitivi se vor
indrepta spre polul negativ, iar ionii negativi impreuna cu electronii se vor indrepta spre polul
pozitiv. Emiterea electronilor de pe suprafata incalzita a polului negativ (electrodul) serveste
drept sursa pentru ionizarea gazelor in arc si se numeste pata catodica.
Astfel, devine conducator de curent orice gaz care in conditii obisnuite nu este bun
conducator de electricitate. Temperatura arcului in atmosfera inconjuratoare este intre 3500-
4200 grade Celsius. Aceasta temperatura inalta se datoreste faptului ca viteza cu care ionii si
electronii se lovesc de polul pozitiv (anod), respectiv de polul negativ (catod) este foarte mare
si cea mai mare parte a energiei electrice se transforma astfel in caldura. O parte din aceasta
energie se transforma in energie luminoasa, insotind arcul electric cu o emisie puternica de
lumina.
Arcul electric poate fi alimentat cu curent continuu sau alternativ. La formarea arcului
de curent continuu, la anod se dezvolta cea mai mare cantitate de caldura, datorita emisiei
puternice de electroni de la catod.
Deoarece la sudare este necesara o cantitate mai mare de caldura pentru topirea piesei
decat pentru topirea electrodului, se leaga, de obicei, piesa de sudat la polul pozitiv, iar
electrodul la polul negative. Acest mod de legare se numeste legare cu polaritate directa
normala, spre deosebire de polaritatea inversa , cand piesa de sudat este legata la polul
negative, iar electrodul la polul pozitiv.
Amorsarea (aprinderea) si mentinerea arcului. Arcul se amorseaza printr-un usor
contact al electrodului de piesa, cand se produce emisia de electroni. La indepartarea
electrodului la o distanta de 2-3 mm de piesa, se formeaza arcul electric, si prin aceasta se
continua emisia de electroni, necesara mentinerii arcului. Pentru electrozii metalici tensiunea
de mentinere a arcului electric este de 25V, iar pentru electrodul de carbune, de 40-50 V.
Pentru amorsarea arcului, tensiunea necesara este de 60-80 V in functie de grosimea
electrodului si de felul invelisului electrodului.
Trecerea metalului de la electrod la piesa. Trecerea metalului prin arcul electric se
realizeaza intotdeauna in sensul electrod-piesa, indiferent de polaritatea electrozilor. Metalul
se scurge prin electrod sub forma de picaturi ce vin in contact cu mediul inconjurator, care la
temperaturi foarte inalte ale arcului electric devine foarte activ, producand reactii chimice
intense cu oxigenul si azotul. Pentru evitarea acestui neajuns se recomanda utilizarea
electrozilor inveliti.

8
 Suflajul magnetic al arcului. Arcul electric mentinut intre electrod si piesa formeaza
un conductor electric foarte flexibil ce urmeaza usor devierea pe care o produce campul
magnetic din jurul conductorului de sudare. Aceasta deviere se numeste suflajul magnetic al
arcului sau suflul arcului. El impiedica depunerea corecta a metalului topit din electrod in
special la sudarea cu curent continuu, la inceputul si sfarsitul primului strat.

2.2 Utilajul de sudare. Surse de curent

Clasificarea surselor de curent electric pentru sudarea cu arc electric poate fi facuta
dupa mai multe criterii:
a) dupa felul curentului se deosebesc:
o surse de curent continuu care pot fi generatoare si redresoare de sudare;
o surse de curent alternativ care sunt transformatoare pentru sudare;

b) dupa curentul maxim de sudare se deosebesc:

o surse pentru curenti si sudare redusi pana la maxim 180 A, destinate sudarii manuale cu
electrozi intre 1,5 si 4 mm;
o surse pentru curenti de sudare pana la 350 A destinate sudarii manuale cu electrozi cu
diametrul de 2 – 6 mm;
o surse pentru curenti de sudare mari (600 – 1000 – 1500 A). destinate sudarii manuale cu
electrozi grosi peste 8 mm diametru si sudarii semiautomate si automate. Grupurile si
transformatoarele pana la 1000 A sunt montate pe roti, iar in cazul alimentarii mai
multor posturi sunt stationare.

Sursele de curent de sudare nu lucreaza in curent maxim indicat in clasificarea

anterioara ci mult mai redus. Regimul de lucru nominal se caracterizeaza prin curentul de
sudare la o durata activa de functionare.

1) Surse de curent continuu. Sursele de curent continuu pot fi grupuri de sudare si

redresoare.
In completul grupului de sudare sunt cuprinse in general urmatoarele elemente:
- generatorul de curent;
- motorul de antrenare a generatorului;
- tabloul de comanda.

In figura 4 este reprezentat grupul CS – 500, destinat sudarii cu electrozi inveliti.

Caracteristicile se schimba cu un maner, care fixeaza pozitia crucii portperii (fig. 5); pozitia
intre 0,8 si 1 a caracteristicilor coboratoare se foloseste pentru sudarea cu electrozi inveliti, iar
cea intre 1 si 1,2 pentru sudarea sub strat de flux.

9
 Placa de borne pentru curentii de sudare a
generatorului este prevazuta cu patru borne:
- borna-electrod, pentru reglarea cablului de sudare a clestelui portelectrod;
- borna 50 – 500 A, pentru legarea cablului de
sudare in primele patru domenii;
- borna 350 – 625 A, pentru legarea cablului de
sudare in domeniul al 5-lea;
- borna caracteristicii rigide, pentru legarea cablului de sudare in mediul de CO2 .
Pe tabloul de comanda mai sunt:
- comutatorul stea-triunghi, pentru pornirea si oprirea motorului de antrenare;
- placa de borne pentru legarea grupului la reteaua electrica;
- comutatorul-pachet, pentru schimbarea polaritatii;
- voltmetru si ampermetru.

Motorul de antrenare al grupului este un motor asincron trifazat si poate fi legat la

tensiunile retelei de 220 – 500 V
Dupa instalarea la locul de munca, grupurile trebuie legate la pamant prin bornele lor
speciale. Daca la pornirea cu comutatorul stea-triunghi, sensul de rotatie nu corespunde cu cel
notat de placuta, se vor scimba intre ele doua faze. Comutatorul domeniilor de curent se

10
aseaza pe pozitia necesara inainte sau dupa pornirea grupului, iar curentul de sudare se
regleaza cu reostatul de excitatie.
Redresoarele pentru sudare transforma curentul electric alternativ in curent electric
continuu.
2) Surse de curent alternativ. Sursele de curent alternativ pentru sudare pot fi
transformatoarele de sudare si grupurile de generatoare de frecventa marita (150 Hz, 300 Hz).
a) Transformatoarele de sudare sunt aparate care modifica parametrii puterii
electrice de la o retea electrica cu tensiune de 200-500 V la tensiunea necesara sudarii cu
intensitate mare de curent.
Avantajele transformatoarelor constau in faptul ca nu au organe in miscare; de aceea
durata lor de serviciu este mare si nu necesita intretinere si au randamentul aproape de doua
ori mai mare decat convertizoarele. Transformatoarele prezinta dezavantajul ca nu pot fi
folosite la sudarea cu electrozi cu invelis bazic sau cu invelisuri subtiri.
Transformatoarele de sudare TASM-300 sunt prevazute in intreriorul miezului
transformatorului cu un miez mobil (sunt magnetic) cu ajutorul caruia se pot obtine variatii
ale curentului in limite mari (75-480 A). principalele lui caracteristici sunt:
- curentul nominal, in A-300;
- tensiunea de lucru, in V-32;
- tensiunea de alimentare, in V-220; 380.
Transformatorul are doua trepte de reglare a curentului de sudare: treapta I (75-230
A) si treapta a II-a (220-480 A).
Introducerea sub tensiune a transformatorului se executa dupa reglarea bornei la
pamant.
b) Generatoarele sincrone monofazate cu frecvente marite antrenate de motoarea
asincrone alimentate la tensiuni de 220 sau de 300 V se folosesc pentru sudare. Acestea se
construiesc pentru curenti de sudare de 120-450 A cu frecventa de 150, 300 si 450 Hz. Aceste
generatoare sunt mult mai scumpe, sunt inferioare convertizoarelor de curent continuu, fapt
pentru care sunt folosite pe scara redusa.

2.3 Accesorii, scule si dispozitive folosite.

Cablurile de sudare se folosesc pentru conducerea curentului la portelectrod si la

clema de contact a piesei de lucru. Este o constructie multifilara din sarme de cupru
electrolitic acoperite cu o infasurare de fire din bumbac si izolatie de cauciuc. Sectiunea
cablului se allege in raport cu diametrul electrozilor. Pentru sudarea cu electrozi cu diametrul
de pana la 3,5 mm se folosesc cabluri cu sectiuni nominale de 25 mm2; pana la 4 mm, de 35
mm2; pana la 5 mm , de 50 mm2. Lungimea cablului nu trebuie sa depaseasca 5 m. Pentru
lungimi mai mari de 5 m se vor lua sectiuni standardizate mai mari.
Legaturile dintre cabluri se executa cu racorduri fixes au demontabile, cu ajutorul
carora se obtin contacte bune, complet isolate.
Pentru legarea la cleste si clema de contact, cablurile se vor cositori.
Clestele portelectrod serveste la conducerea electrodului prins in el, pentru realizarea
cordonului de sudura. Clestele portelectrod trebuie sa fie usor la manipulare sis a asigure
siguranta sudorului impotriva electrocutarii.
In figura 6 este reprezentat un portelectrod complet izolat, pentru curenti pana la 400
A, avand masa de 400 g, la care conectarea cablului se face prin intermediul unui papuc.
Clema de contact serveste la conducerea curentului de la sursa de curent la masa sau
piesa de lucru. Se prinde de masa sau piesa cu un surub de presiune (fig. 7)
Sculele necesare sudorului sunt:

11
- ciocanul de sudor pentru curatarea zgurii, cu un capat in forma de dalta iar celalalt ascutit;
- ciocanul cu cap rotund pentru ciocanirea sudurii;
- dalta pentru indepartarea stropilor de sudura si ciocanul obisnuit;

- peria de sarma de otel pentru curatirea zgurii sau ruginii. Este indicat ca pentru curatirea
stropilor sa fie folosit un ciocan pneumatic.
Echipamentul de protectie il constituie:
- masca si ecranul de mana pentru protectia ochilor, a fetei si a gatului; sunt executate
din materiale rezistente la caldura, cu masa de 600-650 g, avand filtrele pentru masti
din sticla colorata verde-inchis;
- manusi cu 5 degete sau mai putine degete;
- sorturile cu pieptar, cu umerar sau sort scurt;
- bocanci sau jambiere.
Toate materialele de protectie sunt executate din piele.
Sabloane si calibre de masurare (fig 8), pentru controlul rostului, al prelucrarii corecte a
marginilor, al denivelarii pieselor, al marginilor dintre ele, al dimensiunilor sudurii executate.

2.4 Tehnologia sudarii cu arc electric cu electrozi inveliti.

1) Tehnica sudarii. Pentru mentinerea arcului si realizarea sudurii sunt necesare trei
miscari ale electrodului fata de piesa: de apropiere a electrodului pe masura topirii acestuia,
astfel incat arcul sa fie mentinut la lungimea necesara (2-5 mm); o miscare transversala,
pendulara, pentru topirea marginilor de sudat si pentru obtinerea latimii necesare a sudurii;
miscarea de inaintare a electrodului pe linia de sudura. Dupa formarea arcului, electrodul se

12
inclina la 20-30 grade fata de verticala, imprimandu-se cele trei miscari, in vederea obtinerii
randului de sudura.
Pozitia electrodului si miscarile acestuia sunt in primul rand influentate de pozitia de
lucru. Pentru sudarea in pozitie orizontala, in jgheab, electrodul se tine pe bisectoare, inclinat,
fata de linia de formare a cordonului, cu 60-70 grade, iar la executarea primului rand al celui
de-al doilea strat la pozitia in jgheab, axa electrodului trebuie sa fie pe bisectoarea unghiului
format intre primul strat si suprafata piesei. Aceeasi pozitie se mentine si la executarea
randurilor straturilor de incarcare. Pentru sudarea in pozitie orizontala a imbinarilor in V si Y
, pentru cele trei randuri, electrodului i se vor imprima miscarile corespunzatoare latimilor de
executat.

2) Sudarea tablelor si a profilelor. Tablele si profilele subtiri cu grosimea

peretelui sub 1 mm se vor suda cu electrozi inveliti, numai prin suprapunere, cu partea
suprapusa peste o garnitura de cupru. Tablele cu grosimea intre 1 si 2 mm se sudeaza cap la
cap ,fara interstitii sau bordurate, asezate pe o garnitura de cupru, sau pe o banda de otel sub
rost, care ramane sudata in table. Tablele cu grosimea de 2-3 mm se sudeaza cap la cap cu un
mic interstitiu. Tablele si profilele subtiri sub 3 mm se recomanda a fi sudate cu curent
continuu, de polaritate inverse (tabla fiind catod va avea o temperatura mai joasa).
Tablele cu grosime medie (intre 3 si 6 mm) se sudeaza in I, V, Y pe muchie sau in
gauri rotunde, pe una din parti sau bilateral.
Tablele si profilele cu grosime de peste 6 mm se sudeaza numai cu rosturile prelucrate.
Pentru sudarea tablelor si profilelor cu grosimi mari este indicata, in multe cazuri,
preincalzirea, iar succesiunea randurilor trebuie sa corespunda grosimii sudurii, pentru a se
preveni aparitia fisurilor.

3) Sudarea fontelor. Piesele care in mod obisnuit sunt supuse operatiei de sudare sunt
din fonta cenusie. O imbinare omogena a doua piese din fonta nu se poate obtine decat prin
sudarea la cald, adica dupa incalzirea pieselor la temperaturi de 650-750 grade C, cu un
electrod de fonta.
Deoarece fonta la atingerea temperaturii de topire (1150-1300 grade C) devine brusc
lichida, sudarea ei se executa numai in pozitie orizontala, in locasuri delimitate cu placi de
grafit. Piesele mari se incalzesc in cuptoare special zidite. Piesele mici se incalzesc la
cuptoare obisnuite si se sudeaza in locuri ferite de curent. Procesul de sudare trebuie sa fie
neintrerupt si de aceea se recomanda ca piesele mari sa fie sudate de doi sudori.
Sudarea la rece se poate executa cu electrozi de Ni, Ni-Cu, feronichel, cupru-otel etc.
Pentru marirea rezistentei imbinarii se recurge si la consolidarea marginilor de sudat cu
suruburi, scoabe etc.

4) Sudarea de incarcare. Incarcarea prin sudare se foloseste in doua situatii:

-la reconditionarea pieselor uzate, cand incarcarea se face cu un material de adaos de aceeasi
calitate cu a materialului de baza;
-la fabricarea de produse noi, la care partile active ale pieselor se incarca de obicei cu
materiale dure de compozitie diferita fata de materialul de baza; piesele astfel obtinute se
numesc bimetalice, iar operatia, cand incarcarea se executa in scopul maririi duritatii, se
numeste incarcare dura. Prin acest procedeu se executa, de exemplu matritele, stantele etc.,
care in trecut se executau integral din oteluri aliate.
Pentru incarcarea diferitelor piese, cum sunt sculele de prelucrare, armaturile, piesele
de utilaje, solicitate la uzura abraziva atc., in tara noastra se fabrica numeroase marci de
electrozi pentru incarcare (EI) cu proprietati speciale. Pentru sudarea cu acesti electrozi, se
recomanda ca piesele de incarcat sa fie preincalzite la 300-450 de grade Celsius.

13
 Pentru o bună funcţionare a electrozilor înveliţi este necesar ca învelişul acestora să fie
uscat. Electrozii înveliţi se păstrează în camere închise cu umiditate controlată.
Dacă electrozii au învelişurile nebazice umiditatea absolută a camerei trebuie să fie sub 70%,
iar dacă aceştia au învelişuri bazice umiditatea relativă trebuie să fie sub 40%. În condiţiile în
care umiditatea încăperii este peste aceste limite, este suficientă încălzirea camerei cu 10
grade peste temperatura din exterior pentru a reveni la umiditatea normală.
Rostul îmbinării sudate, pentru a evita defectele procesului de sudare, trebuie
curăţit de oxizi, rugină şi pete de grăsime prin sablare, cu peria de sârma sau prin aschiere.
Lungimea arcului şi implicit tensiunea de sudare se vor alege ţinând seama de aspectele
legate de sudarea cu arc scurt sau cu arc lung. Diferenţa dimensională dintre cele două
categorii o constituie limita la care lungimea arcului este egală cu diametrul vergelei electrod.
Parametrii tehnologicii şi în special parametrii tehnologici primari, determină
geometria cusăturii sudate. Nealegerea corecta şi nerespectarea acestora duce la defecte de
natura geometrică ale îmbinării. Aceste defecte au fost analizate la caracterizarea parametrilor
tehnologici de sudare.
Unul dintre defectele majore sunt fisurile. Ele se datoresc fragilizării ZIT-ului sau
fenomenelor tenso-termice ale materialului cordonului îmbinării sudate. Fisurile trebuiesc
eliminate, în condiţiile în care sunt la valori mai mari decât cele admisibile, prin operaţii
greoaie de prelucrări mecanice şi apoi cordonul trebuie resudat.
Combaterea fisurilor este dificilă datorită multiplelor cauze care le provoacă.
Porii, denivelările şi găurile în suprafaţa liberă a cordonului se datoresc ruginii
marginilor componentelor, umezelii învelişului, petelor de ulei sau vopsea, sau răcirii prea
rapide a materialului depus.
Stropii defavorizează estetica cordonului şi reduc gradul de utilizare al
materialului de adaos. Diminuarea stropirii se asigură prin micşorarea intensităţii curentului
de sudare, reducerea lungimii libere a arcului, folosirea naturii şi polarităţii curentului
corespunzătoare cerinţelor electrodului şi organizarea suflului magnetic.
Un defect major, ce afectează rezistenţa îmbinării şi în special rezistenţa la oboseală, îl
constituie lipsa de topire a materialului de bază. Aceasta se datorează curăţirii incorecte a
rostului, pendulării necorespunzatoare, fără topirea marginilor rostului, deschiderii
insuficiente a rostului sau unui diametru al electrodului prea mic. Evitarea acestui defect se
asigură remediind deficientele arătate, mărind intensitatea curentului de sudare şi
uniformizând viteza de sudare.

14
 3. SUDAREA AUTOMATA CU ARC ELECTRIC
SUB STRAT DE FLUX

3.1 Schema de principiu.

Sudarea cu arc electric sub strat de flux se preteaza la automatizare si se aplica la

lucrari in serie, deoarece, desi investitiile instalatiilor pentru sudarea automata sunt mari,
productivitatea creste corespunzator cu cresterea vitezelor de sudare si depunerilor de 5-15 ori
fata de sudarea cu electrozi inveliti, ceea ce face ca metoda sa fie avantajoasa.
La sudarea automata cu arc se foloseste sarma-electrod fuzibila. Aceasta este antrenata
continuu spre baia de sudura pe masura ce se topeste. (fig. 9).
Pentru ca baia de metal topit sa fie protejata impotriva oxidarii, arcul electric este
acoperit de un strat de flux granulat sub care el se mentine, de unde rezulta si denumirea “cu
arc electric sub strat de flux”. Fluxul reduce pierderile prin stropire, camufleaza radiatiile
arcului, reduce cantitatile de fum si gaze degajate si asigura sudurii o calitate superioara. La
sudarea automata, operatiile de depunere a fluxului, de inaintare a sarmei-electrod si de
iaintare a capului de sudare pe directia de sudare se executa automat.
Fluxurile se prezinta sub forme de granule intre 0,1-4 mm si pot fi:
-topite, componentii fiind minereuri de mangan, cuart si fluorina, magneziu si aluminiu;
-ceramice, fabricate prin macinarea fina a componentilor (marmura, fluorina, oxid de
aluminiu si feroaliaje), aglomerarea cu silicat de sodiu, granularea si apoi uscarea.

3.2 Tehnologia de executie

Sarma si fluxul se aleg in functie de calitatea otelului de sudat. Pentru oteluri carbon
se aleg sarme aliate cu mangan si fluxuri lipsite de Mn sau invers; pentru otelurile slab aliate
se recomanda sarme aliate corespunzator cu limitarea de SIO2 in flux de maximum 35 %.
Grosimea stratului de flux care trebuie depus pe linia de sudura pana la 20mm pentru
tablele subtiri si pana la 60mm pentru materialele groase. Fluxul netopit trebuie strans si
refolosit. Zgura stransa si nemacinata poate fi folosita in amestec cu 25% cu flux proaspat.

15
 Din punctul de vedere al modului de lucru, instalatiile pentru sudarea automata sub
strat de flux sunt mobile (fig. 10) sau stationare. Instalatiile mobile pot fi aduse la
ansamblurile de sudat iar in timpul operatiei de sudare capul de sudare este deplasat de-a
lungul rostului de sudat, sudorul se deplaseaza o data cu tractorul de sudare. La instalatiile
stationare, deplasarile, in vederea sudarii, sunt executate de piesa de sudat, iar sudorul
supravegheaza locul de pe platforma de lucru.
Din complexul unei instalatii pentru sudarea automata fac parte: tractorul de sudare,
pupitrul de comanda si sursa de curent, care poate fi un transformator sau un grup rotativ;
instalatiile mai cuprind: conductoare electrice, sine pentru ghidarea tractorului, absorbitoare
de flux, accesorii etc.

3.3 Procedee speciale.

Sudarea electrica poate fi realizata si cu arc acoperitor cu un strat de flux granulat,

presarat in cantitate suficienta pe linia de sudare. Arcul se mentine in interiorul fluxului
granulat, fapt pentru care acest procedeu a primit denumirea de arc electric acoperit. In tara
noastra, procedeul este cunoscut sub denumirea de procedeul de sudare sub strat de flux.
In prezent se folosesc urmatoarele procedee de sudare automata:
- procedee de sudare automata sub strat de flux, la care amorsarea si deplasarea regimului de
sudare se fac automat, iar sudorul supravegheaza desfasurarea operatiei;
- procedee de sudare semiautomata sub strat de flux, la care numai alimentarea cu sarma se
face automat, celelalte operatii: presararea fluxului, deplasarea arcului pe linia de sudare si
reglarea regimului de sudare se fac de catre sudor.
Utilaje pentru sudarea automata. Industria noastra foloseste automate pentru sudare,
precum si de constructie romaneasca. Partile componente principale ale unui automat pentru
sudare sub strat de flux, sunt urmatoarele:
- tractorul de sudare sau capul de sudare;
- cofretul sau cutia de distributie si de alimentare a automatului;
- transformatorul sau grupul de sudare.
In afara de aceste parti componente, automatul este dotat si cu sine de ghidare, dispozitive
de dirijare a capului de sudare, absorbitoare de flux, conductoare de sudare, conductoare
pentru comenzi, etc

16
 4. SUDAREA CU ARC ELECTRIC IN MEDIU
PROTECTOR DE GAZE

4.1 Sudarea cu electrod fuzibil si

protectie gazoasa (MIG)

a. Elementele componente ale instalatiei.

O instalatie de sudare semiautomata cu electrod fuzibil (fig 11) se compune din
urmatoarele parti:
- transformatorul-redresor;
- cutia de comanda si control (derulatorul);
- tubul de legatura;
- pistoletul de sudare;
- regulatorul de presiune;
- butelia de gaz.
Transformator-redresor (fig. 12), protejat intr-o cutie de tabla cu doua roti, are pe una din fete
panoul de comanda. Pistoletul de sudare (fig. 13). tubul policonductor conduce la pistolet
sarma-electrod, curentul de sudare, gazul protector si aerul comprimat. Acoperit de un
manson

protector de cauciuc, manerul pistoletului 1 contine turbine pneumatica care constituie

elementul de tractiune al sarmei-electrod, atat timp cat motorul electric din derulator
actioneaza mecanismul de impingere a sarmei-electrod. La extremitatea pistoletului se afla
conducta de gaz 2, cu pozitii reglabile, rolul sau fiind de a repartiza fluxul gazelor in jurul
sarmei-electrod si al baii de metal topit in timpul sudurii. Capatul-contact 3, care transmite
curentul de sudare sarmei electrod, este amplasat in interiorul conductei de gaz. Aerul
comprimat, actionand turbina de recuperat 4, asigura racirea pistoletului. Pirghia 5 comanda
inceperea si oprirea operatiei de sudare (are doua pozitii: partial actionat si complet
actionat). Un ecran 6 protejeaza mana sudorului de caldura degajata de arcul-electrod.

17
Pistoletul poate fi prevazut cu o conducta curbata 7, reglabila in toate directiile, ceea ce
usureaza mult accesul in pozitii dificile de sudare. In trusa de utilaje exista un set de capete-
contact de diferite diametre, pentru schimb.

Releul pneumatic , prin inchiderea circuitului de comanda, pune in functiune: motorul

de impingere, comutatorul principal si electrovana. Motorul actioneaza asupra sarmei-
electrod prin intermediul rolelor de antrenare. Dar, in aceasta faza, cuplul motorului electric
nu este suficient pentru avansarea sarmei, deoarece turbina pistoletului nu functioneaza,
pentru ca aerul comprimat se scurge printr-o supapa aflata deasupra turbinei. La inchiderea
comutatorului principal, transformatorul coboara tensiunea de la retea la tensiunea de sudare,
aleasa in prealabil cu ajutorul unui selector de gaz si a unui comutator plasate pe tabloul de
comanda. Electrovana se deschide si gazul de protectie trece. Curentul de sudare este condus
la capul-contact si, de aici, la sarma-electrod.

b. Functionarea instalatiei de sudare. La actionarea parghiei de comanda, aerul

comprimat (cu presiunea reglata de regulatorul de presiune) este admis in turbina si sarma-
electrod este antrenata prin intermediul rolelor pistoletului. Derularea sarmei este asigurata de
motorul electric de impingere a derulatorului si de motorul pneumatic de tractiune al
pistoletului. Avantajul acestui sistem este reducerea considerabila a frecarii sarmei de peretii
policonductorului.
In timp ce capatul sarmei-electrod intra in contact cu piesa, se formeaza arcul electric
si incepe sudarea. Operatia se mentine atat timp cat operatorul tine apasata parghia de
comanda.
La punerea in stare de functionare a instalatiei, se va avea in vedere sa se realizeze
urmatorii parametrii de sudare:
- inregistrarea parametrilor curentului de sudare (eventual a curentului de comanda);
- reglarea vitezei de derulare a sarmei-electrod, cu ajutorul regulatorului de presiune al
aerului din derulator;
- deschiderea vanei de la butelia de gaz si reglarea debitului necesar;
- pozitionarea conductei de gaz a pistoletului pentru urmatoarele regimuri de lucru: arc
scurt sau arc lung.

c. Modul de lucru. In mod obisnuit se executa sudarea de la dreapta la stanga,

pistoletul fiind usor inclinat spre dreapta (cu 75-80 grade). Aceasta pozitie ofera avantajul
unei vizibilitati foarte bune a liniei de sudat.

18
 Cand trebuie realizat un cordon de grosime relativ mare, sudarea spre dreapta se poate
intrebuinta in mare masura si ofera avantajul unei penetratii mai bune, inclinarea pistoletului
ramanand aceeasi.
Sudarea cu sarma-elecrod fuzibil se executa pentru asamblarea otelurilor moi si usor
aliate cu grosimi de 1-30mm pentru sudarea cap la cap si de la 1-12 mm pentru sudarea de
colt si in T; pentru asamblarea otelurilor inoxidabile si a aluminiului cu grosimi de 2 si 10
mm. Sarma-electrod folosita are diametrul de 0,6-1,6 mm; mai rar se folosesc diametre pana
la 2mm.
Gazele de protectie folosite sunt argonul, CO2 sau un amestec al acestora.
Unul din procedeele de protejare a metalului topit din baia de sudura de contactul cu
oxigenul din aer este suflarea unui gaz asupra arcului de sudare. Gazul poarta denumirea de
gaz protector.

Gazele protectoare folosite la sudare pot fi:

- inerte, cum sunt: argonul, heliul sau amestecul acestora;
- reducatoare, cum sunt: hidrogenul sau amestecul de hydrogen cu argon;
- oxidante (active), cum sunt: bioxidul de carbon sau amestecul acestuia cu Ar etc.
1) Sudarea MIG (Metal-Inert-Gaz). Procedeul de sudare cu sarma-electrod
fuzibila in curent de gaz inert este folosit atat in varianta semiautomata cat si in cea automata.
Gazul protector folosit este argonul +5% CO 2 pentru sudarea otelurilor moi si slab aliate;
argonul +1% Oxigen pentru oteluri inoxidabile; argonul sau argonul +5% H2 pentru sudarea
aluminiului.
2) Sudarea MAG (Metal-Activ-Gaz). Gazele inerte fiind scumpe, pentru sudarea
otelurilor de constructie se foloseste CO2 deoarece este un gaz activ. La temperatura inalta a
arcului electric, CO2 se descompune in CO si oxygen; CO ester reducator, deci protector, iar
pentru preintampinarea actiunii oxigenului se folosesc sarme slab aliate cu mangan si siliciu.

4.2 Sudarea cu electrod nefuzibil (WIG)

Pentru sudarea cu electrod nefuzibil, arcul electric este amorsat intre doi electrozi
nefuzibili sau intre un electrod nefuzibil si piesa de sudat, cu sau fara material de adaos.
Protectia baii de metal topit si a arcului se obtine printr-un gaz inert, argon sau heliu, sau un
amestec al acestora. Majoritatea metalelor sunt sudate cu curent continuu, electrodul fiind
conectat la borna negativa; la sudarea tablelor subtiri de Al, magneziu si aliajele respective
sunt sudate cu polaritate inversa.

a. Sudarea cu arcul electric in mediu de gaze.

1) Sudarea cu arcul electic cu electrod nefuzibil in mediu de gaze inert.

Procedeul este cunoscut sub denumirea de procedeu WIG (Wolfram-Inert-Gaz), la care arcul
se produce intre un electrod de wolfram si piesa de sudat, iar protectia se asigura de un curent
de gaze inert suflat in jurul electrodului (fig 14 , a si b).

19
 Pentru amorsarea arcului in procedeul de sudare WIG, fara atingerea electrodului, se
intrebuinteaza un generator de tensiune inalta (circa 3000V) si inalta frecventa (circa 0,5
MHz) aplicat la bornele arcului. La sudarea cu curent continuu este necesara tensiunea inalta
numai pentru amorsare, dupa care in mod automat aceasta este intrerupta. La sudarea cu
curent alternativ tensiunea inalta este necesara tot timpul, pentru a se stabiliza arcul.
Se apreciaza ca orice metal poate fi sudat prin acest procedeu, obtinandu-se o sudare de
calitate extrem de buna.
Caldura arcului este distribuita aproximativ 1/3 la borna negativa si 2/3 la cea pozitiva.
Din aceasta cauza majoritatea metalelor sunt sudate cu curent continuu, electrod negativ,
obtinandu-se o topire buna si un arc stabil. La sudarea aluminiului si magneziului subtire,
caldura este repartizata in mod invers, folosindu-se polaritatea inversa. Pentru sudarea
acelorasi metale, dar mai groase de 1 mm se foloseste curentul alternativ.
Metoda de sudare WIG se aplica unei game foarte largi de metale: oteluri (slab aliate cu
crom-molibden, oteluri de inalta rezistenta, oteluri feritice si martensitice, oteluri
ineoxidabile), metale usoare (Al, Mg), materiale refractare (wolfram, vanadium, moliden,
zirconiu), cupru si aliajele sale, metale pretioase si altele.
O instalatie pentru sudarea WIG este compusa din:
- sursa de curent continuu sau alternativ sau ambele;
- generatorul de inalta frecventa;
- butelia de gaz protector, cu regulator (debitmetrul);
- arzatorul de sudare;
- cablul de interconectare, de conectare la piesa de sudat, furtunul de gaz protector si eventual
de apa (intrare si iesire).
Arzatoarele WIG pot fi cu racire naturala de aer avand capacitatea de curent de sudare
pana la 100 A si cu racire cu apa cu capacitatea de curent de sudare de pana la 700 A.
Electrozii din wolfram raman intacti in timpul sudarii.
Electrozii de wolfram se livreaza intr-o gama larga de grosimi, de la 0,8 mm la 10 mm
diametru, iar lungimile intre 75-150mm.
Sarmele de adaos pentru sudarea WIG sunt fabricate cu compozitie chimica
corespunzatoare materialelor ce se sudeaza.
Alimentarea sarmei in timpul sudarii poate fi facuta manual sau automat, atunci cand
unele arzatoare au ca accesorii unitatea de alimentare automata cu sarma de adaos.

2) Sudarea cu hidrogen atomic. Este procedeul la care arcul electric se formeaza

intre cei doi electrozi de wolfram, amplasati in doua ajutaje vecine, prin care se sufla un
curent de H. La temperatura inalta a arcului electric, hidrogenul biatomic se disociaza in

20
hidrogen monoatomic H2  2H, absorbind caldura din arc. La contactul cu piesa sau
materialul de adaos, cu temperaturi mai coborate, reactia este inversa, cu degajare de caldura.
Hidrogenul asigura in acelasi timp protectia metalului topit, deoarece el este reducator,
atat in stare moleculara cat si atomic.

b. Sudarea cu jet de plasma. Este o varianta a metodei de sudare cu electrozi

nefuzibili. Arcul format intre electrod si diuza este trecut prin ajutajul ingust al acesteia.
Datorita temperaturii ridicate a arcului strangulat, gazul (argonul) suflat pe langa electrod se
ionizeaza aproape complet, formand plasma, sub forma unui jet cu temperatura de 10000-
40000K.
In jurul coloanei de plasma se sufla, daca este nevoie, printr-o bucsa, un gaz de
protectie, care este tot un gaz inert (argonul);
-argon cu hidrogen sau alte amestecuri, drept gaz protector la exteriorul gazului de
focalizare pentru protectia acestuia.
Prin acest procedeu, pot fi realizate suduri in I de la folii subtiri (0,1 mm) la table de
10 mm, fara material de adaos. Procedeul este folosit la sudarea otelurilor inalt aliate, aliajele
titanului etc. Este necesara o pregatire atenta a marginilor rostului in I, care trebuie sa fie
perfect impreunate deoarece se sudeaza fara material de adaos. Pentru obtinerea sudurilor cu
usoare ingrosari se folosesc sarme subtiri de adaos depuse peste rostul de sudat.

21
 5. DEFECTELE IMBINARILOR SUDATE

5.1 Defectele imbinarilor sudate

Acestea pot fi impartite in trei grupe si anume:
- abateri dimensionale ale cordonului de sursa, care, la randul lor pot fi: latimea
neuniforma a cordonului de sudura, concavitatea cordonului, dezaxarea marginilor;
- defecte exterioare ale cordonuluide sudura, care pot fi: cratere nesudate, scurgerea
materialului de acces la radacina sudurii, arderea metalului, fisuri sau pori;
- defecte la interiorul cordonului de sudura, care pot fi: incluziuni de gaze si de zgura,
material netopit, fisuri si defecte de structuri.

Examinarea aspectului. Aspectul asamblarilor sudate se controleaza atat in faza

finala cat si in timpul sudarii in scopul verificarii respectarii conditiilor impuse prin proiectul
de executie. Controlul se efectueaza numai dupa curatirea asamblarilor de zgura, de scorii, de
murdarie etc. Pentru control se folosesc lupa, microscopul portativ, sablonul si sublerele.

Examinarea metalografica. Prin examinarea metalografica macro- si

microstructurala a asamblarilor sudate se pot pune in evidenta defectele imbinarii si se pot
determina cauzele care au produs defectul respectiv, influenta procesului de sudare, a
tratamentului termic etc.

Incercarile mecanice de rezistenta. Aceste incercari se executa in scopul verificarii

caracteristicilor mecanice si tehnologice, precum si a capacitatii de formare a asamblarilor
sudate. Conform standardelor aceste incercari se executa pe epruvete luate din asamblare, din
piese apendice sau din piese executate special pentru incercari.
Incercarea de rezilienta se executa pe trei epruvete de rezilienta. Tablele se sudeaza in
straturi succesive.
Incercarea propriu-zisa de rezilienta se executa prin lovirea piesei sudate cu pendulul
la temperatura obisnuita.
Incercarea de indoire la rece se executa pe trei epruvete confectionate din aceeasi
asamblare din care s-au executat si epruvetele de tractiune. Epruvetele se supun indoirii pe un
dorn cu diametrul mai mare de doua ori decat grosimea epruvetei.
Incercarea duritatii se executa la tipurile de electrozi pentru sudare, sudandu-se un
cordon de trei straturi suprapuse. Stratul superior se prelucreaza paralel cu tabla,
determinandu-se duritatea Brinnel, care trebuie sa satisfaca conditiile prevazute de standarde.
Controlul cu radiatii Roentger γ si β a asamblarilor sudate se bazeaza pe proprietatea
lor de a strabate materialul, proprietate asociata cu actiunea asupra emulsiei fotografice sau a
substantei fluorescente.

5.2 Controlul imbinarilor sudate

Controlul lucrarilor de sudare consta din:

- controlul preventiv asupra materialelor de baza, electrozilor, fluxurilor, oxigenului,
carbidului, S.D.V.-urilor etc.;
- controlul in timpul executiei sudarii, care consta din controlul utilajelor de sudare, a
aparatelor de masurat si control, a regimurilor de sudare etc.;
- controlul constructiei sudate, care consta din examinarea exterioara (aspect),
metalografica, a cusaturilor prin incercari mecanice (la tractiune, rezilienta, indoire), cu
radiatii Roentgen (γ,β) si controlul defectoscopic cu curenti turbionari, precum si incercarea
etanseitatii

22
 6. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

Masuri de tehnica a securitatii muncii la sudarea cu arc electric

La sudarea cu arc electric muncitorii sunt obligati sa respecte cu strictete indicatia cu

privire la exploatarea utilajelor si uneltelor de munca actionate sau alimentate electric.
Se interzice sudarea electrica atunci cand conductoarele electrice au izolatia
deterioarata, iar clestele portelectrod este defect sau are izolatie termoelectrica
necorespunzatoare, deoarece aceste defecte pot provoca electrocutari.
La orice parasire a locului de munca, sudorul este obligat sa intrerupa alimentarea cu
curent electric a aparatelor.
La sudarea electrica prin rezistenta de contact, prin presiune si prin puncte se vor lua
masuri de protectie a sudorilor impotriva stropilor de metal topit si impotriva atingerii pieselor
calde.
Ochii vor fi protejati in tot timpul lucrului cu ochelari sau masti de protectie ale caror
sticle vor fi alese in functie de tipul sudarii.
Corpul si mainile vor fi protejate impotriva stropilor de metal, folosindu-se sortul de
piele respectiv manusi. Peste incaltaminte se vor imbraca jambiere de protectie.
Pentru aprindere se va deschide robinetul de oxigen si apoi cel pentru acetilena sau
gaz combustibil, aprinzand imediat amestecul. Flacara de lucru se regleaza ulterior acestei
faze folosindu-se cele doua robinete.
Nu se vor efectua manevre la tubul de oxigen cu mainile pline de ulei sau grasimi –
fiind pericol de explozie.
Flacara se stinge in ordinea inversa aprinderii, adica se inchide intai robinetul pentru
gazul combustibil si apoi robinetul pentru oxigen pentru a se preveni intoarcerea flacarii in
generator.
Daca in timpul lucrului, arzatorul se incalzeste excesiv, acesta se va raci de cate ori
este necesar intr-un vas cu apa curata aflat permanent la locul de munca al sudorului.

Echipament individual de protectie

Imbracamintea de protectie va fi tratata ignifug purtata in asa fel incat sa nu prezinte
zone in care sa fie retinuti stropi de metal topit improscati in timpul lucrului.

Organizarea locului de munca

La lucrarile de sudare si taiere a metalelor prin topire, executate in apropierea

instalatiilor electrice, locurile de munca vor fi protejate cu ecrane sau paravane, astfel incat sa
fie exclusa posibilitatea de atingere accidentala a partilor aflate sub tensiune. Daca lucrarile se
executa chiar asupra unei parti componente a instalatiei electrice, aceasta va fi scoasa de sub
tensiune, va fi semnalizata si asigurata, conform normelor pentru lucru cu instalatii electrice,
pana la sfarsitul lucrului.
Pentru protejarea lucratorilor care lucreaza in vecinatatea locului de sudare (exceptand
sudorul si ajutoarele acestuia), se vor izola locurile de munca ale sudorilor prin panouri fixe

23
sau transportabile, din lemn ignifugat, tabla sau alte materiale opace, neinflamabile, avand
inaltimea de cel putin 2 m.

Instalatii si echipamente electrice de sudare

Carcasele echipamentelor de sudare, mesele de sudare si piesele metalice care se

sudeaza vor fi legate la prize de pamant corepunzatoare, la conductorul de nul sau la un
declansator de curent de defect.

Conditii ale mediului de munca

Pentru ca radiatia termica sa nu aiba influenta asupra sudorului se vor lua masuri de
diminuare a acesteia.

Sudarea cu arc electric

In vederea diminuarii la minim a pericolelor datorate tensiunii de mers in gol, care

apare in mod obligatoriu pe electrod se vor lua masuri de prevenire a acestora. Astfel,
instalarea echipamentelor de sudare cu arc electric se va face in asa fel sa se reduca riscurile
de socuri electrice care s-ar putea datora unor tensiuni mai mari decat tensiunea de mers in
gol.
Se vor lua masuri pentru reducerea pericolelor de contact accidental a circuitului de
sudare cu conductorul de protectie sau cu pamantul;
Daca piesa de sudat este in mod intentionat racordata la conductorul de protectie sau la
pamant, legatura va fi facuta cat mai direct, cu ajutorul unui cablu avand sectiunea egala cu
cea a cablului de retur. Se vor lua masuri de evitare a curentilor vagabonzi de sudare. Nu se va
efectua in mod intentionat conectarea piesei de sudat sau a circuitului de sudare la
conductorul de legare la pamant al retelei de alimentare a sursei pentru sudare sau cel a1
aparatului electric de conectare asociat sursei.
Pentru a evita contactele electrice intre circuitul de sudare si elementele conductoare
straine de instalatie, situate in zona de lucru si pe care este posibil sa fie pus un portelectrod
sau un cap pentru sudare sau pe care s-ar putea amorsa un arc electric, se vor folosi mijloace
de protectie ale acestora cum, ar fi: ecrane izolante, distantoare etc.;
In cazul in care nu se pot aplica masurile de mai sus se vor stabili legaturi echidistante
cu ajutorul unor cabluri izolate, avand sectiunea corespunzatoare, intre piesa de sudat si
elementele conductoare straine de instalatia de sudare;
Este interzis ca circuitul de sudare sa vina in contact cu buteliile de gaz protector,
aflate in apropierea piesei de sudat.

24
 La legatura electrica intre echipamentul de sudare si piesa de sudat este strict interzisa
utilizarea unor elemente conductoare straine de izolatie (sine, tevi, schele etc.) daca acestea nu
reprezinta piesa de sudat insasi;
Se vor lua toate masurile pentru reducerea pericolelor de contact accidental al
circuitului de sudare cu conductorul de protectie sau cu pamantul;
Daca piesele pentru sudat sunt amplasate pe o masa de sudare, cablurile de retur si de
legaturi echipotentiale vor fi racordate la masa.
In cazul in care doi sau mai multi sudori lucreaza aproape unii de altii si in mod
deosebit, pe aceiasi piesa, vor fi luate masuri speciale in ce priveste racordarea surselor pentru
sudare la reteaua de alimentare si la piesa de sudat, in scopul eliminarii tensiunii de mers in
gol, ce poate sa apara intre doi portelectrozi sau intre doua capete pentru sudare.
Daca una sau mai multe surse pentru sudare interconectate sunt scoase de sub
tensiune, ele vor fi deconectate atat de la reteaua de alimentare cat si de 1a circuitul de sudare
comun pentru inlaturarea pericolelor datorate tensiunilor de retur;
(2) Interconectarea mai multor surse pentru sudare se va face numai de catre un expert.
Daca se efectueaza lucrari de intretinere sau reparare, echipamentul de sudare va fi
decuplat atat pe partea de alimentare cat si pe partea de utilizare. Derogari de la aceasta
conditie se vor face numai de catre un expert; orice racordare in circuitul de sudare va fi
efectuata inainte de punerea sub tensiune a sursei pentru sudare.
Daca sudorul isi intrerupe lucrul sau isi paraseste postul de lucru, sursa pentru sudare
sau circuitul de sudare se va scoate de sub tensiune astfel incat instalatia sa nu poata fi pusa in
mod accidental in functiune de la portelectrod sau de la capul de sudare.
In cazul utilizarii unui aparat trifazat ce deserveste mai multe posturi de sudare sau in
cazul mai multor surse pentru aceeasi piesa de sudat sau pentru piese interconectate, sudorii
vor lucra suficient de departe unii de altii si vor fi instruiti sa nu atinga niciodata simultan doi
portelectrozi sau daua capete pentru sudare.

25
 BIBLIOGRAFIE

 Ghiorghe, M. Voicu,I. Paraschiv - “Tehnologia Asamblarii  si

Montajului”  Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1989

 A.Epurean - “Tehnologia Construcțiilor de Masini”  , Editura Didactica si

Pedagogica Bucuresti 1983

 A.Ciocarlean-Vasilescu, M. Constantin - “Ansamblari Mecanice”  Editura CD

PRESS

 Traian Demian. - Elemente constructive de mecanica.

 Legea 319 din 14 iulie 2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

ANEXE

26
27
28
29