METODA CAROIAJELOR APLICATĂ OPERAȚIEI TEHNOLOGICE DE

EXTRUDARE DIRECTĂ

STĂNCIOIU Alin, Ș.l.dr.ing., Universitatea Constantin Brâncuşi Tg-Jiu

POPESCU Gheorghe, Prof.univ.dr.ing., Universitatea Constantin Brâncuşi Tg-Jiu

Abstract:
Metoda caroiajelor (reţelelor de divizare) se foloseşte, în special, pentru studierea stării de deformare şi
a stării de tensiuni şi se bazează pe teoria deformaţiilor finite. Pe grosimea materialului semifabricat s-
a trasat o reţea de linii paralele şi perpendiculare având distanţa între ele de 1 mm.
S-au folosit patru matrițe special modificate pentru încercări, cu urmatoarele dimensiuni geometrice
(unghi înclinare x înăltimea zonei de deformare): ”30ox10mm”, ”15ox20mm”, ”60ox1mm”, ”15ox7mm”.

Key words: extrudare, caroiaj, deformare, unghi înclinare

1.Generalitati

Metoda caroiajelor (reţelelor de divizare) se foloseşte, în special, pentru studierea stării de

deformare şi a stării de tensiuni şi se bazează pe teoria deformaţiilor finite, conform căreia o
sferă elementară imaginată în materialul supus deformării se transformă într-un elipsoid
elementar. Elipsoidul obţinut după deformare are axele îndreptate după direcţiile tensiunilor
principale.
Reţelele de divizare se pot trasa fie pe suprafaţa exterioară a semifabricatului (mai ales la
tablele subţiri), fie într-un plan de secţionare al semifabricatului (la piese masive), în acest
ultim caz, suprafaţa de secţionare trebuie să rămână plană în timpul deformării, deci pe
această suprafaţă nu va trebui să acţioneze tensiuni normale. Reţelele de divizare utilizate
sunt: circumferenţiare şi radiale, sisteme de linii paralele si perpendiculare trasate la distanţe
egale între ele, sisteme de cercuri tangente având acelaşi diametru (de valoare mică). Reţelele
se pot aplica prin executarea unor rizuri, prin imprimare cu ajutorul procedeelor
electrochimice sau cu vopsele sau emulsii fotosensibile.
Când reţeaua se aplică într-un plan de secţionare, proba se secţionează în două jumătăţi.
Pe suprafaţa de contact a uneia din aceste jumătăţi se execută reţeaua, iar pe suprafaţa de
contact a celeilalte jumătăţi se aplică un lubrifiant care împiedică lipirea părţilor probei în
timpul prelucrării, după care cele două jumătăţi se îmbină cu câteva puncte de sudură. Proba
astfel pregătită se supune deformării în condiţiile încercării reale sau pe model experimental,
după care se desfac cele două părţi şi se analizează reţeaua de divizare. Măsurarea
dimensiunilor reţelei se face folosind un microscop de laborator.

2. Trasarea şi deformarea reţelelor

Pe grosimea materialulu semifabricat s-a trasat o reţea de linii paralele şi perpendiculare
având distanţa între ele de 1 mm, atât pe verticală cât şi pe orizontală, grosimea liniei fiind
de aproximativ 0,1 mm. Aceste linii au fost realizate cu ajutorul unui ac de trasat special pe o
maşină de frezat în coordonate.
Epruvetele profil rotund ϕ20mm au fost sectionate axial.
S-au folosit patru matrițe special modificate pentru încercări, cu urmatoarele dimensiuni
geometrice (unghi înclinare x înăltimea zonei de deformare): 30ox10mm, 15ox20mm,
60ox1mm, 15ox7mm. S-au dispus în pereche două epruvete, una trasată cu reţea de caroiaj,
ambele fiind unse în prealabil pe partea de contact şi au fost solidar legate prin doua puncte de
sudură la capete.
Epruvetele astfel formate au fost introduse în matriță pentru efectuarea experimentului.
După operaţiile de extrudare cele două epruvete au fost despărţite, iar caroiajele
deformate sunt prezentate în figurile 1-4.

Fig.1 Rețea caroiaj matriță 30ox10mm

Fig.2 Rețea caroiaj matriță 15ox20mm

 Fig.3 Rețea caroiaj matriță 60o x 1mm

Fig.4 Rețea caroiaj matriță 15ox7mm.

3. Prelucrarea statistică a datelor

 În tabelul 1 sunt prezentate valorile dimensiunilor reţelelor după deformarea plastică
realizată, iar răspunsul grafic al acestora este prezentat în figurile 5-9.

Tab.1 Valorile dimensiunilor retelelor deformate

Nr.fibrei 30ox10mm 15ox20mm 60ox1mm 15ox7mm
-9 - - 1,14 -
-8 - - 0,93 -
-7 - - 1,21 -
-6 - - 1,27 -
-5 - - 1,49 -
-4 - - 1,49 -
-3 - - 1,65 -
-2 - - 1,45 -
-1 - - 1,48 1,04
0 1,22 1,08 1,47 1,20
1 1,31 1,23 1,50 1,34
2 1,79 1,25 1,54 1,49
3 3,30 1,43 1,25 1,54
4 3,92 1,73 1,47 1,40
5 3,76 1,86 1,54 1,77
6 3,95 2,05 1,54 1,41
7 3,86 2,48 1,54 1,51
8 3,86 3,17 1,54 1,56
9 3,86 3,93 1,54 1,45
10 3,86 3,93 1,54 1,45

Fig.5 Variaţia dimensiunii reţelei materialului Fig.6 Variaţia dimensiunii reţelei materialului
extrudat cu matrița 30ox10mm extrudat cu matrița 15ox7mm

Fig.7 Variaţia dimensiunii reţelei materialului Fig.8 Variaţia dimensiunii reţelei materialului
extrudat cu matrița 30ox10mm extrudat cu matrița 15ox7mm
 Fig.9 Grafice comparative privind variatia
dimensiunii caroiajului

4. Concluzii

Dimensiunea reţelei deformate este superioară corespunzător matriței 15ox7mm, însă

marirea dimensiuneii rețelei deformate cu matrița 30ox10mm este mai rapidă.
Conform graficelor prezentate mai sus se observa că la aceeași înclinare a matriței (15o)
deformarea materialului este mai mică dacă zona de deformare este mai mică. Aceasta se
explică prin faptul că gradul de deformare este mai mare în ultimul caz ajungându-se la un
diametru mai mic al piesei obținute.
Dacă în cazurile extrudarii variantelor ”30ox10mm”, ”15ox20mm” deformarea
caroiajului începe chiar de la intrarea în zona de deformare, la varianta ”15ox7mm”
deformarea începe cu fibră înainte, iar la varianta ”60ox1mm” deformarea începe cu 9 fibre
anterioare.

Bibliografie:

[1] William F. Hosford, Robert M. Caddell-Metal forming, Mechanics and Metallurgy, Third
Edition, Cambridge, 2004
[2] Şontea, Sever, Metale şi aliaje neferoase de turnătorie, Ed. Scr. Românesc Craiova, 1981
[3] Stăncioiu Alin, Cercetări cu privire la influenţa calităţii sculelor asupra proceselor
tehnologice de tăiere, Universitatea din Craiova, Teza de Doctorat, 2004