Daniel GHICULESCU Curs 1.

Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

Capitolul 1
NOŢIUNI GENERALE

Obiectivul Obiectivul capitolului este de a crea o privire de ansamblu asupra

capitolului Tehnologiilor Neconvenționale (TN). Studiind acest capitol veți putea să:
 - Definiți TN și comparați cu Tehnologiilor Clasice - TC (mecanice,
prelucrare prin așchiere);
 - Clasificați și caracterizați TN;
 - Înțelegeți tendințele în domeniul TN.

1.1. TIPURI PRINCIPALE DE TEHNOLOGII

Principala Principala competență dobândită la facultatea IIR, specializarea TCM
competență este proiectarea și realizarea tehnologiilor de prelucrare. Tehnologia
TCM este cheia tuturor problemelor și conferă celor care o stăpânesc avantaj
competitiv pe piața muncii.
Tehnologia - Conform DEX, tehnologia = ansamblul proceselor utilizate în scopul
definiție obținerii unui anumit produs.
Există două tipuri majore de tehnologii aplicabile (abordări) la realizarea
pieselor mecanice – fig. 1:
(1) top-down, la care realizarea pieselor (produsului) are loc de “sus în
Tipuri majore jos”, adică prin prelucrarea (prelevarea sau îndepărtarea - substractive)
de tehnologii materialului deja existent cu diverse mijloace (sisteme tehnologice);
(2) bottom-up, la care realizarea pieselor (produsului) se realizează de
„jos în sus”, adică prin realizarea materialului în sine și odată cu el a
pieselor cerute; sunt implicate discipline ca știința materialelor, chimie, ex.
materiale nanostructurate, tehnologii aditive, ex. printare 3D, ex.
depunere strat cu strat prin sinterizare selectivă cu laser - SLS, depunere
prin descărcări electrice – electrical- discharge-deposition - EDD.

Fig. 1.
Tipuri principale
de tehnologii

Oțel, 60-65 HRC,

Ra=0,1 µm

La acest curs și în general, la programul de studii TCM, se pune

accentul pe (1).
Tehnologiile necovenționale (TN) de prelucrare sunt acelea care
Încadrarea TN realizează îndepărtarea materialului pentru realizarea pieselor în general,
la nivel micrometric sau nanometric, folosind diverse tipuri de energie.
Acestea se încadrează în tipul (1).
Performanțe Tehnologiile top-down asigură precizie mai mare, de ordinul nm și
tehnologice rugozitate Ra=0,1 nm (procedee de superfinisare).
Tehnologiile bottom-up, cazul procedeului de electroformare, asigură
precizie de 1 µm și rugozitate, Ra≤0,1 µm.

1
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

1.2. COMPARAŢIE ÎNTRE TN ŞI TC cu îndepărtare de material

Motorul progresului tehnic a fost reprezentat în ultimul timp,

de explorarea spațiului cosmic și industria militară, domeniile în Motoare ale progresului
care s-au alocat resursele financiare cele mai mari. Produsele tehnic
proiectate, cu nivel tehnic foarte ridicat, reprezintă adevărate
provocări în domeniul tehnologiei pentru realizarea lor.
În acest efort permanent de punere în practică a creației
umane, apar noi și noi materiale din ce în ce mai dificil de Caracteristici ale noilor
prelucrat, cu caracteristici ridicate de duritate dar și fragilitate, materiale
refractaritate înaltă, reactivitate chimică mare cu materialul
sculei, neomogenitate a microstructurii etc. Aceste proprietăți
pot fi întâlnite la materiale noi de tipul compozitelor.
La realizarea produselor moderne concură numeroase tipuri de
tehnologii de fabricare: metalurgice, chimice, electrice,
electronice, de prelucrare, control, asamblare etc.
Două cerințe au determinat apariția unor noi tehnologii, față de
acelea clasice (mecanice), care nu mai răspundeau acestor Cauze ale apariției TN
cerințe.
→ noi materiale, dificil de prelucrat, cu caracteristici de
rezistență foarte ridicate; acestea sunt materiale compozite cu 1. noi materiale
matrice metalică, materiale ceramice monolitice sau compozite,
polimeri cu caracteristici ridicate de rezistență etc.
→ creșterea complexității formelor suprafețelor, cu detalii
foarte fine, calitate suprafeței și precizie foarte mare. 2. creșterea complexității
Exemplu de astfel de suprafețe: găuri curbe, fante și găuri profilate cu suprafețelor
dimensiuni de ordinul µm sau chiar mai mici etc. În multe cazuri,
singura modalitate posibilă de uzinare a acestor materiale o constituie
tehnologiile erozive sau neconvenționale sau tehnologiile cu energii
concentrate.
Cursul de față are ca obiect de studiu tehnologiile de
prelucrare neconvenționale. Le vom compara cu tehnologiile de
prelucrare prin așchiere (convenționale sau mecanice), care
sunt cele mai răspândite, datorită în primul rând productivității
lor.
Definiția TN: prelucrările care au loc printr-un transfer Definiția TN
concentrat de energie de la sculă la semifabricat, fără ca în
general, să aibă loc un contact nemijlocit între acestea, fac
parte din domeniul tehnologiilor de prelucrare
neconvenționale sau erozive sau cu energii concentrate.
Tehnologiile de prelucrare neconvenționale (TN) sunt acelea Apariția TN după 1950
apărute după 1950, la care forme obișnuite de energie sunt Tipuri de energii folosite
utilizate în noi modalități sau care folosesc forme noi de energie.
Definiția TC: realizează îndepărtarea materialului sub formă Definiția TC
de așchii (prelucrări prin așchiere) sau deformare plastică
(ștanțare), cu contact direct între sculă și semifabricat
Spre comparație, strungurile pentru prelucrarea lemnului au apărut încă din
î.e.n., iar cele pentru prelucrarea metalelor au fost dezvoltate odată cu Evoluția TC
revoluția industrială (secolul XVIII). În jurul anului 1797, a apărut posibilitatea
deplasării sculei cu avans mecanic constant (șurub-conducător). În Apariția TC în antichitate
continuare, progresul în acest domeniu, nu a mai fost așa spectaculos. În
schimb, a fost susținut de industria electronică și IT, crescând precizia și De la avans mecanic
flexibilitatea prin introducerea mașinilor cu comandă numerică computerizată constant la mașini CNC
- CNC.

2
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

Evoluția celor două tipuri de tehnologii, TC și TN, cu îndepărtare de

material se observă și în fig. 2.

Fig. 2. Ciclul de viață

al tehnologiilor de
prelucrare

Se observă că tehnologiile clasice se găsesc în faza de maturitate

ca urmare a vechimii acestora, iar tehnologiile neconvenționale se
află în fazele de creștere (dezvoltare) sau chiar maturitate (cazul
electroeroziunii, cea mai utilizată TN); în același timp, micro și
nanotehnologiile (noile tendințe în domeniul TN) se situează în faza
Motorul pentru de lansare.
îmbunătățirea Dacă ne imaginăm că totalitatea tehnologiilor sunt conținute într-un
calității plan și că există o linie de demarcație între domeniul tehnologiilor
convenționale și a celor neconvenționale, vom observa că această
graniță, convențional stabilită este din ce în ce mai neclară datorită a
Două tendințe două tendințe continue - fig. 3:
(1) Lărgirea ariei TN (1) metodele neconvenționale dobândesc un caracter tot mai
“convențional” datorită răspândirii și lărgirii ariei lor de aplicabilitate
(exemplu electroeroziunea și mai recent TN cu laser și ultrasunete);
(2) Combinarea (2) apariția a noi tehnologii care combină procedee convenționale și
TN și TC neconvenționale – tehnologii hibrid.
Exemplu: asistarea cu ultrasunete (vibrația sculei cu frecvență ultrasonică)
sau plasmă sau laser a prelucrărilor prin așchiere (încălzirea materialului
cu plasmă sau laser), prelucrări mecanice-electrochimice – strunjire,
frezare, rectificare-electrochimică etc.

Anii 2020,
mondial – 30-35%,
RO- 20-25%
În anul 1985, ponderea TN era de
circa 8% pe plan mondial, iar în RO
de numai 2%. Actualmente se
situeaza la circa 1/3 din total TP.

Fig. 3. Utilizarea
tehnologiilor de
prelucrare
Tehnologiile neconvenționale sunt complementare tehnologiilor
clasice (convenționale), care au ponderea cea mai mare datorită în
Complementaritatea
special, productivității lor ridicate și costurilor mai mici. Fiecare dintre
TC și TN datorită
tehnologiile menționate, convenționale sau neconvenționale, datorită
avantajelor și
avantajelor și dezavantajelor pe care le posedă, au domeniul lor
dezavantajelor
propriu de aplicabilitate.

3
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

1.3. Clasificarea și caracterizarea TN

După criteriul energiei principale folosite în mod nemijlocit la Clasificarea TN după

prelevarea (îndepărtarea) materialului, TN sunt grupate în patru criteriul energiei folosite
categorii – tab. 1.1.
Tabelul 1. Principalele procedee de prelucrare TN
MECANICE ELECTRICE TERMICE CHIMICE
prelucrare electrochimică prelucrare
prelucrare cu jet de prelucrare
cu depasivare electroerozivă
apă (WJM*) chimică (CM)
hidrodinamică (ECM) (EDM)
prelucrare cu jet de prelucrare electrochimică rectificare prelucrare
apă abraziv (AWJM) abrazivă (anodo- electroerozivă fotochimică
mecanică) (AECM) (EDG) (PCM)
prelucrare cu
prelucrare cu rectificare electro-
fascicul de
ultrasunete (USM) chimică-erozivă (ECDG)
electroni (EBM)
prelucrare electrochimică prelucrare cu
prelucrare magneto-
cu tensiuni înalte fascicul de ioni
abrazivă (MAF)
(IBM)
prelucrare cu jet de găurire electrochimică prelucrare cu
gaz abraziv - AJM capilară laser (LBM)
prelucrare cu lichide prelucrare cu
abrazive vâscoase - prelucrare erozivă – plasmă (PM)
AFM complexă** (ECDM)
Lustruire abraziv- debavurare
chimică (chemical-mechanical termică (prin
polishing - CMP) explozie) (TEM)
* În tabel sunt date și cele mai uzuale abrevieri ale procedeelor din literatura de specialitate.
** Observaţie: prelucrarea erozivă complexă este o combinaţie de mai multe procedee la care ponderea cea mai mare în cadrul mecanismului
prelevării materialului este dată de utilizarea energiei electrice.
Tehnologiile mecanice cu energii concentrate
TN mecanice utilizează în mod direct energia mecanică (acțiune TN mecanice
abrazivă) pentru prelevarea materialului. Datorită durității ridicate,
tenacității sau fragilității, materialele sunt dificil de uzinat prin TC.
TN mecanice îndepărtează materialul cu ajutorul unor particule
Duritatea materialului
abrazive cum sunt oxid de Al, carbură de Si, oxid de siliciu, carbură de
bor, nitrură cubică de bor (NCB), diamant a căror energie mecanică prelucrat < duritatea
este dată de fluidele în care sunt conținute particulele, vibrația materialului abraziv
ultrasonică a sculei sau mediul magnetic. Materialele prelucrate sunt
metale sau nemetale (sticlă, cuarț, ceramice, compozite etc.). Condiția
este ca duritatea acestora să fie mai mică decât a particulelor abrazive.
Prelucrările cu jet de gaz abraziv (Abrasive Jet Machining - AJM)
realizează prelevarea materialului cu ajutorul energiei cinetice a particulelor
abrazive antrenate de un curent de gaz de mare viteză, care le dirijează către
zone greu accesibile. Dimensiunile particulelor abrazive sunt reduse (10…50
m). Aplicabilitatea procedeului constă în găurirea și tăierea sticlei, ceramicii
sau metalelor durificate, inscripționare, debavurarea materialelor metalice și
plastice, decuparea unor profiluri complicate în materiale fragile, curățarea Fluidul – jetul de gaz
oxizilor, a componentelor electronice etc. Abrazivii utilizați pot fi: pentru
materiale dure, pulberea de oxid de aluminiu, carbura de siliciu și pentru
materiale moi, carbonatul de magneziu și bicarbonatul de sodiu. De
asemenea, se folosesc și particule de sticlă. Procedeul are dezavantajul unei
productivități scăzute, dar rugozitatea suprafeței prelucrate poate fi relativ
redusă, Ra= 0,15…1,5 m.

4
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale
Fluidul lichid vâscos își
crește vâscozitatea la
micșorarea secțiunii de
curgere
Fluidul este apă cu
presiune, 200-400 MPa
Viteza jetului 400…600 m/s
de 1,5…2 ori mai mare decât
viteza sunetului în aer
Fluidul este apă sau ulei cu
particule abrazive, în mediu
ultrasonic
Mediul de lucru - câmpul
magnetic cu particule
feromagnetice
Prelucrările cu lichide abrazive vâscoase (Abrasive Flow
Machining - AFM) sunt utilizate la finisarea suprafeţelor sau
muchiilor greu accesibile prin trecerea unui polimer abraziv-
vâscos prin interiorul pieselor sau pe suprafaţa acestora.
Abraziunea se produce numai în zonele în care curgerea
mediului de lucru este constrânsă (micşorări ale secţiunii de
trecere a mediului de lucru), prin creşterea vâscozităţii
polimerului purtător al granulelor abrazive. Astfel, granulele
abrazive sunt menţinute pe direcţia de curgere. Celelalte zone,
în care curgerea nu este constrânsă de micşorarea secţiunii,
rămân neafectate. Particulele abrazive sunt din oxid de
aluminiu, carbură de siliciu, carbură de bor sau diamant
având diametre între 0,005 şi 1,5 mm. Dintre avantajele
procedeului, se pot evidenţia următoarele: se pot prelucra
simultan mai multe suprafeţe în aceeaşi prindere; arie largă de
aplicabilitate de la finisarea pieselor cu rol funcţional important
din industria aerospaţială şi medicală la prelucrarea reperelor
din producţia de masă; gamă largă de materiale prelucrabile,
de la materiale moi, de exemplu, aluminiu, la cele dure,
ceramice, carburi sau aliaje de nichel. Suprafaţa obţinută
poate avea o rugozitate, până la Ra=0,05 m. Rugozitatea
iniţială trebuie să aibă o valoare cât mai mică.
Prelucrările cu jet de apă (Waterjet Machining - WJM) sau
prelucrările hidrodinamice utilizează energia cinetică a unui jet
de apă de mare viteză cu scopul de a tăia diverse materiale, în
general nemetalice. Procedeul se utilizează şi la curăţirea
suprafeţelor. Dacă jetul de apă conţine şi particule abrazive (jet
de apă abraziv - Abrasive Waterjet Machining - AWJM),
procedeul se aplică la tăierea materialelor cu duritate şi
densitate mai mare: sticlă, ceramică, materiale metalice etc.
Abrazivul utilizat poate fi granat sau nisip de anumite sorturi
(silicați și compuși oxidici).
Prelucrările cu ultrasunete (Ultrasonic Machining - USM) au
la bază transformarea energiei electrice în energie mecanică
de oscilaţie a sculei cu frecvenţă ultrasonică. Frecvenţa poate
avea valori între 16 kHz şi 1500 KHz. Valorile mici sau medii,
de 16…80 kHz, se pot utiliza la generarea unor suprafeţe de tip
găuri, fante, la finisare, microdurificare etc. pe materiale cu
duritate ridicată - oţeluri călite, carburi metalice, cristale,
compozite etc. Scula nu face contact direct cu semifabricatul,
între acestea, existând un mediu abraziv care constă dintr-o
suspensie de particule de oxid de aluminiu, carbură de
siliciu, carbură de bor, nitrură de bor, diamant etc. Valorile
mari ale frecvenţei, de 500…1500 kHz se utilizează la spălarea
pieselor, realizarea emulsiilor de răcire şi ungere etc.
Prelucrările magneto-abrazive sunt destinate finisării
suprafeţelor (Magnetic Abrasive Finishing - MAF).
Fenomenologia are la bază crearea unui câmp magnetic, care
constituie o sculă magnetic-abrazivă (Magnetic Abrasive Tool -
MAT), formată din particule abrazive care posedă proprietăţi
feromagnetice. Aceasta are o mişcare relativă în raport cu
semifabricatul şi datorită energiei cinetice a particulelor
abrazive are loc prelevarea materialului. Rugozitatea suprafeţei
prelucrate poate fi Ra=0,02 m.
5
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

TN electrice: realizează îndepărtarea materialului prin dizolvare TN electrice

anodică (piesa estre anodul, scula este catodul) într-un lichid
electrolitic, uneori combinată cu acțiunea particulelor abrazive de pe Fluidul – lichid electrolitic
suprafața sculei. Între sculă și piesă se creează un câmp electric.
Materialele prelucrate sunt electric conductive (metale).
TN electrice utilizează energia electrică ca formă principală de
energie fiind limitate la prelucrarea materialelor electric conductive.
Avantajele principale ale acestor tehnologii sunt: realizarea unor Se prelucrează materiale
forme complexe într-o singură trecere şi prelucrarea fără uzura electric conductive
sculei. Ele au la bază dizolvarea anodică, anodul fiind piesa
prelucrată unde se petrec toate reacțiile dintre electrolit și materialul
piesei. Scula este catodul și are doar rolul de a asigura câmpul
electric necesar prelevării materialului piesei.
Prelucrările electrochimice (Electrochemical Machining - ECM) se bazează
pe fenomenul de dizolvare anodică al materialului piesei într-un mediu Dizolvare anodică a metalului
electric conductiv (lichid electrolitic) atunci când se creează o diferenţă de prelucrat în lichidul electrolitic
potenţial între catod (electrodul-sculă) şi anod (piesă). Odată cu aceasta au prin reacții de electroliză
loc reacţii chimice de electroliză dintre materialul piesei şi al electrodului- (U<24V)
sculă utilizat precum şi formarea unui strat pasivizat (neutru din punct de
vedere electric) moale pe suprafaţa anodică. Pentru continuarea prelucrării,
stratul pasivizat este îndepărtat din zona de lucru hidrodinamic (datorită Îndepărtarea stratului neutru
presiunii ridicate a lichidului de lucru electrolitului (peste 20 atm) sau prin de pe suprafața piesei:
abraziune (în cazul prelucrării electrochimice abrazive). Cu ajutorul
procedeului electrochimic cu depasivizare hidrodinamică sau abrazivă, se pot
realiza variantele electrochimice ale procedeele omoloage convenţionale de
- hidrodinamic
prelucrare mecanică: găurire, strunjire, frezare, debitare, rectificare, honuire,
lustruire. Toate aceste procedee permit prelucrarea unor materiale dure şi - abraziv
extradure, mecanismul de prelevare depinzând de proprietăţile electro-
chimice ale materialelor prelucrate.
Această grupă de tehnologii electrochimice cuprinde şi acoperirile metalice
(galvanoplastie sau galvanostegie): nichelare, cromare, zincare, cuprare etc. Aceste Acoperiri metalice prin inversarea
tipuri de tehnologii, prin care se realizează depunere de material, se desfăşoară cu polarității
polaritate inversă în raport cu prelucrările electrochimice prezentate anterior.
Acoperirea este rezultatul reacţiilor de electroliză care au loc, în urma imersării piesei
(catod) în lichidul electrolitic care conţine ionii metalului care trebuie depus. Procedeul
nu este caracterizat prin precizie dimensională bună, dar realizează o bună rugozitate
şi o suprafaţă cu luciu metalic.
Procedeul de rectificare electrochimică erozivă (Electrochemical
Discharge Grinding - ECDG) este o combinaţie dintre prelucrarea
electrochimică şi electroerozivă. Se utilizează curent alternativ sau curent Rectificare electroerozivă în
continuu în impulsuri. Scula nu este abrazivă ca la prelucrarea electrochimică
abrazivă (rectificarea ECM) ci este din grafit ca şi electrozii de lichid electrolitic
electroeroziune. Procesul de prelevare a materialului are loc în electrolit ca şi
la ECM şi este suplimentat prin descărcările electroerozive. Se aplică la
prelucrarea materialelor cu duritate mare, carburi metalice, oţeluri de scule,
aliaje de nichel şi piese fragile sau sensibile la căldură, îndepărtându-se un
strat redus de material similar rectificării convenţionale mecanice.
Prelucrarea electrochimică cu tensiuni înalte se deosebeşte de ECM
propriu-zisă prin aceea că procesul de prelevare a materialului piesei se
desfășoară similar electroeroziunii; legile electrolizei nu se mai respectă ca la
prelucrarea ECM uzuală. Prin realizarea diferenţelor de potenţial dintre catod Prelucrare electrochimică cu
(sculă) – anod (piesă) între 200-400V (faţă de tensiunile mai mici de 24 V de
la ECM clasică) se produc descărcări în electrolit asemănătoare celor de la tensiuni înalte, U=200...400 V
electroeroziune. Procedeul are avantajul utilizării unor electroliţi mai ieftini,
uşor de preparat şi manipulat față de aceia de la ECM.
Găurirea electrochimică capilară utilizează tuburi capilare din sticlă (unele
având în interior şi un fir subţire de wolfram drept electrod) prin intermediul
cărora se injectează electrolit pentru realizarea găurilor adânci cu diametru
foarte mic. Instalația de prelucrare posedă un sistem de avans al sculei care
menţine astfel, un interstiţiu frontal între sculă şi piesă cu valoare optimă. Microgăurire cu fir de wolfram
Procedeul se aplică la prelucrarea găurilor de răcire în paletele de turbină,
găurilor (mai mici de 0,5 mm) necesare introducerii firului la prelucrarea
electroerozivă cu electrod filiform, altor găuri de diametre mici și raport mare
adâncime/diametru etc. Tensiunile aplicate între piesă şi electrolit sunt de
peste 70V.

6
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale
TN Termice
Se prelucrează toate categoriile de
materiale, indiferent de duritate,
Se folosește energie termică din
diverse surse:
Energia termică a descărcărilor
electrice în lichid dielectric
Energia termică a electronilor, ionilor
și fotonilor
Energia termică a plasmei
Energia termică a exploziilor
controlate
TN chimice folesesc energia
chimică a unui agent chimic
coroziv
Tehnologiile termice neconvenţionale realizează prelevarea
materialului datorită energiei termice produse de descărcările
electrice controlate dintre sculă și semifabricat (EDM), fotoni (LBM),
fascicul de electroni (EBM) sau ioni (IBM), plasmă sau prin explozie
controlată. Se prelucrează materiale metalice sau conductiv
electrice la EDM, orice tip de material cu laser, fascicul de
electroni și ioni, indiferent de duritate.
TN termice se realizează folosind o mare varietate a surselor de
energie (electroni, fotoni, descărcări electrice, etc.). Procesele
termice nu sunt esenţial afectate de proprietăţile fizice ale
materialelor de prelucrat şi de aceea, sunt aplicate în cazul
materialelor extrem de dure sau cu prelucrabilitate scăzută prin
procedee mecanice (de contact). Piesele astfel prelucrate, care
răspund la solicitări mecanice ridicate în timpul funcţionării, reclamă
îndepărtarea stratului afectat termic, care poate conține microfisuri
ca urmare a gradienților mari de temperatură la care a fost supus.
Acest domeniu al tehnologiilor neconvenţionale a devenit segmentul
de piaţă cu cea mai înaltă rată de dezvoltare ca urmare, în special
datorită creşterii vânzărilor instalațiilor de electroeroziune şi de
prelucrare cu laser.
Prelucrările prin electroeroziune (Electrical Discharge Machining -
EDM) au la bază transformarea energiei electrice în energie calorică
prin microdescărcările care au loc în lichidul dielectric aflat în
interstiţiul de lucru dintre electrodul-sculă şi piesă. Materialul piesei,
electric conductiv, este prelevat prin topire, vaporizare și fierbere.
Grupa prelucrărilor cu fascicul de electroni (Electron Beam
Machinig - EBM), ioni (Ion Beam Machining - IBM), laser (Laser
Beam Machining - LBM) se bazează pe transformarea energiei
electrice în flux de electroni, ioni sau respectiv, energie luminoasă
(laser). În acest mod, se pot prelucra toate tipurile de materiale
(metale, sticlă, compozite, materiale plastice, textile etc.).
Prelucrarea este facilitată prin creşterea densității energiei pe
suprafaţa de prelucrat, cu ajutorul diverselor metode de focalizare:
optică, electromagnetică etc. Din această grupă de procedee de
prelucrare, fac parte şi prelucrările cu microunde.
Prelucrările cu plasmă utilizează un jet de plasmă creat cu ajutorul
unui arc electric într-un mediu gazos plasmagen (argon, heliu, azot
etc.). Plasma este considerată a patra stare de agregare a materiei
fiind un fluid puternic ionizat, care are conductivitate electrică
ridicată, cvasineutru din punct de vedere electric, dar cu capacitate
mare de interacţiune cu câmpurile electrice şi magnetice. Plasma
termică (apărută ca urmare a descompunerii atomilor în ioni şi
electroni la temperaturi înalte) se utilizează la operaţii de tăiere
(debitare) sau la asistarea prelucrărilor mecanice, strunjire, frezare,
rabotare etc., la metalizare şi sudare, în cazul oţelurilor cu
prelucrabilitate scăzută prin tehnologiile convenţionale.
Debavurarea prin explozie (Thermal Energy Method -TEM)
realizează prelevarea bavurilor, inclusiv de dimensiuni mari, din zone
inaccesibile, într-un timp foarte scurt (de ordinul ms) cu ajutorul
exploziei unui combustibil format din gaze naturale şi oxigen.
Explozia are loc în interiorul unei incinte în care este injectat
combustibilul sub presiune fiind iniţializată prin scânteie. În incintă,
se introduc piesele de debavurat în vrac sau în dispozitive.
Tehnologiile chimice neconvenţionale prelevează materialul prin
acțiunea corozivă a unui agent chimic (ex. acid), imersând piesa în
mediul de lucru sau pulverizându-l pe suprafața acestuia (la piese
mari). Se prelucrează suprafețele neprotejate, cu substanțe care nu
sunt atacate chimic (măști). Se utilizează substanțe care
polimerizează sub acțiunea razelor ultraviolete - UV (Photo Chemical
Machining). Se folosesc în industria electronică (cablaje), militară,
aerospațială (suprafața proiectilelor, rachetelor etc.)
7
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

TN chimice prelevează materialul cu ajutorul energiei chimice şi prin Avantaje ale TN chimice
urmare, forţele sunt neglijabile care acţionează pe suprafaţa de
prelucrat. Această fenomenologie creează următoarele avantaje:
nivelul tensiunilor interne în materialul astfel prelucrat este extrem de
scăzut; productivitatea prelucrării este relativ ridicată datorită atacului
chimic al întregii suprafeţe; tehnologiile sunt aplicabile atât în cazul
seriilor mici de fabricaţie cât şi la serii mari ca rezultat al costului
redus al pregătirii fabricaţiei şi flexibilităţii.
Prelucrarea prin eroziune chimică (Chemical Machining - CM) CM - Eroziune chimică
realizează prelevarea materialului prin eroziune chimică controlată. controlată
Aceasta se produce pe toate suprafeţele piesei supuse prelucrării sau
numai selectiv pe anumite zone. Suprafeţele care nu sunt prelucrate Suprafețele neprelucrate sunt
sunt acoperite în prealabil, cu măşti obținute prin suflare cu substanţe protejate de măști
rezistente la atacul chimic care are loc în timpul procesului de
prelucrare. Pentru prelucrare, piesele se introduc într-o baie în care
se află agentul coroziv. În cazul pieselor de dimensiuni mari sau
suprafețelor greu accesibile, agentul chimic poate fi depus prin
pulverizare pe suprafaţa de prelucrat. Grosimea stratului îndepărtat
poate ajunge până la câţiva mm. Prelucrarea este precedată de
curăţirea suprafeţelor piesei. După prelucrare, au loc operaţiile de
curăţire finală, curăţirea măştii şi sablare. Rugozitatea suprafeţei
prelucrate poate ajunge la Ra=0,25 m. Materialele astfel prelucrate
pot fi: aluminiul, oţelurile aliate, inoxidabile, superaliajele etc.
Procedeul se aplică pe scară largă în industria aerospaţială,
transporturi, construcții de mașini etc.
Prelucrarea prin eroziune fotochimică (Photochemical Machining
- PCM) este utilizată pentru realizarea, în piese plate cu grosimi ce PCM - Substanța pentru măști
variază între 0,01 şi 1,6 mm, a unor contururi complicate cu toleranţe polimerizează sub acțiunea
foarte reduse, chiar de ordinul m. PCM are aplicabilitate largă în razelor UV
industria electronică şi de tehnică de calcul la realizarea circuitelor
integrate, capetelor magnetice, măştilor de aparatură electronică etc. Se aplică la sisteme-micro-
Procedeul utilizează, ca și în cazul CM, o substanţă (mască) electro-mecanice (MEMS):
rezistentă la atacul chimic din timpul prelucrării propriu-zise. senzori, actuatori, dispozitive
Substanţa pentru măști este o răşină care polimerizează la micro-fluidice, laboratoare pe
expunerea la ultraviolete (UV) crescând rezistenţa acesteia la un chip (lab-on-a-chip) –
acţiunea ulterioară a lichidului de developare (similar tehnicilor produse compatibile cu
fotografice clasice). Aplicarea măştii se face cu ajutorul unui şablon Industria 4.0. Se pot obține
care aderă pe suprafaţa piesei de prelucrat. Atacul chimic, care se toleranțe de 0,3 µm.
realizează prin imersarea piesei de prelucrat în baia care conţine
substanţă corozivă sau prin pulverizare cu agent coroziv, se produce
numai pe suprafețele neprotejate. Procesul tehnologic începe cu o
precurăţare a suprafeţelor şi se încheie cu îndepărtarea substanţelor
chimice reziduale de pe suprafaţa piesei (similar procesului
tehnologic de la CM).

1.4. Comparație între performanțele TN și TC

În general, tehnologiile cu energii concentrate posedă capacităţi ale

căror limite vor fi greu de atins, comparativ cu acelea convenţionale,
cu o singură excepţie – productivitatea prelucrării (deși unele TN – capacități nelimitate
tehnologii cu energii concentrate sunt caracterizate prin productivitate
mare). În ultimii ani, s-au înregistrat progrese remarcabile şi în Costurile, un dezavantaj
această direcţie, fiind de aşteptat ca această tendinţă să continue,
tabelul 2.

8
Daniel GHICULESCU Curs 1. Tehnologii Neconvenționale_Noțiuni generale

Tabelul 2. Comparație între Tehnologiile Neconveționale (TN) și convenționale (TC)

Productivitate Productivitate Precizie Rugozitate Consum
Procedee de maximă specifică maximă minimă (Ra) de scule
prelucrare [mm3/(min
[mm3/min] [mm] [m] -
kW)]
Degroşare 105 104 0,01 6,3 Da
Aşchiere

Finisare 103 103 0,001 0,8 Da

e

Superfinisare 1 102 0,0001 0,01 Da

Electroeroziune 103 10 0,0001 0,05 Da
Neconvenţionale

Plasmă termică 105 103 0,5 25 Da

Laser 10 10 0,01 1,6 Nu
Fascicul de
electroni
102 10 0,01 1,6 Nu
Electrochimie 105 102 0,05 0,0005 Nu
Prelucrare 10 - 0,05 0,25 Nu
chimică
Ultrasunete 102 102 0,005 0,1 Da
Superfinisare CMP 1 102 0,000001 0,0001 Da
1.5. TENDINŢA ACTUALĂ – MICRO ȘI NANOTEHNOLOGII
CU ENERGII CONCENTRATE
Micro-prelucrările se referă la procese de realizarea a
Micro-prelucrările, 1 - 999 μm pieselor / produselor în domeniul 1 - 999 μm, conform Comitetului
Nanoprelucrările, 1 – 999 nm Internațional pentru Cercetări în Productică (CIRP). Nanoprelucrările se
referă la procese prin care se realizează suprafețe sau piese în
domeniul 1 – 999 nm.
Nevoia de a utiliza echipamente, aparatură, dispozitive de dimensiuni
Ultraminiaturizarea pentru reduse, datorită constrângerilor spațiale, în cele mai diverse domenii, de la
creșterea vitezei de calcul și industria aerospațială, tehnică de calcul, electronică și optoelectronică,
capacității de stocare medicină, până la industria de larg consum, precum și noi materiale cu
Industrie 4.0 proprietăți absolut noi, controlate la nivel nanometric (molecular) a generat
Internet of Things (IoT) această cursă către miniaturizare și ultraminiaturizare, (v. gadget-urile
actuale – smartphone – tablete) care valorifică toate tipurile de resurse
existente, informaționale, umane, materiale și financiare.
Richard Feynman - primul care a introdus conceptul de
Richard Feynman – nanotehnologie încă din 1959 în lucrarea sa "There's Plenty of
nanotehnologia (1959) Room at the Bottom" - a sesizat importanţa funcţională a acestei
ultraminiaturizării. Astfel, cu cât tranzistorii devin mai mici, cu atât
viteza lor de funcţionare este mai mare şi consumă mai puţină
energie; cu cât suprafaţa în care sunt conţinuţi este mai redusă, cu
atât timpul necesar transmiterii semnalelor electrice scade. Aceşti
factori sunt legați de eficiență și viteză de calcul dar și de capacitatea
de stocare a informației.
Relaţia dintre dintre viteza de calcul (v) şi dimensiunea (l) critică cea
mai mică a circuitului este:
Viteza de calcul depinde de v  102 l-1 (1)
rezoluția circuitului unde: v este creşterea vitezei de calcul; l - reducerea
dimensională a circuitului (grosimii liniei de circuit). Prin urmare, dacă
2020 – rezoluția 5 nm dimensiunea critică a circuitului a scăzut la 10-1, viteza de calcul a
(v. legea lui Moore) crescut de 103 ori, conform relației (1).
TN prin natura și capacitatea acestora de a concentra energia
necesară prelucrării răspunde mult mai bine acestei tendințe
TN concentrează energia pe comparativ cu tehnologiile convenționale de prelucrare prin așchiere
spații extrem de reduse (mecanice). Limita atinsă în domeniul nanotehologiilor: precizie 1
nm și rugozitate Ra=0,1 nm (domeniul optoelectronic și IT).