Sunteți pe pagina 1din 160

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE

Prof. dr. ing. Liviu Adrian Crișan


Conf. dr. ing. Mihai Tripa
S.l. dr. ing. Grigore Marian Pop

Introducere
2

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE
Introducere
Specificații geometrice ale produsului, SGP; Geometrical Product
Specifications, GPS
Multiplii și submultiplii metrului
Realizarea dimensiunilor
Evoluția metrologiei și a preciziei de fabricație
Capitolul I Dimensiuni liniare, toleranțe, abateri și asamblări
Dimensiuni liniare
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe
Asamblări
Probleme rezolvate
3

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE
Capitolul II Sistemul ISO de toleranțe și ajustaje pentru dimensiuni
liniare
Ajustaje
Standarde aplicabile
Abateri fundamentale
Sisteme de ajustaje
Notarea dimensiunilor tolerate
Alegerea sistemului de ajustaj
Probleme rezolvate
Anexe la Capitolul II
1. Valori pentru treptele de toleranțe standardizate
2. Clase de toleranțe recomandate și preferențiale
3. Ajustaje recomandate și preferențiale
4. Aplicații IOS și Android
4

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE
Capitolul III Lanțuri de dimensiuni

Introducere
Rezolvarea lanțurilor de dimensiuni liniare și
paralele
Metoda de maxim și minim
Metoda algebrică
Metoda probabilistică
Metoda sortării
Metoda reglării
Concluzii
5
TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE
Capitolul IV Toleranțe geometrice
Toleranțele formei suprafeței
Toleranța la rectilinitate
Toleranța la planeitate
Toleranța la circularitate
Toleranța la cilindricitate
Toleranța la forma dată a profilului
Toleranța la forma dată a suprafeței
Toleranțele orientării
Baze de referință
Toleranța la paralelism
Toleranța la perpendicularitate
Toleranța la înclinare
Toleranța poziției nominale
Toleranța la concentricitate și coaxialitate
Toleranța la simetrie
Toleranțe de bătaie
Anexa
6

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE

Capitolul V Toleranțe generale

Capitolul VI Rugozitatea suprafețelor


Noțiuni generale. Terminologie
Aspecte privind importanța alegerii rugozității optime
Indicarea pe desene a rugozității suprafețelor
7

TOLERANȚE ȘI AJUSTAJE

Capitolul I
8

Introducere
Specificații geometrice ale produsului, SGP;
Geometrical Product Specifications, GPS
Multiplii și submultiplii metrului
Realizarea dimensiunilor
Introducere 9

Specificații geometrice ale produsului, SGP;


Geometrical Product Specifications, GPS
Geometria unei piese, sau a unui ansamblu, poate să fie descrisă printr-un set de
specificații care este cunoscut sub denumirea de: Specificații geometrice ale
produsului (SGP); (Geometrical Product Specifications (GPS)) acoperind cerințele
dimensionale, geometrice, topografia, respectiv profilul suprafețelor.

SGP(GPS)

Toleranțe dimensionale Toleranţe geometrice Topografia, textura și


parametrii de profil ai suprafeței
De formă Profil primar
Liniare
Unghiulare De orientare Profil de rugozitate

De poziţie Profil de ondulație

De bătaie
10

Multiplii și submultiplii metrului


kilometru km 103 m
hectometru hm 102 m
decametru dam 10 m
metru m 1m
decimetru dm 10-1 m
centimetru cm 10-2 m
10-3 m=
milimetru mm
0,001m
10-6 m=10-3
micrometru μm
mm
nanometru nm 10-9 m
picometru pm 10-12 m

În reprezentările grafice din ingineria mecanică se utilizează, fără a fi precizați explicit


pe desen, următorii submultiplii ai metrului:
• 1 mm = 1000 μm
• 1 μm = 0,001 mm
11
Realizarea dimensiunilor
La proiectarea unei piese se determină forma, dimensiunile, abaterile și
parametrii de stare ai suprafețelor.
Formele geometrice ideale (cilindru, plan, sferă, suprafețe de formă dată) sunt
considerate perfecte, fără erori, având suprafețe netede.
Forma ideală Forma efectivă
12
Realizarea dimensiunilor

Oricât de precis se prelucrează un produs, dacă se măsoară incorect, investiția


făcută în prelucrare este inutilă.

Inspecția are rolul de a ajuta la evaluarea conformității sau neconformității


produsului cu specificațiile, asigurând raportarea din timp a deficiențelor care apar în
procesul de producție.

Confirmarea caracteristicilor produsului se face prin măsurare.


13
Evoluția metrologiei și a preciziei de fabricație

[DUR 03]
14

Capitolul I Dimensiuni liniare, toleranțe, abateri și asamblări


Dimensiuni liniare
Toleranțe
Abateri
Asamblări
Problemă rezolvată
15

Dimensiuni liniare

Standardul internațional, ISO 286-1, furnizează mai multe definiții și reguli generale
privind dimensiunile liniare. Acest standard definește dimensiunea ca fiind:
"Un număr ce exprimă, cu ajutorul unei unități adoptate, valoarea numerică a
unei dimensiuni liniare”
Considerând expresia de mai sus „10 cm” sau „10 km” sunt dimensiuni dar nu și
„10 kg” sau „60oC ”. Pentru înțelegerea corectă a noțiunii de dimensiune standardul
precizează faptul că noțiunea de „dimensiune” se referă la dimensiunea liniară.
Celelalte dimensiuni, de exemplu, cele unghiulare se precizează explicit de fiecare
dată. De altfel, standardul ISO 286-1 face diferență și între diferitele dimensiuni
liniare.
Mărimea unei piese poate fi apreciată prin dimensiunile ei liniare, fiind, de obicei, un
diametru (în cazul pieselor cilindrice) sau o lungime (în cazul pieselor prismatice).
16

Dimensiuni liniare
În procesul de fabricație putem vorbi de mai multe tipuri de dimensiuni:
 dimensiuni de funcționare – care au rol important în funcționarea ansamblului din
care piesa face parte, fiind elemente ale lanțului cinematic sau dimensiuni determinate
de sarcinile care solicită ansamblul (lungimea unei pârghii, diametrul unui arbore etc.);
 dimensiuni de asamblare – necesare asamblării a două sau mai multor piese care
trebuie să funcționeze cuplate. Aceste dimensiuni servesc atât la fabricarea
ansamblului, la prima asamblare, cât și la reparațiile din timpul exploatării pentru
înlocuirea unei piese ieșite din uz;
 dimensiuni auxiliare (intermediare) de execuție – necesare pentru operațiile
intermediare de realizare a piesei finite, dar care nu au nici o importantă din momentul
în care aceasta intră în exploatare;
 dimensiuni libere – care nu influențează funcționarea piesei și nici a ansamblului din
care face parte (diametrul unui mâner, lățimea sau adâncimea unei degajări pentru
reducerea greutății unei piese etc.).

Dimensiunea nominală (caracteristică nominală întreagă) este


notată cu N.
17

Dimensiuni liniare
În practica industrială, dimensiunile nominale nu se pot realiza datorită erorilor din
procesul de fabricație care au mai multe surse:
• imprecizia mașinii-unelte;
• uzura sculei;
• deformația sistemului elastic mașină-unealtă – dispozitiv– sculă – piesă;
• deformațiile termice ale diferitelor componente ale mașinii-unelte, ale piesei
de prelucrat și ale sculei.
În plus, apar erori datorate mijloacelor de măsurare și control.
Dimensiunile efective (diferite de cele nominale) se determină prin măsurare și se
notează cu D (pentru alezaje), respectiv d (pentru arbori).
Dimensiuni liniare 18

Standardul ISO 286-1 definește dimensiunea efectivă drept mărimea unei


caracteristici geometrice obținute prin măsurare.

Dimensiunile liniare pot fi:


• exterioare;
• interioare;
• adâncimi (trepte);
• distanțe.

exterioare interioare adâncimi (trepte) distanțe


19

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


Diferenţa algebrică dintre dimensiunea efectivă (D, d) și dimensiunea nominală N
se numeşte abatere efectivă şi se notează cu E (pentru alezaje), respectiv, e (pentru
arbori):
E=D–N
e=d–N
Datorită faptului că execuţia unei dimensiuni la valoarea ei nominală este
imposibilă, se acceptă abateri, menținându-se funcționarea corectă a piesei în
ansamblu.
Dimensiunea efectivă trebuie să se încadreze între două dimensiuni limită, cea
minimă (limita inferioară a dimensiunii), și cea maximă (limita superioară a dimensiunii).

Dmax ≥ D ≥ Dmin

dmax ≥ d ≥ dmin
Respectând condițiile, piesa este utilizabilă, iar în caz contrar este rebut.
20
Abateri, dimensiuni limită și toleranțe

Prin convenţie, pentru notarea specificaţiilor legate de alezaje, se folosesc


majuscule, iar pentru arbori litere mici.

Simbolurile din relațiile anterioare au următoarea semnificație:


Dmin – diametrul minim al alezajului (limita inferioară a dimensiunii
alezajului);
Dmax – diametrul maxim al alezajului (limita superioară a dimensiunii
alezajului);
dmin – diametrul minim al arborelui (limita inferioară a dimensiunii
arborelui);
dmax – diametrul maxim al arborelui (limita superioară a dimensiunii
arborelui).
21

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe

Abaterea limită superioară, ES (es), reprezintă diferenţa algebrică dintre


dimensiunea maximă şi dimensiunea nominală.

ES = Dmax – N
es = dmax – N

Abaterea limită inferioară, EI (ei), reprezintă diferenţa algebrică dintre dimensiunea


minimă şi dimensiunea nominală.

EI = Dmin – N
ei = dmin – N
22

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe

Pentru o cotă, diferența dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă se


numește toleranță și se notează cu TD (pentru alezaje) şi Td (pentru arbori):

TD = Dmax – Dmin , în cazul alezajelor


Td = dmax – dmin , în cazul arborilor

Având în vedere că valoarea Dmax , respectiv dmax , este întotdeauna mai


mare decât valoarea Dmin , respectiv dmin , rezultă că toleranţa alezajului, TD ,
respectiv a arborelui, Td , va fi un număr pozitiv.
23

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe

Intervalul de toleranță al alezajului Intervalul de toleranță al arborelui


+
0

es
-
EI TD

ei
+ ES

Td
0

N
-
Dmax

dmax
Dmin
N

dmin
24

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


Pentru aceeași dimensiune nominală, o toleranță mare implică o prelucrare mai
simplă, mai puțin precisă și prin urmare un cost redus.

Toleranțele mici generează o tehnologie de fabricație mai complexă (operații


suplimentare), respectiv utilizarea de mijloace de măsurare de precizie mai ridicată,
scumpind produsul finit.

Toate aceste măsuri şi restricţii îngreunează procesul de prelucrare, măresc timpul


de execuţie ducând la scumpirea piesei respective.

Prin urmare determinarea toleranței este o problemă de optimizare. Proiectantul


trebuie să stabilească cea mai mare toleranță care asigură funcționarea corectă a
piesei în ansamblul din care aceasta face parte.
25

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


Spre deosebire de toleranţe, abaterile limită pot avea și valori negative (sub linia
de zero).
În funcție de abateri, toleranțele se exprimă astfel:

TD = Dmax - Dmin = ES – EI
Td = dmax – dmin = es –ei

Zona cuprinsă între liniile corespunzătoare dimensiunii maxime şi minime


este aşezată asimetric pe circumferinţa alezajului respectiv arborelui, aceasta
numindu-se câmp de toleranţă (interval de toleranță).
26

Abateri, dimensiuni limită și toleranțe


O cotă se caracterizează prin dimensiunea nominală, abaterea limită superioară și
abaterea limită inferioară, simbolizându-se astfel:

-pentru arbori;
- pentru alezaje;

Observații:
1. cota nominală și abaterile limită au aceeași unitate de măsură (mm);
2. abaterile limită se scriu cu același număr de zecimale (excepție, când o abatere
este 0);
3. la abaterile limită se precizează semnul (excepție, când o abatere este 0);
4. dacă abaterile sunt egale în modul, valoarea numerică se scrie o singură dată, fiind
precedată de simbolul “±”;
5. dacă o cotă se referă la o suprafață cilindrică, valoarea nominală este precedată de
simbolul “ø”.
+0,1 -0,02 +0,020 +0,25
EXEMPLE: 54 -0,2
, Ø82 -0,04
, 124 +0,005 , 50 0
, 67±0,1
Asamblări 27

În majoritatea cazurilor piesele sunt montate în subansamble și ansamble ale


mașinilor, între ele fiind necesar să existe o corelație dimensională, care să asigure
funcționarea corespunzătoare a subansamblelor, a ansamblelor și, în final, a mașinii.
Cele mai frecvente posibilități de asamblare a două piese sunt cele de tipul arbore –
alezaj, când piesa cuprinsă este introdusă în piesa cuprinzătoare, între cele două piese
existând o corelație dimensională stabilită în așa fel încât ansamblul să îndeplinească
rolul funcțional pentru care a fost destinat.
La asamblarea a două piese, la care montajul se face prin introducerea uneia în
cealaltă (arbore în alezaj), dimensiunea nominală (caracteristică nominală întreagă) a
piesei cuprinse și cea a piesei cuprinzătoare sunt egale și se numește dimensiune
nominală a asamblării.
În funcție de dimensiunile efective ale arborelui și alezajului, asamblările pot fi cu joc
sau cu strângere.

arbore alezaj
Asamblarea cu joc 28
Atunci când se dorește obținerea unei mișcări relative între cele două piese, dimensiunea
efectivă a arborelui, d, trebuie să fie mai mică decât dimensiunea efectivă a alezajului, D, astfel
încât să rezulte un joc între suprafețele celor două piese.

Alezaj
Alezaj

Arbore
Arbore

Mărimea jocului este egală cu diferență algebrică dintre dimensiunea alezajului și


dimensiunea arborelui atunci când diametrul arborelui este mai mic decât al alezajului (valori
pozitive).

J = D – d > 0, d < D
Asamblarea cu strângere 29
Dacă se dorește blocarea rotației între arbore și alezaj este necesar ca dimensiunea efectivă a
arborelui, d, să fie mai mare decât dimensiunea efectivă a alezajului, D. În acest caz asamblarea
se face forțat prin presarea arborelui în interiorul alezajului.

Alezaj Alezaj

Arbore
Arbore

Diferența, înainte de asamblare, dintre dimensiunea efectivă a alezajului, D, și dimensiunea


efectivă a arborelui, d, atunci când diametrul arborelui este mai mare decât diametrul alezajului, se
numește strângere și se notează cu S (valori negative).

S = D – d < 0, d > D
În realitate, strângerea, dacă există, este pozitivă.

S INTERPRETATĂ > 0
30

Probleme rezolvate
Problema 1: Un disc de frânare se montează pe un arbore al cărui diametru
are dimensiunea nominală N = 15 mm. Pentru o montare uşoară şi o
funcţionare corectă diametrul alezajului discului de frânare va trebui să aibă
valori cuprinse între Dmin = 14,980 mm şi Dmax = 15,015 mm.
Să se calculeze toleranța și abaterile limită ale alezajului.

Arbore

Disc de frânare
31

Rezolvare

Toleranţa alezajului este:


TD = Dmax – Dmin = 15,015 – 14,980 = 0,035 mm
TD = 0,035 mm = 35 µm
Abaterea limită superioară este:
ES = Dmax – N = 15,015 – 15 = 0,015 mm
ES = 0,015 mm= 15 µm
Abaterea limită inferioară este:
EI = Dmin – N = 14,980 – 15 = - 0,020 mm
EI = - 0,020 mm= - 20 µm
Verificarea corectitudinii rezolvării se face calculând toleranța alezajului folosind
abaterile limită:
TD = ES – EI = 0,015 – (- 0,020) = 0,035 mm
TD = 35 µm
Astfel, dimensiunea tolerată, scrisă cu abateri, a alezajului discului de frânare, va
putea fi simbolizată astfel:
+0,015
Ø15
-0,020
32

Problema 2: Se asamblează un arbore cu un alezaj. Dimensiunea efectivă


(măsurată) a alezajului este 44,03 mm, dimensiunea efectivă (măsurată) a
arborelui este 44,01 mm.
Să se calculeze asamblarea și să se precizeze tipul acesteia.

Rezolvare
D = 44,03 mm
d = 44,01 mm
D – d = 44,03 – 44,01 = 0,02 mm > 0
Rezultă J = 0,02 mm = 20 µm, asamblare cu joc.
33

Problema 3: Se asamblează un arbore cu un alezaj. Dimensiunea efectivă


(măsurată) a alezajului este 44,03 mm, dimensiunea efectivă (măsurată) a
arborelui este 44,04 mm.
Să se calculeze asamblarea și să se precizeze tipul acesteia.

Rezolvare
D = 44,03 mm
d = 44,04 mm
D – d = 44,03 – 44,04 = - 0,01 mm < 0
Rezultă S = - 0,01 mm, asamblare cu strângere.
S interpretată = 0,01 mm = 10 µm
Capitolul II Sistemul ISO de
toleranțe și ajustaje pentru
dimensiuni liniare

Ajustaje ISO

34
35
Capitolul II Sistemul ISO de toleranțe și ajustaje pentru dimensiuni
liniare
Ajustaje

Standarde aplicabile

Abateri fundamentale

Sisteme de ajustaje

Notarea dimensiunilor tolerate

Alegerea sistemului de ajustaj

Probleme rezolvate

Anexe la Capitolul II
1. Valori pentru treptele de toleranțe standardizate

2. Clase de toleranțe recomandate și preferențiale

3. Ajustaje recomandate și preferențiale

4. Aplicații IOS și Android


36
Ajustaje

La prelucrarea unor loturi de piese având aceeași dimensiune nominală, arbori și


ES es
alezaje, N și N ei , dimensiunile efective rezultate în urma prelucrării pot să ia valori
EI
oarecare, răspândite probabilistic în cadrul toleranțelor specificate.

La asamblarea unui lot de arbori cu un lot de alezaje, vor rezulta valori diferite ale
jocului sau strângerii.

Ajustajul este relația dintre o caracteristică dimensională exterioară și o


caracteristică dimensională interioară (alezajul și arborele de același tip), având aceeași
dimensiune nominală, și care urmează sa fie asamblate.

Se pot forma trei tipuri de ajustaje, cu joc, cu strângere și intermediar (de


trecere).
Ajustaje 37

….

AJUSTAJ

….
38
Ajustajul cu joc – În acest caz, limita inferioară a dimensiunii alezajului este
mai mare, sau egală cu limita superioară a dimensiunii arborelui.
Jmax = Dmax – dmin = ES - ei > 0 (jocul maxim)
Jmin = Dmin – dmax = EI - es ≥ 0 (jocul minim)
Tj = Jmax – Jmin = TD + Td (câmpul de toleranță al ajustajului cu joc)

Ajustajul cu joc (model nominal) 1- Intervalul de toleranță al alezajului


1 2 2- Intervalul de toleranță al arborelui

+
0

Jmax
Jmax

Jmin
-
N = Dmin
39
Ajustajul cu strângere – În acest caz, limita inferioară a dimensiunii
arborelui este mai mare sau egală cu limita superioară a dimensiunii alezajului.
Smax = Dmin – dmax = EI – es < 0 (strângere maximă)
Smin = Dmax – dmin = ES – ei ≤ 0 (strângere minimă)
Smax INTERPRETATĂ > 0 (strângere maximă interpretată)
Smin INTERPRETATĂ ≥ 0 (strângere minimă interpretată)
TS= Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = TD + Td (câmpul de toleranță a unui ajustaj
cu strângere)
Ajustajul cu strângere (model nominal) 1- Intervalul de toleranță al alezajului
1 2 2- Intervalul de toleranță al arborelui

Smin

Smax
+
0
-
N = Dmin
40
Ajustajul intermediar (de trecere) – În acest caz, intervalele de
toleranță ale arborelui şi ale alezajului, se suprapun total sau parțial. Prin urmare, există
joc sau strângere în funcție de dimensiunile efective ale alezajului și arborelui.
Jmin = Smin = 0 (jocul minim, strângerea minimă)
Jmax = Dmax – dmin = ES – ei > 0 (jocul maxim)
Smax = Dmin – dmax = EI – es < 0 (strângere maximă)
Smax INTERPRETATĂ > 0 (strângere maximă interpretată)
Ti = Jmax + Smax INTERPRETATĂ = TD + Td (câmpul de toleranță a unui ajustaj
intermediar)
Ajustajul intermediar (model nominal)
1 2 1- Intervalul de toleranță al alezajului
2- Intervalul de toleranță al arborelui

Jmax

Smax
+
0
-
N = Dmin
41
Standarde aplicabile

SR EN ISO 286-1:2010
SR EN ISO 286-2:2010
STAS 8100/5-90
STAS 8100/6-90
Se referă la dimensiuni liniare corespunzătoare suprafețelor cilindrice
conjugate, respectiv distanțe intre două suprafețe paralele opuse.
Caracteristici:
 Domeniul de dimensiuni: până la 40000 mm (împărțit în intervale de
dimensiuni)
 Toleranțe fundamentale: IT01, IT0, IT1, IT2 ... IT18. Acestea se calculează pe
intervale de dimensiuni, în funcție de media geometrică, D, a valorilor limită,
D1 și D2:
D D D
1 2
 Abateri fundamentale pentru arbori: a...zc, respectiv pentru alezaje: A...ZC.
42

Abateri fundamentale

Pentru a fixa poziția intervalului de toleranță fată de linia 0, indiferent de treapta de


toleranță aleasă, se definește abaterea fundamentală, care este abaterea limită cea
mai apropiată de linia zero.
Abaterea fundamentală coincide cu una din abaterile limită.
Standardul prevede abateri fundamentale, notate cu literele alfabetului latin sau
combinații de două litere, majuscule pentru alezaje (A,B,C,...ZC) și litere mici pentru
arbori (a,b,c,...,zc) .
Pentru a se evita confuziile, nu se folosesc literalele I, i, L, l, O, o, Q, q, W, w.
Abateri fundamentale pentru arbori 43

h este simbolul
arborelui unitar

N
Pentru abaterile fundamentale de la a la h, abaterea limită superioară (es) este abatere
fundamentală. Se calculează ei (abaterea limită inferioară) ei = es – Td = es – IT.
Pentru abaterile fundamentale de la j la zc, abaterea limită inferioară (ei) este abatere
fundamentală. Se calculează es (abaterea limită superioară) es = ei + Td = ei + IT.
În cazul abaterii fundamentale js intervalul de toleranță este simetric și se poate scrie:
Td = es – ei = 2 es = – 2 ei = IT
Abateri fundamentale pentru alezaje 44

N
H este simbolul
alezajului unitar

Pentru abaterile fundamentale de la A la H, abaterea limită inferioară (EI) este abatere


fundamentală. Se calculează ES (abaterea limită superioara) ES = EI +TD = EI + IT.
Pentru abaterile fundamentale de la J la ZC, abaterea limită superioară (ES) este abatere
fundamentală. Se calculează EI (abaterea limită inferioară) EI = ES – TD = ES – IT.
În cazul abaterii fundamentale JS intervalul de toleranță este simetric și se poate scrie :
TD = ES – EI = 2 ES = – 2 EI = IT
45

Sisteme de ajustaje

Clasa de toleranță este notată întotdeauna cu litera sau literele care indică
abaterea fundamentală și numere care indică treapta de toleranță, de exemplu
pentru alezaje: H6, JS8, D5, S9, P7, respectiv pentru arbori: h7, d5, s9, p7.

1. Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (H)


2. Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (h)
46
Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (H)

Arborii având abaterea fundamentală de la a la h împreună cu alezajul unitar, H, vor


forma ajustaje cu joc.

N
Observație: Înainte de a face calcule, nu se poate specifica separația între
ajustajele intermediare și cele cu strângere.
47
Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (H)
Sistemul de ajustaj cu alezaj unitar (pentru o anumită dimensiune) presupune folosirea
unui singur interval de toleranță pentru alezajul având EI = 0, obținerea diferitelor jocuri
sau strângeri făcându-se prin asamblarea acestuia cu arbori având aceeași dimensiune
nominală, dar clase de toleranță diferite.

Alezaj Unitar

Strângere Intervalul de toleranță


Intermediar
al arborelui
Joc

Intervalul de toleranță al
alezajului

N
48
Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (h)
Alezajele având abaterea fundamentală de la A la H împreună cu arborele unitar, h, vor
forma ajustaje cu joc.

N
Înainte de a face calcule, nu se poate specifica separația între ajustajele
intermediare și cele cu strângere.
49
Sistemul de ajustaj cu arbore unitar
Sistemul de ajustaj cu arbore unitar (pentru o anumită dimensiune) presupune folosirea
unui interval de toleranță pentru arborele având es = 0, obținerea diferitelor jocuri sau
strângeri făcându-se prin asamblarea acestuia cu alezaje având aceeași dimensiune
nominală dar clase de toleranță diferite.

Strângere
Intermediar
Joc
Intervalul de toleranță al
alezajului

Intervalul de
toleranță al
arborelui

N
Arbore Unitar
50
Simbolizarea dimensiunilor și ajustajelor
Notarea dimensiunilor tolerate
Simbolizarea unei dimensiuni tolerate cuprinde cota nominală, urmată de simbolul clasei
de toleranță și, facultativ, abaterile sau dimensiunile limită.
Dacă se notează dimensiuni cu toleranțe specificate prin abateri limită, acestea se scriu
cu același număr de zecimale și sunt precedate de semnele +, – sau ± (excepție când o
abatere este 0).

Astfel se pot folosi următoarele simbolizări:


51
Simbolizarea dimensiunilor și ajustajelor
Simbolizarea unui ajustaj trebuie să conțină:

 dimensiunea nominală comună;


 clasa de toleranță a alezajului urmată de specificarea principiului înfășurării;
 clasa de toleranță a arborelui urmată de specificarea principiului înfășurării.

Simbolizarea trebuie să aibă una din formele:


52
Alegerea sistemului de ajustaj

Alegerea sistemului de ajustaj trebuie să se bazeze doar pe rațiuni economice,


neexistând diferențe legate de funcționalitatea ansamblelor care folosesc cele două
sisteme.

Pentru un alezaj, având o anumită dimensiune și clasă de toleranță, sunt necesare


două scule: un burghiu și un alezor. Pentru n alezaje având dimensiuni și clase de
toleranțe diferite sunt necesare n burghie și n alezoare.

Obținerea arborilor prin strunjire presupune, indiferent de dimensiunea acestora,


utilizarea unui cuțit pentru degroșare şi a unui cuțit pentru finisare.

Prin urmare, alezajele se prelucrează mai scump decât arborii.

În majoritatea cazurilor, din considerente economice, se recomandă alegerea


sistemului de ajustaj cu alezaj unitar, iar sistemul cu arbore unitar are aplicații
specifice (atunci când se utilizează bare trase care nu se mai prelucrează).
53
Ajustaje influențate de variații de temperatură

Dilatarea liniară:
L’=L[1+αl·(t’–t) ]
ΔL = L ’ – L = L · α l · ( t ’ – t )
L este lungimea piesei la temperatura t.
L ’ este lungimea piesei la temperatura t ’.
αl este coeficientul de dilatare termică liniară.
ΔL este variația de dimensiune.

Mijloacele de măsurare sunt etalonate la 20°C.

Tuburile și piesele pline se dilată similar.

Exemple de coeficienți de dilatare termică liniară [µm/(100 mm · °C)]: oțel 1,15;


fontă 1,1; aluminiu 2,3; cupru 2,7; sticlă 0,9; polistiren 6-8; invar 0,1; nylon 10-15.
UN I VERSI TATEA TEH N I CA
D I N C LUJ- N A PO C A
Ajustaje influențate de variații de temperatură 54

Calculul jocului dintre piston și cilindru:

Dmax ≈ dmin ≈ N Ψ=J/N


Jmax + ΔD = J’max + Δd
J’max = Jmax + ΔD – Δd
J’max = Jmax + N· αc · ( tc – t ) – N· αp · ( tp – t ) 1/N
Ψ ’max = Ψ max + αc · ( tc – t ) – αp · ( tp – t )

UN I VERSI TATEA TEH N I CA


D I N C LUJ- N A PO C A
Ajustaje influențate de variații de temperatură 55

Calculul jocului dintre piston și cilindru:


Cazuri particulare
Pistonul și cilindrul sunt din același material: αc = αp = α

J’max = Jmax + N· α · ( tc – tp) 1/N Ψ=J/N

Ψ ’max = Ψ max + α · ( tc – t p)

Pistonul și cilindrul sunt se încălzesc la fel: tc = t p = t ’

J’max = Jmax + N· (αc – αp) · ( t ’ – t ) 1/N


Ψ ’max = Ψ max + (αc – αp) · ( t ’ – t )

Dacă pistonul și cilindrul sunt din același material și se încălzesc la fel jocurile
limită nu se modifică.
J’max = Jmax
UN I VERSI TATEA TEH N I CA
D I N C LUJ- N A PO C A
Calculul jocului dintre piston și cilindru 56
Notații
N – cota nominală [mm];
Dmax – dimensiunea maximă a cilindrului la montaj [mm];
dmin – dimensiunea minimă a pistonului la montaj [mm];
Jmax – jocul maxim la montaj [mm];
J’max – jocul maxim în funcționare [mm];
J – joc [mm];
ΔDmax – variația dimensiunii maxime a cilindrului de la montaj la funcționare [mm];
Δdmin – variația dimensiunii minime a pistonului de la montaj la funcționare [mm];
ΔD– variația dimensiunii cilindrului de la montaj la funcționare [mm];
Δd – variația dimensiunii pistonului de la montaj la funcționare [mm];
αc – coeficientul de dilatare termică liniară pentru materialul cilindrului
[µm/(100 mm · °C)];
αp – coeficientul de dilatare termică liniară pentru materialul pistonului
[µm/(100 mm · °C)];
α – coeficientul de dilatare termică liniară comun pentru materialul cilindrului și
pistonului [µm/(100 mm · °C)];
t – temperatura de montaj, 20°C;
tc – temperatura cilindrului la funcționare [°C];
tp – temperatura pistonului la funcționare [°C];
t ’ – temperatura comună pentru cilindru și piston la funcționare [°C];
Ψ – jocul relativ;
Ψ max – jocul maxim relativ la montaj;
Ψ ’max – jocul maxim relativ la funcționare;
UN I VERSI TATEA TEH N I CA
D I N C LUJ- N A PO C A
Probleme rezolvate 57
Problema 1: Se consideră ajustajul Ø70 H7/p6. Să se calculeze ajustajul și să
reprezinte grafic intervalele de toleranță.
Rezolvare

+0,030 +0,030 +0,051 +0,051


Ø70 H7 sau Ø 70 sau Ø70 H7 0 Ø70 p6 sau Ø70 sau Ø70 p6 +0,032
0 +0,032
Calculul ajustajului Ø70H7/p6
Smax = EI – es = 0 – 0,051 = – 0,051 mm
58
Smin = ES – ei = 0,030 – 0,032 = – 0,002 mm
Smax INTERPRETATĂ = 0,051 mm
Smin INTERPRETATĂ = 0,002 mm
TS = Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = 0,051 – 0,002 = 0,049 mm
Verificare TS = TD + Td = 0,030 + 0,019 = 0,049 mm
TD = ES – EI = 0,030 – 0 = 0,030 mm
Td = es – ei = 0,051 – 0,032 = 0,019 mm
Reprezentarea schematică a intervalelor de toleranță pentru ajustajul Ø70 H7/p6
mm
p6
Intervalul de toleranță al arborelui
+0,051
es

Smin
+0,032 ei

Smax
+0,030 ES

+
0 EI
H7
Ø70

- Intervalul de toleranță al alezajului


Problema 2: Se consideră ajustajul Ø40 H7/n6. Să se calculeze ajustajul și să 59
reprezinte grafic intervalele de toleranță.
Rezolvare
Jmin = Smin = 0
Jmax = ES – ei = 0,025 – 0,017 = 0,008 mm
Smax = EI – es = 0 – 0,033 = – 0,033 mm; Smax INTERPRETATĂ = 0,033 mm
Ti= Jmax + Smax INTERPRETATĂ = 0,008 - 0,033 = 0,041 mm
Verificare Ti = TD + Td = 0,025 + 0,016 = 0,041 mm
TD = ES – EI = 0,025 – 0 = 0,025 mm
Td = es – ei = 0,033 – 0,017 = 0,016 mm
Reprezentarea schematică a intervalelor de toleranţă pentru ajustajul Ø40 H7/n6
mm Intervalul de toleranță al arborelui
n6
+0,033 es

Jmax
+0,025
ES ei
+0,017

Smax
+
EI
0
H7
Ø40

-
Intervalul de toleranță al alezajului
Problema 3: Se consideră ajustajul Ø40 H6/n6. Să se calculeze ajustajul și să 60
reprezinte grafic intervalele de toleranță.
Rezolvare
Smin = ES – ei = 0,016 – 0,017 = – 0,001 mm; Smin INTERPRETATĂ = 0,001 mm
Smax = EI – es = 0 – 0,033 = – 0,033 mm; Smax INTERPRETATĂ = 0,033 mm
Ts = Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = 0,033 – 0,001 = 0,032 mm
Verificare TS = TD + Td = 0,016 + 0,016 = 0,032 mm
TD = ES – EI = 0,016 – 0 = 0,016 mm
Td = es – ei = 0,033 – 0,017 = 0,016 mm
Reprezentarea schematică a intervalelor de toleranţă pentru ajustajul Ø40 H6/n6
mm Intervalul de toleranță al arborelui
n6
+0,033 es

Smin
+0,017 ei

Smax
+0,016
ES
+
EI
0
H6
Ø40

-
Intervalul de toleranță al alezajului
61
Problema 4: Se dă ajustajul Ø36 H8/f7. Calculați ajustajul și precizați tipul acestuia.

Rezolvare

Din SR EN ISO 286-1:2010 sau SR EN ISO 286-2:2010 rezultă:

Alezajul, Ø36 H8, are:


ES = +39 µm
EI = 0 (este alezaj unitar)
Arborele, Ø36 f7, are:
es = – 25 µm
ei = – 50 µm

ES – ei = 39 – (– 50) = 89 µm
EI – es = 0 – (– 25) = 25 µm

Calculul conduce la două valori pozitive, ceea ce înseamnă un ajustaj cu joc.


Jmax = 89 µm
Jmin = 25 µm
TJ = Jmax – Jmin = 89 – 25 = 64 µm
Problema 5: Se dă ajustajul Ø36 H7/n6. Calculați ajustajul și precizați tipul acestuia.
62
Rezolvare
Din SR EN ISO 286-1:2010 sau SR EN ISO 286-2:2010 rezultă:

Alezajul, Ø36 H7, are:


ES = +25 µm
EI = 0 (este alezaj unitar)
Arborele, Ø36 n6, are:
es = +33 µm
ei = +17 µm

ES – ei = 25 – 17 = 8 µm
EI – es = 0 – 33 = – 33 µm
Calculul conduce la o valoare negativă și o valoare pozitivă, ceea ce înseamnă
un ajustaj intermediar.
Jmin = Smin = 0
Jmax = 8 µm
Smax = – 33 µm
Smax INTERPRETATĂ = 33 µm
TI = Jmax + Smax INTERPRETATĂ = 8 + 33 = 41 µm
Problema 6: Se dă ajustajul Ø36 H7/s6. Calculați ajustajul și precizați tipul acestuia 63

Rezolvare

Din SR EN ISO 286-1:2010 sau SR EN ISO 286-2:2010 rezultă:


Alezajul, Ø36 H7, are:
ES = +25 µm
EI = 0 (este alezaj unitar)
Arborele, Ø36 s6, are:
es = +59 µm
ei = +43 µm
ES – ei = 25 – 43 = – 18 µm
EI – es = 0 – 59 = – 59 µm

Calculul conduce la două valori negative, ceea ce înseamnă un ajustaj cu


strângere.

Smax = – 59 µm
Smin = – 18 µm
Smax INTERPRETATĂ = 59 µm
Smin INTERPRETATĂ = 18 µm
TS = Smax INTERPRETATĂ – Smin INTERPRETATĂ = 59 – 18 = 41 µm
Problema 7 : Să se determine toleranțele ajustajului Ø25 mm, realizat în 64
sistemul cu alezaj unitar, pentru care jocul funcțional rezultat să fie cuprins între
0,020 mm și 0,075 mm.
Rezolvare
Rezultă EI = 0
Toleranța jocului se împarte astfel: 2/5 pentru arbore și 3/5 pentru alezaj
(arborele se realizează mai ușor decât alezajul).
TJ = Jmax – Jmin = 0,075 – 0,020 = 0,055 mm
TD = (3/5) · TJ = (3/5) · 0,055 = 0,033 mm
Td = (2/5) · TJ = (2/5) · 0,055 = 0,022 mm
TD = ES – EI; ES= TD + EI= 0,033 + 0 = 0,033 mm
Jmax = ES – ei; ei = ES – Jmax = 0,033 – 0,075 = – (0,075 – 0,033) = –0,042 mm
Jmin = EI – es; es = EI – Jmin = 0 – 0,020 = –0,020 mm
+0,033 - 0,020
alezaje: Ø25 mm; arbori: Ø25 mm
0 - 0,042
Din SR EN ISO 286-1:2010 sau SR EN ISO 286-2:2010 rezultă ajustajul
standardizat: Ø25 H8/f7

+0,033 - 0,020
Ø25 H8 Ø25 f7 - 0,041
0

Jmax ISO = ESISO – eiISO = 0,033 – (– 0,041) = 0,074 mm < 0,075 mm = Jmax
Problema 8: Jocul maxim relativ la funcționare între piston și cilindru este 65
Ψ ’max = 0,0015 ... 0,0020 [mm/mm].
Cât este jocul maxim la funcționare, J’ max, pentru un motor cu diametrul cilindrului de
69,5 mm.
Rezolvare

Ψ=J/N
Ψ’ max = J’ max / N
J’max = Ψ’ max · N = (0,0015 ... 0,0020) · 69,5 = 0,104 ... 0,139 [mm]

Problema 9: Într-o etanșare cu labirint cu diametrul nominal de 120 mm, la funcționare,


bucșa de alamă se încălzește la temperatura de 120°C. Jocul minim la funcționare
(J’min) între alezaj și arbore nu trebuie să depășească 40 µm. La ce temperatură se
poate încălzi arborele de oțel, dacă la montaj jocul minim (J’min) este de 12 µm ?
(αd = 1,15 [µm/(100 mm · °C)] și αD = 1,9 [µm/(100 mm · °C)] ).
Rezolvare

J’max = Jmax + N· αc · ( tc – t ) – N· αp · ( tp – t )
J’min = Jmin + N· αD · ( tD – t ) – N· αd · ( td – t )
40 = 12 + 120 · (1,9 / 100) · (120 – 20) – 120 · (1,15 / 100) · (td – 20)
td = 164,9 °C
Problema 10: În timpul funcționării, un ghidaj cu dimensiunea nominală de 40 mm se 66
încălzește, piesa cuprinsă ajungând la 90 °C, iar cea cuprinzătoare la 75 °C.
Piesele sunt din oțel (α = 1,15 [µm/(100 mm · °C)] ). Ce abateri limită se prescriu la
execuție (montaj), dacă la funcționare trebuie să se asigure ajustajul 40 H7/g6
Rezolvare N ΔL
Dimensiuni la funcționare:
+0,025 - 0,009
40 H7 0 ; 40 g6 - 0,025
EI ES EI’ ES’
ES’ = 25 µm ΔL = N · α · ( t L – t ) = 40 · (1,15 / 100)· (75 – 20)
EI’ = 0 ΔL = 25 µm
es’ = – 9 µm Δl = N · α · ( t l – t ) = 40 · (1,15 / 100)· (90 – 20)
ei’ = – 25 µm Δl = 32 µm
Dimensiuni la montaj (20°C):
ES = ES’ – ΔL = 25 – 25 = 0 0
EI = EI’ – ΔL = 0 – 25 = – 25 µm 40 Piesa cuprinzătoare
- 0,025
es = es’ – Δl = – 9 – 32 = – 41 µm
ei = ei’ – Δl = – 25 – 32 = – 57 µm - 0,041
40 Piesa cuprinsă
- 0,057
Jocuri la funcționare: Jocuri la montaj (20°C):
J’max = ES’ – ei’ = 25 – (– 25) = 50 µm Jmax = ES – ei = 0 – (– 57) = 57 µm
J’min = EI’ – es’ = 0– (– 9) = 9 µm Jmin = EI – es = – 25 – (– 41) = 16 µm
T ’J = J’max – J’min = TL + Tl = 41 µm TJ = Jmax – Jmin = TL + Tl = 41 µm
67
Anexa 1. Valori pentru treptele de toleranțe standardizate
68

Anexa 2. Clase de toleranţe recomandate și preferențiale

Standardul ISO 286-1, precizează anumite clase de toleranțe recomandate și


preferențiale. Prin alegerea acestor clase de toleranțe se optimizează costurile. Se
reduce numărul sculelor de prelucrare și al mijloacelor de inspecție și măsurare
necesare.

Numai în cazuri justificate proiectantul va specifica alte clase de toleranțe.


69
Anexa 2. Clase de toleranţe recomandate și preferențiale

ARBORI

ALEZAJE
70
Anexa 3. Ajustaje recomandate și preferențiale

Sistemul ISO permite alegerea unui număr foarte mare de ajustaje pentru
orice dimensiune nominală. Acesta este motivul pentru care standardul prevede
utilizarea unui număr mai redus de ajustaje recomandate și preferențiale. În
aplicațiile tehnice uzuale, aceste ajustaje acoperă necesitățile.
În majoritatea cazurilor, la ajustajele recomandate și preferențiale, arborele
este realizat mai precis decât alezajul.
71
Anexa 3. Ajustaje recomandate și preferențiale

Ajustaje recomandate și preferențiale în sistemul alezaj unitar (ISO 286)

Alezaj Clase de tolerante pentru arbori


unitar
Ajustaje cu joc Ajustaje intermediare Ajustaje cu strangere

H6 g5 h5 js5 k5 m5 n5 p5

H7 f6 g6 h6 js6 k6 m6 n6 p6 r6 s6 t6 u6 x6

e7 f7 h7 js7 k7 m7 s7 u7
H8
d8 e8 f8 h8

d8 e8 f8 h8
H9
c9 d9 e9 h9

H11 b11 c11 d10 h10

71
72
Anexa 3. Ajustaje recomandate și preferențiale
Ajustaje recomandate și preferențiale în sistemul arbore unitar (ISO 286)

Clase de tolerante pentru alezaje


Arbore
unitar Ajustaje cu joc Ajustaje intermediare Ajustaje cu strangere

JS
h5 G6 H6 K6 M6 N6 P6
6

JS
h6 F7 G7 H7 K7 M7 N7 P7 R7 S7 T7 U7 X7
7

h7 E8 F8 H8

h8 D9 E9 F9 H9

E8 F8 H8

h9 D9 E9 F9 H9

H11 C10 D10 H10

72
73
Anexa 4. Aplicații IOS și Android
ISO FITS

Rezultatul numeric afișat corespunde unui joc, nu unei strângeri (așa cum
este scris în engleză).
Standardele ISO sunt de referință. Aplicațiile pot avea erori.
74
Anexa 4. Aplicații IOS și Android

ISO Tolerances

74
75
Anexa 4. Aplicații IOS și Android
ISO Checker

75
76
Anexa 4. Aplicații IOS și Android
ISO Checker

76
77
Capitolul III Lanțuri de
dimensiuni

Lanțuri de dimensiuni
78
Introducere

Un lanț de dimensiuni este un șir de dimensiuni liniare sau unghiulare, în plan


sau în spațiu, care formează un contur închis.
Cel mai simplu lanț de dimensiuni liniare și paralele are 3 (ajustajul cu joc).

J=D–d ecuația simplificată a lanțului de dimensiuni

J
D
d

D
schema lanțului de
J – Joc, element rezultant
dimensiuni
D – cota alezajului, element măritor
d – cota arborelui, element reducător
79
Fiecare lanț de dimensiuni are un element rezultant (de
închidere) și două sau mai multe elemente componente.
Elementul de închidere (R) este dimensiunea care, în
procesul de prelucrare sau de montaj se obține ultima.

Prin rezolvarea unui lanț de dimensiuni se poate înțelege:


 calculul elementului de închidere (R) atunci când se cunosc elementele
componente ale lanțului;
 calculul unui element component din lanț, când se cunoaște elementul de
închidere și celelalte dimensiuni componente;
 calculul toleranțelor elementelor componente, când se cunosc cotele nominale și
toleranța elementului rezultant.

+0,21
20 0
0
44 -0,1
80
Elementele lanțului de dimensiuni sunt vectori. Convențional, elementul rezultant se
consideră pozitiv de la stânga spre dreapta și de jos în sus.
Din originea acestuia se tratează elementele componente, închizându-se conturul.
În cazul lanțurilor de dimensiuni liniare paralele, raportul de transmitere, A, pentru
elementele componente măritoare este AMĂR = +1, iar pentru elementele
componente reducătoare este ARED = -1:
Elementul component este măritor dacă majorarea lui duce la creșterea elementului
rezultant.
Elementul component este reducător dacă majorarea lui duce la micșorarea
elementului rezultant.

+0,21
20 0
0
44 -0,1

+0,21
R 20 0
schema lanțului de dimensiuni
0
44 -0,1

- , ecuația lanțului de dimensiuni


,
REZOLVAREA LANȚURILOR DE DIMENSIUNI
LINIARE PARALELE

METODE DE REZOLVARE:

 DE MAXIM ȘI MINIM
 ALGEBRICĂ
 PROBABILISTICĂ
 SORTĂRII
 REGLĂRII
REZOLVAREA LANȚURILOR DE DIMENSIUNI 82
LINIARE PARALELE
METODA DE MAXIM ȘI MINIM
Ajustajul cu joc : Jmax = Dmax – dmin = ES – ei > 0 (jocul maxim)
Jmin = Dmin – dmax = EI – es ≥ 0 (jocul minim)
𝐦𝐚𝐱 Tj = Jmax – Jmin = TD + Td (câmpul de toleranță al
𝐑 ajustajului cu joc)
𝐦𝐢𝐧
𝐑 𝐁 𝐀

𝐦𝐚𝐱 𝐦𝐚𝐱 𝐦𝐢𝐧


𝐦𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧 𝐦𝐚𝐱

𝐑 𝐑 𝐁 𝐁 𝐀 𝐀
𝐑 𝐑 𝐁 𝐁 𝐀 𝐀
𝐦𝐢𝐧
𝐀
𝐑 𝐁 𝐀
𝐦𝐚𝐱
𝐑 𝐁 𝐀
𝐦𝐢𝐧
𝐁
𝐑 𝐑 𝐑 𝐁 𝐀 𝐁 𝐀
𝐦𝐚𝐱
𝐑 𝐁 𝐀
REZOLVAREA LANȚURILOR DE DIMENSIUNI 83
LINIARE PARALELE
METODA DE MAXIM ȘI MINIM
Problema 1: Să se determine elementul rezultant dacă B = 50 ± 0,1 mm și
+0,08
A = 30 - 0,06 mm.

𝐁 𝐑 𝐁 𝐀

𝐁
𝐑 𝐁 𝐀
𝐁
𝐑 𝐁 𝐀
𝐀
𝐀
𝐑 𝐑 𝐑
𝐀 +𝟎,𝟏𝟔
−𝟎,𝟏𝟖
Verificare:
𝐑 𝐁 𝐀

𝐁 𝐁 𝐁
𝐀 𝐀 𝐀
REZOLVAREA LANȚURILOR DE DIMENSIUNI 84

LINIARE PARALELE
METODA DE MAXIM ȘI MINIM
Prin generalizare, pentru un lanț de dimensiuni cu n elemente componente, din care m
elemente măritoare și n – m elemente reducătoare, rezultă formulele:

m n n

R i MĂR i RED R i i
i=1 i=m+1 i=1
m n

R i MĂR i RED
i=1 i=m+1
m n

R i MĂR i RED
i=1 i=m+1
n

R i
i=1
REZOLVAREA LANȚURILOR DE DIMENSIUNI 85

LINIARE PARALELE
METODA ALGEBRICĂ
Metoda algebrică provine din metoda de maxim și minim.

Regulă:
Semnul “ ” din fața unui element component reducător schimbă abaterile între
ele și semnul acestora.

Observații:

 Elementul rezultant este determinant în rezolvarea lanțurilor de dimensiuni:


A=B+C ≠ B=A–C ≠ C=A–B
𝐀 𝐁 𝐂 ; 𝐁 𝐀 𝐂 ; 𝐂 𝐀 𝐁

 Păstrându-se semnele inițiale, se poate accepta modificarea succesiunii


elementelor componente;

 Verificarea corectitudinii calculelor se face utilizând toleranța elementului


rezultant. Aceasta trebuie să fie egală cu suma toleranțelor elementelor
componente.
Problema 2: Pentru un lanț de dimensiuni liniare, paralele, cu două elemente 86
componente, se dorește determinarea algebrică a dimensiunii rezultate prin
𝟎,𝟎𝟏𝟖 mm.
𝟎,𝟎𝟑𝟑 𝟎
însumarea cotelor 𝟎,𝟎𝟏𝟕 mm și
𝟎,𝟎𝟑𝟑 𝟎
𝟎,𝟎𝟏𝟕 𝟎,𝟎𝟏𝟖
Rezolvare
𝐄𝐒𝐑
R= 𝐑 𝐄𝐈𝐑
Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni

Verificare
Problema 3: Pentru un lanț de dimensiuni liniare, paralele, se dorește 87
determinarea algebrică a dimensiunii rezultate prin diferența între elementele
𝟎,𝟎𝟏𝟖 mm.
𝟎,𝟎𝟑𝟑 𝟎
componente 𝟎,𝟎𝟏𝟕 mm și
𝐄𝐒 𝟎
R = 𝐑 𝐄𝐈𝐑𝐑 𝟎,𝟎𝟏𝟖
Rezolvare
𝟎,𝟎𝟑𝟑
𝟎,𝟎𝟏𝟕
Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni

Regulă: Semnul “ ” din fața unui element component reducător schimbă


abaterile între ele și semnul acestora.

Verificare
Problema 4: Într-un lanț de dimensiuni liniare, paralele, elementul rezultant este
𝟎,𝟎𝟓𝟔 𝟎,𝟎𝟑𝟐 88
𝟎,𝟎𝟖𝟎 mm, iar elementul component măritor este: 𝟎,𝟏𝟎𝟔 mm.
Să se determine elementul component reducător. 𝐄𝐒𝐱 𝟎,𝟎𝟓𝟔
𝐱 𝐄𝐈𝐱 𝟎,𝟎𝟖𝟎
Rezolvare
𝟎,𝟎𝟑𝟐
𝟎,𝟏𝟎𝟔
Schema lanțului de dimensiuni
𝟎,𝟎𝟓𝟔 𝟎,𝟎𝟑𝟐 𝐄𝐒𝐱
Ecuația lanțului de dimensiuni 𝟎,𝟎𝟖𝟎 𝟎,𝟏𝟎𝟔 𝐱 𝐄𝐈𝐱

Regulă: Semnul “ ” din fața unui element component reducător schimbă


abaterile între ele și semnul acestora.

mm

mm

Verificare
89
METODA PROBABILISTICĂ

În cazul producției de serie mare, pe mașini unelte automate, procesul fiind


stabil și cunoscut, factorii care acționează asupra dispersiei dimensiunilor sunt
întâmplători și au același ordin. Într-un astfel de proces, erorile sunt determinate
probabilistic și stabile în timp. Distribuția lor se face conform curbei lui Gauss,
respectiv o distribuție normală.

Acceptând un risc de rebut mai mic de 0,27%, toleranța se aproximează la o valoare


de 6 ori mai mare decât abaterea medie pătratică σ.
T=6σ
METODA PROBABILISTICĂ 90

Relații simplificate de calcul pentru rezolvarea


probabilistică a lanțurilor de dimensiuni liniare paralele
n

R i i
i=1
n
2
Rp i
i=1
n

ORp i 0i O
i=1
Rp ORp Rp
Rp ORp Rp

Dacă un lanț de dimensiuni se rezolvă algebric și probabilistic, în cele două


cazuri, centrele câmpurilor de toleranță ale elementului rezultant coincid.

ORa ORp
Problema 5: Să se determine, algebric și probabilistic, dimensiunea rezultantă
𝟎,𝟐 𝟎,𝟐 91
obținută prin scăderea între dimensiunile componente 𝟎,𝟏 mm și 𝟎 mm .
Rezolvare R= 𝑬𝑺𝑹
𝑹 𝑬𝑰𝑹 ,

Schema lanțului de dimensiuni ,


,

Ecuația lanțului de dimensiuni

Metoda algebrică
Semnul “−” din fața unui element component reducător schimbă abaterile între ele și
semnul acestora.

mm

mm
Verificare:
=

=
92
Metoda probabilistică

Rezolvând probabilistic, pentru o


precizie impusă elementelor
componente, dimensiunea rezultantă
va avea un câmp de toleranță mai mic.
𝑹𝒑 𝐑𝒂

Verificare =
Problema 6: Să se determine, algebric și probabilistic, elementul component
𝟎,𝟐 93
reducător X, dacă elementul rezultant este 𝟎,𝟏 mm, iar elementul
component măritor este mm .
Rezolvare 𝑬𝑺𝑿
𝑿 𝑬𝑰𝑿
𝟎,𝟐
𝟎,𝟏

Schema lanțului de dimensiuni

Ecuația lanțului de dimensiuni

Metoda algebrică

mm
mm

mm
Verificare
=

=
Metoda probabilistică 94

Rezolvând probabilistic, pentru o precizie impusă elementului rezultant și celorlalte


elemente componente, dimensiunea componentă de calculat va avea un câmp de toleranță
mai mare. 𝑿𝒂 𝑿𝒑

Verificare: =
Metoda sortării 95
Metoda se aplică la formarea ajustajelor între piese cu precizie deosebită (rulmenți).
Piesele componente se execută cu toleranțe mari, economice, iar ulterior se măsoară și
se formează câte n grupe. Asamblarea se face între piese aparținând unor grupe
omoloage. Jmax 1 = Jmax
Jmin 1 = Jmin

Jmax 2 = Jmax + TD – Td
Jmin 2 = Jmin + TD – Td

Jmax 3 = Jmax + 2 (TD – Td)


Jmin 3 = Jmin + 2 (TD – Td)
……………….

Jmax k = Jmax + (k-1) (TD – Td)


Jmin k = Jmin + (k-1) (TD – Td)
……………....

Jmax n = Jmax + (n-1) (TD – Td)


Jmin n = Jmin + (n-1) (TD – Td)
Jocurile limită cresc de la prima grupă, la grupa n. În vederea limitării variației, se poate
reduce numărul de grupe. Dacă toleranțele pentru alezaj și arbore sunt egale, T ’D = T ’d,
jocurile limită sunt aceleași (indiferent de grupă).
Metoda reglării 96
Utilizând metoda reglării elementul rezultant va avea o precizie mare deși elementele
componente au toleranțe mari, economice. Din proiectare se stabilesc elemente
componente a căror dimensiuni pot fi modificate ușor, astfel încât elementul rezultant să
ajungă între limitele prescrise.
În figură, piesa cilindrică se sprijină pe lagărele A, B și C. Alinierea lagărelor se poate
realiza prin reglarea continuă a elementelor compensatoare corespunzătoare pozițiilor A
și C.

CONCLUZIE
Proiectantul alege metoda adecvată de rezolvare a lanțurilor de dimensiuni.
97
Capitolul IV Toleranţe
Geometrice

GD&T
98
Toleranțe geometrice

Toleranțele geometrice trebuie prescrise ținând seama de condițiile


funcționale.

Sunt influențate de condițiile de fabricație și de verificare.

•Forma perfectă este axa sau planul median.


•Forma reală (imperfectă, efectivă) este linia mediană sau suprafața
mediană.
Toleranţe geometrice 99
În standardul ISO 1101, toleranța geometrică aplicată unui element definește zona de
toleranță în interiorul căreia acest element trebuie să fie cuprins.

Zona de toleranță este spațiu limitat de una sau mai multe linii (curbe) sau suprafețe
geometric perfecte, caracterizate printr-o dimensiune liniară denumită toleranță.
Zona de toleranță poate să fie:
•suprafața din interiorul unui cerc;
•suprafața dintre două cercuri concentrice;
•suprafața dintre două cercuri paralele pe o suprafață conică;
• suprafața dintre două cercuri paralele cu același diametru;
•suprafața dintre două linii curbe echidistante sau dintre două drepte paralele;
•suprafața dintre două linii curbe neechidistante sau dintre două drepte neparalele;
•spațiul din interiorul unui cilindru;
•spațiul dintre doi cilindri coaxiali;
•spațiul din interiorul unui con;
•spațiul corespunzător unei suprafațe complexe
•spațiul dintre două suprafețe echidistante sau dintre două plane paralele;
•spațiul din interiorul unei sfere.
•spațiul dintre două suprafețe neechidistante sau dintre două plane neparalele.
100
Simbolurile caracteristicilor geometrice
101
Simbolurile caracteristicilor geometrice
102
Indicarea toleranțelor geometrice

Indicarea toleranțelor geometrice conține un indicator de toleranță


(cadru de toleranță) și opțional indicatorul planului și elementului,
respectiv indicații suplimentare.

Unde:
a – indicator de toleranță (cadru de toleranță);
b – indicatorul planului și elementului ;
c – indicații suplimentare.
103
Indicarea toleranțelor geometrice
Indicatorul de toleranță este un cadru dreptunghiular împărțit în două
sau mai multe căsuțe care conțin, de la stânga la dreapta următoarele:

• simbolul caracteristicii geometrice;


• valoarea toleranței (în mm);
• această valoare este precedată de semnul Ø, dacă zona de toleranță
este circulară sau cilindrică, respectiv de SØ, dacă zona de toleranță este
sferică;
• dacă este cazul, această valoare este urmată de precizarea unor
secțiuni caracteristice (modificatori);
• dacă este cazul, litera sau literele ce identifică baza de referință sau
bazele de referință.
Valoarea toleranței (în mm)

Simbolul
caracteristicii Baze de referință
tolerate
104

Exemple de simboluri pentru toleranțe


geometrice

a. toleranţă la rectilinitate de 0,1 mm


b. toleranţă la paralelism relativă la caracteristica de referinţă A de 0,1 mm
c. zona toleranţei de poziţie a elementului considerat relativ la sistemul de
referinţă A, B şi C este un cilindru cu diametrul de 0,1 mm
d. zona toleranţei de poziţie a elementului considerat relativ la sistemul de
referinţă A, B şi C este o sferă cu diametrul de 0,1 mm
e. zona de toleranţă la coaxialitate sau concentricitate este un cerc sau un
cilindru cu diametrul de 0,1 mm
105
Când o toleranţă se aplică mai multor elemente acest lucru se va indica
deasupra simbolului de toleranţă prin numărul elementelor urmat de semnul X

Exemple de toleranţe aplicate mai multor elemente

Dacă este necesar ca pentru un element să se specifice mai multe


caracteristici geometrice, cerinţele vor fi date în simboluri de toleranţă aşezate
unul deasupra celuilalt pentru uşurinţă:

Exemplu de specificare a mai multor caracteristici geometrice pentru un


element
106
Indicarea elementului tolerat
Cadrul de toleranță este legat de elementul tolerat printr-o line de indicație care pornește
dintr-o parte a cadrului și se termină cu o săgeată după cum urmează:
pe conturul elementului sau pe o prelungire a acestuia dar nu în dreptul liniei de cotă atunci
când toleranța se referă la linia sau suprafața respectivă;
În cazul reprezentării 3D linia de indicație se termină cu un punct;
Linia ajutătoare de indicație se termină cu un punct înnegrit dacă suprafața este vizibilă sau
ne înnegrit daca suprafața este ascunsă.

Exemple de legături între cadrul de toleranţă şi elementul tolerat:


Indicarea elementului tolerat 107

 În prelungirea liniei de cotă când toleranța se aplică liniei mediane, suprafeței mediane sau
centrului elementului astfel cotat.

Exemple de legături între cadrul de toleranță și elementul tolerat:

107
108
Indicarea elementului tolerat

 În cazul unei piese de revoluție, modificatorul Ⓐ se scrie după valoarea


toleranței și în acest caz linia de indicație nu mai trebuie să fie în dreptul liniei
de cotă.

Exemplu de legătură între cadrul de toleranță și elementul tolerat:


109
Indicarea bazelor de referință

Baza de referință se identifică printr-o literă majusculă și se înscrie într-un


cadru legat de un triunghi de referință înnegrit sau ne înnegrit. Litera se repetă în
cadrul de toleranță.

.
110
Indicarea bazelor de referință
Triunghiul de referință trebuie sa fie amplasat:
pe conturul elementului sau pe o prelungire a acestuia dar nu în dreptul liniei de cotă
atunci când baza de referință este linia sau suprafaţa respectivă;
În prelungirea liniei de cotă când baza de referință este axa, planul median sau centrului
elementului astfel cotat;
În cazul reprezentării 3D linia ajutătoare de indicație se termină cu un punct;
111
Indicarea bazelor de referință

Dacă baza de referinţă este doar o parte a unui element sau a unei zone indicate a
piesei, atunci poziţia sa trebuie dimensionată.
112

Indicarea bazelor de referință


ISO 5459 oferă posibilitatea de cotare simplificată a bazelor de referință:
113
Abateri de formă
Toleranța la rectilinitate
Indicarea pe desen
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Plan axial

Linia extrasă

Toleranța la rectilinitate

O generatoare oarecare efectivă a suprafeței cilindrice, determinată prin măsurare,


trebuie să fie cuprinsă între două drepte paralele situate la distanța t = 0.1 mm și
aflate în același plan cu axa cilindrului.
114
Abateri de formă
Toleranța la rectilinitate
Indicarea pe desen Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la rectilinitate

Cilindru

Element real, linia


mediană extrasă

Linia mediană extrasă a suprafeței cilindrice, determinată prin măsurare, trebuie să


fie cuprinsă într-o zonă cilindrică cu diametrul t = 0,08 mm.
115

Abateri de formă
Toleranța la planitate/planeitate

ideal cu muchie în treapte sinusoidal

triunghiular concav convex tip brăţară

Plan nominal (ideal) şi abateri specifice acestuia


116
Abateri de formă
Toleranța la planitate/planeitate
Indicarea pe desen Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la planitate/planeitate

Suprafața reală extrasă

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele situate la distanța t = 0,08 mm.
117
Abateri de formă
Toleranța la circularitate

ideal trei lobi ovalitate eliptic

cerc dublu melc decalat n lobi


(spirală)
Cercul nominal (ideal) şi abaterile specifice acestuia
117
Abateri de formă 118
Indicarea pe desen Toleranța la circularitate
Definirea zonei de toleranță

Simbol
Toleranța la circularitate

Baza de referință D

Plan de secțiune

Curbă extrasă

Circumferința efectivă, determinată prin măsurare,


într-o secțiune normală pe axa de referință D, a
suprafețelor: cilindrică și conică, trebuie să fie
cuprinsă între două cercuri coplanare și
concentrice, cu o diferența a razelor de t = 0,03 mm.
119
Abateri de formă
Toleranța la cilindricitate

Conic Formă de butoi Formă de șa Formă încovoiată

Cilindrul nominal (ideal) şi abateri specifice acestuia


120
Abateri de formă
Toleranța la cilindricitate
Indicarea pe desen
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la cilindricitate

Suprafața reală extrasă

Suprafața cilindrică efectivă, determinată prin măsurare, trebuie sa fie cuprinsă


între doi cilindri coaxiali având o diferență pe rază t = 0,1 mm.
Abateri de formă 121
Toleranța la forma dată profilului
Indicarea pe desen (profilului unei linii oarecare)
Simbol
Definirea zonei de toleranță
Toleranța la forma dată profilului

Baza de referință A

Plan paralel cu
baza de referință A
Linia reală
extrasă
În fiecare secțiune paralelă cu planul de referință A, linia determinată prin măsurare,
trebuie sa fie cuprinsă între două linii echidistante înfășurătoare ale cercurilor cu diametrul
t = 0,04 mm, ale căror centre sunt situate pe o linie cu formă geometrică exactă. Specificația
UF se folosește pentru a combina 3 secțiuni circulare într-un singur element.
Abateri de formă 122
Toleranța la forma dată suprafeței
(profilului unei suprafețe oarecare)
Simbol
Indicarea pe desen

Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă

Toleranța la forma dată suprafeței

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie sa fie cuprinsă între două
suprafețe echidistante înfășurătoare ale sferelor cu diametrul t = 0,02 mm, ale căror centre
sunt situate pe o suprafață cu formă geometrică exactă
123
Abateri de orientare
Indicarea pe desen Toleranța la paralelism
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la paralelism

Suprafața reală extrasă

Bază de referință C

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele aflate la distanța t = 0,1 mm și paralele cu axa de referință C.
Indicarea pe desen Abateri de orientare 124

Toleranța la paralelism
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Cilindru

Element real, linia


mediană extrasă

Bază de referință A
Toleranța la paralelism

Linia mediană extrasă a suprafeței cilindrice, determinată prin măsurare, trebuie


să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică, cu diametrul t = 0,03 mm, paralelă cu axa de
referință A.
Abateri de orientare 125

Indicarea pe desen Toleranța la perpendicularitate


Simbol

Definirea zonei de toleranță


Suprafața reală extrasă

Bază de referință A

Toleranța la
perpendicularitate

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele aflate la distanța t = 0,08 mm și perpendiculare pe planul de
referință A.
Abateri de orientare 126

Indicarea pe desen Toleranța la perpendicularitate


Simbol

Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă

Toleranța la
Bază de referință A perpendicularitate

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între


două plane paralele aflate la distanța t = 0,08 mm și perpendiculare pe axa de
referință A.
Indicarea pe desen Abateri de orientare 127

Toleranța la înclinare
Simbol
Definirea zonei de toleranță
Unghi teoretic exact, 75°

Suprafața reală extrasă

Bază de referință A

Toleranța la înclinare

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie


să fie cuprinsă între două plane paralele aflate la
distanța t = 0,1 mm și înclinate față de axa de referință
A la un unghi teoretic exact de 75°.
Indicarea pe desen Abateri de poziție 128

Toleranța poziției nominale


Simbol
Definirea zonei de toleranță

Toleranța poziției nominale

Cilindru
Element real, linia
mediană extrasă

Bază de referință C
Bază de referință B
Bază de referință A

Linia mediană extrasă a alezajului, determinată prin măsurare, trebuie să fie


cuprinsă într-o zonă cilindrică, cu diametrul t = 0,08 mm, a cărei axă coincide cu
poziția teoretic exactă a alezajului în raport cu planele de referință C, A și B.
Abateri de poziție 129

Indicarea pe desen Toleranța la concentricitate


Simbol
Definirea zonei de toleranță
Toleranța la concentricitate

Bază de referință A

Centrul efectiv al cercului interior, determinat prin


măsurare, trebuie să fie cuprins într-o zonă
circulară cu diametrul de t = 0,1 mm, concentrică,
în orice secțiunea normală (ACS- any cross
section), cu punctul de referință A.
Indicarea pe desen Abateri de poziție 130

Toleranța la coaxialitate
Simbol

Definirea zonei de toleranță


Element real, linia
mediană extrasă

Toleranța la coaxialitate

Bază de referință A

Linia mediană extrasă a arborelui, determinată prin


măsurare, trebuie să fie cuprinsă într-o zonă
cilindrică, cu diametrul t = 0,1 mm, a cărei axă
coincide cu axa de referință A.
131
Abateri de poziție
Indicarea pe desen Toleranța la simetrie
Simbol

Definirea zonei de toleranță

Toleranța la simetrie

Suprafața reală extrasă


Bază de referință A

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare, trebuie să fie cuprinsă între două
plane paralele aflate la distanța t = 0,08 mm și dispuse simetric în raport cu
suprafața de referință A.
Abateri de bătaie 132
Toleranța bătăii circulare radiale
Indicarea pe desen

Definirea zonei de toleranță Simbol

Plan de secțiune perpendicular pe axa de referință A

Toleranța bătăii circulare

Bază de referință A

Curbă extrasă

Circumferința efectivă, determinată prin


măsurare, în orice secțiune normală pe axa
de referință A, trebuie să fie cuprinsă între
două cercuri coplanare și concentrice, cu o
diferența a razelor de t = 0, 1 mm.
133
Abateri de bătaie
Toleranța bătăii axiale (frontale)
Indicarea pe desen Simbol
Definirea zonei de toleranță
Bază de referință D

Curbă extrasă

Toleranța bătăii axiale (frontale)

Orice diametru
coaxial cu baza D

Circumferința efectivă, determinată prin măsurare,


în orice tronson cilindric a cărui axă coincide cu
axa de referință D, să fie cuprinsă între două
cercuri situate la distanța axială t = 0,1 mm.
134
Abateri de bătaie
Toleranța bătăii totale radiale
Simbol
Indicarea pe desen
Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă

Bază de referință comună A-B

Toleranța bătăii totale

Suprafața cilindrică efectivă,


determinată prin măsurare, trebuie sa
fie cuprinsă între doi cilindri coaxiali
având o diferență pe rază t = 0,1 mm,
iar axele coincid cu baza de referință
comună A-B.
135
Abateri de bătaie
Toleranța bătăii totale axiale (frontale)
Simbol
Indicarea pe desen
Definirea zonei de toleranță

Suprafața reală extrasă


Bază de referință D

Toleranța bătăii totale axiale (frontale)

Suprafața efectivă, determinată prin măsurare,


trebuie să fie cuprinsă între două plane aflate la
distanța t = 0,1 mm și situate perpendicular pe axa
de referință D.
136
ANEXA 1(selecție)
Descriere Simbol
Combinarea elementelor specifice
Zone combinate CZ
Zone separate SZ
Identificatori pentru elemente tolerate
Pentru toate suprafețele de pe
contur
Pentru toate suprafețele
piesei
Pentru orice secțiune ACS
Dimensiune teoretic exactă
Cerință de maxim de material
Cerință de minim de material
Indicarea zonelor de referință
Specificarea principiului
înfășurării
137
Capitolul V TOLERANȚE GENERALE
SR EN 22768-1
SR EN 22768-2

ISO 2768
138
TOLERANȚE GENERALE
SR EN 22768-1 Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare și unghiulare;
SR EN 22768-2 Toleranțe geometrice generale

Toleranțele generale se referă la


elemente nespecificate prin
toleranțe individuale:
dimensiuni liniare și unghiulare,
respectiv la toleranțe
geometrice de la rectilinitate,
planitate, circularitate,
paralelism, perpendicularitate,
simetrie și bătaie.
139

AVANTAJE:
• desenele sunt mai ușor de citit, conducând la o mai bună înțelegere a desenului
de către utilizator;

• proiectanții economisesc timp nefiind necesar să se facă calcule de toleranțe


detaliate;

• desenul permite depistarea rapidă a pieselor care pot fi produse într-un proces
de execuție normal, care de asemenea ajută sistemului calității prin reducerea
nivelurilor de inspecție;
140
Toleranțe generale pentru dimensiuni liniare şi unghiulare
(SR EN 22768-1:1995)

Există 4 clase de precizie şi anume: fină ( f ), mijlocie (m), grosieră ( c ) şi


grosolană ( v ).
Tabel 1 – Abateri limită pentru dimensiuni liniare cu excepția teșiturilor
clasă de Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale, mm
toleranță peste 0,5 peste 3 peste 6 peste 30 peste 120 peste
până la 3 până la 6 până la 30 până la până la 400
120 400 până la
1000
f ±0,1 ±0,1 ±0,2 ±0,3 ±0,4 ±0,6
m ±0,2 ±0,2 ±0,4 ±0,6 ±1,0 ±1,6
c ±0,4 ±0,6 ±1,0 ±1,6 ±2,4 ±4,0
v - ±1,0 ±2,0 ±3,0 ±5,0 ±8,0

EXEMPLU de notare deasupra indicatorului: ISO 2768 – m


RESPINGERE
Dacă nu este afectată funcționalitatea piesei și nu există alte condiții, piesele care
nu se încadrează în toleranțele generale nu trebuie automat respinse.
141
Toleranţe geometrice generale (SR EN 22768-2:1995)

Există 3 clase de precizie și anume: H, K și L


Pe desen, se notează norma ISO 2768, clasa de toleranță corespunzătoare
toleranţelor generale ale dimensiunilor liniare şi clasa de toleranță
corespunzătoare toleranțelor geometrice generale.
Tabelul 2 – Toleranțe generale la rectilinitate și planitate
Abateri limită pentru domeniul de dimensiuni nominale, mm
clasă de până la peste10 peste 30 peste 100 peste 100 peste 1000
toleranță 10 până la până la până la până la până la
30 100 300 1000 3000
H 0,02 0,05 0,1 0,2 0,3 0,4
K 0,05 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8
L 0,1 0,2 0,4 0,8 1,2 1,6

EXEMPLU de notare deasupra indicatorului: ISO 2768 – mK


142

Capitolul VI Rugozitatea
Suprafețelor
143
Suprafața geometrică ideală și cea reală
Rugozitatea suprafețelor este definită ca fiind ansamblul neregularităților ce
formează relieful suprafeței reale și a căror pas este relativ mic în raport cu adâncimea
lor.
Neregularitățile sunt urme ale sculei de prelucrare pe suprafața piesei, pori,
zgârieturi, smulgeri, etc., care apar datorită mișcărilor de așchiere, vibrațiilor
(elasticitatea sistemului mașină unealtă – dispozitiv – sculă – piesă) sau altor cauze.

Suprafață geometrică ideală Suprafață geometrică reală


144
piesa reală
plan transversal de secţionare

secţiune transversală

profil transversal

secţiune longitudinală

profil longitudinal

piesa ideală plan longitudinal de secţionare


145
Elementul profilului

Linia medie
Zp
Z(x)
X

Zt
Zv

Xs

Xs – lungimea segmentului de pe axa X care este intersectată de elementul profilului

Zv – distanța dintre axa X și punctul cel mai de jos al golului

Zp – distanța dintre axa X și punctul cel mai înalt al proeminenței profilului

Zt – suma înălțimii proeminenței Zp și a adâncimii golului Zv, ale unui element al profilului

Z(x)- valoarea ordonatei într-o poziție oarecare x


146
Parametrul de rugozitate Ra

Linia medie

Ra– abaterea medie aritmetică a profilului - media aritmetică a valorilor absolute ale
ordonatelor Z(x) în limitele lungimii de bază de rugozitate;

lr - lungimea de bază de rugozitate;

Z(x)- înalțimea profilului evaluat într-o poziție oarecare x.


147
Parametrii de rugozitate Rp, Rv și Rz
Linia medie

Rp

Rz
Rv

lr

Rp = Zpmax – înălţimea maximă de proeminență a profilului – cea mai mare înălțime


de proeminență a profilului în limitele unei lungimi de bază de rugozitate, lr

Rv = Zvmax – adâncimea maximă de gol a profilului - cea mai mare adâncime a


profilului în limitele unei lungimi de bază de rugozitate, lr

Rz = Rp + Rv – înălțimea maximă a profilului- sumă a celei mai mari dintre înălțimile


proeminențelor profilului și a celei mai mari dintre adâncimile golurilor profilului, în
limitele unei lungimi de bază de rugozitate lr
148
Parametrul de rugozitate Rt
lr1 lr2 lr3 lr4 lr5

Rt

Linia medie

ln
ln – reprezintă lungimea de evaluare, care poate cuprinde una sau mai multe lungimi
de bază de rugozitate

Rt – înălţimea totală a profilului – sumă a celei mai mari dintre înălțimile


proeminențelor profilului și a celei mai mari dintre adâncimile golurilor profilului, în
limitele unei lungimi de evaluare, ln
149
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302
aceeași stare
suprafață obținută îndepărtarea pentru toate
prin îndepărtare de de material suprafețele de
simbol de bază material interzisă pe contur
150
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302
Simbolul folosit pentru notarea unor cerințe suplimentare privind starea
suprafeței
c

e d b

a,b – parametri de rugozitate (în μm)

d – simbolul care indică orientarea neregularităților

c – procedeul de fabricație, indicații privind tratamentul termic, termochimic, sau


alte condiții referitoare la fabricație

e – adaos de prelucrare (în mm)


Simbol Orientarea neregularităţilor Exemple 151

Paralele cu planul de proiecţie a


= suprafeţei simbolizate

Perpendiculară pe planul de
_|_ proiecţie a suprafeţei simbolizate

Incrucişată, inclinată faţă de


X planul de proiecţie a suprafeţei
simbolizate

M In mai multe direcţii oarecare

Aproximativ circulară şi
C concentrică faţă de centrul
suprafeţei simbolizate
Aproximativ radiale faţă de
R centrul
suprafeţei simbolizate

P Protuberanțe
152
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

Ra 3.2

Rz 16
T

Suprafață obținută prin îndepărtare de material, valoarea


maximă admisă pentru Ra este de 3.2 μm, valoarea maximă
admisă pentru Rz este de 16 μm, striații perpendiculare față
de direcția de măsurare.
153
Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

În majoritatea cazurilor rugozitatea se notează pe desenele de execuție.


ISO 1302 prevede că indicarea rugozității pe desene se face doar o singură dată pentru
o suprafață și numai pe una din proiecțiile piesei reprezentate, dacă este posibil acolo
unde sunt indicate cotele dimensionale ale suprafeței respective. Simbolurile se dispun
astfel încât să poată fi citite de jos în sus și din dreapta desenului, în limitele înclinării
admise, fără a fi întrerupte sau întretăiate de linii de cotă sau ajutătoare.

Amplasarea simbolurilor de indicare a stării suprafețelor


154

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

În cazul suprafețelor de rotație, starea suprafețelor se indică pe o singură


generatoare, cât mai aproape de cota aferentă. Starea suprafețelor pieselor
prismatice trebuie indicată o singură dată. Dacă suprafețele pieselor prismatice
au stări diferite, acestea trebuie indicate separat.

Notarea stării suprafețelor


155

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

Dacă un număr mic din suprafețele unei piese au altă rugozitate (față de celelalte
care au aceeași rugozitate), acestea se indică explicit pe suprafețele respective.
Notarea rugozității majorității suprafețelor se indică pe desen, după care între
paranteze se trece simbolul rugozității. Toate suprafețele a căror stare nu este indicată
pe piesă au aceeași rugozitate, și anume cea din fața parantezei.

Piese pentru care aceeași stare este impusă majorității Notarea simplificată,
suprafețelor explicitarea pe desen
156

Indicarea rugozității suprafeței, ISO 1302

Pentru suprafeţe care formează ajustaje, dacă este cazul, rugozitatea se indică pe
desenul de ansamblu, pentru fiecare dintre suprafeţele respective, chiar dacă aceasta
este identică.

Notarea rugozității pentru ajustaje


(pe desenul de ansamblu)
157

Aspecte privind importanța alegerii rugozității optime

La prescrierea rugozității unei suprafețe trebuie să se aibă în vedere rolul


funcțional al suprafeței respective, toleranțele dimensionale și posibilitățile de
execuție.

În general, în cazul ajustajelor se recomandă alegerea mărimii rugozității la


aceeași valoare pentru ambele piese. La ajustajele cu strângere este indicată
alegerea unei rugozități cât mai mici, datorită faptului că în timpul montajului,
microneregularitățile de dimensiuni mai mari pot fi aplatizate, influențându-se
caracterul ajustajului.
Parametrul de rugozitate Rz [μm] Parametrul de rugozitate Ra [μm]
Sursa :Star 158
Condiții Condiții Condiții
Transmision- Cugir, speciale de speciale de speciale de
Mercedes prelucrare/ Condiții prelucrare/ prelucrare/ Condiții Condiții speciale de
valorile minime normale de valorile maxime valorile minime normale de prelucrare/ valorile
Procedeul de prelucrare obținute prelucrare obținute obținute prelucrare maxime obținute
Turnare: Turnare sub presiune 4 10-100 160 - 0.8-30 -
Turnare în forme 10 25-60 250 - 3.2-50 -
Turnare în forme de nisip 25 63-250 1000 - 12.5-50 -
Sinterizare - 1.6-10 - - 0.3-1.6 -
Extrudare 4 25-100 400 0.8 3.2-12.5 25
Matrițare 10 63-100 1000 0.8 2.5-12.5 25
Laminare la rece/ trefilare 4 25-100 400 0.8 3.2-12.5 25
Ambutisare 0.4 4-10 16 0.2 1-3.2 6.3
Rulare: Lustruire 0.1 0.5-6.3 10 0.025 0.06-1.6 2
Electroeroziune cu fir EDM 0.8 2.8-10 16 0.1 0.4-1 3.2
Prelucrare cu fascicol de electroni 1.5 5-10 31 0.2 0.4-5 6.3
Tăiere cu flacără 16 40-100 1000 3.2 8-16 50
Tăiere cu LASER - 10-100 - - 1-10 -
Tăiere cu plasmă - 6-280 - - 1-10 -
Tăiere prin forfecare - 10-63 - - 1.6-12.5 -
Tăiere cu jet de apă 4 16-100 400 1.6 6.3-25 50
Găurire 16 40-160 250 1.6 6.3-12.5 25
Alezare 0.1 2.5-25 40 0.05 0.4-3.2 12.5
Zencuire 6.3 10-25 40 0.8 1.6-6.3 12.5
Strunjire longitudinală 1 4-63 250 0.2 0.8-12.5 50
Strunjire frontală 2.5 10-63 250 0.4 1.6-12.5 50
Frezare 1.6 10-63 160 0.4 1.6-12.5 25
Honuire: Super finisare 0.04 0.1-1 2.5 0.006 0.02-0.17 0.34
Honuire 0.04 1-11 15 0.006 0.13-0.65 1.6
Lepuire 0.04 0.25-1.6 10 0.006 0.025-0.2 0.21
Lustruire - 0.04-0.25 0.4 - 0.005-0.035 0.05
Rectificare 0.1 1.6-4 25 0.012 0.2-0.8 6.3
Bibliografie 159

1. Bernd Klein, Toleranzmanagement Dimensionelle und Geometrische Produktspezifizierung durch,


Universität Kassel;
2. Crişan, L.A , Tripa, M., Pop, G.M. Control Dimensional- Lucrări de laborator, 2014, UTPRESS, ISBN 978-
606-737-027-0;
3. Crişan, L.A., Metode moderne de măsurare. Specificaţii geometrice ale produselor – Editura DACIA, Cluj
Napoca, 2004, ISBN 973-35-1840-9;
4. F. Charpentier, Handbook for the geometrical specification of products. The ISO-GPS standards, Edit.
Réseau Canopé, ISBN : 978-2-240-03973-6, 2016;
5. Henzold, G.: Geometrical Dimensioning and Tolerancing for Design, Manufacturing and Inspection, A
handbook for Geometrial Product Specification using ISO and ASME standards, second edition, 2010,
ISBN 978-0-7506-6738-8;
6. Itu, T., s.a., Tolerante si masurari tehnice. Lucrari de laborator, Lito, Institutul Politehnic Cluj-
Napoca,1990;
7. Itu, T., Tripa, M., Tolerante si ajustaje. Curs. Probleme rezolvate, Editura U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2005;
8. L. Mathieu, A. Ballu, “GPS card”: A Tool for Univocal Expression of Geometrical Specifications,
Proceedings of the 10th CIRP Seminar on Computer Aided Tolerancing, 2007;
9. MUVOT- Blended Learning course on Measurement Uncertainty for advanced vocational training,
Project Coordinator, Wojciech Plowucha, www.muvot.ath.eu.
10. Osanna,P.H. – Basic Quality Management and Metrology, curs A.U.M., T.U. Wien, 1999;
11. Pavel, Gh., Itu, T., Tolerante si masurari tehnice.Curs, Lito Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1988;
12. Tripa, M., Itu, T., Tolerante si ajustaje în ingineria industriala, Editura U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2003;
Bibliografie 160
Colecția de standarde GPS

1. EN ISO 1101:2013: Geometrical product specifications (GPS) - Geometrical tolerancing - Tolerances of


form, orientation, location and run-out (ISO 1101:2012, including Cor 1:2013)
2. EN ISO 5459:2012: Geometrical product specifications (GPS) - Geometrical tolerancing - Datums and
datum systems (ISO 5459:2011)
3. ISO 5458:1998 Geometrical Product Specifications (GPS). Geometrical tolerancing. Positional
tolerancing;
4. SR EN 22768-1:1995: General tolerances. Part 1: Tolerances for linear and angular dimensions without
individual tolerance indications;
5. SR EN 22768-2:1995: General tolerances. Part 2: Geometrical tolerances for features without individual
tolerance indications;
6. SR EN ISO 1302:2002 ver.eng. Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Indicarea stării suprafeţei în
documentaţia tehnică de produs;
7. SR EN ISO 286-1:2010 Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Sistem de codificare ISO pentru
toleranţe la dimensiuni liniare. Partea 1: Baze de toleranţe, abateri şi ajustaje
8. SR EN ISO 3274:2001 ver.eng. Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Starea suprafeţei. Metoda
profilului. Caracteristici nominale ale aparatelor de măsură cu contact (palpator)
9. SR EN ISO 4287:2003/A1:2009 Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Starea suprafeţei: Metoda
profilului. Termeni, definiţii şi parametri de stare ai suprafeţei. Amendament 1: Număr de proeminenţe;
10. SR EN ISO 4288:2002 ver.eng. Specificaţii geometrice pentru produse (GPS). Starea suprafeţei. Metoda
profilului. Reguli şi proceduri pentru evaluarea stării suprafeţei;
11. SR EN ISO 8015:2011: Geometrical product specifications (GPS) - Fundamentals - Concepts, principles
and rules (ISO 8015:2011);

S-ar putea să vă placă și