SUDAREA OTELURILOR SLAB ALIATE

În general, în categoria otelurilor slab aliate intra acele oteluri la care suma
continuturilor elementelor de aliere este sub 5%

Comportarea la sudare a acestor materiale, având o utilizare deosebit de larga,

este determinata în primul rând de compozitia lor chimica. Ea este apreciata în mod
uzual pe baza marimii carbon echivalent

Exista un numar mare de formule de determinare a unui carbon echivalent.

Dintre formulele folosite frecvent este formula IIW (Institutul International de Sudura)

(3.4)

Cu cât otelul are un carbon echivalent mai redus, cu atât el va prezenta o

comportare la sudare mai favorabila.

În principiu sudarea otelurilor slab aliate poate fi realizata cu orice procedeu de

sudare prin topire. În cazul otelurilor care prezinta pericolul de înmuiere a ZIT-ului, se
vor evita procedeele de sudare energointensive (baie de zgura).

Sudarea se face conform recomandarilor specificate în cazul sudarii otelurilor

carbon. În functie de carbonul echivalent si grosimea materialului se va suda cu
preîncalzire, de obicei utilizând regimuri termice care sa asigure o productivitate cât mai
mare (energie liniara mare, numar mic de straturi).

În cazul îmbinarilor sudate de grosime mare, precum si la depasirea

continuturilor unor elemente de aliere, dupa sudare este obligatorie efectuarea unui
tratament termic de detensionare.

Efectuarea tratamentului termic dupa sudare este favorabila si sub aspectul

reducerii pericolului de coroziune fisuranta sub tensiune, respectiv al asigurarii
stabilitatii dimensionale a structurilor sudate la prelucrari mecanice ulterioare.

Sudarea otelurilor slab aliate se face folosind materiale de acelasi tip cu

materialul de baza. În cazul sudarii unor oteluri de rezistenta mai mare sau exploatate la
temperaturi negative se vor utiliza materiale de adaos cu caracter bazic. Ele vor fi
uscate înainte de sudare pentru îndepartarea umiditatii.

Otelurile cu granulatie fina contin elemente de aliere care formeaza nitruri legând
azotul. Ele sunt insensibile la procesul de îmbatrânire. Otelurile cu granulatie fina
prezinta o comportare la sudare corespunzatoare, fiind sudabile practic prin orice
procedeu. Pentru a reduce pericolul de fisurare la rece se vor folosi materiale de sudare
cu un continut redus de hidrogen. Ciclul termic la sudare este caracterizat, prin marimea
care reprezinta, durata de racire a sudurii în intervalul de temperatura 800-5000C (t8/5 ).
Marimea t8/5 are influenta asupra duritatii si temperaturii de tranzitie ale unui metal
depus la un otel cu granulatia fina. Pentru a obtine o duritate corespunzatoare este
necesara sudarea cu energie liniara controlata.

Sudarea se va realiza în mai multe treceri, temperatura între treceri se limiteaza

la cca.220C. Amorsarea se va efectua în mod obligatoriu în rostul de sudare (figura
3.3.).

La sudarea sub flux se va evita utilizarea unor

fluxuri cu cantitati mari de praf, întrucât acestea pot
conduce la continuturi diferite de elemente de aliere în
cusatura si ca urmare la caracteristici mecanice diferite si
la o crestere a pericolului de fisurare transversala.

Otelurile microaliate de înalta rezistenta cu carbon

scazut sunt oteluri cu granulatie fina, care au fost
dezvoltate pentru a raspunde necesitatilor din tehnica de
executie a conductelor magistrale.

Otelurile termorezistente sunt destinate exploatarii

la temperaturi înalte (500-600C).

În Tabelul 3.3 se indica câteva recomandari pentru sudare în functie de carbonul

echivalent al otelului, datele fiind valabile la oteluri cu C<0,5%, Mn<1,6%, Cr<1,0%,
Ni<3,5%, Mo<0,6%, si Cu<1,0%.

Temperatura de preîncalzire poate fi determinata în functie de carbonul

echivalent si grosimea piesei. (conform bibliografiei)

Tabelul 3.3. Recomandari de sudare pentru oteluri slab aliate

Ce, % Recomandari tehnologice

<0,40 Nu sunt necesare precautii speciale

Se poate suda cu electrozi sau fluxuri cu caracter nebazic

0,40-0,50 Se sudeaza cu:

a. electrozi/fluxuri nebazice si preîncalzire la 100-2000 C

b. electrozi/fluxuri bazice cu continut scazut de hidrogen

0,50-0,55 Se sudeaza cu:

a. electrozi/fluxuri nebazice si preîncalzire la 200-3500 C

 b. electrozi austenitici

>0,55 Se sudeaza cu:

a. electrozi/fluxuri bazice cu continut scazut de hidrogen si

preîncalzire la 250-4000 C
b. electrozi austenitici

În cazul otelurilor tratate termic, respectiv a otelurilor exploatate la temperaturi

negative, sudarea se va face cu limitarea încalzirii materialului, adica folosind o energie
liniara relativ scazuta, un numar mare de straturi. Depunerea rândurilor se va face
dinspre flancurile îmbinariii spre centru, iar ultimul rând se va depune central, fara a
atinge metalul de baza (figura 3.4.)

În felul acesta,se va asigura efectuarea unui tratament termic trecerilor

anterioare si în special zonelor influentate termic ale acestora.

În cazul îmbinarilor sudate de grosime mare, precum si la depasirea

continuturilor unor elemente de aliere, dupa sudare este obligatorie efectuarea unui
tratament de detensionare. În tabelul 3.4. sunt exemplificate câteva situatii în acest
sens.

Efectuarea tratamentului termic dupa sudare este favorabila si sub aspectul

reducerii pericolului de coroziune fisuranta sub tensiune, respectiv al asigurarii
stabilitatii dimensionale a structurii sudate la prelucrari mecanice ulterioare

În situatii speciale, cu un risc mare de fisurare, se pot utiliza si materiale de

adaos inoxidabile austenitice sau înalt aliate cu nichel, materiale care au o capacitate
de deformare foarte buna. Astfel de situatii pot sa apara, spre exemplu, în cazul
reconditionarii prin sudare a unor structuri complicate la care nu exista posibilitatea
efectuarii unui tratament termic post-sudare.

Tabelul 3.4. Valorile limita ale compozitiei chimice, respectiv mecanice si grosimeii
metalului pentru obligativitatea tratamentului termic dupa sudare
 Compozitia chimica, % Rm min Grosime
C Mn Si Cr Mo Ni V S+P
N/mm2 Limita

Mm*
0,2 1,0 0,4 0,08 260 36
0,25 1,6 0,5 0,08 380 30
0,25 1,6 0,5 0,6 0,65 1 0,12 0,04 440 20
0,25 1,6 0,5 1,5 1,5 1 0,16 0,04 15

Obs. * valoarea peste care este necesara detensionarea

Pregatirea rosturilor pentru sudare se poate executa atât mecanic, cât si termic.
În cazul taierii termice nu este necesara, ca regula generala, o prîncalzire a pieselor.
Aceasta se recomanda însa în cazul unor piese de grosime mare sau daca suprafetele
taiate sunt supuse unor deformari la rece. Temperatura de preîncalzire la taiere este, în
aceste cazuri ,120-2000 C