 AutoCAD este un program de desenare vectorială 2D şi 3D, modelare, comunicare şi schimb de date între utilizatori.

Programul a apărut ca o necesitate pentru uşurarea și accelerarea desenului manual cu ajutorul calculatorului. AutoCAD a
apărut cu mai bine de 30 de ani în urmă şi, la început, a susţinut doar operaţiile simple de realizare a principalelor
elemente 2D, pentru a se dezvolta astăzi într-un sistem complet de realizare a desenelor şi a modelelor 2D şi 3D.
 Dezvoltarea acestui program, de la o versiune la alta, se îmbunătăţeşte şi satisface nevoile tuturor structurilor din inginerie.
Datorită compatibilităţii cu programele Autodesk, utilizatorii diferitor specializări pot face o documentaţie eficientă, schiţe,
idei, desene şi să le schimbe între ei. Dezvoltarea ideilor de la schiţă până la desen se face datorită multitudinii de
instrumente pentru desenarea obiectelor 2D, dar şi cu ajutorul prezentării ideilor prin modelare, respectiv instrumente 3D.
 Specificul programului AutoCAD constă în posibilitatea de adaptare a nevoilor utilizatorilor în totalitate. Aceasta se obţine
datorită numeroaselor opţiuni, care se află în cadrul setărilor instrumentelor şi ale meniului în AutoCAD.

Aplicarea și importanța programului AutoCad

   În această lecţie veţi cunoaşte importanţa programului AutoCAD, precum şi istoria şi dezvoltarea sa. Pe lângă aceasta, veţi
cunoaşte şi avantajele utilizării acestui program, precum şi compatibilitatea sa cu alte programe, respectiv importanţa AutoCAD-ului
cu ocazia colaborării a diferitelor specializări.

Ce este AutoCAD?

AutoCAD este un program de desenare vectorială 2D şi 3D, de modelare, comunicare şi schimb de date între utilizatori, de realizare a
desenelor tehnice, a schemelor, a diagramelor, a tabelelor, adică a oricărei prezentări tehnice 2D, precum şi de realizare a afişării 3D
a obiectelor în arhitectură, design al obiectelor şi al modelelor, de realizare a elementelor pentru maşini, a secţiunilor 3D şi a
profilurilor, randarea finală a proiectelor, efectuarea prototipurilor etc. A fost creat din necesitatea de a uşura şi accelera desenul
manual, tradițional, cu ajutorul calculatorului: 
Imaginea 1.1. AutoCAD 2021

Scurtă istorie

AutoCAD este un program creat în anul 1982. A fost conceput şi dezvoltat de firma Autodesk. La început, acest program putea să
execute doar operaţii simple de creare a unor elemente de bază 2D: linii, cercuri, elipse, dreptunghiuri etc., dar treptat a evoluat
într-un sistem complet şi comprehensiv de realizare a desenelor şi modelelor 2D şi 3D, a randărilor finale, a simulărilor şi a calculelor.
Acest program şi-a confirmat calitatea, fiind lider în aproape toate sectoarele de inginerie: industria automobilelor, a construcţiilor
navale, arhitectură, inginerie civilă, inginerie mecanică, industria avioanelor, protetică, design, industrie electronică etc.
Dezvoltarea

AutoCAD este programul care, cu fiecare versiune nouă, aduce noutăţi pentru utilizatori, facilitându-le acestora utilizarea
programului prin diferite tipuri de îmbunătăţire a instrumentelor, a meniurilor şi a mediului în sine. În cazul în care aveţi instalată o
versiune mai veche, nu este nicio problemă, deoarece bazele AutoCAD-ului au rămas aceleaşi. În acest curs, materia studiată se
poate pune în practică, în majoritatea cazurilor, cu orice versiune mai veche de AutoCAD, deoarece sunt explicate bazele utilizării
sale, dar cu siguranță vor fi marcate noutățile aduse de Autodesk în ultimele versiuni.   

De ce AutoCAD?

Două dintre cele mai bune răspunsuri sunt: pentru că se aplică de ani de zile şi pentru că toţi îl folosesc. AutoCAD este software-ul de
bază în toate profesiile menţionate mai sus. Comunicarea în proiecte multidisciplinare nu mai prezintă nicio problemă dacă se
foloseşte formatul de desen AutoCAD. Acest lucru nu înseamnă că alte programe nu pot face ceea ce face AutoCAD, dar problema
constă în faptul că majoritatea utilizatorilor nu deţin cunoştinţele şi capacitatea de a face faţă problemelor de partajare, adică
transferul dintr-un alt program în AutoCAD. Aici intervine problema nerecunoaşterii elementelor desenate în AutoCAD. Lucrul în
AutoCAD permite utilizatorului să se reorienteze către o altă profesie cu ușurință şi să efectueze o gamă mai largă de operaţiuni.
AutoCAD reprezintă elementul de bază al tuturor celorlalte programe Autodesk, specializate pentru anumite profesii, precum:
AutoCAD LT (AutoCAD doar pentru desenare 2D), AutoCAD Architecture, AutoCAD MEP (instalaţii termo-tehnice, instalaţii electrice
şi sanitare), AutoCAD Mechanical (pentru realizarea calculelor în ingineria mecanică), AutoCAD Electrical (scheme electrice),
AutoCAD Map 3D (pentru reţele de drumuri, apă şi electricitate), AutoCAD Civil 3D (pentru realizarea drumurilor şi geodezie). Toate
aceste programe reprezintă AutoCAD-ul de bază cu diferite opţiuni suplimentare care facilitează munca în anumite profesii, astfel că
lucrul în AutoCAD este fundamental pentru munca ulterioară în oricare dintre aceste pachete foarte specializate.
Imaginea 1.2. Desenul arhitectural 

Principalele avantaje ale utilizării AutoCAD

 Realizarea rapidă a documentaţiei tehnice: dezvoltarea proiectului de la conceptul schiţă până la produsul final cu ajutorul
unor elemente puternice de creare a documentaţiei, asistenţă în automatizare, modificare, lucru managerial, reducere a
repetiţiilor şi scurtare a timpului de procesare a proiectului.
 Posibilitatea de dezvoltare a ideii-concept şi de realizare a unei prezentări 2D sau 3D cu ajutorul: formelor 3D libere,
instrumentelor puternice de vizualizare, crearea animaţiei prin modelul dvs., precum şi posibilitatea de a introduce informaţii
cu laserul 3D.
  Comunicare şi schimb cu alţi utilizatori din echipa dvs.: AutoCAD vă permite să munciţi în paralel cu alţi utilizatori la un
singur proiect, să creaţi fişiere PDF și DWG pentru urmărirea revizuirilor sau a modificărilor.
 Setări speciale ale programului: AutoCAD poate fi modificat până în cele mai mici detalii, în funcţie de cerinţele muncii. Acest
lucru se obţine datorită numeroaselor opţiuni care se află în cadrul setării instrumentelor şi a meniurilor din AutoCAD.

AutoCAD lucrează și în combinaţie cu alte programe. Principala extensie a desenului din AutoCAD este DWG. Însă, este posibilă şi
crearea fişierelor DXF, pentru a comunica cu alte pachete CAD. AutoCAD sprijină introducerea celor mai diferite fişiere, precum
texte, imagini, grafice, mape, totul pentru ca utilizatorul programului să aibă suportul necesar pentru realizarea desenului. Formatul
PDF, care a devenit un standard în comunicare, are o compatibilitate foarte bună cu AutoCAD. PDF se poate folosi ca referinţă cu
ocazia desenării, iar programul recunoaşte cu succes elementele desenului PDF ca elemente AutoCAD. Prin transferarea desenului
în PDF, se poate controla vizibilitatea straturilor prin activarea, respectiv dezactivarea lor. La fel, desenele din AutoCAD pot fi salvate
în diferite formate: pe lângă formatul sursă AutoCAD DWG, trebuie menţionate şi DFX şi PDF, apoi salvarea desenului ca imagine
(JPG, PNG), este posibilă şi crearea animaţiilor (AVI), crearea fişierelor DWF pentru printare şi revizia cu alţi utilizatori care nu au
AutoCAD, precum şi prezentările pe internet ale fişierelor dvs. Începând cu versiunea din 2017, a fost introdusă posibilitatea de a
importa și converti documentele PDF în AutoCAD. Aceasta este o opțiune foarte utilă, care elimină suprascrierea PDF-ului și
convertorii slabi, economisește timp și ușurează munca.

Când a apărut programul AutoCAD?

1990

1985

1982

 Spaţiul de lucru sau interfaţa grafică a AutoCAD-ului a suportat un şir de modificări în istoria dezvoltării. Totuşi, cea mai
importantă modificare este trecerea de la stilul Toolbar la Ribbon al organizării spaţiului de lucru. Cu un clic pe litera A în
unghiul de sus din partea stângă se deschide meniul, care poate fi considerat urmaşul meniului standard File din programele
Windows, având în vedere că oferă aceleaşi tipuri de opţiuni ca şi meniul File. Ribbon face parte din spaţiul de lucru pe care
se află instrumente şi modificări pentru instrumente, precum şi operaţiile pe care le veţi folosi cel mai des pentru realizarea
desenului. Este alcătuit din tab-uri şi panouri. InfoCenter se foloseşte pentru a primi informații despre noile adaosuri şi
 tutoriale de la Autodesk sau pentru a căuta ajutor prin baza lor de date Online sau Help. În spaţiul modelului se întâmplă
totul, iar cel mai simplu este ca spaţiul modelului să fie văzut ca un spaţiu 2D sau 3D nelimitat pe care se poate desena. Linia
de comandă este fereastra în partea de jos a ecranului, care se foloseşte pentru stabilirea comenzii şi pentru scrierea
mesajelor textuale importante pentru munca şi monitorizarea executării comenzii până la final. Status bar este alcătuit din
modurile care uşurează şi ajută la desenare şi pe care le porniţi şi le opriţi la nevoie (polar tracking, object snap, grid etc.)
Paletele din AutoCAD pot apărea libere în spaţiu sau să se mute la nevoie. Una dintre cele mai frecvente palete este
Properties, dar la fel de utilă este şi paleta cu instrumente.

Spaţiul de lucru şi instrumentele

În această lecţie veţi cunoaşte spaţiul de lucru şi elementele mediului grafic în AutoCAD. Dacă vreţi să deveniţi un expert în utilizarea
acestui program, trebuie să cunoaşteţi aceste elemente de bază, precum şi unele setări ale lor.

Mediul de lucru sau interfaţa grafică a AutoCAD-ului a suferit o serie de modificări de la apariţia pe piaţă a AutoCAD-ului - începând
cu versiunea programului DOS şi până la platforma Windows de la sfârşitul anilor '90. Totuşi, cea mai importantă modificare de la
trecerea pe platforma Windows a fost tranziţia de la Toolbar la organizarea spaţiului de lucru în stilul Ribbon. Această modificare a
reprezentat, la început, un mare inconvenient pentru utilizatorii mai vechi. Însă, avantajul stilului Ribbon constă, în primul rând, în
faptul că, cu cât creşte spaţiul pentru desenare, cu atât afișajul comenzilor este mai bine organizat.

În cea mai recentă versiune a AutoCAD-ului, puteţi observa modificări ale designului încă din momentul instalării și apoi a inițierii
programului. Printre noutăţi avem modificarea ce se referă la logo-ul AutoCAD, care acum are un design puțin modificat.

Elementele cheie ale mediului grafic în AutoCAD sunt prezentate în imaginea 2.1.

 Application menu (button) – butonul aplicației;

 Quick access toolbar – comenzi uşor accesibile;
 InfoCenter – centrul de informare;
 Ribbon – banda cu comenzi;
 Model space – spaţiul modelului;
 Palette – paleta;
 Command window – linia de comandă;
 Status bar – bara de status.
Imaginea 2.1. Elementele spaţiului de lucru (Workspace)

Application menu (button)

Iconiţa caracteristică sub forma literei A se află în colțul din partea stângă sus şi reprezintă Application Menu. Cu un clic pe litera A,
obţineţi opţiunile următoare, astfel că application menu poate fi considerat un urmaş al meniului standard File din programele
Windows:

 
Imaginea 2.2. Application menu

Opţiunile:

 New – deschiderea unui fişier nou;

 Open – deschiderea unui fişier existent;
 Save – salvaţi fişierul;
 Save As – salvaţi fişierul cu un alt nume;
 Export – salvaţi fişierul într-un alt format;
 Publish – trimiterea desenului prin e-mail;
 Import – importați fişierul într-un alt format;
 Print – printarea desenului;
 Drawing utilities – instrumente pentru setarea, curăţarea şi refacerea desenelor distruse;
 Close – ieşirea din program.

În partea dreaptă se află lista fişierelor deschide de curând, precum şi posibilitatea sortării lor, conform diferiților parametri.

Quick Access Toolbar

Quick Access Toolbar, după cum îi spune și numele, permite accesul rapid și ușor la comenzile de bază din AutoCAD. Acest toolbar
există cu scopul de a economisi timp și de a permite o accesare mai ușoară a instrumentelor des folosite.

Imaginea 2.3. Quick Access Toolbar 

Este format din selecția spaţiului de lucru prin meniul drop-down, precum şi din anumite comenzi de bază, precum New, Open, Save,
Save As, Undo şi Redo (care pe lângă iconiţe, au săgeţi care deschid meniul drop-down cu lista comenzilor precedente efectuate) şi,
la final, comanda Print. Săgeata în jos, de la finalul lui Quick Access Toolbar, deschide meniul drop-down, care permite adăugarea
(sau înlăturarea) noilor comenzi. Comenzile care sunt parte constitutivă a acestui Toolbar vor fi abordate în următoarele lecţii.

Când porniţi AutoCAD, se vor afişa doar elementele care sunt în legătură cu spaţiul de lucru activ (Workspace). Aspectul spaţiului
dvs. de lucru depinde, în primul rând, de tipul sarcinii pe care trebuie să o efectuaţi. În funcţie de sarcina pe care o aveţi depinde şi
spaţiul de lucru pe care îl veţi folosi.

Confom setărilor prestabilite, AutoCAD are trei configurări ale spaţiului de lucru:

 Drafting & Annotation – instrumente 2D pentru desenarea şi modificarea obiectelor,

 3D Basics – principalele instrumente pentru modelarea 3D și
 3D Modeling – instrumente avansate pentru modelare 3D, materializarea obiectelor şi randare.
Imaginea 2.4. Acces la setarea aspectului spaţiului de lucru
Desigur, fiecare spaţiu de lucru oferit poate fi modificat. Dacă vreţi să aveţi propriul spaţiu de lucru, în meniul drop-down puteţi
selecta opţiunea Save Current as şi să salvaţi spaţiul dvs. de lucru cu un nume nou, care, cu ocazia următoarei porniri a programului,
va apărea pe lista spaţiilor de lucru.

InfoCenter

InfoCenter este ceva ce există de câţiva ani în AutoCAD, doar că își schimbă locul şi forma de la o versiune la alta. Intenţia sa este de
a ne informa despre noile suplimente şi tutoriale de la Autodesk sau de a vă permite să solicitaţi ajutor prin baza lor de date Online
sau Help.

Imaginea 2.5. InfoCenter 

InfoCenter funcţionează prin tastarea cuvintelor cheie sau a întrebării şi începerea căutării. Pentru a folosi toate posibilităţile
instrumentelor InfoCenter-ului trebuie să fiţi conectați la Internet.

Odată cu noile versiuni ale AutoCAD-ului, a venit și platforma Autodesk 360 cloud. Cu abonament pentru anumite softuri sau
pachete de program Autodesk, puteţi beneficia de un spaţiu virtual de 25 GB. Accesarea platformei prin Sign in vă oferă posibilitatea
de a colabora cu alţi utilizatori, de a face schimb de experienţă şi, ceea ce este cel mai important, salvarea datelor şi acces nelimitat
de pe toate dispozitive.

În conformitate cu tehnologiile moderne, următorul instrument vă oferă posibilitatea de a accesa site-ul de pe diferite aplicaţii
Autodesk. Lângă acest instrument, se află și iconiţa din meniul drop-down, care vă oferă posibilitatea de actualizare a software-ului,
precum şi conectarea cu reţelele sociale Facebook şi Twitter.
Ultima iconiţa din şir este Help menu, care vă oferă acces la sistemul pentru ajutor, dar pentru care nu este obligatorie conectarea la
Internet.

Ribbon

Ribbon reprezintă banda care face parte din spaţiul de lucru şi pe care se află instrumentele necesare pentru crearea desenelor dvs.
în AutoCAD. Imediat veţi observa că Ribbon este alcătuit din tab-uri şi panouri.

Imaginea 2.6. Ribbon 

Tab-urile sunt: Home, Insert. Annotate, Parametric, View etc. Printre panouri se numără: Modify, Draw, Layers etc. În fiecare panou
se află un anumit număr de comenzi (instrumente) care se folosesc cel mai des, în timp ce celelalte comenzi se obţin printr-un clic pe
numele panoului şi pe săgeata în jos. Panoul, astfel extins, poate fi blocat cu ajutorul unei mici piuneze din colțul din partea stângă
jos, lângă numele panoului. Panoul poate fi mutat în cadrul tab-ului cu un clic pe numele panoului şi ţinând apăsat în timp ce-l mutaţi
la stânga sau la dreapta. Tab-urile pot fi mutate cu aceeaşi metodă, putând astfel să le schimbați ordinea în funcție de cum doriți să
le aveți aranjate.

Unele panouri pot fi mutate şi puse oriunde liber pe suprafața de lucru.

Model space
Model space, respectiv spaţiul modelului, nu este nimic mai mult decât tabla dvs. pentru desenare. Acesta este spaţiul în care dvs.
vă creaţi desenele. În acest spaţiu se întâmplă totul, dar cel mai simplu este să-l priviţi ca spaţiu 2D şi 3D nelimitat, pe care se poate
crea desenul. Nelimitarea spaţiului în care desenaţi vă permite să prezentaţi obiectele indiferent de dimensiune şi aceasta la scara
de 1:1. Acest lucru este foarte important de ştiut, dacă doriţi să folosiţi eficient toate avantajele desenului în AutoCAD. Se întâmplă
foarte frecvent ca utilizatorii să formeze cadre de hârtie pe care să le imprime în acest spaţiu şi, pe baza acestora, să își schimbe
desene. Un mod mult mai simplu este utilizarea layoutului.

Imaginea 2.7. Model space 

Cea mai frecventă prezentare pentru desenare este cu fundal negru, însă aceasta se poate schimba în felul următor - Application
Button/Options - se deschide o fereastră cu un şir de file, iar dvs. aveţi nevoie ca pe fila Display, în partea stângă, să găsiţi Colors şi
puteţi face toate setările necesare când este vorba de culorile pe care vreţi să le folosiţi în AutoCAD.
Imaginea 2.8. Schimbarea culorilor

În spaţiul modelului, ceea ce vedeţi cel mai des este cursorul. Este vorba de elementul sub formă de cruce cu un mic pătrat în
secţiunea sa. Cursorul trebuie să vă arate poziţia curentă a instrumentului pe care îl folosiţi pentru crearea desenului. Dacă mutaţi
mouse-ul în afara spaţiului pentru desenare, cursorul se transformă în săgeată, cu care vă sugerează şi vă arată posibilitatea de a
alege unele funcţii din meniu. Setările care sunt în legătură cu cursorul se iniţiază, de asemenea, prin Options. În acest caz, trebuie să
urmaţi alegerea pe cardul Display, dar pe jumătatea din partea dreaptă. Ceea ce vă interesează pe dvs. este Crosshair size, astfel
încât prin mutarea glisorului în partea stângă, reduceţi, iar mutând în dreapta măriţi dimensiunea cursorului.
În practică, s-a arătat că mărirea cursorului este un element destul de practic al desenului eficient în AutoCAD, deoarece ne
permite să verificăm mai repede dacă unele elemente ale desenului sunt în plan sau nu. Acest lucru este foarte important pentru
desenarea obiectelor la scară mare, deşi, la prima vedere, pare că niciodată nu vă veţi obişnui cu acel cursor de dimensiuni mai mari
decât cel obișnuit.

Deși din spațiul modelului, pe lângă desenare, este posibilă și imprimarea desenelor, pentru setări mai avansate și, mai presus de
toate, setări cu multe opțiuni, cea mai bună opțiune este Layout.

Layoutul este spaţiul hârtiei. Aici, desenul făcut în spaţiul modelului, îl formatați în hârtia pentru tipărire. Deşi majoritatea
utilizatorilor mai vechi tipăresc din spaţiul modelului, cel mai probabil este obişnuinţa din perioada în care Layoutul nu a
existat. Avantajele modelului Layout sunt: formatarea mai uşoară a desenului, diferite rapoarte ale aceluiaşi desen, precum şi
crearea matricei-ramă pentru mai multe desene, când se ajunge la repetare.

Paletele

Paletele din AutoCAD pot să apară libere în spaţiu şi să se mute la nevoie sau să se lipească de marginile desenului, după cum am
menţionat deja. Cea mai frecventă paletă care se foloseşte este paleta Properties. Aceasta conţine principale date despre obiectele
marcate, cu care puteţi să schimbaţi caracteristicile unor parametrii direct în paletă. Această paletă se include în mai multe feluri.
Primul şi cel mai rapid este cu ajutorul scurtăturii de pe tastatură, Ctrl+1, precum şi prin intermediul lui View tab pe Ribbon, de
pe panoul Palettes.

Într-un şir de palete, foarte important va fi Tool Palettes (Paletă cu instrumente). Paleta cu instrumente este utilă la introducerea
conţinutului de proiect în avans, definit în desenul pe care îl creaţi. Paleta cu instrumente este, de fapt, un set de panouri diferite
care se suprapun reciproc şi sunt conţinute într-o fereastră plutitoare. Pentru a vă fi mai uşoară utilizarea opţiunilor, sunt create
grupe asemănătoare după filele din partea stângă. Astfel, aveţi o viziune mai bună şi vedeţi mai bine ceea ce trebuie pentru tipul
desenului pe care îl creaţi în prezent.
Imaginea 2.9. Paletă cu instrumente

Command Window

Command Window, respectiv linia de comandă, este fereastra din partea de jos a ecranului și se folosește pentru a emite comenzi și
pentru imprimarea mesajelor textuale importante pentru lucru și monitorizarea execuției comenzii până la final.

Imaginea 2.10. Command Window

Pe linia de comandă va fi scris Command: în momentul în care AutoCAD este pregătit să accepte comanda pe care o daţi, la fel în
cadrul liniei de comandă, puteţi seta şi monitoriza parametrii necesari pentru ca o anumită comandă să fie aplicată în
totalitate. Determinarea parametrilor în cadrul liniei de comandă funcţionează, de obicei, în aşa fel încât răspunsurile oferite
au prima literă mare, prin introducerea căreia activaţi parametrii. Activarea comenzii şi a parametrilor se
face cu tasta ENTER sau SPACE. Folosind tasta ESC se distrug toate celelalte acţiuni actuale.

Este foarte important de menţionat că linia de comandă a AutoCAD-ului este modul de comunicare între utilizator şi program. În
afară de comunicare, linia de comandă se foloseşte şi pentru evidenţierea tuturor comenzilor pe care le-aţi folosit, pe care le puteţi
vedea apăsând tasta F2 și care, în noul câmp, ne deschide vizionarea tuturor funcţiilor din momentul lucrului pe desen.

În versiunile precedente ale AutoCAD-ului, dacă utilizatorul tasta comanda greşit, de exemplu, LENE în loc de LINE, pe linia de
comandă apare mesajul Unknown command. Însă, cu noua versiune a lui AutoCAD, linia de comandă este mult mai avansată, astfel
încât utilizatorul, în momentul tastării primelor litere ale comenzii, primeşte lista de comenzi care se scriu la fel. Dacă se întâmplă să
tastaţi comanda greşit, AutoCAD va activa automat comanda care este cea mai apropriată de cea oferită.
Imaginea 2.11. Scrierea greşită a comenzii

Ceea ce este foarte important pentru crearea desenului în AutoCAD, este pornirea comenzilor în mai multe feluri, cum ar fi, de
exemplu, prin intermediul meniului Application, precum şi din meniul care se afişează. Un mod este şi atunci când daţi un clic
dreapta în fereastra pentru desenare. Acesta este aşa-numitul meniu textual, care este sensibil la context. Sensibilitatea la context
presupune că meniul se va schimba în funcţie de ce faceţi în prezent în program. Niciodată nu se vor prezenta aceleaşi opţiuni în
meniul contextual, dacă vă aflaţi, de exemplu, în linia de comandă şi dacă folosiţi o anumită comandă. Părţile meniului contextual
sunt întotdeauna la fel, în timp ce o parte din meniu se schimbă în funcţie de ce faceţi în program.

În imaginea următoare puteţi vedea că partea de sus este alcătuită din comenzile care sunt grupate ca unităţi separate. Acestea sunt
opţiunile Enter, Cancel şi Recent Input. Opţiunea Enter confirmă comanda, pe Cancel renunţaţi la muncă, iar Recent Input se referă
la parametrii pe care i-aţi dat ultimii prin comandă.

Zona medie se referă la opţiunile care sunt în legătură cu comanda pe care aţi stabilit-o şi, bineînţeles, diferă de la o comandă la alta.
În exemplul din imagine este vorba de comanda Arc. Selectarea opţiunii are acelaşi efect ca şi alegerea primei litere a opţiunilor şi
apăsarea tastei Enter.

Zona inferioară se referă la funcţiile Pan şi Zoom, despre care vom discuta în următoarele lecţii, precum şi opţiunea pentru accesarea
calculatorului.
Imaginea 2.12. Meniul contextual

Avantajul stabilirii comenzii în AutoCAD este oferirea câtorva posibilităţi pentru activarea lor, astfel încât puteţi decide singuri care
este cea mai bună modalitate de stabilire a comenzii pentru dvs. Fiecare comandă în AutoCAD se poate stabili prin scurtăturile de pe
tastatură, care vă oferă posibilitatea de a crea desene mai rapid şi mai eficient. Scurtăturile sunt parte logică a numelui complet al
comenzii, astfel încât să nu fie nevoie să le ţineţi minte. Linia de comandă îmbunătăţită o să vă ajute, precum şi utilizarea activă a
programului AutoCAD.

Notă:

Apăsând tasta SPACE sau ENTER, în linia de comandă se repetă ultima comandă utilizată.
 

Status bar

Status Bar, respectiv linia de status, la început prezintă grupuri de cifre a căror valoare se schimbă prin mutarea cursorului în spaţiul
modelului. Este vorba de coordonate, respectiv poziţia cursorului în sistemul de coordonate, despre care vom discuta în următoarele
lecţii. Următoarele iconiţe care apar reprezintă aşa-numitele puncte de setare, pe care le puteţi activa sau dezactiva la nevoie, cu
ocazia desenării. Este vorba de aşa-numitele modele.

Imaginea 2.13. Status bar

Când sunt gri, modurile sunt dezactivate, iar când sunt albastre, înseamnă că sunt active. Se activează şi se dezactivează cu un clic pe
iconiţe sau cu ajutorul scurtăturilor de pe tastatură. Cele mai importante moduri din imagine sunt incluse şi sunt albastre, pe care le
veţi folosi cel mai des.

 Polar Tracking (F10) – permite ca, atâta timp cât desenaţi, să folosiţi direcţii ortogonale şi alte unghiuri stabilite.
 Object Snap (F3) – folosiţi Snaps ca marcatori care apar pe desen, în funcţie de ce este selectat din Snaps, de exemplu, puteţi
activa să vă fie tot timpul selectat marcatorul atunci când treceţi peste mijlocul liniei sau peste secţiunea a două linii etc. (clic
dreapta pe iconiţa Object Snap Mode, activați şi porniţi anumite Snaps).
 3D Object snap (F4) – la fel ca şi Object Snap, dar pentru spaţiul 3D; când este vorba de 2D trebuie să fie dezactivat, deoarece
permite greşeli la măsurare şi cotizare.
 Object Polar Tracking (F11) – se comortă la fel ca şi Polar Tracking, doar că permite ca de la punctele existente pe desen să
luaţi direcţii ortogonale auxiliare în desenare (practic se foloseşte pentru a măsura de la puncte existente sau elemente).
 Dynamic input (F12) – permite să introduceţi comenzile, coordonate etc. în timp ce desenaţi, pe lângă cursor, nu în linia de
comandă.
 Show/Hide Lineweight – arată liniile în grosimea corectă sau prezintă toate liniile într-o grosime (deseori se foloseşte pentru
ca desenul să fie pregătit pentru tipărire).

Status bar poate să prezinte, în loc de iconițe, şi textul pentru o cunoaştere şi o memorare mai uşoară. Cu un clic dreapta pe oricare
iconiţă din partea stângă a lui status bar debifaţi opţiunea Use Icons.

%%%%%PITANJE_87964%%%%%
  La prima iniţiere a programului AutoCAD, este important să se selecteze Template-ul corespunzător. Se recomandă să
alegeţi dwt şi Open with no template metric. Însă, în AutoCAD puteți crea un Template personal, care vă ajută să nu mai
faceți setările de fiecare dată când începeți să desenați (Application Menu/Save As/AutoCAD Drawing Template). Desenele
pe care le salvați în AutoCAD au extensia .dwg, însă există încă două extensii cu care ne vom întâlni. Este vorba de fişierele cu
extensiile .bak şi .sv$. Desenele backup se formează la fiecare salvare manuală a fişierului în care desenaţi (.dwg). Se
obişnuieşte ca backup-ul desenului, respectiv fişierul cu extensia .bak,  să se slaveze în acelaşi loc şi cu acelaşi nume ca
desenul în care lucraţi (.dwg). Desenele care apar ca backup în urma salvării automate, activate în program, au extensia .sv$.
Setarea automată se obţine prin activarea sa în cadrul tab-ului Application Button/Options/Open and Save. În partea stângă
se află câmpul File Safety Precautions, în cadrul căruia utilizatorul bifează salvarea automată şi celelalte setări. Importanţa
familiarizării cu aceste tipuri de fişiere se reflectă în faptul că după orice închidere neaşteptată a programului, pierderea
fişierului etc., avem posibilitatea ca printr-o simplă redenumire a extensiilor menţionate, cu ajutorul extensiei .dwg, să
restaurăm fişierele pierdute şi să continuăm să lucrăm la desen cu paşii salvaţi parţial sau în totalitate. Noutatea pe care o
aduce versiunea AutoCAD 2014 este posibilitatea ca desenele pe care le-aţi creat în ultima versiune să poată fi deschise fără
nicio problemă în AutoCAD 2013. Unităţile AutoCAD sunt cele în care desenaţi în AutoCAD. Acestea nu sunt legate de nicio
unitate de măsură specială, ci singuri alegeţi ce va reprezenta o anumită unitate. Alegerea de la început (dacă vreţi să fie
metric sau imperial) se referă numai la tipul de introducere a unităţilor (dacă veţi introduce 100, 100 sau 1"). Setările
suplimentare pentru tipul unităţilor se obţin pornind Application Button/Drawing Utilities/Units (sau tastând UNITS în linia de
comandă şi Enter), și se referă la ajustări mai fine.

Setările de bază și lucrul cu fişierele

În această lecţie vom cunoaşte primele setări care trebuie făcute înainte să începeţi desenul. Setările se referă la procedeul de
deschidere a desenului, setarea unităţilor, precum şi salvarea fişierelor desenelor. Ceea ce, de asemenea, trebuie ştiut când este
vorba de utilizarea AutoCAD-ului, este tipul de fişiere cu care vă veţi întâlni. 

Lucrul cu fişierele 
Există câteva tipuri de fişiere în AutoCAD, pe care le deosebiţi după extensiile care le caracterizează. De exemplu, așa cum fişierele
care se creează în Microsoft Power Point au extensia .ppt, la fel şi diversele fişiere AutoCAD se pot deosebi reciproc. 

 .dwg – extensia desenului creat în AutoCAD.

 .dwt – drawing template, fişier care prin caracteristicile sale este identic cu .dwg şi se foloseşte pentru începerea unui desen
nou.
 .dxf – fişiere care se folosesc pentru schimbul cu alte programe CAD.
 .sv$ – tip de fișier backup.
 .dst – sheet set, colecţia de Layouturi din mai multe desene.
 .dwf și .dwfx – publicaţii pe Web.
 .bak – tip de fișier backup.

Bineînţeles, deosebirea fişierelor nu trebuie să vă descurajeze, deoarece în utilizarea de zi cu zi nu le veţi folosi pe toate. În această
lecţie veţi fi atenţi la acele tipuri de fişiere pentru care este util să ştiţi să le gestionaţi şi care vă pot fi importante în utilizarea
AutoCAD-ului.

Desenele pe care le creaţi şi salvaţi în AutoCAD au extensia .dwg, însă mai există două extensii cu care vă veţi întâlni în calitate de
utilizatori ai programului şi care sunt importante pentru situaţiile în care există probleme în ceea ce privește salvarea desenului. Este
vorba de fişiere cu extensiile .bak şi .sv$. 

Fişiere Backup (.bak)

Desenele backup se formează la fiecare salvare manuală a fişierului în care desenaţi (.dwg). Se obişnuieşte ca backup-ul desenului,
respectiv fişierul cu extensia .bak,  să se salveze în acelaşi loc și cu acelaşi nume ca desenul în care lucraţi (.dwg). Fişierul backup
reprezintă copia completă a desenului dvs. înainte de ultima salvare. Ştiind acest lucru, nu trebuie să vă mire dacă în locul în care
salvaţi fişiere, pe lângă desenul dvs., apare încă un fişier cu acelaşi nume, dar cu aspect şi extensie diferite.
Imaginea 3.1. Aspectul fişierului backup

În imaginea 3.1. aţi văzut cum arată şi la ce se referă concret. Dacă fişierele .bak vă incomodează atunci când căutați desenele în
foldere, le puteţi şterge, dacă sunteţi siguri că nu veţi avea nevoie de ele.

Fişierele Autosave (.sv$)

Acestea sunt desenele care apar ca backup în urma salvării automate, activată în program, și care au extensia .sv$. Salvarea
automată a fişierelor se obţine prin activarea în cadrul tab-ului Application Button/Options/Open and Save.
Imaginea 3.2. Options/Open and Save

În partea stângă se află câmpul File Safety Precautions, în cadrul căruia bifaţi salvarea automată şi determinaţi intervalul salvării
automate a fişierului. Aici se determină şi dacă după fiecare salvare se va crea un fişier backup. Fişierele backup pot fi găsite în
AutoCAD în felul următor: 
În acelaşi şir de tab-uri în care se află Open and Save, avem și tab-ul Files. În cadrul său se află Automatic Save Location, unde puteţi
vedea unde se află fişierele salvate automat. Când găsiţi folderul în care se salvează datele, găsim şi fişierul căutat după numele pe
care l-aţi dat, dar cu o extensie diferită: .sv$. Când extensia fişierului se schimbă în .dwg, îl puteţi folosi în programul AutoCAD. 

Imaginea 3.3. Options/Files

Dacă s-a produs o închidere neaşteptată a programului, datorită salvării automate, datele pot fi restaurate. Datele sunt salvate
ultima dată conform intervalului de timp setat pentru salvarea datelor. Fişierele cu această extensie sunt accesibile doar în cazul în
care această opţiune este marcată şi doar în cazul în care se întâmplă o întrerupere neaşteptată în funcționarea calculatorului.
Importanţa familiarizării cu aceste tipuri de fişiere, precum şi cu setările care sunt în legătură cu ele, se reflectă în faptul că orice
închidere neaşteptată a programului, pierdere a fişierului etc. vă oferă posibilitatea ca, printr-o simplă redenumire a extensiilor
menţionate folosind extensia .dwg, să restauraţi fişierele pierdute şi să continuaţi să lucraţi la desen cu paşii păstraţi parţial sau în
totalitate.

Imaginea 3.4. Options/Files

Notă:
 Setarea automatic save, precum şi fişierele cu extensia .bak şi .sv$ vă vor salva timp prețios în urma problemelor neprevăzute cu
alimentarea sau sistemul calculatorului.
 %%%%%PITANJE_87966%%%%% 

O noutate în versiunea AutoCAD 2014 este posibilitatea ca desenele create în cea mai recentă versiune să se deschidă și în AutoCAD
2013 fără niciun fel de probleme. Însă, sfatul este să verificaţi întotdeauna în ce versiune AutoCAD lucrează colaboratorii dvs., pentru
a putea deschide fişierele cu ușurință. Poate că cea mai bună soluţie este să configurați setările care vor reduce posibilitatea ca
desenele dvs. să nu poată fi deschise.

Din acest motiv, este important să cunoaşteţi setările care se referă la salvarea desenelor în cazul în care nu este instalată cea mai
nouă versiune a software-ului. Application Button/Options – ca în imaginea 3.5. (sau tastaţi doar OP sau OPTIONS şi Enter în linia de
comandă) şi în tab-ul Open and Save, în meniul drop-down File Save/Save As, alegeți AutoCAD 2004/LT 2004 Drawing (.dwg).
Aceasta înseamnă că toţi utilizatorii acestui program, inclusiv cei ai versiunii AutoCAD 2004, vor putea să deschidă desenele pe care
le faceţi în ultima versiune a programului AutoCAD.
Imaginea 3.5. Options/Open and Save – setarea versiunii AutoCAD

Desenele în AutoCAD se creează şi se salvează ca fişiere .dwg, după cum am menţionat și la începutul lecţiei. Însă, dacă vreţi să
accesaţi aceste date, primul lucru care trebuie învățat este cum să creaţi, apoi cum să salvați şi cum să deschideţi fişierele.

Dacă daţi clic pe Application Button/New, se va deschide dialogul Select Template, în cadrul căruia puteţi alege fişierul şablon
pentru crearea noului desen.
Imaginea 3.6. Dialog Select Template

Dacă în caseta de dialog Select Template selectaţi Open with no Template, atunci noul dvs. desen va fi complet gol. Desenul gol
înseamnă că va trebui să faceţi singuri setările referitoare la unităţi, stilul de cotare, printarea desenului etc.

Aplicarea comenzii o puteţi face şi prin linia de comandă, astfel încât veţi tasta NEW sau QNEW şi bineînţeles Enter, pentru a
confirma comanda. 
În afară de creare, este important să ştiţi şi cum se deschid desenele deja create. În Application Button/Open puteţi vedea că prima
opţiune se referă la deschiderea desenului care este stocat pe calculatorul dvs., în timp ce următoarea opţiune se referă la desenele
salvate pe platforma Autodesk. Acestea sunt opțiuni importante pentru dvs. Prin intermediul liniei de comandă, comanda se aplică
cu OPEN şi Enter.

Comenzile precum Save şi Save As le folosiţi pentru a salva desenele create. La prima vedere vi se poate părea că nu contează ce
comandă veţi folosi, însă există anumite diferenţe pe care le veţi cunoaşte acum. 

Prima dată când salvaţi desenul, va apărea caseta de dialog Save Drawing As, care presupune că dvs. alegeţi folderul, respectiv locul
de pe calculatorul dvs. în care veţi salva desenul. Trebuie doar să introduceţi numele desenului şi să daţi un clic pe Save. Linia de
comandă pentru această comandă funcţionează prin tastarea uneia dintre următoarele opţiuni - SAVE, QSAVE sau SAVE AS şi Enter.

Cu comanda SAVE, salvaţi modificările în desen, fără să aveţi posibilitatea de a alege locul de salvare şi numele desenului, deoarece
se foloseşte destinaţia deja atribuită a desenului şi numele deja stabilit.

Acum când aţi făcut setările elementare, urmează să creați propriul Template, care vă ajută să nu refaceți aceleași setări de fiecare
dată când creaţi un desen nou. Application Button/Save As/AutoCAD Drawing Template – Imaginea 3.7.
Imaginea 3.7. Template

Daţi un clic pe AutoCAD Drawing Template şi când se deschide fereastra, salvaţi propriul Template introducând numele dorit în
câmpul File name. Apoi, de fiecare dată când veţi porni programul AutoCAD, veţi avea propriul Template în lista celor oferite.

Notă:

În calitate de utilizator nou, ar trebui să vă obişnuiţi să salvați desenele imediat după creare.
 
Unităţile (Units)

Pentru setarea unităţilor în AutoCAD trebuie să repetaţi procedura cu ocazia creării noului desen. La prima iniţiere a programului
AutoCAD va apărea o fereastră la fel ca în imaginea 3.6., pe care aţi avut deja ocazia să o vedeţi. Aceasta vă oferă posibilitatea de a
selecta unul dintre Template-urile predefinite, care au deja setat Workspace-ul şi Layout-ul. Selectaţi acad.dwt sau dați clic dreapta
pe săgeata de lângă butonul Open şi selectaţi Open with no template metric (deoarece lucraţi în sistemul metric al unităţilor; dacă
lucraţi în sistemul inch/feet, atunci alegeţi imperial).

În AutoCAD, unităţile sunt cele în care desenaţi. Acestea nu sunt legate de nicio unitate de măsură specială, ci singuri alegeţi ce va
reprezenta o anumită unitate (de obicei se desenează în cm sau mm în raportul de 1:1 – deci o unitate AutoCAD reprezintă un 1 mm
sau 1 cm). Alegerea de la început (dacă doriţi metric sau imperial) se referă numai la modul de introducere a unităţilor (dacă veţi
introduce 100, 100 sau 1").

Setările suplimentare pentru tipul unităţilor se obţin în felul următor: Application Button/Drawing Utilities/Units (sau
tastaţi UNITS în linia de comandă şi Enter). Prin aplicarea comenzii se deschide o fereastră la fel ca în imaginea 3.8. În
partea Length setaţi tipul (Type) unităţilor (decimal). În Precision setaţi cu câte zecimale doriţi să lucraţi (0.00). În partea Angle setaţi
tipul de introducere a unghiurilor (Decimal Type, de exemplu, 60 de grade), iar în Precision setaţi numărul de zecimale la
introducerea unghiurilor. Câmpul Clockwise (în sensul acelor de ceasornic) trebuie lăsat debifat, deoarece măsurarea standard a
unui unghi pozitiv se face în direcția inversă a rotirii acelor de ceasornic. 

 
Imaginea 3.8. Units

Notă:

Unităţile pot fi setate în orice moment, dar se recomandă să faceţi acest lucru atunci când începeţi să lucraţi la un desen nou.
  Această lecţie oferă explicaţii pentru utilizarea comenzii de zoom, pentru a vă descurca cât mai eficient în desen şi pentru a
prezenta părţile necesare pe ecran. Prin intermediul acestei lecţii este explicată şi utilizarea rotiţei mouse-ului pentru
mutarea şi prezentarea desenului, precum şi regenerarea vederii desenului cu ajutorul comenzii Regen. Cu ajutorul
comenzii PAN, schimbaţi poziţia centrului vederii din desen. Cu ocazia utilizării acestei comenzi, schimbaţi doar poziţia vederii
pe desen, nu și locul pentru zoom. Opţiunea predefinită a comenzii Pan este Realtime, astfel încât, prin mutarea mouse-ului,
puteţi muta dinamic vederea. Comanda ZOOM măreşte sau reduce afişarea obiectelor în spaţiul prevăzut pentru desenare.
Dacă faceţi zoom spre dvs., măriţi părţile desenului, astfel încât să-i puteţi vedea detaliile. Dacă faceţi zoom în direcţia
inversă, atunci veţi vedea o parte mai mare a desenului sau întregul desen, în funcţie de dimensiunile obiectului. Folosind
comanda Zoom, nu schimbaţi dimensiunea reală a obiectului, ci doar afişajul său pe ecran. În versiunea AutoCAD 2014 există
un nou mod de prezentare a desenelor deschise. Toate desenele deschise se afişează pe ecran şi au propriile tab-uri cu
denumiri, astfel încât, cu un simplu clic pe numele desenului, deschideţi fişierul de care aveţi nevoie. Cu clic dreapta pe tab,
obţineţi posibilitatea de a activa unele comenzi legate de realizarea modificărilor pe desen, salvarea, crearea noilor desene
etc. Această comandă nu are atât legătură cu deplasarea prin program, cât cu dezactivarea deplasării. Comanda se poate
porni de pe tastatură cu RE+Enter sau REA+Enter.

Deplasarea prin desen și prezentarea obiectelor

În această lecţie ne vom ocupa de diversele metode de utilizare a acestor instrumente și de opțiunile de prezentare a obiectelor și
deplasarea prin desen. Multe dintre opţiunile pentru zoom, precum şi pentru mutarea vederii, funcţionează în mod transparent,
ceea ce înseamnă că le puteţi folosi până la executarea unei alte comenzi.

După cum s-a vorbit deja în lecţiile precedente, obiectele în AutoCAD se desenează în raport de 1:1, ceea ce este un mare avantaj în
crearea desenului în spaţiul modelului. Însă, în funcţie de volumul desenului, uneori trebuie să vedeţi întregul desen, iar alteori doar
unele detalii ale sale. De aceea, AutoCAD oferă modalităţi diferite de aplicare a comenzii de vizualizare a unui desen în detaliu sau în
totalitate.

În continuare, vom discuta despre comenzile pentru zoom, care vă ajută cel mai mult să vă descurcați cât mai eficient în desen şi
pentru a prezenta părţile necesare pe ecran. Vom discuta despre utilizarea rotiţei mouse-ului pentru mutarea şi prezentarea
desenului, precum și pentru regenerarea vederii desenului.

Fără a cunoaşte aceste comenzi de bază, nu am putea desena şi modifica desenele complexe, cu un mare număr de obiecte, precum
cel din imaginea 4.1.

Imaginea 4.1. Diferite prezentări ale

părţilor aceluiaşi desen
Mouse-ul este unul dintre principalele componente ale fiecărui calculator, iar funcţia sa este de a ne permite mişcarea cursorului pe
ecranul monitorului. Mouse-ul este, în acelaşi timp, şi principalul instrument pentru lucrul, selecţia şi deplasarea în AutoCAD.
Mouse-ul cu rotiţă este de un tip de dispozitiv standard de prezentare. Rotiţa permite utilizatorului să folosească comanda pentru
zoom şi mutarea vederii în desen fără utilizarea vreunei comenzi concrete. Prin urmare, anumite mişcări cu mouse-ul sunt, de fapt,
echivalentul anumitor comenzi din AutoCAD, precum Zoom, Pan etc. 

Utilizarea mouse-ului este explicată în continuare:

 Cu clic stânga se selectează obiectele.

 Cu clic dreapta obţineţi meniul drop-down, respectiv aşa-numitul meniu contextual, cu care v-aţi întâlnit deja într-una din
lecţiile precedente.
 Prin mutarea rotiţei pe mouse înainte şi înapoi, măriţi sau micşoraţi afişajul pe ecran (comanda ZOOM).
 Apăsând pe rotiţă şi mutând mouse-ul, vă deplasaţi prin desen (comanda PAN).
 Cu dublu clic pe rotiţă mărim tot ce este desenat pe ecran până la marginea suprafeţei de lucru (comanda ZOOM EXTENTS).

Notă:

Se poate întâmpla să folosiţi rotiţa mouse-ului pentru a face zoom şi pentru a muta, fără să se întâmple ceva. Aceasta înseamnă că
trebuie să regeneraţi desenul cu comanda REGEN.

Pe lângă aceste modalităţi de a naviga prin program, aceasta o mai puteţi face şi cu ajutorul comenzilor Pan şi Zoom, în diferitele lor
modalităţi, care se află în diferite locuri din program.

Comanda Pan

Utilizând comanda PAN, schimbaţi poziţia centrului vederii din desen. Folosind această comandă, se schimbă doar poziţia vederii pe
desen, nu şi locul pentru mărire. Opţiunea predefinită a comenzii PAN este Realtime, astfel încât, prin mutarea mouse-ului, puteţi
realiza mutarea dinamică a vederii.
Comanda se aplică de pe Navigation care se află pe suprafața de lucru lângă marginea de sus sau din dreapta, sau
tastând PAN sau P în linia de comandă şi apăsând butonul Enter. Navigator panel se lansează cu un clic pe navigator bar din tabul
View, din secțiunea Ribbon.

Imaginea 4.2. Activarea comenzii Pan din Ribbon

Veţi şti că este activă comanda, în momentul în care cursorul se schimbă în iconiţa sub formă de mână. Glisând cursorul, în timp ce
ţineţi apăsată tasta stângă a mouse-ului, puteţi muta vederea în jurul desenului. În timp ce folosiţi comanda Pan Realtime, puteţi
deschide meniul contextual cu seria de comenzi oferite. Îl puteţi activa cu clic dreapta în timp ce comanda este activă.
Imaginea 4.3. Meniul contextual al comenzii Pan

Comenzile din meniul contextual:

 Exit – daţi un clic pentru a finaliza comanda Pan,

 Zoom – daţi un clic pentru a activa comanda Zoom,
 3D orbit – utilizarea vederii 3D orbit,
 Zoom Window – daţi un clic pentru a activa comanda Zoom Window şi pentru a reveni apoi la comanda Pan,
 Zoom Original – daţi un clic pentru a reveni la vedere, înainte de aplicarea comenzii Pan,
 Zoom Extents – daţi un clic pentru a face zoom, astfel încât să se afişeze toate obiectele din desen şi, apoi, vă întoarceţi la
comanda Pan.

Comanda Zoom

Comanda ZOOM măreşte sau reduce afişajul obiectelor în spaţiul prevăzut pentru desenare. Dacă faceţi zoom către dvs., măriţi
părţile desenului pentru a-i vedea detaliile. Dacă faceţi zoom în direcţia inversă, atunci veţi vedea partea mai mare a desenului sau
întregul desen, în funcţie de dimensiunile obiectului. Folosind comanda Zoom, nu schimbaţi dimensiunea reală a obiectului, ci doar
afişarea sa pe ecran.

Comanda se aplică din Navigator Panel sau tastând ZOOM sau Z pe linia de comandă. Bineînţeles, la fel ca pentru fiecare comandă în
AutoCAD, există mai multe opţiuni de activare, lucru pe care îl puteţi vedea în imaginea 4.4.

Comenzile din meniul derulant Zoom Extents:

 Zoom Extents – mărește tot ceea ce este la maxim în spaţiul pentru desenare;
 Zoom Window – măreşte doar ceea ce se află în cadrul ferestrei (cu dublu clic creaţi un dreptunghi peste elementele pe care
doriţi să le măriţi);
 Zoom Previous – ne întoarcem la zoom-ul precedent (programul salvează ceea ce aţi mărit şi vă întoarce la vederile
precedente);
 Zoom Realtime – clic stânga şi ţineţi apăsat. Prin mutarea mouse-ului, faceţi zoom înainte şi înapoi;
 Zoom All – la fel ca Extents, dar prezintă şi punctul de origine al coordonatelor;
 Zoom Dynamic – se foloseşte ca Window, vă prezintă întregul desen şi vă oferă posibilitatea de a muta fereastra pe o altă
locaţie apăsând Enter atunci când alegeţi această opţiune;
 Zoom Scale – introduceţi factorul de mărire (cifra cu care înmulţiţi zoom-ul curent); dacă numărul este mai mare decât 1,
atunci desenul va fi mai mare, dacă este mai mic decât 1, atunci desenul va fi mai mic;
 Zoom Center – introduceţi factorul de mărire în raport cu poziţia cursorului din desenul pe care îl determinaţi ca și centru;
 Zoom Object – măreşte obiectul selectat;
 Zoom In/Out – In este la fel ca zoom scale cu factorul 2x (deci un zoom de două ori mai mare decât este cel curent); Out este
la fel ca zoom scale cu factorul 0,5x.
Imaginea 4.4. Activarea comenzii Zoom prin panoul Navigator
Veţi şti că este activă comanda atunci când cursorul mouse-ului se schimbă în iconiţa sub formă de lupă. Glisând cursorul în sus,
afişajul se măreşte, iar prin mişcarea în jos, se reduce. Acelaşi efect se obţine şi prin glisarea cursorului din partea dreaptă, în sus sau
în jos. În timp ce folosiţi comanda Zoom Realtime, puteţi deschide meniul contextual cu seria de comenzi oferite. Se activează cu clic
dreapta în timp ce comanda este activă. 

Imaginea 4.5. Meniul contextual pentru comanda Zoom

Deplasarea între mai multe desene deschise 

În versiunea AutoCAD 2014 există un nou mod de prezentare a desenelor deschise. Toate desenele deschise se afişează pe ecran şi
au propriile tab-uri cu nume, astfel încât, cu un simplu clic pe numele desenului, deschidem fişierul de care avem nevoie. Cu clic
dreapta pe tab, obţineţi posibilitatea de a activa anumite comenzi care au legătură cu realizarea modificărilor pe desen, salvarea,
crearea noilor desene etc.

Imaginea 4.6. Deplasarea prin desene cu ajutorul tab-urilor

Bineînţeles, indiferent de versiunea AutoCAD-ului pe care o folosiţi, întotdeauna vor funcţiona scurtăturile de pe tastatură pentru
deplasarea prin desenele deschise, acestea fiind Ctrl+Tab (cu aceasta vă deplasaţi înainte) şi Ctrl+Shift+Tab (cu aceasta vă deplasaţi
înapoi). 
Imaginea 4.7. Navigarea printre desenele deschise - quick view

Dacă puneți cursorul pe un anumit desen și îl mențineți, se va deschide quick view, respectiv o scurtă prezentare a tuturor desenelor
și a layouturilor. Cu clic dreapta pe un desen, veți primi opțiunile: de a închide toate desenele (Close All), de a închide tot, în afară de
cel existent (Close Other Files), de a salva toate fișierele (Save All) și de a închide doar fișierul activ (Close drawing1).

Organizarea fișierelor se poate face și prin Ribbon/View/Switch Windows.

Imaginea 4.8. Navigarea prin desene deschise

Switch Windows deschide lista fişierelor deschise. Veţi şti care este desenul deschis în prezent, deoarece este marcat. Tile
Horizontally şi Tile Vertically vor deschide toate desenele deschise şi le vor distribui în mod egal, fie pe orizontală, fie pe
verticală. Cascade va aranja toate desenele în cascadă. 

%%%%%PITANJE_88044%%%%%

Comenzile Regen şi Regenall

Aceste comenzi nu au atât de mult legătură cu mişcarea şi deplasarea obiectelor în desen, dar pot interzice deplasarea dvs. pe
desen. Deoarece AutoCAD este un program vectorial, pentru a prezenta elementele pe desen, acesta le transformă în pixeli şi, de
aceea, în funcţie de calculator, nu ţine minte întregul desen, ci doar o anumită parte, pe care se lucrează momentan. 

Foarte probabil veţi întâlni situaţii ca, în timp ce lucraţi la crearea unui desen, să nu mai puteţi face zoom la elementele desenului
sau să vă deplasaţi greu în spaţiul modelului. Nu trebuie să vă gândiţi că ceva nu este bine sau că nu aţi aplicat comanda cum
trebuie. Aceasta înseamnă că programul a introdus informaţia respectivă în memorie doar până la acel nivel şi că, în acest caz,
trebuie să se aplice aceste comenzi.

Comanda o aplicaţi prin linia de comandă (command window), astfel încât tastaţi RE sau REA şi, bineînţeles, apăsaţi tasta Enter
pentru a regenera desenul. 

După executarea comenzii, se poate continua munca în realizarea desenului şi deplasarea în spaţiul modelului.

Conform setărilor predefinite, atunci când creaţi desenul, variabila de sistem REGENMODE este setată la valoarea 1. Acest lucru
permite desenului să se regenereze automat de fiecare dată când faceţi o treabă care necesită regenerare. Dacă simţiţi o scădere a
performanţei în lucrul cu desenele complexe, setaţi REGENMODE la 0. Cu această setare veţi opri regenerarea automată. În acest
caz, atunci când este nevoie, puteţi regenera manual desenul, cu ajutorul comenzii REGEN. Comanda REGEN se aplică deseori când
trebuie să deformăm un cerc în desen.

În versiunea AutoCAD 2014 nu puteţi aplica comanda din Ribbon, ci doar din linia de comandă. În versiunile mai vechi ale
programului, această comandă se poate accesa din tab-ul View, selectând Regen sau Regenall.
  Tot ce faceţi în AutoCAD are legătură cu introducerea datelor. Acest lucru se poate face în mai multe moduri. În această
lecţie, vă veţi împrospăta cunoştinţele despre introducerea datelor prin linia de comandă şi veţi învăţa elementele
introducerii dinamice, introducerea directă a distanţei, meniul contextual şi sistemul de coordonate cartezian. Fiecare obiect
pe care îl desenaţi este pus în sistemul de coordonate universal (WCS) sau în sistemul de coordonate de utilizator (UCS). Când
creaţi o figură geometrică, datele introduse se transmit programului sub formă de coordonate carteziene sau
polare. Sistemul de coordonate carteziene este cel în care punctele coordonatelor reprezintă, de fapt, distanţa faţă de setul
de linii reciproc perpendiculare care se intersectează în originea coordonatelor. Aceste linii perpendiculare sunt, de fapt,
axele X şi Y. Axa X reprezintă direcţia orizontală, iar axa Y direcţia verticală. Sistemul de coordonate polare este cel care se
defineşte cu ajutorul a două valori care determină poziţia unui punct în plan, unde una este distanţa sa de la un pol fix, iar
cealaltă este unghiul dintre linia care trece prin punctul respectiv şi acest pol şi linia fixă care trece prin polul
respectiv. Coordonatele absolute reprezintă o poziţie reală în sistemul de coordonate curent. Introducerea lor se face sub
forma coordonatelor carteziene sau polare. Coordonatele relative sunt punctul, respectiv poziţia calculată comparativ cu
punctul selectat anterior. Introducerea lor se face cu ajutorul simbolului @. Introducerea dinamică este o modalitate de
introducere a comenzilor care funcţionează foarte repede şi foarte eficient. Dacă folosiţi introducerea dinamică a datelor, nu
trebuie să vă mai concentraţi atenţia asupra introducerii comenzilor prin linia de comandă. Acest mod de aplicare a
comenzilor se adaptează la sarcina curentă şi la operaţiile pe care le faceţi. Activarea şi dezactivarea introducerii dinamice a
datelor se face cu tasta F12 de pe tastatură. La introducerea datelor se întâmplă şi greşeli. În astfel de situaţii veţi folosi
comenzile UNDO, REDO sau ERASE, în funcţie de situaţie. 

Introducerea datelor

Tot ce faceţi în AutoCAD are legătură cu introducerea datelor. Acest lucru se poate face în mai multe moduri. În această lecţie vă veţi
împrospăta cunoştinţele despre introducerea datelor prin linia de comandă şi veţi învăţa elementele introducerii dinamice,
 introducerea directă a distanţei, meniul contextual şi sistemul de coordonate cartezian. Meniul contextual a reprezentat subiectul
uneia dintre lecţiile precedente, astfel că în aceasta nu îl vom aborda în mod individual.

Diversele posibilităţi pe care le oferă AutoCAD cu ocazia introducerii datelor înseamnă că puteţi alege acea modalitate care vă
corespunde cel mai bine. În practică s-a dovedit că utilizatorii folosesc cel mai mult introducerea datelor care nu presupune
determinarea coordonatelor obiectelor care se creează pe desen. 

Linia de comandă

Noţiunea de linie de comandă a fost explicată în lecţia Suprafaţa de lucru şi instrumentele, însă, având în vedere că linia de comandă
reprezintă o modalitate de introducere a datelor, cu ajutorul tabelului următor vă veţi înnoi şi completa cunoştinţele despre
utilizarea ei.

Opţiunile comenzii apar în linia de comandă. Sunt scrise cu prima literă majusculă. Litera majusculă reprezintă litera care se introduce pentru a confirma alege

Opţiunile pentru comandă vor apărea între paranteze.  Activarea opţiunii oferite se face prin apăsarea tastei ENTER sau SPACE.

Fiecare comandă folosită în timpul desenării se salvează. Istoria comenzilor folosite se afişează prin apăsarea tastei F2.

Repetarea ultimei comenzi pe care aţi aplicat-o. Apăsând tasta ENTER sau SPACE, se activează ultima comandă utilizată.

Renunţarea la comanda aplicată sau întreruperea comenzii şi a acţiunii în general.  Apăsând tasta ESC o dată sau de două ori, în funcţie de gradul de activitate

 
Tabela 5.1. Opţiunile liniei de comandă

Sisteme de coordonate
Fiecare obiect pe care îl desenaţi este pus în sistemul de coordonate universal (WCS) sau în sistemul de coordonate de utilizator
(UCS). Când creaţi o figură geometrică, datele introduse se transmit programului sub formă de coordonate carteziene sau polare.
Aceste comenzi pot fi introduse în diferite feluri. Le puteţi introduce manual sau le puteţi alege de pe ecran.  

Coordonatele carteziene

Sistemul de coordonate carteziene este cel în care punctele coordonatelor reprezintă, de fapt, distanţa faţă de setul de linii reciproc
perpendiculare, care se intersectează în originea coordonatelor. Aceste linii perpendiculare sunt, de fapt, axele X şi Y. Axa X
reprezintă direcţia orizontală, iar axa Y direcţia verticală. 

Următoarea imagine reprezintă linia trasată din originea coordonatelor până la punctul final, ale cărui coordonate sunt (4,4).

Imaginea 5.1. Sistemul de coordonate carteziene

Introducerea manuală a coordonatelor carteziene trebuie făcută după o anumită ordine. Mai întâi, se introduce valoarea pentru axa
X, care este egală cu distanţa de la originea coordonatelor de-a lungul axei X, apoi acelaşi procedeu se aplică şi pentru introducerea
datelor pentru axa Y. 

Coordonatele polare 

Sistemul de coordonate polare este cel care se defineşte cu ajutorul a două valori care determină poziţia unui punct în plan, unde
una este distanţa sa de la un pol fix, iar cealaltă este unghiul dintre linia care trece prin punctul respectiv şi acest pol şi linia fixă, care
trece prin polul respectiv. Următoarea imagine reprezintă linia care este trasată de la originea coordonatelor în unghi de 45 grade şi
a cărei lungime este de 4 unităţi.

Imaginea 5.2. Sistemul de coordonate polar

Pentru introducerea manuală a coordonatelor trebuie să tastaţi datele în felul următor: distanţa<unghiul, unde distanţa se măsoară
de la originea coordonatelor, iar unghiul se măsoară în raport cu axa X. 

Unghiul polar 

Unghiul polar se măsoară în direcţia opusă rotirii acelor de ceasornic, de la poziţia zero a unghiului. În conformitate cu definiţia, în
imaginea următoare este prezentată definirea unghiurilor cu ajutorul coordonatelor polare. Importanţa definirii unghiului polar se
reflectă în introducerea coordonatelor, lucrul cu arcele şi rotirea obiectelor. 

Imaginea 5.3. Unghiul polar

 
Coordonate absolute şi relative

Când se introduc coordonate în AutoCAD, acestea pot fi sub formă de coordonate absolute sau relative. 

Coordonatele absolute reprezintă o poziţie reală în sistemul de coordonate curent. Introducerea lor se face sub forma
coordonatelor carteziene sau polare. 

Coordonatele relative sunt puncte, respectiv poziţia calculată comparativ cu punctul selectat anterior. Introducerea lor se face cu
ajutorul simbolului @. De exemplu, dacă vreţi să introduceţi patru unităţi sub un unghi de 45 de grade în raport cu punctul selectat,
aceasta o veţi face în felul următor: @4<45.

Exemple de introducere a coorrdonatelor absolute şi relative

  Absolute Relative

Coordonate carteziene 20,42 @20,42

Coordonate polare 10<35 @10<35

 
Tabela 5.2. Exemple de introducere a coordonatelor absolute şi relative 

Introducerea dinamică 

Introducerea dinamică este o modalitate de introducere a comenzilor care funcţionează foarte repede şi foarte eficient. Dacă
folosiţi introducerea dinamică a datelor, nu trebuie să vă mai concentraţi atenţia asupra introducerii comenzilor prin linia de
comandă. Acest mod de aplicare a comenzilor se adaptează la sarcina curentă şi la operaţiile pe care le faceţi. De exemplu,
prezentarea introducerii datelor atunci când desenaţi o linie arată într-un fel, iar atunci când desenaţi un cerc arată într-un alt fel.
Activarea şi dezactivarea introducerii dinamice a datelor se face cu tasta F12 de pe tastatură. 

În caseta de dialog, Drafting Settings, care se iniţiază cu un clic dreapta pe oricare iconiţă din colţul din stânga jos, aveţi posibilitatea
să setaţi elementele introducerii dinamice în tab-ul Dynamic Input.

Imaginea 5.4. Setarea introducerii dinamice

Cel mai mare avantaj al introducerii dinamice a datelor constă în faptul că desenarea se face mai repede, utilizatorul este concentrat
asupra spaţiului de lucru al desenului şi găseşte mai uşor datele despre obiectele aflate în desen.
În imaginea următoare puteţi vedea atât informaţiile solicitate cu ocazia desenării cercului prin intermediul introducerii dinamice,
cât şi modul în care se poate ajunge mai uşor la datele despre obiectul desenat.

Când desenaţi un cerc, determinaţi poziţia centrului său cu ajutorul coordonatelor sau cu un clic în locul din spaţiul modelului. Apoi
determinaţi raza cercului. Când vă apropiaţi de obiectul desenat, în acest caz de cerc, cu un clic pe obiect, apar punctele
caracteristice, iar dacă treceţi cursorul peste ele, obţineţi diverse informaţii. 

Imaginea 5.5. Prezentarea desenării cercului cu ajutorul introducerii dinamice a datelor

Ceea ce este important de menţionat este că introducerea dinamică nu este o alternativă a liniei de comandă. Este vorba doar de
ajutor la introducerea datelor şi la aplicarea comenzii. În timpul lucrului, pentru introducerea comenzilor pe care vreţi să le aplicaţi la
crearea desenului, veţi folosi atât cerinţele interfeţei dinamice, cât şi linia de comandă.

Cu ocazia utilizării introducerii dinamice, cel mai bine este să navigaţi prin opţiunile oferite cu ajutorul tastei TAB. Astfel, veţi avea
posibilitatea de a trece prin toate opţiunile oferite pentru desenare, pentru a finaliza cu succes comanda începută. 

Datele care apar cu ocazia utilizării introducerii dinamice depind, în primul rând, de poziţia cursorului în spaţiul modelului, precum şi
de setările pentru Osnap, de axa polară şi de comentariile liniei de comandă.
Notă:

Introducerea dinamică activată subînţelege faptul că punctele care se introduc drept răspuns la cerinţa pentru un alt punct sau
pentru cel următor sunt relative. 

%%%%%PITANJE_87969%%%%%

Atunci când introduceţi date în AutoCAD, se va întâmpla să şi greşiţi. Dacă se întâmplă acest lucru, veţi utiliza
comenzile UNDO şi REDO.

Principala funcţie a comenzii UNDO este de a anula ultimul pas făcut cu ocazia creării desenului. Prin aplicarea sa, întoarceţi desenul
în starea precedentă, respectiv în starea înainte de a comite greşeala. Prin repetarea multiplă a acestei comenzi, vă puteţi întoarce
cu mai mulţi paşi înapoi.

Există diferite modalităţi de a aplica această comandă. Prima se referă la aplicarea comenzii din Quick Access Bar, unde puteţi
observa, lângă iconiţă, o săgeată care ne oferă un meniu drop-down cu paşii efectuaţi şi unde îi putem selecta pe cei pe care dorim
să-i anulăm.

Dacă vreţi să aplicaţi comanda din linia de comandă, tastaţi U, apoi Enter pentru a anula pasul precedent sau UNDO şi Enter, dacă
vreţi să anulaţi mai mulţi paşi greşiţi.
Imaginea 5.6. Afişarea comenzii Undo

Utilizarea comenzii Undo se foloseşte aproape întotdeauna alături de comanda REDO. Motivul constă în faptul că foarte des se
întâmplă ca, în timpul utilizării comenzii Undo, să mergeţi cu prea mulţi paşi înapoi. În acest caz vă ajută comanda REDO.

Funcţia ei este de a anula ultima anulare. În cazul său există o limitare. Comanda REDO o puteţi aplica doar după anulare, respectiv
după aplicarea comenzii Undo.

Comanda se află lângă Undo, iar din linia de comandă se aplică cu REDO şi Enter.

Notă

Comanda REDO o puteţi folosi doar după operaţia Undo. Dacă se aplică o altă comandă după comanda Undo, comanda REDO nu va
mai fi disponibilă.
 

Pe lângă aceste două comenzi, mai trebuie să menţionăm şi comanda ERASE, care vă oferă posibilitatea de a şterge anumite
elemente din desen. Comanda se aplică în felul următor: Ribbon/panoul Modify/Erase. Iconiţa acestei comenzi este reprezentată sub
forma unei gume de şters. 

Când aplicaţi comanda, selectaţi elementele pe care vreţi să le înlăturaţi din desen şi apăsaţi tasta Enter pentru a confirma alegerea.
Dacă se întâmplă să greşiţi la selectarea elementelor ce urmează a fi şterse, în afara comenzii Undo, mai puteţi folosi şi
comanda OOPS care funcţionează în aşa fel încât îi tastaţi denumirea în linia de comandă şi apăsaţi tasta Enter. Această comandă se
referă doar la ultimul pas făcut greşit.
  Fiecare desen realizat în AutoCAD este alcătuit dintr-o succesiune a obiectelor de bază, pe care le creaţi cu ajutorul
principalelor comenzi pentru desenare. În această lecţie veţi învăţa cum să creaţi astfel de obiecte de bază în AutoCAD,
precum linii, cercuri, arce şi diferite tipuri de poligoane. Comanda LINE poate fi pornită atât din Ribbon, cât şi tastând LINE şi
Enter sau doar L şi apoi Enter. Trebuie ştiut că această comandă creează doar segmente de dreaptă între două puncte, ceea
ce înseamnă că toate segmentele sunt independente şi pot fi modificate în continuare. Dacă vreţi să desenaţi un cerc în
AutoCAD, trebuie să folosiţi comanda CIRCLE. Comanda poate fi aplicată prin Ribbon, dar şi tastând C şi Enter în linia de
comandă. Aplicând această comandă, vi se cere să definiţi centrul, apoi raza. Însă, în afară de acest mod principal de a desena
un cerc, mai există câteva modalități de a-l crea, activând comanda de pe Ribbon. Dacă vreţi să creaţi un arc în AutoCAD,
aceasta o veţi face pe baza a trei puncte. Comanda poate fi aplicată prin Ribbon, dar şi tastând ARC şi Enter în linia de
comandă. Atunci când aplicaţi această comandă, puteţi folosi setările predefinite cu privire la metoda pentru crearea arcului.
Activarea comenzii din Ribbon vă oferă mult mai multe opțiuni. Folosiţi comanda RECTANGLE dacă vreţi să creaţi obiecte
dreptunghiulare. Prin aplicarea acestei comenzi, formaţi un obiect alcătuit din polilinii. Comanda o aplicaţi din Ribbon sau
prin linia de comandă. Scurtăturile pentru comanda Rectangle sunt RECTANG sau REC şi se folosesc pentru introducerea în
linia de comandă. Una dintre cele mai simple modalităţi de creare a unui obiect dreptunghiular este prin determinarea
poziţiei primului colţ, iar apoi al colţului opus. Comanda POLYGON este utilă atunci când vreţi să creaţi o formă geometrică
poligonală regulată. Comanda o aplicaţi din Ribbon, însă ea nu este vizibilă de la prima vedere. Cu un clic pe săgeata de lângă
comanda Rectangle, se deschide meniul drop-down, de unde puteţi selecta comanda Polygon. Comanda se aplică din linia de
comandă cu scurtătura POL. Comanda funcţionează astfel încât, mai întâi, selectaţi câte laturi va avea poligonul. Apoi, trebuie
să urmăriţi indicaţiile din linia de comandă. Determinaţi centrul cercului imaginar care poate fi înscris sau circumscris şi pe
care îl definiţi prin tastarea razei.

Principalele comenzi pentru desenare

   Fiecare desen realizat în AutoCAD este alcătuit dintr-o succesiune a obiectelor de bază, pe care le creaţi cu ajutorul principalelor
comenzi pentru desenare. În această lecţie veţi învăţa cum să creaţi astfel de obiecte de bază în AutoCAD, precum linii, cercuri, arce
şi diferite tipuri de poligoane. Învăţarea procedurilor de creare a formelor de bază creează premisele necesare pentru crearea
desenelor complexe şi, în general, sporeşte capacitatea dvs. de manipulare a programului AutoCAD.
Comanda Line

Linia în AutoCAD este dreapta dintre două puncte definite de către utilizator. Comanda LINE poate fi pornită atât din Ribbon, cât şi
tastând LINE şi Enter sau doar L şi apoi Enter. Trebuie ştiut că această comandă creează doar segmente de dreaptă între două
puncte, ceea ce înseamnă că toate segmentele sunt independente şi pot fi modificate în continuare. 

În figura următoare puteţi vedea cum funcţionează desenarea liniilor atunci când folosiţi introducerea dinamică a datelor (Dynamic
Input – F12).

Imaginea 6.1. Desenarea liniei prin Dynamic Input

Având în vedere că aţi învăţat comanda Dynamic Input într-una dintre lecţiile precedente, acum doar vom aminti ordinea de
introducere a datelor. 
După activarea comenzii LINE, vi se cere să introduceţi coordonatele X și Y ale primului punct. Puteţi da clic oriunde în spaţiul de
lucru sau să introduceţi o coordonată specifică. În acest exemplu din imagine, primul punct este determinat oriunde pe ecran.

Când aţi stabilit primul punct, programul vă cere să introduceţi al doilea punct, prin determinarea lungimii liniei dvs. şi apăsând Tab
pentru a putea să treceţi imediat la următoarea parte a comenzii, şi anume, la determinarea unghiului sub care se află linia. 

Dacă aplicaţi comanda LINE din linia de comandă, atunci aveţi mai multe opţiuni. Prima informaţie se referă la First Point, respectiv
determinarea punctului iniţial al segmentului de dreaptă. Următoarea informaţie din linia de comandă ne cere să stabilim Next
Point, respectiv punctul final al segmentului de dreaptă. 

Puteţi continua să stabiliţi următoarele puncte pentru segmente de dreaptă suplimentare. Următoarea informaţie este Undo şi se
referă la înlăturarea segmentului de dreaptă precedent. Dacă continuaţi să desenaţi şi să creaţi un alt segment de dreaptă, în linia de
comandă veţi vedea şi informaţia Close. Prin Close se subînţelege că al doilea punct al segmentului de dreaptă pe care îl adăugaţi se
va încheia în punctul iniţial pe care l-aţi stabilit.

Notă

Dacă folosiţi opţiunea CLOSE pentru comanda LINE, deşi unite, segmentele de dreaptă vor fi obiecte independente.
 

Comanda Circle

Dacă vreţi să desenaţi un cerc în AutoCAD, trebuie să folosiţi comanda CIRCLE. Comanda poate fi aplicată prin Ribbon, dar şi
tastând C şi Enter în linia de comandă. Aplicând această comandă, vi se cere să definiţi centrul, apoi raza. Dacă vreţi să introduceţi
aceste valori, folosiţi unul dintre modurile deja învăţate de introducere a comenzilor. 

Dacă aplicăm comanda CIRCLE prin linia de comandă, se afişează informaţia care se referă la definirea centrului cercului sau la un alt
mod de definire a acestuia, care este oferit între paranteze. Dacă alegeţi prima modalitate de introducere a datelor, după
determinarea centrului cercului (cu coordonate sau cu un clic într-un anumit loc din spaţiu), vi se va cere să definiţi apoi raza
cercului. 
Dacă alegeţi o altă modalitate de a desena cercul, există trei opţiuni oferite: 3P, 2P şi Ttr (tan tan radius). Alegând opţiunea 3P, creaţi
cercul pe baza a trei puncte care îl definesc. Următoarea opţiune, 2P, presupune crearea cercului pe baza a două puncte pe care le
stabiliţi pentru a defini diametrul cercului. Ultima opţiune se referă la crearea cercului care este tangent pe alte obiecte, unde îi
stabiliţi şi raza dorită. 

Imaginea 6.2. Aplicarea comenzii Circle prin intermediul liniei de comandă 

De aici puteţi concluziona faptul că, în cazul în care executaţi comanda CIRCLE din linia de comandă, aceasta este deja setată la o
metodă de creare a cercului, precum Center sau Radius. Acest lucru înseamnă că trebuie să stabiliţi centrul şi raza pentru a defini
cercul. 

Deoarece ştim că o comandă se poate aplica în mai multe moduri, aceasta nu este singura modalitate de a desena cercul. Selectând
comanda CIRCLE din Ribbon, se deschide meniul cu modalităţile de definire a cercului. Dacă menţineţi cursorul asupra afişajului
desenării cercului, veţi obţine o explicaţie cu privire la utilizarea fiecărei modalităţi în parte. Acest lucru îl puteţi vedea în următoarea
imagine. 
Imaginea 6.3. Aplicarea comenzii Circle din Ribbon, alături de explicaţia ilustrată

1. Center, Radius – se solicită introducerea punctului viitorului centru al cercului, apoi determinarea razei sale.
2. Center, Diameter – această opţiune se aplică la fel ca cea precedentă, însă, în loc de rază, avem diametru.
3. 2-Point – opţiunea se foloseşte pentru desenarea cercului ale cărui poziţie şi dimensiune sunt determinate de punctele care
se află pe diametru.
4. 3-Point – opţiunea se foloseşte pentru desenarea cercului ale cărui poziţie şi dimensiune sunt determinate de trei puncte. Se
poate folosi dacă cercul este circumscris în jurul unui triunghi.
5. Tan, Tan, Radius – comanda se aplică prin determinarea tangentei cercului, apoi a razei sale.
6. Tan, Tan, Tan – opţiunea pentru desenarea cercului prin stabilirea a trei tangente.

Notă

Comanda CIRCLE salvează raza sau diametrul ultimului cerc desenat.

 

Comanda Arc
Dacă vreţi să creaţi un arc în AutoCAD, aceasta o veţi face pe baza a trei puncte. Comanda poate fi aplicată prin Ribbon, dar şi
tastând ARC şi Enter în linia de comandă. Atunci când aplicaţi această comandă, puteţi folosi setările predefinite cu privire la metoda
pentru crearea arcului. Prin această metodă, stabiliţi punctul iniţial, punctul al doilea şi punctul final. Raza arcului şi centrul se
calculează pe baza poziţiei a celor trei puncte pe care le-aţi stabilit. 

Aplicarea comenzii din Ribbon vă oferă mai multe posibilităţi pe care le veţi vedea în continuarea lecţiei în imaginea 6.5. Există câţiva
parametri de bază care definesc arcul şi a căror cunoaştere este necesară pentru a şti ce comandă de creare a arcelor să alegeţi.
Următoarea imagine vă oferă o imagine a principalelor elemente care alcătuiesc arcul. 

 Start point
 Second point
 Endpoint
 Center point
 Radius
 Length of chord
 Included angle (unghiul dintre Start, Center, End)
 Direction (tangenta care merge din Start point)
 Imaginea 6.4. Principalele elemente ale
arcului
 

Imaginea 6.5. Aplicarea comenzii Arc din Ribbon

1. 3-Point – opţiune cu care stabiliţi mai întâi centrul arcului, apoi punctele prin care trece coarda de arc şi punctul final al
arcului. 
2. Start, Center, End – se indică punctul de început, centrul şi capătul cercului.
3. Start, Center, Angle – desenarea arcului se face în sensul invers al acelor de ceasornic, de aceea este necesară cunoaşterea
acestei opţiuni; arcul se desenează cu ajutorul punctului de plecare, al centrului şi al unghiului inclus, care formează sectorul
de cerc dorit.
4. Start, Center, Length – opţiune care se foloseşte prin stabilirea punctului de început, prin determinarea centrului şi a lungimii
şirului care formează un segment inelar al arcului dorit.
5. Start, End, Angle – opţiunea presupune indicarea punctului iniţial şi final, dar şi a dimensiunii unghiului care formează
sectorul de cerc. 
6. Start, End, Direction – opţiunea se foloseşte la fel ca cea precedentă, doar că, în loc de unghi, se stabileşte direcţia tangentei
pe arc.
7. Start, End, Radius – dacă cunoaşteţi punctul iniţial, final şi raza cercului al cărui segment este arcul, folosiţi această opţiune
pentru desenarea sa.
8. Center, Start, End – prima dată introduceţi centrul arcului, apoi punctul iniţial şi cel final. 
 9. Center, Start, Angle – se determină poziţia centrului arcului, apoi a punctului iniţial şi, la final, unghiul dorit. 
10. Center, Start, Length – opţiune care funcţionează la fel ca Start, Center, Length, doar că într-o altă ordine. 
11. Continue – opţiunea oferă posibilitatea de a desena un nou arc circular, în aşa fel încât va fi adăugat automat la elementul
desenat precedent.

Notă:

Fiecare metodă în care stabiliţi centrul, creează arcul în sensul invers al acelor de ceasornic.
 

%%%%%PITANJE_87970%%%%%

Pentru a crea cât mai bine desenul în AutoCAD, trebuie să cunoaştem diferite modalităţi de a desena poligoane. În AutoCAD există
două comenzi care se referă la poligoane. Este vorba de comenzile Rectangle şi Polygon, pe care le vom explica separat. 

Comanda Rectangle

Folosiţi comanda RECTANGLE dacă vreţi să creaţi obiecte dreptunghiulare. Prin aplicarea acestei comenzi, formaţi un obiect alcătuit
din polilinii. 

Comanda o aplicaţi din Ribbon sau prin linia de comandă. Scurtăturile pentru comanda Rectangle sunt RECTANG şi REC şi se folosesc
pentru introducerea în linia de comandă. 

Una dintre cele mai simple modalităţi de creare a unui obiect dreptunghiular este prin determinarea poziţiei primului colţ, iar apoi al
colţului opus. Această procedură este definită în linia de comandă şi reprezintă prima modalitate de creare a obiectului. 
Imaginea 6.6. Comanda Rectangle

Însă, există și alte modalități de a stabili comanda RECTANGLE, care includ opțiunile Area, Dimensions și Rotation.

Selectând opţiunea Area, creaţi un dreptunghi pe baza suprafeţei sale şi a lungimii unei laturi. Opţiunea Dimensions este cea pe care
o veţi folosi cel mai des, deoarece vă oferă posibilitatea introducerii manuale a lungimii şi lăţimii obiectului pe care îl creaţi. Cu
ajutorul opţiunii Rotation, puteţi stabili unghiul de rotaţie.

Notă

Comanda Area se poate folosi și pentru a calcula suprafața anumitor elemente din desene.
 

Dacă folosiţi opţiunile Distance şi Area pentru crearea obiectelor, veţi primi câteva cerinţe în linia de comandă. Una dintre ele
este Length şi se referă la distanţa orizontală. Apoi avem Width, care se referă la distanţa verticală. Dacă vreţi să rotiţi obiectul,
atunci Length din linia de comandă se referă la distanţa pe lungimea unghiului de rotaţie, iar opţiunea Width la distanţa de la unghiul
de rotaţie. 
Imaginea 6.7. Opţiunile Distance şi Area

Când se foloseşte opţiunea pentru introducerea dimensiunilor, avem posibilitatea de a determina, cu ajutorul cursorului, care va fi
orientarea obiectului creat. Mutând cursorul pe ecran, obţineţi afişajul poziţiei obiectului pe desen. Aveţi această alegere înainte de
a defini un al doilea punct. 

Notă

Cu comanda RECTANGLE creăm polilinii, astfel încât la selectarea oricărei părţi a obiectului, selectaţi întregul obiect şi, ca atare, îl şi
modificaţi. 
 

Comanda Polygon

Comanda POLYGON este utilă când vreţi să creaţi o formă geometrică poligonală regulată. 

Comanda o aplicaţi din Ribbon, însă ea nu se observă de la prima vedere. Cu un clic pe săgeata de lângă comanda Rectangle, se
deschide meniul drop-down, de unde puteţi selecta comanda POLYGON. Comanda se aplică din linia de comandă cu scurtătura POL. 
Imaginea 6.8. Comanda Polygon

Comanda funcţionează astfel încât, mai întâi, selectaţi câte laturi va avea poligonul. Apoi trebuie să urmăriţi indicaţiile din linia de
comandă. Determinaţi centrul cercului imaginar, care poate fi înscris sau circumscris şi pe care îl definiţi prin tastarea razei. 

Imaginea 6.9. Opţiunile comenzii Polygon

A doua opţiune pentru crearea poligonului este selectarea opţiunii Edge în linia de comandă. Atunci stabiliţi poziţia poligonului şi
lungimea laturii. 

Este important de menţionat că indiferent de opţiunea de creare a poligonului pe care o veţi alege, întotdeauna se va forma un
obiect cu laturi de aceeaşi lungime.

Imaginea 6.10. Cercul circumscris, înscris şi latura poligonului 

  Bara de status este alcătuită din iconiţele care prezintă aşa-numitele setări de desen, pe care le puteţi aprinde sau stinge la
nevoie, cu ocazia desenării cu un clic pe iconiţă sau cu ajutorul scurtăturilor de pe tastatură. Setările pentru toate
instrumentele se fac la fel, cu un clic dreapta pe bara de status şi selectaţi Settings/Drafting Settings. Pentru a creşte viteza şi
eficienţa desenării, în special când sunt desene de mari dimensiuni şi cu elemente solicitante, se foloseşte GRID. Grid
reprezintă o reţea dreptunghiulară a pătratului. Crearea desenului alături de utilizarea Grid-ului, deseori, se compară cu
desenarea pe o hârtie milimetrică, datorită aspectului său specific. Grid se activează apăsând tasta F7. SNAP mode limitează
deplasarea cursorului până la punctele care sunt definite de către utilizator. Când este activat doar Snap mode, mutarea
cursorului pe ecran creează impresia că se lipește cursorul după punctele invizibile în spaţiu. Snap se activează cel mai des
odată cu instrumentul Grid. Snap se activează prin intermediul tastaturii, cu ajutorul tastei F9. În AutoCAD, accentul este pus
pe crearea desenului cu o mare precizie. O modalitate de a se obţine această precizie este prin activarea lui ORTHO Mode, în
modul deja adoptat, cu un clic pe iconiţa corespunzătoare sau apăsând tasta F8. Ortho Mode presupune deplasarea doar în
direcţii ortogonale, respectiv cursorul mouse-ului se deplasează pe ecran numai pe axa X sau numai pe axa Y. Activând Ortho
Mode automat, se dezactivează Polar şi invers.  Osnaps  se folosesc în AutoCAD pentru selectarea punctelor, aşa-numitele
legări în desen. Este vorba de un punct caracteristic al obiectelor create, de care se va lega cursorul atunci când se află în
apropierea punctului respectiv, care este definit prin OSNAP activat. Osnaps sunt foarte utili la desenare în AutoCAD,
deoarece cresc precizia şi asigură acuratețea obiectelor create. Fiecare obiect în AutoCAD este caracterizat de puncte
specifice, pe care le puteţi vedea atunci când manipulaţi aceste obiecte. Aceste puncte se numesc markere. Cunoaşterea
instrumentului POLAR, în multe situaţii, va creşte productivitatea desenării dvs., precum şi exactitatea creării obiectelor.
Setările se află în cadrul dialogului Drafting Settings, care poate fi accesat în modul deja menţionat, cu clic dreapta pe
instrumentul din bara de stare. Instrumentul este activat prin intermediul tastaturii, cu un clic pe tasta F10.

Setările grafice din bara de status

În cadrul acestei lecţii veţi învăţa setările legate de următoarele instrumente: Snap, Grid, Ortho Mode, Polar Tracking, Object
Snap și Object Snap Tracking. Fiecare instrument menţionat are propria iconiţă care se află în colţul din partea stângă jos a ecranului
şi care este parte constitutivă a barei de status. Cunoaşterea acestor instrumente este foarte importantă, deoarece vă uşurează
crearea obiectelor şi manipularea acestora.
Imaginea 7.1. Grid activ

Instrumentele Snap şi Grid 

Pentru a creşte viteza şi eficienţa desenării, în special, când este vorba de desene de mari dimensiuni şi cu elemente solicitante, se
foloseşte GRID.

Grid-ul reprezintă o reţea dreptunghiulară, care, mai demult în AutoCAD, era alcătuită din puncte care se întindeau peste câmpurile
pe care le marca utilizatorul. Noile versiuni ale AutoCAD-ului au schimbat aspectul Grid-ului, care nu mai este sub formă de distanţe
punctate, ci sub forma unei reţele de pătrate. Crearea reţelei alături de utilizarea gridului se poate compara cu desenarea pe hârtie
milimetrică datorită aspectului său specific. Utilizarea Grid-ului vă ajuta la aranjarea obiectelor şi la vizualizarea distanţei dintre ele. 

Grid-ul se activează cu un clic pe iconiţa care devine albastră, atunci când instrumentul este activ sau apăsând tasta F7. Ne putem da
seama foarte uşor de faptul că Grid-ul este activat, datorită aspectului caracteristic al spaţiului de lucru, atunci când
instrumentul este activ.
Imaginea 7.2. GRID activat
 

SNAP mode limitează mişcarea cursorului până la punctele care sunt definite de către utilizator. Când Snap mode este activat,
mişcarea mouse-ului pe ecran creează impresia că se lipește cursorul de puncte invizibile în spaţiu, spre deosebire de mişcarea liberă
a cursorului, atunci când acest instrument este dezactivat. Uneori, este mai util ca la crearea desenului să legaţi cursorul de puncte
determinate cu exactitate pe desen şi de distanţele definite, iar în astfel de cazuri, în ajutor vă vine instrumentul Snap. 

Din acest motiv, Snap se activează, cel mai frecvent, simultan cu instrumentul Grid. Snap se activează la fel ca Grid, doar că
scurtătura sa de pe tastatură este F9.

Setările pentru aceste instrumente, precum şi pentru toate celelalte care se află în seria lor, se fac cu un clic dreapta pe iconiţă şi
prin selectare, în acest caz, a tab-ului Snap and Grid din fereasta Drafting Settings. Aici se pot face toate setările necesare pentru
determinarea distanţei dintre puncte, atât pe axa X, cât şi pe axa Y.

Ortho Mode

În AutoCAD, accentul este pus pe crearea desenului cu o mare precizie. O modalitate de a obţine această precizie este
tastând ORTHO Mode în modul deja adoptat, cu un clic pe iconiţa corespunzătoare sau cu un clic pe tasta F8.

Ortho Mode presupune deplasarea doar în direcţii ortogonale, respectiv cursorul mouse-ului se deplasează pe ecran doar pe axele X
şi Y. Activând Ortho Mode, automat se dezactivează Polar şi invers. Activarea lor simultană nu este posibilă, deoarece regimul de
funcţionare al acestor două instrumente se află în opoziţie. 

Instrumentul Osnap

Osnap-urile se folosesc în AutoCAD pentru selectarea punctelor, respectiv a aşa-numitelor legături în desen. Este vorba de puncte
caracteristice ale obiectelor create de care se va lega cursorul când se găseşte în aproprierea punctului respectiv, care este definit
prin OSNAP-ul activ. Osnap-urile sunt foarte utile, deoarece cresc precizia şi asigură acuratețea obiectelor create. În figura
următoare puteţi vedea cum arată fereastra când nu se foloseşte Osnap şi cum arată când instrumentul Osnap este activ.
Imaginea 7.3. Osnap activat şi dezactivat

Fiecare obiect în AutoCAD este caracterizat de puncte specifice, pe care le puteţi vedea când manipulaţi aceste obiecte. Vizibilitatea
acestor puncte o puteţi controla prin poziţionarea cursorului pe iconiţa OSNAP în colţul din partea stângă jos a ecranului. Aici, daţi
un clic dreapta şi selectaţi opţiunea Settings. Veţi observa că şi înainte de selectarea opţiunii Settings este accesibilă lista punctelor
specifice activate şi dezactivate. Însă, cel mai sigur mod este deschiderea ferestrei Settings şi setarea punctelor pe care le veţi folosi
cel mai des cu ocazia desenării, dar şi activarea lor temporară în funcţie de situaţiile cu care vă întâlniţi în crearea desenului. 

Acesta nu este singurul mod de aplicare şi de setare a comenzii. Dacă ţineţi apăsată tasta Shift şi daţi un clic dreapta, se deschide o
listă care conţine şi fereastra Settings. Bineînţeles, acest regim de lucru poate fi stabilit şi prin linia de comandă, prin tastarea
comenzii OSNAP şi Enter. În imaginea următoare puteţi vedea punctele specifice a trei obiecte de bază, pe care le puteţi crea în
AutoCAD, şi anume: linia, cercul şi arcul. 
Imaginea 7.4. Puncte specifice ale obiectelor de bază

Pentru cele trei obiecte prezentate, sunt incluse următoarele puncte: 

 Endpoints: reprezintă punctele finale ale obiectelor, acestea fiind marcate cu pătrate;
 Midpoint: reprezintă punctul de mijloc al obiectului, acesta este marcat cu un triunghi;
 Center point: reprezintă centrul obiectului şi este marcat cu un cerc;
 Quadrants: reprezintă cadranele marcate cu romburi, acestea fiind punctele de pe crucea imaginară, ce împarte cercul în 4
părţi.

Punctele caracteristice sunt afişate cu simboluri care se numesc markere.

Markerul apare de fiecare dată când duceţi cursorul peste punctul de conectare, respectiv peste punctul Osnap. Există câteva tipuri
de markere: 

 Endpoint – această opţiune se foloseşte pentru a duce cursorul la cel mai apropiat punct final în raport cu poziţia cursorului;
 Midpoint – tinde să lege cursorul cu punctul de mijloc al obiectului desenat;
  Center – după cum îi spune şi numele, se leagă de centrul cercului, arcului sau elipsei;
 Node – această opţiune se foloseşte pentru legarea cursorului de obiectul punctat, de punctul pentru definirea cotei sau de
punctul textului de cotă;
 Quadrant – se foloseşte pentru legarea cursorului cu punctele romburi de pe cerc, arc sau elipsă;
 Intersection – opţiune care leagă cursorul de punctul intersecţiei a două obiecte desenate;
 Extension – această opţiune reprezintă prelungirea temporară a liniei; apare sub formă de linie punctată, care este
disponibilă cu ocazia trecerii cursorului după punctul final al obiectului;
 Insertion – această opţiune leagă cursorul de punctul de introducere a blocului, a formei sau a textului;
 Perpendicular – leagă cursorul cu punctul pentru a crea un unghi drept pe obiectul desenat;
 Tangent – cursorul se leagă de punctul cercului sau al arcului de unde se va forma tangenta pe obiect;
 Nearest – cursorul se leagă de cel mai apropiat punct de pe obiectul desenat;
 Parallel – desenează vectorul paralel cu un alt obiect, de fiecare dată când îl solicită un alt punct al vectorului;
 None – dezactivarea temporară a tuturor opţiunilor.

Când sunt activate mai multe Osnap-uri, programul funcţionează astfel încât leagă cursorul de punctul corespunzător al celei mai
propiate zone de sensibilitate a Osnap-ului. În următoarea imagine veţi vedea cum se leagă cursorul de markere în funcţia de poziţia
sa. 

 
Imaginea 7.5. Puncte specifice ale obiectelor de bază  

În imaginea 7.5. vedeţi că, dacă cursorul este mai aproape de punctul final al obiectului, apare markerul Endpoint. Dacă acesta este
mai aproape de axa imaginară a simetriei obiectului, va apărea markerul Midpoint.

 
Trebuie menţionat şi că există o setare specială pentru zona sensibilităţii instrumentului Osnap, precum şi pentru activarea sa. 

Imaginea  7.6. Activarea zonei sensibilităţii 

 Imaginea 7.7. Activarea zonei sensibilităţii

Această opţiune este dezactivată, iar imaginea de mai sus prezintă un pătrăţel verde, adică markerul în zona sensibilităţii, care este,
de asemenea, prezentată cu un pătrat. Prima imagine prezintă cursorul şi o parte din obiect, înainte de aplicarea comenzii. După
aplicarea comenzii, puteți vedea că în a doua imagine, zona din jurul markerului Endpoint are aceeaşi dimensiune ca markerul. Însă,
după creşterea zonei sensibilităţii, vedeţi deosebirea dintre ea şi dimensiunea markerului. 

Notă

Fiecare obiect care se creează în AutoCAD are cel puţin un punct caracteristic. 
 

Instrumente Polar și PolarSnap

Cunoaşterea instrumentului POLAR, în multe situaţii, va creşte productivitatea desenării dvs., precum şi precizia creării obiectelor.
Datorită lui PolarSnap, veţi avea posibilitatea de a crea obiecte cu mare precizie şi viteză. Pentru a profita de toate beneficiile acestui
instrument, trebuie să faceţi anumite setări.
Setările se află în cadrul dialogului Drafting Settings, la care se ajunge în modul deja menţionat, făcând clic dreapta pe instrument în
linia de status. Instrumentul se activează prin scurtătura de pe tastatură, apăsând tasta F10.

Ca parte a setărilor Polar Tracking, aveţi următoarele posibilităţi pentru setare, pe care le puteţi urmări şi în imaginea 7.8.

1. activarea razei polare;

2. este oferită lista unghiurilor care vă ajută să măriţi sau să reduceţi înmulţirea razelor polare la mutarea cursorului;
3. selectaţi unghiurile care nu sunt oferite în listă, ci sunt formate la cererea dvs.;
4. definirea unghiului suplimentar de care aveţi nevoie;
5. ștergerea unghiului suplimentar de pe listă;
6. prezentarea unghiului razei polare ca unghi absolut;
7. prezentarea unghiului razei polare ca relativă comparativ cu ultimul segment desenat.

Utilizarea sarcinii polare are multe avantaje. În primul rând, vă puteţi lega cu ușurință de raze folosind unghiuri predefinite în timp ce
mutaţi cursorul în spaţiul modelului. Raza polară este, de departe, mai flexibilă decât, de exemplu, regimul de muncă Ortho,
deoarece, în acesta, cursorul este legat doar de mișcările axelor X și Y, spre deosebire de instrumentul Polar inclus, care oferă o
anumită libertate în mişcare, pe care o definiți dvs.
Imaginea 7.8. Setarea Polar Tracking

 
În fila Snap and Grid puteţi efectua setările în legătură cu conectarea cursorului cu punctele care se vor folosi pentru lucrul cu
semnul polar. Dacă marcaţi PolarSnap (1), se va deschide posibilitatea pentru setarea opţiunii doi.

Imaginea 7.9. Setările Snap and Grid

Puteţi observa că o mulțime de comenzi şi instrumente din AutoCAD se activează sau dezactivează apăsând taste funcţionale. Poate
ar fi cel mai bine să faceţi verificarea comenzilor învăţate şi deplasarea lor folosind tastele funcţionale, cu ajutorul următorului tabel:

Opțiune Descriere

F1 prezintă Help

F3 activează şi dezcativează OSNAP  

F7 activează şi dezactivează GRIDMODE  

F8 activează şi dezactivează ORTHOMODE  

F9 activează şi dezactivează SNAPMODE  

F10 activează şi dezactivează Polar Tracking  

F11 activează şi dezactivează Object Snap Tracking   

F12 activează şi dezactivează Dynamic Input 

 
Tabelul 7.1. Aplicarea tastelor funcţionale

%%%%%PITANJE_87971%%%%%
  Crearea desenului este procesul care se desfăşoară în faze şi trebuie văzut ca atare. Obiectele pe care le desenaţi, le puteţi
organiza în grupe logice şi să formaţi straturile, adică Layere pe desen. Pentru fiecare strat se poate defini o anumită culoare,
tip şi grosimea liniei pentru elementele care aparţin stratului. Pentru a gestiona mai uşor straturile în AutoCAD, cel mai bine
este să se folosească comanda LA în cadrul liniei de comandă sau să porniţi LAYER PROPORTIES, respectiv prima iconiţă din
şir, în panoul LAYERS, pe Ribbon. Linia de comandă vă oferă posibilitatea de a stabili unele comenzi importante pentru
gestionarea straturilor. În afara comenzii pentru Layer Proporties, veţi folosi şi comanda LAYMCUR, care se referă la
marcarea obiectelor acelui strat care vreţi să devină curent (Current). În afară de această comandă, este importantă şi
comanda LAYERP, care activează stratul activ precedent pe care l-aţi folosit. Când este vorba de gestionarea straturilor de
pe Paleta LAYERS, veţi vedea în lista straturilor care are două funcţii de bază. Una se referă la faptul că în orice moment, în
timp ce desenaţi, puteţi vedea stratul în care faceţi asta, respectiv care strat este activ. La fel, selectând oricare obiect pe
desen, puteţi vedea cărui strat aparţine. Cu siguranţă aţi observat că atunci când se inițiază orice desen din AutoCAD, printre
straturi există întotdeauna un strat care apare peste tot în lista straturilor. Este vorba de stratul oferit în avans, care se
numeşte zero (Layer 0). Astfel, oricare desen nou în AutoCAD se creează având cel puţin un strat. Acest strat nu poate fi
gestionat, respectiv să-i schimbaţi numele sau să-l ştergeţi, astfel că este cel mai bine să fie văzut ca o zonă neutră şi ca strat
care va fi util la crearea blocurilor.

Organizarea desenelor pe straturi

În această lecţie, veţi învăţa cum să folosiţi desenul cât mai eficient posibil şi cum să organizaţi obiectele care se află în el. Layer sau
strat este instrumentul din AutoCAD care poate fi foarte util la crearea desenului, dacă stăpâniţi utilizarea acestuia cu succes. 

Crearea desenului este un proces care se desfăşoară după faze şi care trebuie văzut ca atare. În plus, există şi anumite elemente ale
desenului care trebuie să prezinte o unitate specială. Dacă observaţi lucrurile în acest fel, de exemplu, aceste coloane de obiecte le
puteţi prezenta ca o unitate, pereţii ca alta, mobila, dacă o folosiţi pe desen, ca o unitate specială, apoi obiectele sanitare etc. Toate
aceste elemente le puteţi clasifica după straturi şi prin includerea sau excluderea straturilor să controlaţi afişarea lor pe desen. 
Acest lucru este foarte important dacă la realizarea unui desen colaborează câţiva ingineri, deoarece fiecare are propriile simboluri
pe care le foloseşte, aşadar, prin excluderea sau includerea lor, următorul colaborator poate continua partea sa de muncă. 

Pentru fiecare strat se poate defini o anumită culoare, tipul şi grosimea liniei pentru elementele care aparţin stratului. După această
lecţie veţi învăţa cum se folosesc straturile şi cum să organizaţi desenele cu ajutorul lor.

Stratul şi utilizarea sa

Dacă vreţi să gestionaţi cu succes datele dintr-un proiect, trebuie organizate straturile în desen prin crearea grupelor logice de
obiecte. Astfel, controlaţi ceea ce vreţi să se prezinte pe desen. Dacă creaţi stratul cu mobila, atunci prin simpla ștergere a acestui
strat, eliminaţi mobilierul de pe desenul pe care lucraţi. 

Utilizarea straturilor pe calculator este echivalentă cu utilizarea hârtiei de calc la desenarea cu mâna. Suprapunând părţile desenului,
formaţi o imagine despre întregul proiect, dar cu posibilitatea de a observa în fiecare moment unele părţi ale obiectului, dacă vă
interesează separat. 

Următorul tabel reprezintă un exemplu de organizare a elementelor pe straturi prin formarea grupelor logice ale obiectelor şi, în
conformitate cu asta, sunt clasificate pentru ca desenul să fie organizat cât mai bine. 

Numele stratului Obiectele care îi aparţin  

WALLS Toate elementele pe desen care reprezintă zidurile
WINDOWS Toate elementele pe desen care reprezintă deschizături   
DOORS Toate elementele pe desen care reprezintă uşi 
CONSTRUCTION Toate elementele constructive pe desen   
HATCH Toate haşurile folosite pe desen  
TEXT Toate elementele textuale ale desenului 

Tabelul 10.1. Organizarea elementelor după straturi

În timpul lucrului, în funcţie de tipul desenului pe care îl creaţi, decideţi singuri cum este cel mai bine să se organizeze obiectele pe
desen. Veţi avea nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a vă obişnui cu utilizarea straturilor, dar cu timpul veţi înţelege care
este avantajul acestei organizări a obiectelor create.

O altă informaţie pe care trebuie să o ştiţi se referă la lucru în companii. De obicei, fiecare companie are propriile caiete în legătură
cu denumirile straturilor şi cu celelalte tipuri de marcaj a desenului. Aceasta este, cu siguranţă, o circumstanţă atenuantă, deoarece
este suficient să preluaţi un desen de la un coleg şi să-l folosiţi ca o bază pentru lucru, deoarece veţi avea o perspectivă în utilizarea
straturilor, denumirile lor şi ceea ce le aparţine. 

Pentru a gestiona mai uşor straturile în AutoCAD, cel mai bine este să folosiţi comanda LA în cadrul liniei de comandă sau de a
iniţia LAYER PROPORTIES, respectiv prima iconiţă din şir, din panoul LAYERS, pe Ribbon.

Imaginea 10.1. Layer Proporties de pe Ribbon

Atunci când inițiați comenzile menţionate, se deschide fereastra cu toate setările necesare de care aveţi nevoie pentru organizarea
straturilor. În următoarea imagine veţi vedea cum arată lista cu setări. Fiecare setare o faceţi cu un clic pe iconiţe, indiferent dacă
este vorba de iconiţe încadrate în imaginea ataşată sau setările din lista straturilor. 
Imaginea 10.2. Layer Properties

1. New Layer (Alt+N) – creaţi şi denumiţi un strat nou;

2. New Layer VP Frozen in All Viewports – creaţi un strat nou care va fi îngheţat pe toate listele;
3. X – folosiţi această opţiune pentru ştergerea straturilor, dar nu puteţi şterge stratul curent sau pe cel care conţine
elementele din desen;
4.  – această opţiune se foloseşte pentru a face stratul curent (Current), dar există şi o altă modalitate de a face asta cu
dublu clic pe strat;
5. Lista straturilor – selectând stratul, alegeţi culoarea, tipul şi grosimea liniei, transparenţa, stilul şi statusul pentru imprimare,
precum şi descrierea stratului. 

Notă
 Folosiţi straturile pentru organizarea obiectelor pe baza aspectului, funcţiei sau a altor caracteristici. Astfel veţi controla grupe de
obiecte în desen.
 

În listra straturilor, pe lângă fiecare nume al stratului, puteţi vedea iconiţele care determină statusul stratului şi care vor fi explicate
în continuarea lecţiei. La fel veţi observa şi că, dând un clic pe iconiţa cu culori, deschideţi cadrul pentru dialogul în care puteţi seta
ce culoare vreţi pentru straturile dvs.
Imaginea 10.3. Selectarea culorii 

Celelalte setări, în special când este vorba de selectarea liniilor pe care vreţi să le folosiţi în AutoCAD, vor fi explicate în următoarea
linie. În cadrul listei straturilor, veţi găsi şi o setare care se numește Transparency.
Imaginea 10.4. Setarea transparenţei stratului

Transparenţa straturilor se determină la fel ca şi celelalte setări din lista straturilor şi valoarea transparenţei stratului,
adică transparency value, variind între 0-90%. Funcţia transparenţei este de a face straturi transparente pentru a putea vedea ce se
ascunde sub stratul respectiv. În imaginea următoare veţi vedea diferite grade de transparenţă ale haşurii şi cum se exprimă pe
desenul la care lucraţi. 
Imaginea 10.5. Diferite grade de transparenţă

Linia de comandă vă oferă posibilitatea de a stabili unele comenzi importante pentru gestionarea straturilor. În afara comenzii
pentru Layer Proporties, veţi folosi şi comanda LAYMCUR, care se referă la marcarea obiectelor acelui strat care vreţi să fie curent
(Current). În afară de această comandă, este importantă şi comanda LAYERP, care activează stratul precedent activ pe care l-aţi
folosit. 

Când este vorba de gestionarea straturilor de pe Palette LAYERS, putem observa lista straturilor care are două funcţii de bază. Una
se referă la faptul că în fiecare moment în care desenaţi, puteţi vedea stratul în care faceţi asta, respectiv care este stratul activ. La
fel, selectând orice obiect pe desen, puteţi vedea cărui strat aparţine.
Imaginea 10.6. Informaţii despre straturi

Pe lângă lista straturilor, există iconiţe care reprezintă aşa-numitul statusul stratului. Dacă vreţi să schimbaţi caracteristicile
straturilor, faceţi asta în Layers Proporties, iar cu un clic pe aceste iconiţe determinaţi statusul stratului.

1. Dacă becul este aprins, obiectele care apaţin stratului sunt vizibile; dacă becul este stins, obiectele nu sunt vizibile, dar se
regenerează; 
2. Dacă este vizibilă iconiţa soarelui, aceasta înseamnă că stratul este dezgheţat şi că obiectele sunt vizibile; dacă este prezentat
un fulg, obiectele în strat nu sunt vizibile şi nu se iau în considerare la regenerarea desenului; 
3. Dacă lacătul este deschis, înseamnă că puteţi alege şi schimba obiecte în strat; dacă lacătul este închis, atunci nu puteţi alege
şi nici schimba obiectele; 

Notă
 Caracteristicile stratului în care lucraţi momentan se vor transmite pe noul strat când lucraţi, ceea ce uneori vă poate uşura
ajustarea caracteristicilor stratului. 

Imaginea 10.7. Informaţii despre straturi

Pe panoul LAYERS există câteva iconiţe care vor fi utile în lucru şi acum vor fi explicate separat.

1. Off – puteţi selecta obiectele din strat pe care vreţi să le dezactivaţi.

2. On – puteți selecta obiectele din strat pe care vreți să le activați.
3. Isolate – puteţi să selectaţi obiectele din stratul pe care vreţi să-l izolaţi. 
4. Unisolate – distruge comanda precedentă Isolate;
5. Freeze – puteţi selecta obiectele din stratul pe care vreţi să-l îngheţaţi.
6. Thaw all layers – puteți să selectați obiectele din strat pe care le-ați înghețat și să le dezghețați.
7. Lock – puteți să blocați obiectele din stratul dorit.
8. Unlock – puteți să deblocați obiectele din stratul dorit.
9. Make Current – selectaţi obiectele care vor deveni parte constitutivă a stratului activ. 
10. Match –marcaţi obiectul ale cărui caracteristici vreţi să le transmiteţi pe alte obiecte.
%%%%%PITANJE_88016%%%%%

Layer 0

Cu siguranţă aţi observat că, cu ocazia mişcării oricărui desen din AutoCAD, printre straturi există întotdeauna un strat care apare
peste tot în lista straturilor. Este vorba de stratul oferit în avans, care se numeşte zero (Layer 0). Astfel, orice desen nou în AutoCAD
se creează în așa fel încât să mai aibă cel puţin un strat. Deci, dacă nu aţi observat până acum, trebuie să acordați atenţie la desenele
pe care le deschideţi, în special la cele care vin de la diferite specializări, cum întotdeauna printre straturi există Layer 0.

Nu puteți gestiona acest strat, respectiv să-i schimbaţi numele sau să-l ştergeţi. AutoCAD foloseşte acest strat pentru a stabili setările
previzibile pentru obiecte, precum blocuri, despre care vom discuta în următoarele lecţii, indiferent de denumirile celorlaltor
straturi.

Vizualizați acest strat ca o zonă neutră şi stratul care va fi util la crearea blocurilor. Dacă creaţi obiectele în stratul zero, să ştiţi că le
puteţi muta liber în oricare alt strat, de fiecare dată când doriţi. 

Pentru a stăpâni cât mai bine gestionarea straturilor, priviţi următoarea listă cu cele mai importante caracteristici care vor fi utile la
organizarea desenului la care lucraţi.

 Conţinutul stratului care este închis nu poate fi marcat.

 Conţinutul stratului îngheţat nu se afişează pe ecran şi nu participă la regenerarea desenului. 
 Întotdeauna este posibil ca un singur strat să fie curent (Current).
 Stratul curent nu poate îngheţa. 
 Obiectele create să fie întotdeauna în stratul curent, corespunzător. 
 Obiectele copiate moştenesc caracteristicile generale ale straturilor, precum stratul, culoarea, tipul şi grosimea liniei. 
 Ulterior pot fi schimbate caracteristicile generale ale obiectelor. 
 Layer 0 există în fiecare desen şi nu poate fi şters.
  Caracteristicile obişnuite ale obiectelor sunt: stratul (Layer), culoarea (Color), tipul liniei (Linetype) şi grosimea liniei
(Lineweight). Caracteristicile obiectului determină aspectul obiectului respectiv, atât pe ecran, cât şi cu ocazia imprimării.
Aceste setări le puteţi vedea pe Ribbon, în cadrul panoului PROPERTIES.
 Setarea caracteristicilor care sunt By Layer se atribuie obiectelor pentru a li se stabili o anumită culoare, tipul de linie,
grosimea liniei şi stilul de imprimare. Dacă atribuiţi astfel caracteristicile obiectului, este echivalent cu atribuirea individuală a
unei culori, cu stabilirea tipului şi a grosimii liniei. După cum aţi învăţat deja până acum, cu un clic pe săgeata de lângă
numele Properties, obţineţi un panou extins cu instrumente, unde se ascunde şi setarea care ține de transparenţa obiectelor
create. În afara comenzii TRANSPARENCY, avem şi comanda LIST. Transparenţa obiectelor este o caracteristică importantă,
din simplu motiv că prin intermediul ei controlaţi vizibilitatea obiectelor pe desen. Comanda care oferă principalele informaţii
despre obiect, este comanda LIST. În afară de această modalitate de a schimba caracteristicile obiectelor, există şi o pensulă
care se numeşte MATCH PROPERTIES. La utilizarea comenzii MATCH PROPERTIES, trebuie să ţineţi minte să aplicaţi
caracteristicile obiectului sursă la obiecte ţintă. Dacă stabiliţi comanda prin linia de comandă, puteţi face acst lucru
scriind MATCHPROP şi, cu un clic pe tasta Enter, veţi activa comanda. PROPERTIES vă oferă caracteristicile care sunt
organizate pe unităţi, respectiv după carduri, în funcţie de tipul de informaţii pe care le oferă. QUICK SELECT vă oferă
posibilitatea de a stabili parametri pe baza cărora obiectele vor fi selectate. Comanda o puteţi stabili şi de pe linia de
comandă, dacă tastaţi QSELECT şi apăsaţi tasta Enter. Tipurile de linii nu sunt nimic altceva decât atributele obiectelor care
determină cum vor arăta obiectele create pe desen şi cu ocazia imprimării. 

Proprietăţile obiectelor şi modificarea lor

În această lecţie vom explica ce sunt proprietăţile obiectelor şi de ce sunt acestea importante în gestionarea straturilor. De
asemenea, vom vorbi despre cum se modifică aceste caracteristici şi cât este de important să cunoaşteţi utilizarea
panourilor LAYERS şi OBJECT PROPERTIES.

Fiecare obiect creat în desen are anumite proprietăţi care se reflectă prin anumite caracteristici ale sale, precum culoarea, grosimea
sau tipul de linie. În timpul lucrului pe desene, veţi schimba proprietăţile obiectelor create, iar cel mai simplu mod de a face acest
lucru este cu ajutorul instrumentelor LAYERS şi OBJECT PROPERTIES.
Această lecţie vă va oferi posibilitatea de a defini diferite proprietăţi ale obiectelor, de a determina proprietăţile curente ale
obiectelor, dar şi de a schimba proprietăţile fără a le şterge de pe desen. Utilizarea AutoCAD-ului trebuie să vă asigure o desenare
cât mai eficientă. Pentru acest lucru, cea mai eficientă metodă pentru schimbarea proprietăţilor numărului mic de obiecte cu
ajutorul atribuirii directe a caracteristicilor se face cu ajutorul comenzilor LAYERS şi OBJECT PROPERTIES.

Caracteristicile normale ale obiectelor sunt: stratul (Layer), culoarea (Color), tipul de linie (Linetype) şi grosimea liniei (Lineweight).
Caracteristicile obiectului determină aspectul obiectului atât pe ecran, cât şi la printare. În imaginea următoare sunt prezentate
setările obişnuite, respectiv By Layer, stabilit din timp. Aceste setări le puteţi vedea pe Ribbon, în cadrul panoului PROPERTIES.

Imaginea 11.1. Panel Properties

Setarea caracteristicilor, și anume By Layer, se atribuie obiectelor pentru a li se stabili o anumită culoare, tip de linie, grosimea liniei
şi stilul de imprimare. Dacă atribuiţi astfel caracteristicile obiectului, este echivalent pe deplin cu atribuirea separată a unei culori și
stabilirea tipului şi a grosimii liniei. În cazul în care caracteristicile sunt definite în straturi, atunci acel obiect creat cu opţiunea By
Layer preia în totalitate caracteristicile a tot ce este dat în setările pentru strat. Dacă în timpul desenării decideţi să schimbaţi, de
exemplu, culoarea, aceasta va fi schimbată automat şi va fi atribuită tuturor obiectelor care aparţin stratului respectiv.

Caracteristicile, precum culoarea, tipul liniei şi grosimea liniei obiectului, nu ar trebui schimbate, adică nu ar trebui să fie în afara
setării By Layer. Puteţi face acest lucru doar dacă este cu adevărat necesar, deoarece puteţi produce o confuzie în desen. Privind
desenul şi completarea sa, vă va fi mai uşor să vă descurcaţi pe desen dacă obiectele sunt bine organizate după straturi şi
dacă toate aparţin straturilor stabilite tocmai cu aceste caracteristici.
O modalitate de a controla caracteristicile obiectelor este direct prin panou. Trebuie doar să selectaţi obiectul şi să daţi clic pe
săgeţile aflate lângă numele By Layer. Pe lista care se deschide găsiţi culoarea, grosimea şi tipul liniei care vă corespunde în
momentul respectiv al răspunsului. Dacă aveţi mai multe obiecte cu care trebuie să schimbaţi caracteristicile, selectaţi câteva
simultan, astfel încât să le puteți modifica tuturor caracteristicile.  

Notă

Dacă doriți să schimbaţi caracteristicile pentru un număr mai mare de obiecte, obişnuiți-vă ca după modificări să apăsaţi
tasta ESC pentru a nu atribui accidental caracteristicile altor obiecte.
 

După cum am menţionat până acum, cu un clic pe săgeata de lângă denumirea Properties, obţineţi un panou extins cu instrumente,
în care se ascunde şi setarea în legătură cu transparenţa obiectelor create. În afara comenzii TRANSPARENCY, aici mai avem şi
comanda LIST.
Imaginea 11.2. Comenzile Transparency şi List 

Transparenţa obiectelor este o caracteristică importantă, din simplu motiv că, prin intermediul ei, controlaţi transparenţa obiectelor
pe desen. Această caracteristică s-a dovedit a fi foarte importantă când este vorba de crearea bazelor pentru iluminat, bazele zidirii
sau dărâmării, respectiv orice tip de desene la care este important să aveţi un tip de bază care vă va uşura munca. 

Informaţiile despre obiectele care se află pe desen le obţineţi în mai multe feluri. Însă, există comanda care oferă principalele
informaţii despre obiect şi în practică s-a dovedit că se foloseşte cel mai des, aceasta fiind comanda LIST.

În partea precedentă a fost deja descris unde se află comanda pe Ribbon, iar acum se va descrie stabilirea comenzii prin linia de
comandă. Aceasta o veţi face introducând LI și apăsând tasta Enter.

Imaginea 11.3. Comanda List

Deasupra liniei de comandă apare lista cu date despre obiect. Ceea ce veţi avea adesea nevoie, în special când vă aflaţi în situaţia de
a face tabele cu analiza suprafeţei, este Area şi Perimeter. Aceste date sunt încercuite în imaginea ataşată. 

Notă

Dacă după stabilirea comenzii LIST, marcaţi câteva obiecte, informaţiile despre ele vor fi listate după ordinea marcării pe desen.
 

Match Properties

În afară de acest mod de schimbare a caracteristicilor obiectelor, există şi o pensulă care se numeşte MATCH PROPERTIES. În timp ce
veţi desena, cu siguranţă se va întâmpla să desenaţi un obiect care se află în stratul greşit sau să nu puteţi schimba stratul tocmai în
acel moment. Soluţia este pensula din panoul CLIPBOARD. 

Imaginea 11.4. Match Properties

Pensula vă va oferi posibilitatea de a transmite foarte uşor şi simplu caracteristicile unui obiect către alte obiecte. Aceasta este o
comandă foarte practică, pe care o veţi folosi destul de mult în desen, în special dacă aveți de-a face cu desene mai
complexe. Desenul tipic conţine multe obiecte, dintre care fiecare are propriile caracteristici pentru unele obiecte sau tipuri de
obiecte. La utilizarea comenzii MATCH PROPERTIES, este important să nu uitați să aplicaţi caracteristicile obiectului sursă pe
obiectele ţintă.

Dacă stabiliţi comanda prin intermediul liniei de comandă, puteţi face asta introducând MATCHPROP şi, apăsând tasta Enter, activaţi
comanda.

Când utilizaţi această comandă, trebuie să ştiţi că întotdeauna puteţi selecta doar un obiect sursă, precum şi că acesta trebuie să fie
selectat direct. De exemplu, nu puteţi să-l alegeţi cu cadru pentru selecţia de grup. Caracteristicile obiectului sursă le puteţi copia de
nenumărate ori pe alte obiecte, dar cu ocazia transmiterii caracteristicilor pe alte obiecte puteţi folosi orice metodă pentru alegere.

Tabelul PROPERTIES se foloseşte pentru modificarea caracteristicilor obiectelor, deoarece, după cum este menţionat deja, fiecare
obiect este determinat printr-un set de caracteristici. O perspectivă în caracteristicile obiectului o puteţi avea şi prin intermediul
panoului Properties. Mediul grafic al panoului este sensibil la context, la fel ca şi meniul contextual, astfel încât prezintă doar acele
caracteristici care ne sunt importante pentru obiectul selectat.

Caracteristicile sunt organizate pe unităţi, General, Geometry şi Misc. În rubrică se regăsesc săgeţi pe care, când daţi clic, puteţi
vedea meniul extins şi să obţineţi mai multe informaţii. Caracteristicile care nu pot fi schimbate, se află în câmpurile de culoare gri.
De asemenea, le puteți schimba în funcţie de cum sunt prezentate. Pentru unele caracteristici, trebuie să introduceţi valorile, în timp
ce pentru altele se poate alege doar opţiunea care vă corespunde cel mai mult. 

Dacă folosiţi linia de comandă, este suficient să introduceţi PROPERTIES și Enter pentru activarea comenzii.
Imaginea 11.5. Properties

Caracteristicile sunt organizate pe unităţi, respectiv după carduri, în funcţie de tipul de informaţii pe care le oferă. În rubrică se află
săgeţi, pe care, atunci când daţi clic, puteţi vedea lista caracteristicilor obiectului pe care aţi marcat-o. 

În lecţiile de până acum aţi învăţat deja că există diferite metode de marcare a obiectelor şi de selectare a acestora. Dacă aţi stăpânit
cu succes organizarea obiectelor după straturi, veţi observa că următoarea comandă este foarte utilă, în special la desene complexe.
În imaginea precedentă, cu un dreptunghi roşu este marcată comanda QUICK SELECT.

Această comandă vă oferă posibilitatea de a stabili parametrii pe baza cărora vor fi marcate obiectele în desen. Iată cum arată
dialogul acestei comenzi când o activaţi. Comanda o puteţi stabili şi de pe linia de comandă dacă tastaţi QSELECT, după care daţi clic
pe  Enter.

Notă

QUICK SELECT este comanda care vă oferă posibilitatea de a economisi suficient timp când vreţi să faceţi modificări pe elementele
concrete ale desenului. 
Imaginea 11.6. Quick Select

După cum puteți vedea, există mai mulți parametri şi modalităţi prin care se face selectarea. Puteţi alege tipul de obiect pe care îl
selectaţi, pentru care, în meniul drop-down, aveţi o mare varietate de caracteristici care pot fi selectate. Apoi, selectaţi următoarele
setări, care pot include şi căutarea după anumite criterii, precum strat, culoare sau chiar tipul de linie.

Tipuri de linii şi grosimile lor

Obiectele din desen le puteţi deosebi pe baza tipului de linii utilizate în timpul desenării. Există mai multe tipuri de linii şi, în funcţie
de modalitatea în care prezentaţi un obiect, va depinde şi tipul liniilor pe care îl veţi aplica. 

Tipurile de linii sunt atributele obiectelor care determină cum vor arăta obiectele pe care le creaţi pe desen şi când sunt imprimate.
Tipurile de linii le veţi folosi pentru a prezenta cu succes şi pentru a ilustra relaţiile obiectelor în fereastră. În imaginea următoare,
veţi vedea cum arată grinzile din lemn care se sprijină pe o grindă de oţel. 

Imaginea 11.7. Grinzile din lemn pe un stâlp

În prima imagine veţi vedea grinzile din lemn sprijinite pe o grindă, dar nu distingeţi obiectele care sunt dedesubt şi cele care sunt
deasupra, deoarece toate liniile sunt prezentate ca fiind pline. În următoarea imagine este mult mai clar care element este deasupra
și care dedesubt, datorită faptului că este folosit tipul punctat de linie, pentru a se prezenta ceea ce se află sub grinzile din lemn.
Se poate întâmpla ca, la atribuirea altui tip de linie, să arate ca şi cum nimic nu s-a schimbat pe desen. În acest caz, soluţia o veţi găsi
pe panoul Properties, în partea care se referă la Linetype scale. Densitatea punctelor se determină prima dată prin stabilirea unei
valori mari a culorilor. Dacă după aceea în continuare nu este niciun fel de modificare pe desen, următorul pas este stabilirea unei
valori foarte mici şi atunci apare o prezentare punctată care este şi selectată. Linetype scale vă oferă posibilitatea de a controla în
totalitate modalitatea de prezentare a liniilor în desenul creat.

 
Imaginea 11.8. Linetype

Dacă vreţi să utilizaţi tipurile suplimentare de linii, atunci trebuie să le introduceţi în desen. Cel mai simplu mod de a face acest lucru
este utilizarea unui cadru pentru dialogul Linetype Manager. În linia de comandă introduceţi LINETYPE, după care apăsaţi
tasta Enter. În imagine puteţi vedea aspectul cadrului pentru dialog. 

 
Imaginea 11.9. Linetype Manager 

Când, în cadrul pentru dialog selectaţi opţiunea Load, veţi obţine o listă cu diferite tipuri de linii, astfel încât puteţi selecta cele
necesare în desen. Apoi, în cadrul pentru dialog puteţi observa că lista cu tipurile liniilor a crescut de atâtea ori de câte ori aţi
adăugat. Aceste tipuri de linii vor fi disponibile atât pentru straturi, cât şi pentru obiecte individuale. 

În afară de tipul liniei pe care o veţi folosi pe desen, este importantă şi grosimea liniilor pe care o folosiţi la desenare, deoarece de
aceasta va depinde aspectul complet al desenului când iese de la tipărit. Desenul este o prezentare bidimensională şi, din acest
motiv, cu tipul liniilor cu grosimea lor trebuie să evocaţi relaţiile obiectelor reale. Nu se obişnuieşte ca pe acelaşi desen să se
folosească linii cu aceeaşi grosime. În tabelul cu prezentarea straturilor veți vedea că liniile din AutoCAD sunt stabilite cu
grosimea Default.

Bineînţeles, grosimea Default a liniei are o anumită valoare, pe care o puteţi afla în felul următor. În linia de comandă, dacă
stabiliţi LW (de la Lineweight), apoi apăsaţi tasta Enter, obţineţi un cadru pentru dialog, ca în imagine. De aici puteţi vedea că
principala setare pentru grosimea liniei este de 0,25 mm, astfel încât să ştiţi de ce grosime a liniei dispuneţi dacă o lăsaţi cu setarea
Default. Grosimea se setează pentru fiecare strat. 

Imaginea 11.10. Grosimea liniilor 

 Până acum aţi învăţat deja că fiecare desen în AutoCAD îl creaţi datorită celor mai simple forme geometrice, care sunt şi
prezentate în lecţiile precedente. Însă, trebuie să ştiţi şi procedeele legate de transformarea lor, deoarece acest lucru vă este
necesar la crearea desenelor complicate. În această lecţie aţi cunoscut câteva modalităţi de selectare a obiectelor şi cu
 diferite rezultate ale acestor selecţii. Comanda SELECT este utilă în toate fazele creării desenului în AutoCAD. O modalitate de
selectare a obiectelor pe desen este cu ajutorul lui GRIP sau al mânerelor. Este vorba de punctele pe care le puteţi selecta pe
un obiect creat pe desen. Marcând aceste mânere, aveţi posibilitatea de a începe să schimbaţi obiectul selectat la fel ca şi cu
una din următoarele comenzi. Obiectele în AutoCAD se mută cu ajutorul comenzii MOVE. Această comandă vă va oferi
posibilitatea de a muta obiectul liber pe desen sau cu precizie, pe poziţia determinată cu exactitate. 
Comanda COPY vă oferă posibilitatea de înmulţire a unui obiect pe desen, de nenumărate ori, la o anumită distanţă.
Comanda ROTATE vă oferă posibilitatea de a roti obiectele pe desen astfel încât veţi introduce un unghi al rotaţiei. Dacă vreţi
să schimbaţi unghiul obiectului, dar şi să faceţi copia sa, se poate să rezolvaţi două cereri simultan. Comanda MIRROR vă
oferă posibilitatea de a crea axial forme geometrice simetrice. În timpul desenării, se va întâmpla să fie nevoie să copiaţi
obiectele la anumite distanţe şi într-o anumită ordine, precum, de exemplu, când trebuie să formaţi reţeaua de coloane la
mari desene. Pentru astfel de situaţii şi unele asemănătoare vă va ajuta comanda ARRAY, care se foloseşte pentru copierea
de şablon a obiectelor. Comanda SCALE se foloseşte dacă vreţi să schimbaţi dimensiunea unui obiect pe desen, dar şi
dimensiunea întregului desen.

Selecţia, mutarea şi multiplicarea obiectelor

În această lecţie vom descrie modurile în care puteţi selecta obiectele pe desenul dvs. Selecţia obiectelor este o parte importantă a
desenării în AutoCAD. Acest lucru se datorează parțial faptului că veţi crea cu timpul desene tot mai complicate şi mai solicitante, în
care selecţia, la fel ca oricare altă marcare a obiectelor, va deveni necesară. Comenzile care vor fi cuprinse în această lecţie au
legătură cu mutarea şi copierea obiectelor în diferite feluri.

Până acum aţi învăţat că în AutoCAD există întotdeauna mai multe modalităţi pentru realizarea unei sarcini. Indiferent dacă este
vorba de aplicarea unei comenzi sau de o modalitate de desenare, întotdeauna vi se oferă posibilitatea de a decide modul în care
veți executa sarcina. La fel este şi cu metodele de selectare, adăugare şi înlăturare a obiectelor din selecţie.  

Comanda Select

Dacă vreţi să activaţi comanda SELECT, veţi face acest lucru tastând întregul cuvânt în linia de comandă şi apoi dând clic pe Enter.
Apoi, linia de comandă va afișa Select objects. Veţi şti momentul în care comanda este activă, deoarece cursorul sub formă de cruce
se schimbă într-un pătrăţel cu care veţi face selecţia. 
Selecția – Single

Prima şi cea mai simplă modalitate de selectare a obiectelor este selecţia individuală. Aceasta se referă la selectarea lor cu un clic.
Dacă vreţi să selectaţi mai multe obiecte, conţinuaţi să daţi clic pe alte obiecte pentru a completa selecția. După fiecare selecţie
terminată, apăsaţi tasta Enter pentru a o confirma. În explicațiile următoare, această acțiune va fi considerată adoptată.

În afară de selecţia individuală, mai există şi selecţia de tip window. Aceasta implică determinarea selecției cu ajutorul unui
dreptunghi. Această procedură de a face selecția este foarte importantă. Utilizați cursorul pentru a da clic și pentru a trage pe
diagonală, de la stânga la dreapta, pentru a selecta toate elementele cuprinse în cadrul dreptunghiular. Direcţia şi rezultatul selecţiei
sunt prezentate în imaginea 8.1.

Imaginea 8.1. Selecţia de la stânga la dreapta

Din imagine puteţi concluziona că sunt selectate doar obiectele care sunt cuprinse în totalitate în cadrul dreptunghiular. Această
selecţie depinde doar de modalitatea de formare a cadrului dreptunghiular. Săgeata roşie reprezintă direcţia de formare a diagonalei
acestui cadru.

Selecția – Window
Dacă folosiţi linia de comandă pentru selecţia de tip window descrisă, după introducerea comenzii SELECT, drept răspuns la Select
objects, trebuie să tastaţi litera W şi apoi să apăsați Enter. Aceasta vă permite să selectaţi obiectele formând cadrul dreptunghiular,
dar fără să vă preocupe din ce unghi începeţi şi terminaţi selecţia.

Următoarea modalitate de selectare a obiectelor este aşa-numita selecţia de tip crossing. Și aceasta presupune utilizarea cadrului
dreptunghiular pentru a determina selecţia. Este, de asemenea, un procedeu de selecție foarte important. Dacă plasați cursorul
deasupra obiectului, dați clic și trageți o diagonală de la dreapta la stânga. Astfel, veți forma dreptunghiul în cadrul căruia toate
obiectele vor fi selectate. Direcţia selecţiei şi rezultatul ei sunt prezentate în imaginea 8.2.

Imaginea 8.2. Selecţia de la dreapta la stânga

Din imagine, puteţi concluziona că sunt selectate doar obiectele care sunt cuprinse în totalitate de cadrul dreptunghiular. Această
selecţie depinde doar de modalitatea de formare a cadrului dreptunghiular. Săgeata roşie reprezintă direcţia de formare a diagonalei
acestui cadru.

Selecția – Crossing Window

Dacă folosiţi linia de comandă pentru selecţia de tip crossing descrisă, după introducerea comenzii SELECT, ca răspuns la Select
objects, trebuie să tastaţi litera C, iar apoi să apăsați pe Enter. Aceasta vă permite să selectaţi obiectele formând cadrul
dreptunghiular, dar fără să vă preocupe din ce unghi începeţi şi terminaţi selecţia.

Când folosiţi linia de comandă pentru aplicarea selecţiei, mai există câteva opţiuni pe care le puteţi folosi. Este vorba de: Window
Polygon, Crossing Polygon, Fence, All, Last şi Previous.

Selecția – Window Polygon

Acest tip de selecţie presupune aplicarea comenzii, astfel încât, drept răspuns la Select objects, tastaţi WP. Pentru această opţiune
sunt valabile aceleaşi reguli ca pentru Window, deosebirea constând doar în aspectul ferestrei pentru selecţie, deoarece la această
opţiune puteţi face orice poligon doriţi, nefiind restricționați doar la un cadru dreptunghiular. 

Imaginea 8.3. Selecţia Window Polygon

Selecția – Crossing Polygon

Acest tip de selecţie funcţionează la fel ca și cea precedentă, deosebirea regăsindu-se în rezultatul selecţiei. Toate elementele pe
care le cuprinde poligonul vor fi selectate, la fel ca la selecţia presence. Comanda se aplică prin tastarea literelor CP în linia de
comandă, drept răspuns la cerința Select objects.

Imaginea 8.4. Selecția Crossing Polygon

Selecția – Fence

Acest tip de selecţie funcționează prin trecerea liniară printre obiectele pe care vreţi să le aveți în selecţie. Comanda se aplică prin
tastarea literei F în linia de comandă, drept răspuns la cerința Select objects.
Imaginea 8.5. Selecţia Fence

Selecţia – All

Dacă aveţi un desen care are nevoie de selectarea tuturor obiectelor prezente în acesta, cel mai bine este să folosiţi
comanda SELECT, iar drept răspuns pentru Select objects, introduceți ALL şi apăsați tasta Enter.

Notă

Cu această comandă se selectează toate obiectele, inclusiv obiectele din straturile dezactivate.
 

Selecţia – Last și Previous

Atunci când creați un desen, aveți opțiunea de a verifica ce obiect a fost creat ultimul sau care obiecte au fost selectate anterior.
Pentru acest lucru, în linia de comandă, drept răspuns la Select objects, tastaţi L pentru selectarea ultimului obiect creat sau
introduceţi litera P pentru afișarea obiectelor selectate anterior.

Notă
 Dacă ţineţi apăsată tasta SHIFT, puteţi adăuga sau extrage obiecte din cadrul selecţiei.
 

Lucrul cu mânerele (Grip)

Următoarea modalitate de selectare a obiectelor pe desen este cu ajutorul GRIP-urilor sau mânerelor. Este vorba de punctele pe
care le puteţi selecta pe un obiect creat în desen. Marcând aceste mânere, vi se oferă posibilitatea de a începe modificarea
obiectului selectat. Dacă nu este activă nicio comandă, mânerele vor apărea în momentul în care selectaţi obiectul pe desen. 

Dacă observaţi imaginile 8.6. şi 8.7., veţi vedea că rezultatul selecţiei este un obiect cu Grip-uri, respectiv cu mânere. La fel se
întâmplă și când selectați un anumit obiect. Apar pătrăţele colorate sau triunghiuri, în funcţie de tipul obiectului. Dacă puneţi
cursorul mouse-ului pe unul dintre mânere şi daţi un clic, acesta îşi va schimba culoarea şi va deveni un mâner activ cu care puteţi
pune obiectul în oglindă, îl puteți muta, roti, scala sau întinde.

Conform setărilor standard, mânerele obiectului selectat ar trebui să fie albastre, mânerul selectat roşu, iar mânerul marcat verde.
Mânerul devine verde când daţi clic pe mânerul selectat. 

Mânerele marcate mai pot avea și alte roluri. De exemplu, dacă este activă introducerea dinamică a datelor (Dynamic Input),
mânerul marcat vă va oferi date în legătură cu obiectul creat pe desen. În următoarea imagine puteţi vedea datele pe care le obţineţi
despre pătratul creat pe desen, atunci când vă apropiaţi de mânerul care este, în acelaşi timp, şi colțul său. 
Imaginea 8.6. Selecţia de la stânga la dreapta 

Înainte de a încerca această opţiune pe propriul desen, este necesar să verificaţi dacă este activă introducerea dinamică a datelor.
Grip-urile vă permit să schimbaţi aspectul obiectelor create, aşadar pătratul din imagine poate deveni, foarte uşor, un triunghi în
cazul în care colțul marcat în imaginea precedentă îl mutaţi spre stânga.

Imaginea 8.7. Formarea unei noi figuri geometrice

Notă

Mânerele nu se afișează pe obiectele care aparţin layerelor închise.

%%%%%PITANJE_87972%%%%%

 
Comanda Move

În această parte a lecţiei se va discuta despre mutarea obiectelor pe desen. Obiectele din AutoCAD se mută cu ajutorul
comenzii MOVE. Această comandă vă va oferi posibilitatea de a muta obiectele pe desen în mod liber sau cu precizie, în locurile
determinate şi definite cu exactitate. 

Comanda o aplicați din cadrul panoului Modify, de pe Ribbon sau tastând litera M în linia de comandă și apăsând tasta Enter.

Comanda funcţionează astfel încât, după aplicarea comenzii, selectaţi obiectul pe care vreţi să-l mutaţi. Apoi, obiectul se mută prin
selectarea punctului de bază, respectiv a locului de unde se mută obiectul, după care se determină punctul care defineşte locul în
care se va muta obiectul. Puteţi vedea cum funcţionează această comandă în imaginea următoare. 

Imaginea 8.8. Comanda Move

Mutarea obiectului cu ajutorul mânerelor 

În figura următoare, puteţi vedea procedeul de mutare a obiectelor în desen cu ajutorul mânerelor. Când selectaţi obiectul, i se
activează şi mânerele. Daţi un clic pe mâner şi apăsaţi tasta Enter. Cu un clic dreapta, se deschide meniul în care selectaţi
opţiunea MOVE. Conform setării de bază, mânerul selectat este, în acelaşi timp, şi punctul de bază pentru mutare.
Imaginea 8.9. Comanda Move cu mânere

Comanda Copy

Comanda COPY vă oferă posibilitatea de multiplicare a unui obiect pe desen, de nenumărate ori, la o anumită distanţă. 

Comanda o aplicați din cadrul panoului Modify, de pe Ribbon sau tastând literele CO în linia de comandă și apăsând tasta Enter.
Comanda funcţionează astfel încât, după aplicarea comenzii, selectaţi obiectul pe care vreţi să-l copiaţi. Apoi se stabilește punctul de
bază, adică se stabilește unde va fi copiat obiectul, apoi și al doilea punct sau distanța relocalizării, adică unde va fi copiat obiectul.
Dacă vreți să faceți mai multe copii ale aceluiași obiect, trebuie doar să creați distanța următoare.

Imaginea 8.10. Comanda Copy

Copierea obiectului cu ajutorul mânerelor 

În următoarea imagine puteţi vedea procedeul de copiere a obiectelor cu ajutorul mânerelor. Când selectaţi obiectul, se activează şi
mânerele sale. Daţi un clic pe mâner şi apăsaţi tasta Enter. Cu un clic dreapta se deschide meniul în care selectaţi opţiunea COPY.
Conform setării de bază, mânerul selectat este şi punctul de bază pentru mutare.
Imaginea 8.11. Comanda Copy cu mânere

Notă

Pentru a copia un obiect atunci când se utilizează comanda MOVE, apăsaţi şi ţineţi apăsată tasta CTRL în timp ce mutați obiectul cu
pricina.
 

Comanda Rotate

Comanda ROTATE vă oferă posibilitatea de a roti obiectele din desen prin introducerea unghiului de rotaţie. Dacă vreţi să schimbaţi
unghiul obiectului şi, de asemenea, să-i faceţi o copie, puteți face aceste două lucruri simultan. Pentru aceasta, selectați Copy după
introducerea comenzii ROTATE în linia de comandă.

Comanda o aplicați din cadrul panoului Modify, de pe Ribbon sau introducând RO în linia de comandă și apăsând Enter.

Comanda funcţionează în aşa fel încât, după aplicarea comenzii, selectaţi obiectul pe care vreţi să-l rotiţi. Apoi se determină punctul
de bază al rotaţiei, după care unghiul de rotaţie, prin mutarea cursorului sau prin introducerea valorii unghiului. 

Imaginea 8.12. Comanda Rotate

Rotirea obiectului cu ajutorul mânerelor 

În figura următoare puteţi vedea procedeul de mutare a obiectelor în desen cu ajutorul mânerelor. Când selectaţi obiectul, se
activează şi mânerele sale. Daţi un clic pe mâner şi apoi apăsați tasta Enter. Cu clic dreapta se deschide meniul în care selectaţi
opţiunea ROTATE. Conform setării de bază, mânerul selectat este şi punctul de bază al rotaţiei. 
Imaginea 8.13. Comanda Rotate cu mânere

Comanda Mirror

Comanda MIRROR vă oferă posibilitatea de a crea forme geometrice simetrice de-a lungul unei axe.
Comanda o aplicați din cadrul panoului Modify, de pe Ribbon sau prin tastarea literelor MI în linia de comandă și apăsând tasta
Enter.

Comanda funcţionează astfel încât, după aplicarea comenzii, selectaţi obiectul care vreţi să se reflecte în oglindă de-a lungul axei.
Apoi se determină axa de-a lungul căreia se va oglindi obiectul selectat. După finalizarea oglindirii, aveţi posibilitatea de a alege dacă
veți păstra obiectul original sau dacă îl veți şterge din desen. 

Imaginea 8.14. Comanda Mirror

Oglindirea obiectelor cu ajutorul mânerelor 

În următoarea imagine puteţi vedea procedeul de oglindire a obiectelor în desen cu ajutorul mânerelor. Când selectaţi obiectul, se
activează şi mânerele sale. Daţi un clic pe mâner şi apăsaţi tasta Enter. Cu clic dreapta se deschide meniul în care selectaţi
opţiunea MIRROR. Mutaţi cursorul pentru a defini axa de oglindire. Daţi un clic pentru a selecta un punct.
Imaginea 8.15. Comanda Mirror cu mânere 
Comanda Array

În timpul desenării se va întâmpla să fie nevoie să copiaţi obiectele la anumite distanţe şi într-o anumită ordine, cum ar fi, de
exemplu, atunci când trebuie să formaţi o reţea de coloane în desenele mari. Pentru astfel de situaţii şi pentru altele asemănătoare,
vă vine în ajutor comanda ARRAY, care se foloseşte pentru copierea sub formă de şablon a obiectelor. Șabloanele obişnuite conţin
repetarea obiectelor în forme geometrice, precum dreptunghiul sau cercul. Aplicarea acestei comenzi este favorabilă pentru
situaţiile în care trebuie, de exemplu, aranjate scaunele în jurul meselor dintr-un restaurant. 

Comanda ARRAY se aplică din cadrul panoului Modify, de pe Ribbon sau tastând literele AR în linia de comandă și apăsând tasta
Enter. Când aplicați comanda de pe Ribbon, lângă denumirea comenzii ARRAY veţi vedea și o săgeată care deschide un meniu drop-
down cu opţiuni pe care le puteţi parcurge și dacă aplicați comanda prin intermediul liniei de comandă. Opţiunile oferite
sunt Rectangular Array, Path Array şi Polar Array.  
Imaginea 8.16. Comanda Array

Dacă aplicaţi comanda de pe Ribbon, selectaţi tipul de şablon al multiplicării obiectelor. Când tastaţi AR în linia de comandă, după
introducerea comenzii, selectaţi obiectul pe care vreţi să-l multiplicaţi. După confirmarea selecţiei, citiţi opţiunile oferite, care sunt la
fel ca cele din Ribbon.
După selectarea opţiunii Rectangular Array, automat obţineţi un grid cu patru coloane şi trei rânduri. Rețeaua pe care deja ați primit-
o are mânerele marcate (Grip) astfel încât puteți să o adaptați și să o modificați ușor. Opţiunile care vi se oferă în Ribbon vă permit
să faceţi toate setările necesare, inclusiv numărul de elemente pe grid, distanţa dintre vârfuri pe axele X şi Y, modificarea, înlocuirea
sau înlăturarea elementelor de pe grid etc. 

Selectarea opţiunii Path Array vă oferă posibilitatea de a multiplica obiectele conform căii selectate. Şi pentru această opţiune sunt
valabile aceleaşi setări ca pentru cea precedentă. 

De asemenea, obiectele se pot multiplica şi cu ajutorul opţiunii Polar Array. După selectarea obiectului pe care doriţi să-l
multiplicaţi, stabiliţi centrul cercului unde trebuie distribuite obiectele.

În imaginea următoare puteți vedea cum arată toate cele trei opțiuni la dublarea aceluiași obiect.

Imaginea 8.17. Opţiunile comenzii Array

Comanda Scale

Comanda SCALE se foloseşte dacă vreţi să schimbaţi dimensiunea unui obiect din desen. Această comandă vă oferă posibilitatea de a
schimba dimensiunea întregului desen sau a unor obiecte individuale.

Când aplicaţi comanda de pe Ribbon, o puteţi găsi în panoul Modify, iar dacă o aplicaţi din linia de comandă, atunci introduceţi
literele SC şi apăsaţi Enter.
După aplicarea comenzii, selectaţi obiectul pe care doriţi să-l scalaţi şi urmăriţi indicaţiile din linia de comandă. Opţiunile care vor fi
scrise în cadrul liniei de comandă sunt următoarele: 

Base Point – selectaţi punctul în jurul căruia se scalează proporția obiectului selectat; punctul de bază poate să aparţină obiectului
sau să fie în afara sa. 

Copy – folosiţi această opţiune când vreţi să schimbaţi proporţiile copiei obiectului selectat. 

Reference – această opţiune se foloseşte pentru determinarea lungimii de referinţă. Pentru aceasta, alegeţi două puncte sau
introduceţi o distanţă specifică. După determinarea lungimii de referinţă, se introduce noua valoare de referinţă. În acest caz,
factorul de scalare se calculează ca lungime de referinţă = lungime nouă.

Imaginea 8.18. Comanda Scale cu mânere 

Notă

Când utilizaţi comanda SCALE, introduceţi o valoare mai mică decât 1 pentru a reduce dimensiunea obiectului sau o valoare mai
mare decât 1 pentru a-l mări.
 

Scalarea obiectelor cu ajutorul mânerelor 

În următoarea imagine puteţi vedea modul de scalare a obiectelor cu ajutorul mânerelor. Când selectaţi obiectul, activaţi şi
mânerele sale. Daţi clic pe un mâner şi apăsaţi tasta Enter. Cu clic dreapta se deschide meniul în care selectaţi opţiunea SCALE.
Conform setării de bază, mânerul selectat este şi punctul de bază.
Imaginea 8.19. Comanda Scale cu mânere
  Modificările aduse obiectelor sunt parte constitutivă din fiecare creare a desenului. Este aproape imposibil să vă imaginaţi
desenarea unui proiect în care nu se ajunge la modificări pe obiecte, în special când desenul este complex. Comanda TRIM se
foloseşte pentru scurtare, iar comanda EXTEND pentru prelungirea formelor geometrice existente până la intersecţia cu
marginile altor obiecte create pe desen. Comanda OFFSET se foloseşte pentru crearea obiectelor la anumite distanţe faţă de
obiectul de bază sau pentru crearea obiectelor paralele. În primul rând, comanda OFFSET se foloseşte pentru crearea noilor
obiecte comparativ cu formele geometrice existente în desen şi reprezintă un tip de multiplicare a obiectului.
Comanda JOIN poate uni obiectele întrerupte într-un obiect individual, astfel încât va uni elementele liniare individuale într-
un întreg. Această comandă contribuie, de asemenea, la deplasarea mai uşoară prin desen, care nu va mai fi încărcat cu
numeroase obiecte întrerupte. Comanda BREAK se foloseşte pentru a se obţine două obiecte noi care au aceleaşi
caracteristici ca şi obiectul original, dar care pot fi modificate independent. Comenzile FILLET şi CHAMFER se folosesc când
aveţi de legat două obiecte astfel încât să formeze un unghi rotunjit sau drept. Comanda STRETCH se foloseşte atunci când
vreţi să faceţi modificări la obiectul creat. Aceasta este utilizată prin definirea cadrului pentru întindere, stabilirea punctului
de bază, precum şi a altui punct pentru întindere.

Aplicarea modificărilor pe obiecte

În această lecţie, veţi cunoaşte comenzile care se folosesc cel mai frecvent în cadrul modificării obiectelor. Când veţi cunoaşte
comenzile din această lecţie, veţi avea posibilitatea de a scurta sau de a prelungi părţile obiectelor, de a crea obiecte paralele, de a
folosi comanda pentru combinarea mai multor obiecte într-unul singur, de a rotunji sau înclina obiectele, precum şi de a le schimba
forma în desene.

Modificările pe obiecte fac parte constitutivă din crearea desenelor. Aproape că este imposibil să ne imaginăm desenarea unui
proiect în care nu se ajunge la modificări pe obiecte, în special când desenul este complex. Cu realizarea modificărilor vă veţi întâlni
zilnic. 

Comenzile Trim şi Extend

Comanda TRIM se foloseşte pentru prescurtare, iar comanda EXTEND pentru prelungirea formelor geometrice existente până la

intersecţia cu marginile altor obiecte create pe desen. Aceste comenzi vă vor uşura crearea obiectelor complexe, iar pentru acest
lucru, trebuie să cunoaşteţi principiul după care funcţionează aceste comenzi. 
Comenzile le puteţi găsi pe Ribbon, în panoul Modify. Lângă denumire, comanda TRIM are o săgeată, iar când daţi clic pe ea, obţineţi
lista care afișează ambele comenzi.

Imaginea 9.1. Comenzile Trim şi Extend

Bineînţeles, comenzile se pot stabili şi prin linia de comandă, dacă tastaţi TR pentru comanda TRIM sau EX pentru
comanda EXTEND şi apoi tasta Enter pentru confirmarea comenzii. 

Când utilizaţi comanda TRIM, prima dată determinaţi granița, respectiv până unde vreţi să scurtaţi obiectul, apoi marcaţi ceea ce
vreţi să tăiaţi, respectiv ceea ce consideraţi că este surplus. 
Când folosiţi comanda EXTEND, prima dată alegeţi granița până la care vreţi să prelungiţi obiectul, apoi selectaţi părţile obiectului pe
care vreţi să-l prelungiţi. 

Graniţele tăierii sau prelungirii nu trebuie intersectate cu obiectul care se taie sau se prelungeşte. Puteţi tăia sau prelungi obiectul
până la proiecţia marginii sau până la secţiunea presupusă, adică până în locul unde s-ar tăia obiectele când ar fi prelungite.

Graniţele nu trebuie să se stabilească întotdeauna, deoarece comenzile oferă posibilitatea aşa-numitei alegeri implicite. În cazul în
care nu menţionaţi graniţa, iar la scrierea solicitării Select Objects apăsaţi tasta Enter, înseamnă că fiecare element din desen este o
graniţă potenţială a comenzii stabilite.

În figura următoare veţi vedea cum trebuie să arate procedeul de stabilire a comenzii TRIM. Există doi paşi în stabilirea comenzii.
Primul pas se realizează după stabilirea comenzii TRIM şi se referă la determinarea graniţei până la care vreţi să scurtaţi obiectul.
Următorul pas se referă la marcarea elementelor care se vor scurta, adică se vor tăia de pe obiect. Ultima afişare este rezultatul
comenzii TRIM stabilite.

Imaginea 9.2. Principiul funcţionării comenzii Extend

O procedură foarte similară este şi cu comanda EXTEND. Există trei paşi de bază în stabilirea comenzii. Primul pas are loc după
stabilirea comenzii EXTEND şi se referă la determinarea graniţei până la care vreţi să prelungiţi obiectul. Următorul pas se referă la
marcarea elementelor obiectului care se va prelungi până la graniţa deja determinată. Ultima afişare este rezultatul
comenzii EXTEND stabilite.
Imaginea 9.3. Principiul funcţionării comenzii Extend

Comanda Offset

Comanda OFFSET se foloseşte pentru crearea obiectelor la anumite distanţe faţă de obiectul de bază sau pentru crearea obiectelor
paralele. Comanda OFFSET se foloseşte, în primul rând, pentru crearea noilor obiecte în raport cu formele geometrice existente în
desen şi reprezintă un tip de multiplicare a obiectului.

Comanda se stabileşte prin Ribbon, de pe panoul Modify, iar de pe linia de comandă se tastează O şi Enter.
Imaginea 9.4. Comanda Offset

Când stabiliţi comanda OFFSET, există câteva opţiuni oferite în cadrul liniei de comandă. Opţiunea Through creează obiectele
comparativ cu obiectul selectat printr-un punct selectat pe alt obiect, opţiunea Erase şterge obiectul sursă după crearea obiectului,
opţiunea Layer setează stratul pentru noul obiect creat şi opţiunea Multiple, pe care o veţi folosi cel mai mult, vă oferă posibilitatea
de a face o serie de obiecte identice.

În următoarea imagine veţi vedea paşii care se afișează folosind comanda OFFSET.

Imaginea 9.5. Principiul funcţionării comenzii Offset

Comanda OFFSET, la fel ca multe alte comenzi în AutoCAD, salvează ultima setare selectată, aşadar, trebuie să vă amintiţi cât este de
important să monitorizați scrierile în linia de comandă şi să nu setaţi comenzile din cap. Cu comanda OFFSET puteţi determina un
punct pentru crearea unui obiect nou sau puteți introduce o anumită distanţă. După acest pas, trebuie selectat obiectul din care va
apărea un obiect nou. Mutând cursorul, determinaţi dacă noul obiect se va găsi în partea externă sau internă a
cercului. Caracteristica comenzii OFFSET, pe care o puteţi stabili printr-un punct pe un alt obiect, o veţi vedea în imaginea
următoare, unde este prezentată utilizarea opţiunii Through.

Imaginea 9.6. Comanda Offset, opţiunea Through

Dacă doriți să creaţi o copie a liniei, astfel încât aceasta să fie paralelă cu linia existentă pe desen, dar în sensul centrului cercului,
folosiţi opțiunea Through. Când marcaţi obiectul pe care îl veţi dubla (prima afişare), mutați cursorul în centrul cercului (a doua
afişare). La a treia afişare vedeţi rezultatul aplicării acestei comenzi. 

La crearea desenului, se poate întâmpla să fie nevoie să faceţi o serie de aceleaşi obiecte, astfel încât opţiunea Multiple ar fi o
alegere excelentă pentru astfel de situaţii. Veți vedea exemplul pe aceeaşi figură geometrică ca şi până acum, pe cerc. Dacă doriți să
creaţi cercuri concentrice, puteți observa mai jos cum veţi face. 

În acest caz, comanda se stabileşte în mod obişnuit. Trebuie doar, după selectarea obiectului care vreţi să se înmulţească, să marcaţi
opţiunea Multiple în linia de comandă, în modul în care aţi învăţat deja (tastaţi litera M, apoi tasta Enter pentru a confirma
opţiunea Multiple).
Imaginea 9.7. Comanda Offset, opţiunea Multiple

Notă
 Când creaţi un obiect nou din cerc sau arc, atunci se creează obiecte noi care au raze mai mari sau mai mici, în funcţie de poziţia
selectată. 
 

%%%%%PITANJE_87965%%%%%  

Comenzile Join şi Break

Modificarea obiectelor din desen poate duce şi la faptul că unele obiecte se întrerup, în special când este vorba de arc, cerc sau
polilinii. Modificările frecvente creează adesea o confuzie pe segmentele liniare, astfel că trebuie să se aplice comanda care va
simplifica unele obiecte.

Comanda JOIN poate uni obiectele întrerupte într-un obiect simplu, astfel încât elemente liniare individuale se unesc într-o unitate.
Această comandă contribuie, de asemenea, și la o deplasare mai uşoară prin desen, care nu va mai fi încărcat cu numeroase obiecte
întrerupte.

Comanda o stabiliţi de pe Ribbon, în cadrul panoului Modify, dând clic pe săgeata pentru a obţine aspectul extins al panoului cu
instrumente sau tastând litera J în linia de comandă şi apăsând tasta Enter.
Imaginea 9.8. Comanda Join pe panoul Modify

Comanda JOIN are câteva indicaţii care trebuie urmărite în linia de comandă. Mai întâi se referă la Select source object, adică trebuie
să alegeţi obiectul cu care veţi uni alte obiecte, apoi urmează funcţia Select objects to join to source, care presupune alegerea
obiectelor pe care vreţi să le uniţi cu obiectul sursă. Opţiunile precum Select arcs to join to source or [cLose] şi opţiunea Select
elliptical arcs to join to source  or  [cLose] apar când obiectele sursă sunt cercuri şi arce pe desen, unde opţiunea cLose le închide în
imaginea geometrică unică.

Imaginea 9.9. Unirea a două linii 

În imaginea precedentă puteți vedea procedeul de unire a două obiecte într-unul singur. Prima afişare se referă la stabilirea
comenzii JOIN, unde vi se solicită să marcaţi obiectul sursă. După confirmarea selectării cu tasta Enter, trebuie să marcaţi obiectul pe
care îl atribuiţi obiectului sursă (a doua afişare), iar ultima afişare arată rezultatul comenzii JOIN.

Acelaşi procedeu se aplică şi la crearea formei circulare unice.

Imaginea 9.10. Unirea a două arce 

În imaginea precedentă, puteți vedea procedeul de unire a două obiecte într-unul singur. Prima afişare se referă la stabilirea
comenzii JOIN, unde vi se cere să marcaţi obiectul sursă. După confirmarea alegerii cu tasta Enter, trebuie să marcați obiectul pe
care îl atribuiţi obiectului sursă (a doua afişare) şi ultima afişare arată rezultatul comenzii JOIN.

Procedeul creării elipsei sau a cercului din arc se obţine în aşa fel încât, după stabilirea comenzii, marcaţi arcul, confirmaţi alegerea şi
tastaţi L din opţiunea cLose. Bineînţeles, puteţi aplica întotdeauna comanda şi cu ajutorul meniului contextual.

Imaginea 9.11. Crearea cercului 

 Notă

Atunci când uniţi arcele, asigurați-vă că obiectul sursă se uneşte cu următorul obiect în sensul mişcării acelor de ceasornic.
 

Așa cum este necesar să combinați unele obiecte într-o unitate, la fel, uneori, trebuie să întrerupeţi anumite obiecte, respectiv să
formaţi obiecte separate. Pentru astfel de situaţii veţi folosi comanda BREAK. În practică, aceasta înseamnă că veţi avea două
obiecte noi cu aceleaşi caracteristici ca şi obiectul original, dar pe care trebuie să le modificaţi separat. 

Comanda BREAK apare pe Ribbon în două variante: ca BREAK şi ca BREAK AT POINT. Stabilirea comenzii în linia de comandă
funcţionează prin introducerea literelor BR şi tasta Enter și apoi, alături de monitorizarea scrierii în linia de comandă, determinaţi
care comenzi de mai sus vor fi efectuate.
Imaginea 9.12. Comanda Break şi Break at point

Comanda BREAK, atunci când este activată, oferă două opţiuni. Prima opţiune este First Point şi o veţi folosi pentru determinarea
primului punct al întreruperii. Dacă această opţiune nu este selectată, punctul în care selectaţi obiectul se foloseşte ca primul punct
al întreruperii. Următoarea opţiune este Second Point, adică se aşteaptă să selectaţi un alt punct de întrerupere. Selectaţi un alt
punct pe obiect, iar dacă vreţi să aplicaţi comanda care va fi echivalentă cu comanda Break at point, introduceţi @ şi daţi un clic pe
tasta Enter.  

Imaginea 9.13. Înainte şi după aplicarea comenzii Break

Comanda BREAK AT POINT funcţionează prin specificarea unui punct de întrerupere pe obiectul selectat. Veţi observa că atunci când
aplicați comanda BREAK AT POINT de pe Ribbon, de fapt activaţi comanda BREAK.

Notă

Comanda BREAK se foloseşte doar atunci când nu puteţi aplica comanda TRIM, respectiv când nu există limite de separare.
 

Comenzile Fillet şi Chamfer

Comenzile FILLET şi CHAMFER se folosesc când vreţi să legaţi două obiecte astfel încât acestea să formeze unghiul rotunjit sau
drept. 
Comenzile le puteţi găsi pe Ribbon, în panoul Modify. Comanda FILLET are o săgeată lângă denumire, iar când daţi clic pe ea, obţineţi
lista cu prezentarea ambelor comenzi.

Imaginea 9.14. Comanda Fillet şi Chamfer

Comanda FILLET se stabileşte prin linia de comandă, introducând litera F şi dând un clic pe tasta Enter. Există câteva opţiuni care se
oferă în cadrul acestei comenzi. 

Prima opţiune se referă la anularea comenzii precedente Fillet, selectând opţiunea Undo. A doua opţiune este Polyline şi cu ajutorul
aceasteia se rotunjesc toţi termenii poliliniei. Opţiunea Radius defineşte raza arcului curbat. Opţiunea Trim / No Trim se referă la
două regimuri de comandă. Primul regim este Trim şi presupune că liniile se taie astfel încât să fie tangente la curbare, iar al doilea
regim, No Trim, presupune faptul că raza de curbare se desenează, dar liniile nu se taie. Ultima opţiune care va fi oferită pentru
această comandă este Multiple, astfel încât cu aceasta se pot crea mai multe curbări fără aplicarea comenzii din nou.
Imaginea 9.15. Aplicarea comenzii Fillet

Comanda FILLET se aplică după stabilirea ei, prin selectarea opţiunii Radius şi definirea valorii sale. Apoi selectaţi primul obiect, apoi
al doilea obiect care trebuie să realizeze colţul curbat, acesta fiind și rezultatul acestei comenzi. 

Notă

Comanda FILLET, dacă are valoarea razei zero, va crea un unghi drept, precum şi dacă ţineţi apăsată tasta SHIFT în timp ce folosiţi
comanda, indiferent de setările precedente. 
 

Dacă trebuie să înclinaţi unghiul pe un obiect, selectaţi comanda CHAMFER. Comanda CHAMFER se stabileşte prin linia de comandă
introducând literele CHA şi apăsând tasta Enter. Există câteva opţiuni oferite în cadrul acestei comenzi. 

Prima opţiune se referă la anularea comenzii precedente Chamfer, selectând opţiunea Undo. A doua opţiune este Polyline şi cu
aceasta puteţi înclina toate nodurile poliliniei. Opţiunea Distance se foloseşte pentru determinarea valorii distanţei 1 şi distanţei 2
pentru înclinare. Opţiunea Angle se referă la înclinare pe baza unei distanţe şi a unghiului. Opţiunea Trim / No Trim se referă la două
regimuri de comandă. Primul regim este Trim şi presupune ca obiectele care se înclină să se taie de la începutul liniei de înclinare.
Când este activ regimul No Trim, obiectele selectate pentru înclinare nu se taie. Opţiunea Method se foloseşte pentru modificarea
metodei Distance în metoda Angle şi invers. Dacă vreţi să creaţi înclinări multiple, folosiţi opţiunea Multiple.
Imaginea 9.16. Aplicarea comenzii Fillet

Comanda CHAMFER se aplică în așa fel încât după stabilirea sa, selectaţi opţiunea Distance şi definiţi valorile. Apoi selectaţi primul
obiect, și apoi pe cel de-al doilea, care trebuie să facă unghiul înclinat şi care este rezultatul acestei comenzi. 

Comanda Stretch

Folosiţi comanda STRETCH atunci când vreţi să faceţi modificări pe obiectul creat. Comanda se foloseşte prin definirea cadrulului de
expansiune, stabilirea punctului de bază, precum şi a altui punct de expansiune.  

Comanda o puteţi găsi pe Ribbon, în panoul Modify, iar de pe linia de comandă tastaţi litera S, apoi Enter.
Imaginea 9.17. Comanda Stretch

Comanda funcţionează selectând obiectele pe care le veţi întinde cu ajutorul cadrului tăiat pentru selecţie. În următoarea imagine
puteţi vedea procedeul de întindere a obiectului, respectiv schimbarea formei obiectului.
Imaginea 9.18. Întinderea obiectului 

Întinderea obiectului cu ajutorul mânerelor

În imaginea următoare puteţi vedea procedeul de întindere a obiectelor în desen cu ajutorul mânerelor. Când selectaţi obiectul,
activaţi-i şi mânerele. Dacă folosiţi tasta SHIFT, puteţi alege mai multe mânere. Cu un clic puteți glisa mânerele pe noi poziţii. 

Imaginea 9.19. Comanda Stretch cu mânere 

  Pe lângă principalele comenzi pentru desenare în AutoCad, munca din zilele noastre nu este posibilă fără utilizarea
instrumentelor de desenare. Comanda POLYLINE o veţi folosi când vreţi să creaţi o formă unică, aceasta fiind alcătuită din
elemente liniare şi arcuite. Acest lucru se realizează în aşa fel încât, fiecare element este legat de următorul în acelaşi punct.
Caracteristicile poliliniei le puteţi schimba şi cu ajutorul panoului Properties, precum şi prin stabilirea comenzii PEDIT. În
situaţiile în care trebuie să faceţi modificarea poliliniilor sau dacă trebuie să înlăturaţi unele elemente, iar pe de altă parte să
le păstraţi, trebuie să folosiţi comanda EXPLODE. SPLINE este comanda care se foloseşte pentru desenarea liniilor curbe în
AutoCAD. Există două metode de desenare: prin CV (Control vertex) sau FIT. CONSTRUCTION LINE este o linie dreaptă infinit
de lungă, care poate fi pusă orizontal sau vertical pe desen, pentru a vă ajuta să puneţi sau să verificaţi o direcţie atunci când
lucrați în AutoCAD. Dacă vreţi să desenaţi elipsa în AutoCAD, trebuie să folosiţi comanda ELLIPSE. Cu ajutorul acestei comenzi
veţi crea elipsa, care reprezintă forma curbilinie definită cu axa mare şi mică, care se taie în punctele lor mijlocii şi care sunt
perpendiculare una pe cealaltă. Crearea obiectelor în AutoCAD, modificarea lor, precum şi fiecare modificare ce urmăreşte
desenul pe care lucraţi, vă poate aduce în situaţia de a trebui să poziţionaţi ulterior unele obiecte pe desen. Comanda care se
foloseşte în astfel de situaţie, în special când poziţionaţi obiectul sub unghiul nedefinit, este comanda ALIGN. Cu
comanda Point se poate crea punctul şi se poate face o anumită setare pentru afişarea ei. Comanda Divide vă va permite să
împărţiţi obiectul marcat pe segmente, dar fără tăiere, în timp ce comanda Measure se foloseşte conform aceluiaşi principiu,
ca şi comanda DIVIDE, dar cu deosebirea că la comanda MEASURE nu introduceţi numărul de segmente, ci lungimea lor. 

Utilizarea comenzilor avansate pentru desenare

În lecţiile precedente, aţi învăţat comenzile cu ajutorul cărora puteţi crea principalele obiecte pe desene. Utilizarea acestor comenzi,
precum şi a comenzii pentru modificarea obiectelor, vă va fi de ajutor, însă dacă vreţi să avansaţi în privinţa desenării, trebuie să
învăţaţi şi următoarele comenzi care vor fi prezentate în această lecţie.

Prima parte a lecţiei va fi dedicată utilizării liniilor şi a poliliniilor constructive pe desene, precum şi utilizarea comenzii SPLINE, apoi
vom acorda atenţie şi altor comenzi, precum DIVIDE şi POINT.

Comenzile Polyline şi Spline

Comanda POLYLINE o veţi folosi când vreţi să creaţi o singură formă, dar care este alcătuită din elemente liniare şi arcuite. Aceasta
se realizează în aşa fel încât fiecare element este legat cu următorul, în acelaşi punct.
Comanda se stabileşte prin Ribbon, de pe panoul Draw, iar de pe linia de comandă tastând PLINE sau PL, după care daţi Enter.

Imaginea 12.1. Comanda Polyline

Când stabiliţi comanda PLINE, există câteva opţiuni care vi se oferă în cadrul liniei de comandă. Opţiunea Arc creează segmente
arcuite în cadrul poliliniei, opţiunea Close se foloseşte pentru a se crea automat segmentul liniar sau arcuit de la ultimul punct până
la primul punct al poliliniei. Opţiunea Undo înlătură elementul desenat înainte, în cazul în care aţi greşit ceva. Opţiunea Width se
foloseşte pentru a seta lăţimea poliliniei în unităţi de măsură de la primul termen la al doilea şi, la final, opţiunea Line, pe care o
folosiţi când vreţi să desenaţi elemente liniare ale desenului.

Când vreţi să faceţi orice fel de modificări pe polilinii, puteţi face asta cu ajutorul comenzilor deja învăţate pentru modificarea
obiectelor. Caracteristicile poliliniei le puteţi schimba şi cu ajutorul panoului Properties, precum şi prin stabilirea comenzii PEDIT.
Comanda se stabileşte prin Ribbon, de pe panoul Modify, iar de pe linia de comandă tastaţi PE și apoi Enter.

Imaginea 12.2. Comanda Pedit

Când stabiliţi comanda PEDIT, există câteva opţiuni care vi se oferă în cadrul liniei de comandă. Opţiunea Open este alegerea
potrivită dacă vreţi să schimbaţi linia închisă. Această opţiune deschide polilinia închisă și poate să înlăture ultimul segment creat
înainte de închiderea poliliniei. Opţiunea Close, după cum am menţionat deja, se foloseşte pentru a închide polilinia după
modificările realizate, astfel încât va lega primul şi ultimul segment creat. Opţiunea Join se foloseşte când vreţi să legaţi polilinii, arce
şi liniile într-o singură polilinie. Dacă folosiţi opţiunea Width, puteţi stabili aceeaşi valoare pentru lăţimea tuturor segmentelor
poliliniei. 

În situaţiile în care trebuie să executaţi modificarea poliliniilor sau în cazul în care vreţi să înlăturaţi unele elemente, iar pe de altă
altă parte să le păstraţi, trebuie să folosiţi comanda EXPLODE.
Imaginea 12.3. Comanda Explode

Comanda se stabileşte prin Ribbon, de pe panoul Modify, iar de pe linia de comandă tastând X și apoi Enter.

Când stabiliţi EXPLODE, marcaţi polinia pe care vreţi să o separaţi pe elemente individuale şi doar apăsaţi Enter.

Există formulare şi forme pe care nu le puteţi reprezenta în desene cu ajutorul liniilor şi al arcelor. De obicei este vorba de nişte
formulare incorecte, amorfe, care se pot prezenta doar prin utilizarea comenzii SPLINE.

SPLINE este comanda care se foloseşte pentru desenarea liniilor curbe în AutoCAD. Există două metode de desenare:
prin CV (Control vertex) sau FIT.

Comanda se stabileşte prin intermediul lui Ribbon, de pe panoul extins Draw. În funcţie de metoda pe care o aplicaţi pentru a desena
o linie curbă, selectaţi prima sau a doua iconiţă. Prima iconiţă se referă la metoda de desenare prin vertexul Control, iar a doua la
metoda de desenare Fit. Comanda de pe linia de comandă se stabileşte tastând SPLINE, după care Enter. Înainte de a începe
desenarea, trebuie să selectaţi Method în cadrul liniei de comandă şi, cu un clic dreapta, selectaţi aceeaşi opţiune din meniul
contextual.

Imaginea 12.4. Comanda Spline

Când stabiliţi comanda SPLINE, puteţi crea linii curbe mai flexibile a căror formă o definesc segmentele dintre punctele stabilite.
Mutând cursorul de la un punct la altul, definiţi aspectul liniei curbe. Când vreţi să terminaţi cu introducerea punctelor, trebuie să
daţi un clic dreapta pentru a trece la ultima fază de executare a comenzii. De la dvs. se aşteaptă să determinaţi direcţia tangentei în
primul şi ultimul punct, respectiv flexibilitatea liniei la începutul şi finalul liniei curbe create. Cel mai important lucru pe care trebuie
să-l ştiţi în legătură cu comanda SPLINE este că, cu ajutorul mânerelor (Grip), puteţi controla aspectul liniei curbe create. Prin
mutarea mânerelor puteţi face modificări pe linia curbă şi să-i modificaţi aspectul în totalitate.
Imaginea 12.5. Mânere cu linii curbe

Săgeţile pe care le vedeţi la începutul fiecărei curbe oferă posibilitatea de a modifica metoda de desenare. Ceea ce va fi util este
posibilitatea adăugării mânerelor suplimentare pe linia curbă, dacă trebuie, datorită opţiunii Add vertex.

%%%%%PITANJE_88018%%%%%

Comanda Construction Line

În AutoCAD mai există un tip de linie pe care o veţi întâni şi pe care o veţi folosi cu ocazia creării desenului. Este vorba de linia
constructivă, adică CONSTRUCTION LINE. Aceasta este o linie infinit de lungă, care poate fi pusă orizontal sau vertical pe desen
pentru a vă ajuta să puneţi sau să verificaţi o direcţie atunci când lucrați în AutoCAD. Acestea sunt, de fapt, linii auxiliare, pe care,
după utilizare, le veţi şterge de pe desen. 

Comanda se stabileşte prin intermediul lui Ribbon, de pe panoul extins Draw, dar și de pe linia de comandă, dacă introduceţi
literele XL şi apăsaţi tasta Enter. După stabilirea comenzii, puteţi selecta H pentru linii orizontale sau V pentru linii verticale.
Imaginea 12.6. Comanda Construction Line 

Notă

Liniile de construcţie vă vor fi utile la crearea desenelor complexe, în special când trebuie să observaţi dacă toate obiectele sunt în
aceeaşi direcţie. 
 

Comanda Ellipse

Dacă vreţi să desenaţi elipsa în AutoCAD, trebuie să folosiţi comanda ELLIPSE. Datorită acestei comenzi veţi crea elipsa, care
reprezintă forma curbilinie definită cu axa mare sau mică şi care se intersectează în punctele medii, acestea fiind administrate
reciproc. 
Comanda se poate stabili prin Ribbon, din cadrul panoului Draw, dar şi tastând ELLIPSE şi, mai apoi, Enter în linia de comandă.
Stabilind această comandă în linia de comandă, se aşteaptă de la dvs. să definiţi dacă desenaţi arcul eliptic sau elipsa. După această
selectare, urmăriţi listele în linia de comandă şi procedeul de definire a elementelor solicitate de dvs., astfel încât comanda să fie
executată cu succes. 

Monitorizarea liniei de comandă vă va uşura partea lecţiei în care vor fi explicate procedeele de creare a arcului eliptic şi a elipsei de
pe panoul Draw, care oferă trei moduri de creare în cadrul comenzii ELLIPSE.

Imaginea 12.7. Comanda Ellipse

Stabilirea comenzii ELLIPSE, de pe Ribbon, apare în trei variante.

 1. Center – se cere introducerea punctului viitorului centru al elipsei, apoi definirea poziţiei punctelor finale ale axelor,
comparativ cu centrul selectat; 
2. Axis, End – definirea punctului iniţial şi final al unei axe, apoi şi punctul final al celeilalte axe a viitoarei elipse;
3. Elliptical Arc – crearea arcului eliptic se bazează pe modul menţionat mai devreme de creare a elipsei; după definirea
punctului iniţial şi final al unei axe, apoi şi punctul final al celeilalte axe a viitoarei elipse, trebuie să marcaţi, cu ajutorul
cursorului, începutul arcului şi apoi să-l mutați pentru a-i defini finalul.

Notă

Crearea arcelor se defineşte pe baza mutării cursorului în sens opus faţă de sensul acelor de ceasornic. 
 

Comanda Align

Crearea obiectelor în AutoCAD, modificarea lor, precum şi fiecare modificare care urmăreşte desenul pe care lucraţi, vă poate aduce
în situaţia în care unele obiecte trebuie să fie poziționate ulterior pe desen. Comanda pe care o veţi folosi în această situaţie, în
special când poziţionaţi obiectul sub un unghi nedefinit, este comanda ALIGN.

Comanda se poate stabili prin Ribbon, din cadrul panoului Modify, dar şi tastând AL şi Enter în linia de comandă. 
Imaginea 12.8. Comanda Align

În figura următoare va fi aprofundat principiul de funcţionare a comenzii ALIGN. Dvs. aveţi o sarcină în care trebuie să puneţi un
dreptunghi pe linia dată în desen. La comanda ALIGN, vi se solicită prima dată să marcaţi obiectul pe care îl mutaţi şi să confirmaţi
selecţia cu tasta Enter. Apoi determinaţi punctul de bază, adică punctul pe obiect şi apoi viitoarea destinaţie a punctului respectiv.
Repetaţi aceeaşi procedură şi pentru alt punct de bază al obiectului (figura 2). La a treia afişare se vede rezultatul aplicării comenzii. 
Imaginea 12.9. Funcţionarea comenzii Align

Dacă urmăriţi scrierea în linia de comandă, veţi observa că ultima scriere din faţa executării comenzii se referă la schimbarea
raportului obiectului pe care îl mutaţi. Modificările raportului se referă la dimensiunile definite în punctele de bază. Dacă este plasat
un nou dreptunghi pe care vreţi să-l lipiţi de cel existent, alături de schimbarea raportului, iată cum ar arăta acest lucru (imaginea
12.10):

Imaginea 12.10. Funcţionarea comenzii Align alături de modificarea raportului

Notă

Dacă trebuie să plasați obiecte într-o poziţie aflată sub unghiul care nu este definit sau nu trebuie determinat, folosiţi comanda
ALIGN.
%%%%%PITANJE_88023%%%%%

Comenzile Point, Divide şi Measure

În afară de crearea obiectelor simple şi complexe, în AutoCAD se poate crea şi punctul şi se poate determina o anumită setare
pentru afişarea sa. 

Comanda POINT poate fi stabilită prin Ribbon, în cadrul panoului Draw, dar şi tastând PO şi Enter în linia de comandă.

Imaginea 12.11. Comanda Point

 
Comanda care va fi foarte utilă este DIVIDE. Comanda poate fi stabilită prin Ribbon, în cadrul panoului Draw, dar şi tastând DIV şi
Enter în linia de comandă.

Imaginea 12.12. Comande Divide şi Measure

 Această comandă vă va oferi posibilitatea de a împărţi obiectul marcat în segmente, dar fără tăiere. Fiecare segment este marcat cu
un punct (Point). În afară de punct, segmentele pot fi marcate şi cu un bloc salvat, dar despre crearea blocurilor vom discuta în
lecţiile următoare. 

Notă

Dacă trebuie să distribuiţi elemente la distanţă egală, cel mai bine este cu ajutorul comenzii DIVIDE.
 
Când porniţi comanda DIVIDE, prima dată marcaţi obiectul pe care vreţi să-l partajaţi, apoi introduceţi valoarea, respectiv numărul
de segmente de care aveţi nevoie. Dacă se întâmplă ca împărţirea pe obiect sau pe desen să nu se vadă, în linia de comandă trebuie
să introduceţi DDPTYPE, după care apăsaţi tasta Enter. Se va deschide cadrul pentru dialog, în care puteţi alege aspectul punctelor.
De exemplu, când marcaţi X, împărţirea pe obiect va deveni vizibilă. 

Imaginea 12.13. Aspectul punctelor în AutoCAD

Imaginea 12.14. Aspectul liniei înainte şi după setarea punctelor 

Comanda care funcţionează după acelaşi principiu ca şi comanda DIVIDE este comanda MEASURE. Deosebirea dintre aceste două
comenzi constă în faptul că la comanda MEASURE nu introduceţi numărul de segmente, ci lungimea lor. 

Comanda o stabiliţi prin Ribbon, în cadrul panoului Draw, dar şi tastând ME şi Enter în linia de comandă.

Principala deosebire în scriere în linia de comandă pentru comenzile menţionate: 

1. Divide:

a. Select object to divide - selectaţi obiectul pe care vreţi să-l împărţiţi;

b. Enter the number of segments or [Block] – introduceţi numărul de segmente pe care doriți să îl obțineți prin împărțirea
obiectului selectat;

2. Measure:

a. Select object to measure – selectaţi obiectul pe care vreţi să-l împărţiţi; 

b. Specify length of segment or [Block] – introduceţi lungimea segmentului.