T E H N O LO GI A M A T E R I A LE LO R

5.2 ELABORAREA OTELULUI

Elaborarea otelurilor se poate face in cuptoare electrice cu arc sau cu inductie, in cuptoare
Siemens-Martin sau in convertizoare Bessemer.
Ca materii prime se utilizeaza: fier vechi, deseuri de otel, fonta de prima fuziune,
feroaliaje. Elaborarea otelului cuprinde urmatoarele etape: incarcarea, topirea, af narea,
dezoxidarea si alierea. Incarcarea si topirea sunt doua etape deosebit de importante din punct de
vedere economic si metalurgic. Desfasurarea proceselor in cursul acestor etape influenteaza at t
calitatea otelului c t si durata de elaborare a sarjei.
Af narea se refera la decarburarea baii metalice, care trebuie sa se desfasoare cu viteza
mare pentru a realiza o buna degazificare a metalului. Dezoxidarea baii metalice se face prin
difuziune, proces care are la baza reactia de trecere in zgura a oxigenului dizolvat in otel pe baza
legii repartitiei.
Scaderea continutului de oxid de fier din zgura se realizeaza prin adaugarea unor reducatori
(praf de cocs, oxid de calciu) pe gura. C nd zgura devine reducatoare atunci oxizii din baie
metalica difuzeaza in zgura. In cazul otelurilor aliate, dupa dezoxidare se introduc elementele de
aliere: crom, mangan, molibden, vanadiu, wolfram, siliciu.
Dintre proprietatile tehnologice ale otelului amintim: fluiditatea si contractia.
Fluiditatea este mai redusa dec t la fonte deoarece otelul contine mai putin carbon si siliciu
si ca urmare, capacitatea de turnare a otelului este inferioara fontelor. Contractia otelului este
relativ mare, fiind cuprinsa intre 2,18...2,4 % ceea ce ii confera tendinta spre formarea retasurilor si
crapaturilor in timpul solidificarii. Otelul prezinta si o tendinta mare de a absorbi gazele din
procesul de turnare.
Pentru obtinerea pieselor de buna calitate se impun luarea unor masuri speciale cum ar fi:
realizarea unor retele de turnare cu sectiuni mari, care sa permita curgerea linistita a materialului
topit; solidificarea dirijata prin utilizarea racitoarelor; evitarea aparitiei retasurilor prin prevederea
de maselote. Dupa turnare, piesele cu structuri fine se supun operatiilor de recoacere si de
normalizare.
Optimizarea elaborarii otelurilor se face prin extinderea metodelor moderne de dezoxidare
si modificare a otelurilor in stare lichida, la un nivel de 2,5 ori fata de cel actual, precum si prin
implementarea diverselor echipamente si tehnici de tratare in vid, prin insuflare de argon, sau prin
desulfurare avansata. Aceste tehnologii contribuie la reducerea consumurilor de feroaliaje si
conduc, prin ridicarea caracteristicilor otelurilor, la inlocuirea otelurilor inalt aliate cu unele slab
aliate.

98