DETENSIONATREA PIESELOR SUDATE PRIN TRATAMENTE

TERMICE

Lecturer PhD Eng. Stăncioiu A.,

Constantin Brâncuşi’’ University of Tg-Jiu, ROMANIA

ABSTRACT: Tratamentele termice inainte de sudare se aplica otelurilor cu scopul de a le aduce in starea in
care suporta cel mai bine operatia de sudare (normalizarea, detensionarea sau recristalizarea). Tratamentele
termice in timpul sudarii presupun preincalzirea, post-incalzirea si combinatia preincalzire-postincalzire.
Tratamentele termice dupa sudare care se aplica pentru a inlatura efectele nedorite provocate de operatia de
sudare.

KEYWORDS: tratament, termic, sudare, tensiuni

DETENSIONATREA PIESELOR SUDATE PRIN TRATAMENTE TERMICE

1. CONSIDERAȚII GENERALE
Sudarea este operaţia tehnologica de îmbinare a doua materiale la nivel intim al atomilor
prin topirea locala a marginilor pieselor, poate fi cu sau fără adaos de material. în timpul
sudarii piesele suferă un soc puternic care duce la obţinerea unei structuri
necorespunzătoare în zona influenţată termic, adică în imediata vecinătate a cusăturii.
La oţelurile slab aliate şi cu conţinut redus de C, zona de trecere nu se evidenţiază; în
schimb, apare foarte bine conturată la fontele sudate cu electrozi de oţel. În zona de trecere
are loc difuziunea carbonului şi a elementelor de aliere dinspre şi către cusătură. În ZIT
apar în funcţie de temperatura de încălzire ( în timpul sudării ) şi viteza de răcire, diferite
transformări.
Astfel în subzona supraîncălzită 2 figura 1, se favorizează apariţia unei granulaţii
grosolane.

Figura 1. Câmpul termic şi structura Figura 2. Cusătură a îmbinărilor sudate

metalografică a îmbinărilor sudate S235JR MOx100 .
Aceasta operaţie tehnologica se aseamănă cu un tratament termic, deoarece în timpul
procesului au loc încălzirea şi răcirea pieselor. Exista o problema şi anume trebuie găsit un
ciclu termic care să se suprapună ciclului termic al sudarii şi să se obtina în final un ciclu
termic corespunzător care să realizeze o structura corespunzătoare. Tratamentele termice
aplicate pieselor sudate se împart în 3 câtegorii:
- anterioare;
- concomitente;
- ulterioare.
Viteza de răcire este parametrul cel mai important al unui tratament termic, iar în acest caz
el depinde sau nu de parametrii procesului tehnologic de sudare:
- funcţie de factorii tehnologici ai sudarii: intensitate, tensiune, viteza de deplasare a
electronului, preîncălzirea pieselor.
- funcţie de factorii independenţi fata de regimul de sudare: grosimea pieselor, forma
geometrica, caracteristici fizico-termice ale materialului.
In figura 3 se prezintă influența straturilor suprapuse în procesul de sudare asupra
structurii materialului piesei.

Fig.
3 Influenta straturilor suprapuse în procesul de sudare asupra structurii materialului piesei.

2 TRATAMENTE TERMICE ANTERIOARE SUDĂRII

Recoacerea de regenerare şi normalizare se aplica pieselor turnate. Se realizează pentru
finisarea granulaţiei grosolane obţinutăă în urma proceselor de turnare, sudare, deformare
plastică, etc.
Totodată înlătura şi defectele structurale gen constituenţi lamelari, aciculari, etc. în afara
de echilibru.
La piesele turnate apare des structura Widmannstatten, figura 4, poziţionată pe pereţii mai
groşi ai pieselor, acestea ducând la fisurarea materialului. Aceasta structura se remediază
printr-o recoacere de regenerare ce consta în încălzirea cu 30-50 oC peste punctul de
transformare AC3 şi răcire lenta odată cu până la 600 oC, iar dacă se urmăreşte şi
uniformizarea tensiunilor interne remanente până la 400 oC.
 Fig.4 Structura Widmannstatten (1000:1)

Piesele turnate cu tensiuni interne se manevrează uşor pentru evitarea fisurării şi se recoc
în cuptor cu vatră mobilă şi cu viteza de încălzire de 100 oC/ora.
Construcţiile sudate care prezintă în zonele metalului dispus dar şi în zonele metalului de
bază influenţat termic structura Widmannstatten de recoace ca şi în cazul anterior.
Recoacerea de normalizare, spre deosebire de recoacerea de regenerare, se realizează cu o
viteza de răcire mai mare.
Recoacerea de normalizare se aplică cu deosebire oţelurilor hipoeotectoide, pentru
finisarea structurii perlitei şi feritei.
Recoacerea de normalizare este preferata recoacerii de regenerare pentru oţelurile
hipoeotectoide şi datorită faptului ca în cazul aplicării ultimului tratament poate cristaliza
cementita terţiară la marginile grăunţilor de ferita ducând la fragilizare.

3. TRATAMENTE TERMICE CONCOMITENTE SUDĂRII

Se împart în doua moduri:
- cu preîncălzire figurile 5 a,b;
- cu postîncălzire figura 5 c.
In figura 5 d este prezentat tratamentul concomitent cu sudarea pentru piesele grele. În
figura 5 e este prezentat tratamentul termic complex care combină călirea cu sudarea. Mai
întâi materialul se ridică la temperatura de călire, se menţine şi se răceşte până la o
anumită temperatură unde se menţine izoterm. În continuare se aplică sudarea.

a b
 c d
-

e
Fig.5 Tratamente termice concomitente

In urma acestui tratament semicomplex se obţine o duritate mare în cordonul de sudură şi

se remarcă lipsa fisurilor din cusătură.

4. TRATAMENTE TERMICE FINALE SUDĂRII

Recoacerea de detensionare, se aplica pieselor forjate şi matriţate. În interiorul
materialului exista 3 tipuri de tensiuni:
- termice apar datorită dilatării şi contractării materialului în timpul încălzirii sau răcirii;
- structurale apar datorită transformărilor de fază;
- de lucru care datorate procedeului de prelucrare a materialului.
Temperatura de detensionare trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
- nu trebuie să depaseasca timpul de revenire daca materialul este călit;
- daca se urmăreşte păstrarea unui anumit grad de ecruisare trebuie să depasească timpul
de recristalizare;
- daca se urmăreşte păstrarea structurii existente nu trebuie să depasească temperatura
punctelor de transformare.
Tensiunile interne se măsoară cu ajutorul mărcilor tensiometrice şi se remediază prin
recoacere de detensionare.

5. CONCLUZII
Tratamentele termice inainte de sudare se aplica otelurilor cu scopul de a le aduce in starea
in care suporta cel mai bine operatia de sudare (normalizarea, detensionarea sau
recristalizarea). Tratamentele termice in timpul sudarii presupun preincalzirea, post-
incalzirea si combinatia preincalzire-postincalzire. Tratamentele termice dupa sudare care
se aplica pentru a inlatura efectele nedorite provocate de operatia de sudare.
Tensiunile remanente, indiferent de provenienta lor, se suprapun peste tensiunile de
exploatare si avand o repartitie spatiala, creeaza o stare inaintata de fragilitate a
materialelor sudate. Din aceste motive este utila inlaturarea lor, atat prin proiectarea
corespunzatoare a formei constructive a pieselor sudate, cat si prin utilizarea unor
tehnologii si materiale adecvate.
Evitarea tensiunilor remanente se poate realiza intervenind in mod favorabil asupra
factorilor metalurgici, tehnologici si constructivi.

BIBLIOGRAFIE:
1. Stăncioiu Alin- Tratamente termice și materiale speciale, Editura Academica
Brancusi, 2010
2. Bibu, M. - Studiul metalelor, Ed. Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2000.
3. Carţis, I. - Tratamente termice, Editura Facla, Timişoara, 1982.
4. Colan, H. – Studiul metalelor şi tratamente termice, Editura Didactică şi
5. Pedagogică, Bucureşti, 1968.
6. Gîrniceanu , Gh., şa. - Tratamente termice, Editura Point, Tg-Jiu, 1997.
7. Rădulescu, M.- Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982.