METROLOGIE, STANDARDIZARE

ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII

Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII

UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

TEMA 1.2. ASIGURAREA METROLOGICĂ A CALITĂŢII

MĂSURĂRILOR

1. Asigurarea calităţii măsurărilor. Clasificarea

măsurărilor. Tehnica măsurării. Domenii de utilizare.
Erori de măsurare, clasificarea erorilor
2. Prelucrarea matematică a rezultatelor măsurărilor.
Aplicaţii practice
1
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

1. Asigurarea calităţii măsurărilor.

Clasificarea măsurărilor. Tehnica măsurării.
Domenii de utilizare. Erori de măsurare,
clasificarea erorilor
Măsura este determinarea pe cale experimentală a
valorii numerice a unei mărimi fizice, utilizând mijloace
tehnice speciale, care are ca scop realizarea şi
conservarea unităţii de măsură.
Din punct de vedere al calităţii: măsura –
determinarea valorii fizice a unităţii de măsură specifice
calităţii.
Rezultatul măsurării reprezintă valoarea unităţii,
specifice calităţii, determinată prin măsurare. Rezultatele
măsurării pot fi prelucrate prin metoda statistico –
matematică şi prezentate prin metode grafice. 2
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR
Asigurarea metrologică a măsurărilor se
realizează în scopul obţinerii rezultatelor cu precizie
înaltă şi semnifică stabilirea şi utilizarea bazelor ştiinţifice,
normativ – tehnice şi organizaţionale, a mijloacelor
tehnice, regulilor şi normelor în scopul obţinerii coeziunii
şi a preciziei necesare (certitudinii/ fidelităţii) a
măsurărilor calităţii, necesare pentru aprecierea calitativă
a obiectelor. Astfel asigurarea metrologică – obţinerea
calităţii superioare ale măsurărilor.
Asigurarea metrologică

Se realizează în baza de
stabilirea utilizarea

de reguli de norme mijloacelor tehnice

Bazele asigurării metrologice

Bazele ştiinţifice ale Bazele normativ – Bazele organizatorice
măsurărilor tehnice ale măsurărilor ale măsurărilor
3
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Clasificarea măsurărilor

1.1 Statice
3.1 De precizie înaltă
1.2 Dinamice 3.2 De verificare
4.1 Absolute
3.3 Tehnice

2.1 Directe 4.2 Relative

2.2 Indirecte

4
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR
Conform gradului de variaţie în timp a valorilor
măsurate măsurările pot fi:
• statice – pentru care valorile numerice măsurate
rămân constante în timp (ex. presiunile constante
etc.),
• dinamice – valorile munerice a cărora se modifică
în timp (ex. tensiunile pulsatoare, vibraţiile, undele
electromagnetice).
Conform modului de prelucrare a rezultatelor
măsurările pot fi:
• directe – obţinute prin metoda experimentală (ex.
măsurarea înălţimii corpului; a masei etc.),
• indirecte – măsurările care se determină în baza
celor directe (derivate ale măsurărilor directe –
volumul, acceleraţia).
5
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Conform caracterului şi condiţiilor de determinare

a preciziei rezultatelor, măsurările se disting:
• de precizie înaltă – obţinute prin intermediul tehnicii
ultramoderne (măsurările etalon şi constantele);
• de verificare – eroarea căror nu trebuie să depăşească
valorile stabilite;
• tehnice – pentru care eroarea rezultatului se determină
conform caracteristicilor mijloacelor de măsurare.
Conform modului de prezentare a rezultatelor se
deosebesc măsurări:
• absolute – măsurări bazate pe cele directe ale unui sau
mai multor mărimi de bază sau constante (ex.
determinarea lungimii în m., volumului în m3 etc.);
• relative – măsurările care determină relaţiile dintre
mărimile fizice şi cele omonime ei care sunt luate drept
unităţi de măsurare (ex. umiditatea relativă a aerului 1m3 (abur)/1m3
(aer). 6
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR
Exemple de mărimi geometrice şi parametri de structură
Mărimi geometrice şi unităţi de măsură

Mărimea Unitatea de măsură

Denumire Dimensiune Simbol Denumire Simbol

1 2 3 4 5

Lungime /fibră; fir; ţesătură; tricot L l Metru, milimetru m

Grosime/fibră; fir; ţesătură; tricot L δ Micron; milimetru μm; mm

Diametru, rază/fibră; fir L d/F; R Micron; milimetru μm; mm

Arie; suprafaţă; aria secţiunii L2 A; S; AS Metru; centimetru; milimetru pătrat m2; cm2; mm2

Volum: real; aparent L3 V Metru; centimetru; milimetru cub m3; cm3; mm3

Exemple de densitate şi voluminozitate a produselor textile

Nr. Mărimea Unitatea de măsură
crt.
Denumire Dimensiune Simbol Denumire Simbol

1 Masă M m kilogram kg

2 Număr/lungime specifică/fineţe** L·M–1 Nm metru/gram m/g

3 Titlu/densitate liniară** ML–1 Tt gram/kilometru g/km

4* Masa /unitate de suprafaţă ML–2 M gram/metru pătrat g/m2

5* Densitate/masa volumică: reală; ML–3 ρ kilogram/metru cub; kg/m3; g/cm3

aparentă gram/centimetru cub
6* Indice de compactitate – Ic=ρa ρr % %

7* Indice de porozitate – Ip=1–Ic % %

8* Volum masic/specific L3·M–1 v metru cub/kilogram; m3/kg; cm3 /g

centimetru cub/gram

7
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR
Exemple de caracteristici fizice ale materialelor textile
Factor/agent fizic Manifestarea materialului textil/proprietatea Simb U.M.
ol

Vapori de apă Capacitatea de a absorbi/ceda vapori de apă din /în mediul înconjurător

Conţinut de umiditate: normală; legală; reală u n ; u l; %

u

Apă Capacitatea de a absorbi apa/ prin fenomene de capilaritate

Viteza de absorbţie v m/s

Timpul de scufundare τ s

Puterea de absorbţie P W

Aer, apă, vapori Reacţia la depresiune/permite traversarea materialului de un jet de aer; lichid; vapori

Permeabilitate la aer Pa ΔP m3/s·m2; l/s·m2

Permeabilitate la vapori Pv mg/24 h

Permeabilitatea la apă (capacitatea de absorbţie) Ca %

Energie termică /flux Capacitatea de a asigura transportul energiei termice

Conductivitate termică interioară λ W/m·K

Rezistenţa termică a stratului R=d/λ m2·K/W

Indice de termoizolare I=R/R adimensional

0

Coeficient de transfer termic, total K=1/ W/m2·K

Σδ/λ

8
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Mijloacele de măsurare etalon – reproduc sau

stabilesc unitatea de măsură cu o precizie maximă, o
păstrează şi o transmit mijloacelor de măsurare de
precizie inferioară.
Categorii de etaloane:
• naţionale – cele care alcătuiesc baza metrologică
a ţării respective;
• principale (primare) – cele care determină unitatea
de măsură prin compararea lor cu etaloanele
naţionale;
• de verificare (de lucru) – cele care servesc la
executarea lucrărilor de metrologie curente.
Tehnica măsurării are sarcina să preia mărimile
unidimensionale de măsurat care apar în procesele
tehnice, să traducă semnalele de măsurare deţinute, 9
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

să le convertească (sesizarea valorii de măsurat),

precum şi să corecteze valorile de măsurare obţinute
(prelucrarea valorii de măsurare), astfel încât să se
obţină rezultatul măsurării cerute.
Domenile în care se foloseşte tehnica măsurării:
• proces de măsurare şi verificare în cercetări şi
laborator de dezvoltare, în domeniul controlului tehnic,
precum şi al încercărilor testării instalaţiilor noi;
• mari procese industriale în flux pentru producerea
şi distribuţia de produse fluide, energie şi bunuri de larg
consum;
• procese individuale decentralizate, ca de exemplu
construcţii civile, tehnica mijloacelor de transport sau
utilizarea casnică.

10
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Erorile de măsurare. Definitivarea erorilor de

măsurare
În practică se observă că întotdeauna valoarea
numerică reală X a unei mărimi fizice măsurate este
diferită de valoarea Xm, indicată de aparatul de măsurat.
Această valoare, care apare în procesul de
măsurare se numeşte eroarea de măsurare şi se
notează prin Δ X.
Δ X = Xm – X
Valoarea adevărată a unei mărimi este imposibil de
determinat, deoarece orice măsurare este afectată mai
mult sau mai puţin de erori, datorate imperfecţiunii
mijloacelor de măsurare, condiţiilor de mediu, calificării şi
atenţiei operatorului etc.
De aici rezultă importanţa cunoaşterii a erorii,
care poate fi comisă, pentru o măsurare efectuată în anu-
11
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

mite condiţii şi cu anumite mijloace de măsurare,

precum şi a incertitudinilor de măsurare.
În domeniul metrologiei, „calitatea” rezultatelor măsurărilor este
evaluată prin intermediul caracteristicii definite drept „incertitudine de
măsurare”
Incertitudinile de măsurare reprezintă intervalul,
în care se estimează cu o anumită probabilitate, că se
află valoarea adevărată a măsurandului.
Incertitudinea de măsurare include sensibilitate X
(valoarea numerică reală), precizie / fidelitate Xm
(valoarea măsurată).
Eroarea preciziei Δ X = Xm – X => X = Xm ± Δ X .

ΔX
X Xm

12
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Precizia măsurărilor depinde de calificarea

personalului, de condiţiile în care se efectuează
măsurările, tipurile aparatelor de control, frecvenţa
utilizării aparatelor etc.
În scopul evitării riscului de returnare a pieselor
confecţionate sunt întreprinse servicii metrologice,
efectuate în laboratoare acreditate de verificare
metrologică, cu condiţii climaterice stricte.
La întreprinderile industriale este necesar să
funcţioneze ateliere de verificare metrologică a aparatelor
de măsurare, verificarea acestora efectuându-se odată
pe săptămână, de asemenea după fiecare reparaţie,
modificare, închiriere sau neutilizare o anumită perioadă,
ceea ce influenţează în mod esenţial calitatea.

13
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Clasificarea erorilor de măsurare

Erori sistematice Erori aleatoare Erori grosolane (greşeli)

Fig.1 - Reprezentarea grafică a categoriilor de erori,

după manifestarea în măsurări repetate
14
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Clasificarea erorilor de măsurare

Erori sistematice Erori aleatoare Erori grosolane (greşeli)

După caracterul apariţiei în măsurările repetate,

erorile pot fi de trei tipuri: sistematice, aleatoare, greşeli.
• Erorile sistematice (erorile care nu variază la
repetarea măsurării în aceleaşi condiţii sau variază
odată cu modificarea condiţiilor de măsurare. Ele se
produc întotdeauna în acelaşi sens şi pot fi eliminate
prin aplicarea unor corecţii).
Erorile sistematice pot fi la rîndul lor:
• obiective;
• subiective.
15
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Erorile sistematice obiective sunt:

• erorile de aparat (datorate caracteristicilor
constructive ale aparatelor de măsurat, incorectei
etalonări, uzurii);
• erorile de metodă (apărute drept urmare a utilizării
metodelor indirecte de măsurare);
• erorile produse de factorii externi (cauzate de
scimbarea condiţiilor de mediu – a temperaturii,
presiunii, umidităţii, cîmpurilor magnetice etc.)

Erorile sistematice subiective (erorile de operator),

provenite din modul din care operatorul apreciază efectele
măsurării şi care ţin de gradul de oboseală, starea psihică a
organelor de recepţie a operatorului.

16
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Erori aleatoare (întâmplătoare) – nu sunt

controlabile şi pot proveni din fluctuaţiile accidentale ale
condiţiilor de mediu, atenţiei operatorului uman sau ale
dispozutivului de măsurare.
Pentru erorile întîmplătoare se admit ipotezele:
• erorile mici se întâlnesc mai des ca cele mari;
• erorile egale în valoarea absolută dar de semne
contrarii sunt la fel de frecvente;
• erorile cele mai mari nu depăşesc o anumită valoare
limită.
Erori grosolane (greşeli) – abateri foarte mari cu
probabilitate mică de apariţie, care influenţeauă negativ
asupra rezultatelor măsurărilor.

17
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

De obicei provin din alegerea greşită a metodei

sau a mijloacelor de măsurare, neatenţei în timpul
măsurării, calculelor greşite.
Trebuie să existe o distincţie între erorile
admisibile şi cele inadmisibile.
Erorile admisibile sunt erorile de creaţie, erorile
inadmisibile fiind costisitoare şi păgubitoare.
Reducerea sau înlăturarea erorilor este obiectivul
primordial al întreprinderilor care aplică programe de
îmbunătăţire a calităţii.
Oricât de mic ar fi procentul de greşeli, este
important când se referă la cifre mari (cum ar fi, de
exemplu, volumul producţiei unei uzine).

18
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Indicele erorii, într-o ţară mare cu 50 mln. de

locuitori, egal cu 1%, ar însemna trei aterizări de avion
nesigure pe zi sau 500 de operaţii chirurgicale nereuşite
pe săptămână.
Se mai deosebesc şi alte categorii de erori de
natură diferită, precum: după modul cum sunt exprimate
- erori absolute,
- erori relative,
- raportate,
- erori ale instrumentelor de măsură - eroarea de
fidelitate,
- de citire (la instrumente),
- de mobilitate,
- de zero,
- de justeţe etc.
19
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Modalităţi de exprimare a erorilor de măsurare

Forma de exprimare Expresia Semnificaţia termenilor din relaţia de Unitatea de măsură
analitică definiţie

X – valoarea măsurată Aceeaşi cu a mărimii

Eroare absolută e = X – X0
X0 – valoarea adevărată a mărimii măsurate

e X  X0
Eroare relativă er   Conform definiţiei de mai sus %
X0 X0

e X  X0
eR  
Eroare raportată Xc Xc Xc – valoare convenţională; capăt de scală %

20
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR
2. Metodica statistică de prelucrare a datelor
experimentale:
Mulţimea elementelor care urmează să fie analizate
şi care posedă una sau mai multe caracteristici de
calitate poartă denumire de populaţie statistică.
De cele mai multe ori, aprecierea calităţii trebuie
efectuată în timp cât mai scurt şi cu cheltuieli minime,
pentru care se aplică metoda sondajului sau selecţiei,
care presupune efectuarea observaţiilor sau măsurărilor
pentru un număr limitat de elemente extrase din lotul de
produse.
Totalitatea elementelor extrase din lot , care
serveşte drept sursă de informaţie pentru studierea
întregii populaţii statistice poartă denumirea de eşantion
sau probă de selecţie.
21
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Algoritmul de prelucrare al datelor experimentale:

1. Observarea statistică, care presupune culegerea
(înregistrarea) datelor experimentale (se
întocmeşte tabelul de date primare);
Nr Nr Nr Nr Nr
Data Data Data Data Data
criteriului criteriului criteriului criteriului criteriului
1 145,3 15 137,8 29 149,9 43 152,3 57 134
2 146,5 16 155 30 144,1 44 144,6 58 154
3 146,9 17 140 31 136 45 143,1 59 139,2
4 148,7 18 150,1 32 143 46 144,8 60 144,7
5 133,4 19 142,5 33 135,5 47 138,2 61 147,5
6 148 20 143 34 138,5 48 142,8 62 148,7
7 142 21 146,3 35 138,2 49 140,2 63 147
8 135 22 146,4 36 135,2 50 141,9 64 142,7
9 138,9 23 139,2 37 144,2 51 144,7 65 139,3
10 145,4 24 155,3 38 144,8 52 142,8 66 158,4
11 154 25 139,2 39 147,2 53 157,5 67 142,5
12 145,6 26 142 40 147,4 54 143,1 68 139
13 144,2 27 133,5 41 149,5 55 146,1 69 142,5
14 156 28 139,1 42 134 56 134 70 143

22
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Algoritmul de prelucrare al datelor experimentale:

2) Prezentarea grafică a datelor iniţiale.

Prezentarea grafica a datelor initiale

160
date experimentale,cm

155
150
145
140
135
130
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Numarul de observari

23
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

3. Ordonarea şirului de date în sens crescător;

4. Stabilirea mărimii intervalului de grupare a,
conform căruia se divizează datele experimentale
în clase K (clasă - totalitatea valorilor care aparţin
unui interval de grupare).
Intervalul de grupare a se determină după
formula lui Sturges:
a = (Xmax - Xmin) / (1+3,322 lg n),
unde n – numărul de măsurări (date);
k = 1 + 3.322 lg n
Numărul de valori, n 100
Numărul de clase, K 7,644
Mărimea intervalului de grupare 3,6

Numărul maxim al valorii 158,4

Numărul minim al valorii 130,7

24
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

5. Determinarea frecvenţei absolute ni (numărul de

date, corespunzător unei clase sau cuprins într-un
interval de grupare);
6. Determinarea frecvenţei relative (raportul dintre
frecvenţa absolută ni şi numărul total de date: fi =
ni / n);
7. Determinarea pentru fiecare interval de grupare a
valorii centrale sau medii (centrului clasei)
Nr Frecvenţa Frecv. Frecv. abs Frecv. rel. Centrul
Limitele de clase
criteriilor absol, ni relat, fi cumulata cum, F(x) clasei, xi
1 130,7 134,2 6 0,06 6 0,06 132,45
2 134,3 137,8 5 0,05 11 0,11 136,05
3 137,9 141,5 19 0,19 30 0,3 139,70
4 141,6 145,1 34 0,34 64 0,64 143,35
5 145,2 148,7 23 0,23 87 0,87 146,95
6 148,8 152,3 4 0,04 91 0,91 150,55
7 152,4 156,0 7 0,07 98 0,98 154,20
8 156,1 159,7 2 0,02 100 1 157,90 25
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR

Interpretarea rezultatelor prin reprezentarea grafică

a datelor experimentale sub formă de histograme sau
poligoane de frecvenţă.
Histograma asigură evidenţierea tendinţei de
grupare a valorilor experimentale şi sugerează caracterul
repartiţiei lor. Aceasta poate fi prezentată în formă de
dreptunghiuri sau cu bare. La histograma cu bare pe axa
OY se notează frecvenţa absolută ni sau relativă fi, iar pe
axa OX limitele claselor.
Poligonul frecvenţelor reprezintă o curbă de
repartiţie empirică, la care în dependenţă de tipul
frecvenţei absolute sau cumulate pe axa OY se notează
frecvenţa absolută ni sau relativă fi, iar pe axa OX -
centrul claselor.
26
Capitolul I: BAZELE METROLOGIEI ŞI ASIGURĂRII UNITĂŢII MĂSURĂRILOR
histogram a frecvenţelor 1
Histogram a cu bare 2

40
40
35
frecventa absoluta
30 35
25 30

frecventa absoluta, ni
20
25
15
10 20
5
15
0
130,7- 137,9- 145,2- 152,4- 10

134,2 141,5 148,7 156 5

lim itele intervalelor de grupare 0

132,5 136,1 139,8 143,4 147 150,6 154,3 157,9
centrul claselor

Poligonul frecventelor absolute 3

Poligonul frecventelor absolute cum ulate 4
40
120
35

frecventa absoluta cumulata

30 100
frecventa absoluta

25
80
20
60
15

10 40

5
20
0
130 135 140 145 150 155 160 0
centrul claselor 130 135 140 145 150 155 160
centrul claselor
27