Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În urma înlăturării forţelor care au produs îndoirea o parte din această stare de tensiuni în
domeniul elastic se descarcă ducând la modificarea formei piesei. Acest fenomen de
modificare ai formei piesei în urma operaţiei de îndoire se numeşte revenire elastică sau
arcuire.
Revenirea elastică este caracterizată de doi parametrii geometrici ai piesei îndoite:
unghiul de revenire elastică şi raza de revenire.
Revenirea elastică influenţează forma piesei îndoite, modificând unghiul de îndoire.
Raza de revenire se consideră neglijabilă în cazul unor raze mari de îndoire şi se ia în
consideraţie în cazul indoiri cu raze mici de îndoire.
Revenirea elastică este înfluenţată de următorii parametrii:
1. proprietăţile fizico-mecanice ale materialului;
2. forma şi dimensiunile piesei;
3. unghiul de îndoire;
4. construcţia matriţei utilizate;
5. procedeul de lucru adoptat.
3. Modul de lucru
In vederea realizării experimentului s-a folosit un dispozitiv de îndoit având schema de
principiu în figura 6.
Probele folosite au fost realizate din OL37 având grosimea tablei de 2 mm. S-a variat atât
lațimea probelor cât și lungimea acestora pentru a observa comportarea materialului în diferite
situații și pentru a avea o imagine cât mai concludentă aspura fenomenului.
Din figurile 8-15 se observă la exteremitățile zonelor îndoite supraînalțări care provin din
deplasarea laterală a materialului din zona centrală a probelor sub influența pe de o parte a
forțelor de întindere care acționeză pe exterior și pe de altă parte a forțelor de compresiune
care acționează pe interiorul curbei de deformare.
Rezultatele masurătorilor sunt date în tabelul 1.
Totodată s-au măsurat și arcuirile ce se datorează revenirilor elastice ale materialului,
rezultatele acestora fiind trecute în același tabel 1.
Fig.6 Schema de îndoire
4. Concluzii
În urma experimentului se pot trage următoarele concluzii:
Supraînălțările ρ cresc odată cu lungimea probelor însă scad odată cu lățimea acestora;
La probele cu lațimea de 12 mm supraînalțarea crește proporțional cu lungimea, iar la
celelalte probe supraînalțarea are un punct de minim pentru probele cu lățimea de de
90 mm;
Arcuirea crește odată cu lungimea probelor însă rămâne oarecum constantă la
creșterea lățimii.
Bibliografie:
1. Lange K (1985) Handbook of metal forming. McGraw-Hill, New York
2. Weinmann KJ, Shippell RJ (1978) Effect of tool and workpiece geometries upon
bending forces and springback in 90 degree V-die bending of HSLA steel plate. 6th
North American Metal Working Research Conference Proceeding, May 1978, pp 220–
227
3. Ciupitu I.,-Deformări plastice. Tehnologii și echipamente, Reprografia universității
din Craiova, 2000