Calirea superficiala este un tratament termic local, care se aplica n scopul

obinerii unei structuri martensitice n suprafaa produselor, pe adncimi cuprinse

ntre zecimi de milimetru pna la 5-10 mm.
n urma aplicarii calirii superficiale rezulta piese duplex, avnd stratul exterior
dur, rezistent la uzura si oboseala si miezul plastic si tenace, rezistent la ce
lelalte
tipuri de solicitari n exploatare: ncovoiere, soc, rasucire. n plus, tensiunile de
compresiune din stratul calit maresc mult rezistena la solicitari alternante
Calirea superficiala se realizeaza prin ncalzirea cu viteza mare a stratului
superficial al produselor pna la o temperatura situata n domeniul austenitic,
meninerea de scurta durata si racirea rapida, cu viteze mai mari dect viteza criti
ca de
calire
Pentru a realiza ncalzirea rapida a suprafeei se utilizeaza surse termice de
mare intensitate. Principalul dezavantaj al calirii superficiale consta n faptul
ca
procedeul este limitat n privina formei pieselor, pretndu-se doar la suprafee
regulate de revoluie sau plane.
n funcie de sursa termica utilizata, se deosebesc urmatoarele metode de calire
superficiala:
calirea superficiala cu flacara;
calirea superficiala prin inducie;
calirea n electrolit;
calirea n topituri;
calirea prin contact
Calirea superficiala n electrolit
Este un procedeu simplu, care se preteaza n cazul pieselor mici.
ncalzirea n electrolit are la baza efectul catodic, care apare la trecerea
curentului printr-un electrolit. Piesa tratata se conecteaza la polul negativ al
sursei de
curent si se introduce cu partea care trebuie calita superficial ntr-o cuva cu el
ectrolit
(soluii de 5-10% de carbonai de sodiu sau potasiu), prin care trece curent continu
u.
Polul pozitiv este legat la cuva sau la o placa din oel inoxidabil plasata n inter
iorul
electrolitului