Proiect TST

Tehnologia sudării oțelurilor carbon și slab aliate

Oțelurile carbon
Otelurile carbon contin urme de elemente de aliere, fier si carbon, aceste oteluri
reprezentand 90 % din productia totala de otel. Acestea pot fi clasificate, la randul
lor, in functie de continutul de carbon:

a) Oteluri cu continut scazut de carbon, pana la 0,3 % carbon. Cea mai mare
categorie a acestei clase de otel este constituita din produse laminate plate (tabla
sau benzi) de obicei in stare laminata la rece. Este cea mai comuna forma de otel,
deoarece pretul sau este relativ redus si are proprietati acceptabile pentru mai multe
aplicatii.

b) Oteluri cu continut mediu de carbon, au intre 0,3 si 0,6 % carbon. Cresterea

continutului de carbon la aproximativ 0,5 %, insotit de o crestere a continutului de
mangan, permite acestui tip de otel sa fie utilizat in stare calita si revenita. Are
rezistenta buna la uzura si este folosit pentru piese mari, foraje si componente auto.

c) Oteluri cu continut ridicat de carbon, intre 0,6 – 1 % carbon. Utilizate in special

pentru fire de inalta rezistenta.

d) Oteluri cu un continut foarte ridicat de carbon, 1 – 2%. Sunt utilizate pentru

produse din otel dure, cum ar fi instrumente pentru decupat metalul si arcuri pentru
camioane.

In general cresterea cantitatii de carbon reduce ductilitatea, dar mareste rezistenta la

tractiune si capacitatea de a se intari prin calire. In procesul de laminare se adauga
carbon fierului pentru a-i consolida structurile si pentru a intari metalul rezultat.
Cantitatea de carbon adaugata modifica proprietatile otelului.

Otelul cu continut scazut de carbon este foarte ductil. Utilizat pentru a produce foi
laminate plate si benzi de otel, care sunt folosite pentru a construi nave, caroserii,
produse din sarma, aparate de uz casnic, placi de tabla. Datorita cantitatii reduse de
carbon, acest otel este de obicei mai maleabil decat alte tipuri de otel. Ca urmare,
acesta poate fi laminat subtire in produse, rezultand de exemplu panouri de caroserii.
Continutul de carbon folosit pentru aceste panouri este de obicei mai mic de 0,10 %,
iar pentru produse cum ar fi placile structurale laminate din otel de obicei pana la 0,3
%. Tevile realizate din acest tip de otel sunt folosite pentru transportul de substante,
cum ar fi gaze si petrol.

Cresterea continutului de carbon face ca otelul carbon sa fie mai dur, dar reduce
sudabilitatea, ductibilitatea si il face mai fragil.

Otelul cu continut mediu de carbon este mai usor de prelucrat, iar unii producatori
adauga putin siliciu si mangan pentru a imbunatati calitatea otelului. Este ductil si
dur, cu proprietati bune de uzura. Acest tip de otel este mai ductil decat otelul cu
continut ridicat de carbon si mai putin maleabil decat otelul cu continut scazut de
carbon. Otelurile care au continut mediu de carbon au o rezistenta buna la uzura,
astfel incat acestea sunt adesea folosite pentru piese auto si aplicatii similare.
Acestea sunt, de asemenea, utilizate in forjare si pentru productia de piese mari.

Otelul cu continut ridicat de carbon are rezistenta la tractiune mai mare, dar este mai
putin ductil si maleabil decat otelul cu continut scazut si mediu de carbon. Este foarte
dur si are o buna memorie a formei facandu-l ideal pentru arcuri si sarma. Este
utilizat de aseamenea pentru productia de fire de inalta rezistenta.

Otelul cu continut ridicat de carbon nu este pretabil pentru lucrul la rece, deoarece
este destul de fragil. Poate fi incalzit si tratat sub presiune pentru a deveni
exceptional de dur. Acest tip de otel este utilizat pentru a crea componente care
necesita duritate extrema, necesitand o manipulare speciala.

Oțelurile slab aliate

            În general, în categoria otelurilor slab aliate intra acele oteluri la care suma
continuturilor elementelor de aliere este sub 5%

            Comportarea la sudare a acestor materiale, având o utilizare deosebit de

larga, este determinata în primul rând de compozitia lor chimica. Ea este apreciata în
mod uzual pe baza marimii carbon echivalent

            Exista un numar mare de formule de determinare a unui carbon echivalent.

Dintre formulele folosite frecvent este formula IIW (Institutul International de Sudura)

                                                     (3.4)

            Cu cât otelul are un carbon echivalent mai redus, cu atât el va prezenta o
comportare la sudare mai favorabila.
            În principiu sudarea otelurilor slab aliate poate fi realizata cu orice procedeu
de sudare prin topire. În cazul otelurilor care prezinta pericolul de înmuiere a ZIT-ului,
se vor evita procedeele de sudare energointensive (baie de zgura).

            Sudarea se face conform recomandarilor specificate în cazul sudarii otelurilor

carbon. În functie de carbonul echivalent si grosimea materialului se va suda cu
preîncalzire, de obicei utilizând regimuri termice care sa asigure o productivitate cât
mai mare (energie liniara mare, numar mic de straturi).

            În cazul îmbinarilor sudate de grosime mare, precum si la depasirea

continuturilor unor elemente de aliere, dupa sudare este obligatorie efectuarea unui
tratament termic de detensionare.

            Efectuarea tratamentului termic dupa sudare este favorabila si sub aspectul

reducerii pericolului de coroziune fisuranta sub tensiune, respectiv al asigurarii
stabilitatii dimensionale a structurilor sudate la prelucrari mecanice ulterioare.

            Sudarea otelurilor slab aliate se face folosind materiale de acelasi tip cu

materialul de baza. În cazul sudarii unor oteluri de rezistenta mai mare sau
exploatate la temperaturi negative se vor utiliza materiale de adaos cu caracter
bazic. Ele vor fi uscate înainte de sudare pentru îndepartarea umiditatii.

Otelurile cu granulatie fina contin elemente de aliere care formeaza nitruri

legând azotul. Ele sunt insensibile la procesul de îmbatrânire. Otelurile cu granulatie
fina prezinta o comportare la sudare corespunzatoare, fiind sudabile practic prin orice
procedeu. Pentru a reduce pericolul de fisurare la rece se vor folosi materiale de
sudare cu un continut redus de hidrogen. Ciclul termic la sudare este caracterizat,
prin marimea care reprezinta, durata de racire a sudurii în intervalul de temperatura
800-5000C (t8/5 ). Marimea t8/5 are influenta asupra duritatii si temperaturii de tranzitie
ale unui metal depus la un otel cu granulatia fina. Pentru a obtine o duritate
corespunzatoare este necesara sudarea cu energie liniara controlata.

            Sudarea se va realiza în mai multe treceri, temperatura între treceri se

limiteaza la cca.220C. Amorsarea se va efectua în mod obligatoriu în rostul de
sudare (figura 3.3.).

La sudarea sub flux se va evita utilizarea unor

fluxuri cu cantitati mari de praf, întrucât acestea pot
conduce la continuturi diferite de elemente de aliere în
cusatura si ca urmare la caracteristici mecanice diferite
si la o crestere a pericolului de fisurare transversala.

            Otelurile microaliate de înalta rezistenta cu

carbon scazut sunt oteluri cu granulatie fina, care au
fost dezvoltate pentru a raspunde necesitatilor din
tehnica de executie a conductelor magistrale.

            Otelurile termorezistente sunt destinate

exploatarii la temperaturi înalte (500-600C).
            În Tabelul 3.3 se indica câteva recomandari pentru sudare în functie de
carbonul echivalent al otelului, datele fiind valabile la oteluri cu C<0,5%, Mn<1,6%,
Cr<1,0%, Ni<3,5%, Mo<0,6%, si Cu<1,0%.

            Temperatura de preîncalzire poate fi determinata în functie de carbonul

echivalent si grosimea piesei. (conform bibliografiei)

Tabelul 3.3. Recomandari de sudare pentru oteluri slab aliate

Ce, % Recomandari tehnologice

<0,40 Nu sunt necesare precautii speciale

Se poate suda cu electrozi sau fluxuri cu caracter nebazic

0,40-0,50 Se sudeaza cu:

a. electrozi/fluxuri nebazice si preîncalzire la 100-200 0 C

b. electrozi/fluxuri bazice cu continut scazut de hidrogen

0,50-0,55 Se sudeaza cu:

a. electrozi/fluxuri nebazice si preîncalzire la 200-350 0 C

b. electrozi austenitici

>0,55 Se sudeaza cu:

a. electrozi/fluxuri bazice cu continut scazut de hidrogen si

preîncalzire la 250-4000 C
b. electrozi austenitici

            În cazul otelurilor tratate termic, respectiv a otelurilor exploatate la

temperaturi negative, sudarea se va face cu limitarea încalzirii materialului, adica
folosind o energie liniara relativ scazuta, un numar mare de straturi. Depunerea
rândurilor se va face dinspre flancurile îmbinariii spre centru, iar ultimul rând se va
depune central, fara a atinge metalul de baza (figura 3.4.)
            În felul acesta,se va asigura efectuarea unui tratament termic trecerilor
anterioare si în special zonelor influentate termic ale acestora.

            În cazul îmbinarilor sudate de grosime mare, precum si la depasirea

continuturilor unor elemente de aliere, dupa sudare este obligatorie efectuarea unui
tratament de detensionare. În tabelul 3.4. sunt exemplificate câteva situatii în acest
sens.

            Efectuarea tratamentului termic dupa sudare este favorabila si sub aspectul

reducerii pericolului de coroziune fisuranta sub tensiune, respectiv al asigurarii
stabilitatii dimensionale a structurii sudate la prelucrari mecanice ulterioare

            În situatii speciale, cu un risc mare de fisurare, se pot utiliza si materiale de

adaos inoxidabile austenitice sau înalt aliate cu nichel, materiale care au o capacitate
de deformare foarte buna. Astfel de situatii pot sa apara, spre exemplu, în cazul
reconditionarii prin sudare a unor structuri complicate la care nu exista posibilitatea
efectuarii unui tratament termic post-sudare.

Tabelul 3.4. Valorile limita ale compozitiei chimice, respectiv mecanice si grosimeii
metalului pentru obligativitatea tratamentului termic dupa sudare

Compozitia chimica, % Rm min Grosime

C Mn Si Cr Mo Ni V S+P
N/mm2 Limita

Mm*
0,2 1,0 0,4 0,08 260 36
0,25 1,6 0,5 0,08 380 30
0,25 1,6 0,5 0,6 0,65 1 0,12 0,04 440 20
0,25 1,6 0,5 1,5 1,5 1 0,16 0,04 15

Obs. * valoarea peste care este necesara detensionarea

            Pregatirea rosturilor pentru sudare se poate executa atât mecanic, cât si

termic. În cazul taierii termice nu este necesara, ca regula generala, o prîncalzire a
pieselor. Aceasta se recomanda însa în cazul unor piese de grosime mare sau daca
suprafetele taiate sunt supuse unor deformari la rece. Temperatura de preîncalzire la
taiere este, în aceste cazuri ,120-2000 C

Oțeluri de granulație fină

Aceasta categorie cuprinde otelurile slab aliate de tip carbon-mangan cu adaosuri in

cantitati sub 0,15 % de aluminiu, vanadiu, niobiu sau titan livrate in stare laminata
controlat sau normalizata si avand limita de curgere de 285…460 N /mm2.
Comparativ cu otelurile de uz general in cazul otelurilor cu granulatie fina procesul
tehnologic de fabricatie urmareste micsorarea continutului de carbon si de mangan
pe seama efectului favorabil de durificarea a solutiei solide si de finisare a granulatiei
obtinut cu ajutorul nitrurilor sau carbonitrurilor de aluminiu, vanadiu, niobiu sau titan.
Pe aceasta cale, cresterea caracteristicilor de rezistenta se asigura in conditiile unei
sudabilitati ridicate, respectiv a unor garantii de tenaticitate la temperaturi pana la –
50 C.

Pentru utilizari pana la temperaturi pana la 400 C trebuie avuta in vedere influenta
temperaturii asupra caracteristicilor de rezistenta. Pentru table groase, variatia limitei
de curgere cu temperatura comparativ cu valorile asigurate la 20 C.

In cazul aplicatiilor in care intervin solicitari mecanice ciclice, comportarea otelurilor

cu granulatie fina este suprioara celei asigurata de otelurile de uz general din clase
de rezistenta echivalente. Aceasta caracteristica rezulta din sensibilitatea mai
scazuta la concentratorii de tensiuni si din raspunsul mai favorabil la solicitari in
domeniul elasto-plastic. Tenacitatea si sudabilitatea oteluirilor cu granulatie fina
rezulta din incadrarea produselor realizate din aceste oteluri in clase de calitate.
Curba de tranzitie tenacitate-temperatura a otelurilor cu granulatie fina prezinta o
variatie mai lenta cu temperatura si este deplasata catre temperaturi mai scazute
decat in cazul otelurilor de calitate curenta calmate sau necalmate. Procesele de
dizolvare si precipitare a carbonitrurilor de vanadiu, aluminiu sau ale altor elemente
de finisare a granulatiei au un efect metalurgic favorabil si asupra caracteristicilor
zonei de influenta termica la sudare.

Oțelurile inoxidabile

În metalurgie, oțelul inoxidabil (sau inox) este acel aliaj al oțelului care conține cel
puțin 12% crom în procente de masă. Acest tip de oțel este rezistent la coroziune.
Inoxul este un oțel cu un conținut scăzut de carbon în compoziție, care conține crom
în proporție de 10 % din greutate. Acest adaos de crom îi conferă oțelului
proprietățile sale unice de inoxidabilitate și rezistență la coroziune. Prezența cromului
permite formarea unui strat extrem de subțire dur, invizibil, de oxid de crom pe
suprafața oțelului, rezistent la acțiunea mediilor corozive, capabil de a se autoreface
în caz de alterare mecanică sau chimică.

Obiectele realizate din inox își păstrează aspectul indiferent de gradul de uzură.
După câteva zeci de ani își pierde din strălucire, dar cu o investiție minoră își poate
recăpăta chiar și atunci strălucirea din prima zi.

Utilizarea inoxului este foarte răspândită mai ales în categoria materialelor tehnice,
dar este folosit pe o gama largă și pentru fabricarea articolelor de menaj. Pe lângă
aceste domenii, ocupă loc important și în industria auto.

Avantajele produselor din inox sunt următoarele:

-Grad mare de rezistență la coroziune;

-Durabilitate mai mare de 50% decât oțeluri medii;

-Durabilitate: rezistență la căldură/ îngheț;

-Ușor de întreținut;

-Aspect plăcut;

-Reciclabil.

Inoxul nu este rezistent numai la umiditate și cei mai mulți acizi, ci se caracterizează
și prin duritate, rezistență mare la căldură și frig și proprietățile igienice. Pe suprafață
netedă și fără pori murdăria și grăsimile pot fi spălate foarte ușor. Zgârieturile și
crăpăturile pe capace își pierd după scurt timp contururile dure și se adaptează
suprafeței.

Oțelurile inoxidabile austenitice

Otelurile austenitice sunt acele aliaje utilizate frecvent pentru aplicatii inoxidabile.
Clasele austenitice nu sunt magnetice. Aliajele cele mai frecvente sunt otelurile
austenitice de fier-crom-nichel si sunt cunoscute ca seria 300. Din cauza continutului
ridicat de Cr si Ni, sunt cele mai rezistente la coroziune din grupul otelurilor
inoxidabile. Clasa „L” oferta rezistenta superioara la coroziune datorita continutului
redus de carbon. Tipul 304 are cea mai larga utilizare fiind cunoscut si ca „inox
alimentar” utilizandu-se la confectionarea instalatiilor alimentare, echipamentelor din
industria vinului, meselor de lucru, a hotelor, in industria berii, la carmangerii si in
principiu in toate domeniile ce tin de industria alimentara.

Otelurile inoxidabile austenitice laminate si forjate cu peste 18% Cr si 8% Ni se

sudeaza cu flacara absolut neutra, folosindu-se metal de adaos de aceeasi
compozitie cu cea a metalului de baza si a fluxurilor pe baza de floruri de calciu si
feroaliaje de Cr, Mn si Ti, in cantitati suficiente, are sa acopere baia de sudura.Dupa
sudare se curate fluxul cu peria si ciocanul si se spala cu apa fierbinte; apoi, piesele
se calesc in apa, dupa incalzire ; 1150 ˚C.

Oțelurile inoxidabile feritice

Otelurile inoxidabile feritice laminate si forjate cu peste 12% Cr se sudeaza folosindu-

se fluxuri de sudare si flacara strict neutral. Dupa sudare, in vederea imbunatatirii
structurii, se executa tratamente termice corespunzatoare. Otelurile inoxidabile
feritice includ clasa 430 si contin ca principal element de aliere , cromul. Pot fi intarite
prin tratament termic, se utilizeaza in stare recoapta, au ductibilitate si formabilitate
buna. Se utilizeaza pentru confectionarea placilor arhitecturale, la fabricarea cuvelor
pentru masinile de spalat, la fabricarea ustensilelor folosite in bucatarie (cutite din
inox, tacamuri din inox, diferite cuve din inox , oale din inox), la confectionarea
diferitelor matrite pentru industria grea.

Oțelurile inoxidabile martensitice

Otelurile martensitice sunt oteluri inalt aliate cu un continut de crom intre 12-18% si
continut de carbon de peste 0,1%, devin austenitice la 950-1050°C si prin calire duc
la crearea unei structuri martensitice. Aceste oteluri au o duritate ridicata ce
evolueaza o data cu cresterea continutului de carbon. Se utilizeaza la confectionarea
produselor ce necesita o duritate ridicata (lame de ras, cutite, foarfeci etc). Pentru o
mai buna rezistenta la presiune este necesara o prelucrare in prealabil a suprafetei,
eventual slefuirea materialului; sunt cele mai ieftine inox-uri, dar sunt greu
deformabile şi sudabile;