Planificarea produsului

Mai multe metode, în special cele pentru găsirea şi evaluarea soluţiei,

pot fi aplicate la fel de bine în diferite faze ale procesului de proiectare
Singura diferență este nivelul de concretizare al soluţiilor în cauză
O sursă pentru sarcinile de proiectare şi dezvoltare este o solicitare
directă (comandă) de la un client cunoscut
Acest aşa-numit model business-to-business este tipic pentru
realizarea la comanda a sistemelor şi echipamentelor tehnice de proces,
precum şi pentru companiile de aprovizionare

Pentru acest tip de comandă, există o tendinţă către integrarea clientului,

care are o influenţă asupra activităţii de proiectare şi a departamentului de
dezvoltare
Sarcinile sunt stabilite nu numai de către clienţi, dar tot mai mult - în
special în cazul proiectelor originale – acestea provin din departamentele
de planificare speciale ale companiilor, proiectanții fiind obligați să
planifice ideiile altora
 Planificarea produsului
Departamentul de proiectare trebuie să menţină contacte strânse, nu
numai cu departamentul de productie, dar si cu departamentul de
planificare a produsului

Planificarea
poate fi, de asemenea, efectuată de către organisme externe,
de exemplu de către clienţi, de către autorităţi, de consultanţi, etc

Procesul de proiectare pentru proiecte originale începe cu conceptualizare

bazată pe o listă de cerinţe (specificaţii de proiectare)

Această listă preliminară se bazează de obicei pe cerinţele identificate

prin planificarea produsului

Proiectanti trebuie să cunoască punctele esenţiale şi etapele procesului de

planificare a produsului, ceea ce îi va ajuta să înţeleagă originea cerinţelor
şi, dacă este necesar să completeze lista
 Gradul de noutate al produsului
Majoritatea sarcinilor sunt adaptări si variaţii pe modele existente
Tipuri de proiectare

• Original Design : noi sarcini şi probleme sunt rezolvate cu ajutorul unor

combinaţii noi sau neobisnuite (inedite) de principii cunoscute
1. Invenția este ceva cu adevărat nou şi se bazează adesea pe aplicarea
celor mai recente cunoştinţe ştiinţifice şi perspective

2. Inovaţia este un produs care realizează noi funcţii şi proprietăţi, lucru

realizat prin ceva nou sau combinaţii noi ale soluţiilor existente

• Adaptive Design: Principiul soluţiei rămâne neschimbat; doar

concretizarea este adaptată la noile cerinţe şi constrângeri
• Variant design: dimensiuni şi aranjamente de piese şi ansambluri sunt
variate în limitele stabilite de către structurile produsului proiectat anterior,
care este tipic pentru game de dimensiuni şi produse modulare
 Ciclul de viață al produsului
Fiecareprodus are un ciclu de viaţă, care din punct de vedere
economic arată cifra de afaceri, precum şi profitul şi pierderea

Durata ciclului de viață depinde foarte mult de tipul de produs şi de

ramura tehnică și tinde să devină cât mai scurtă

Scurtarea ciclului de viață are un efect mare asupra activităţii în

departamentul de proiectare şi dezvoltare, deoarece timpul alocat
pentru sarcini identice sau similare cu cele anterioare este redus

Măsuri pentru a reactiva pe piaţă sau de a genera noi produse trebuie

să fie introduse în cazul în care faza de saturaţie a fost atinsă

Introducerea acestor măsuri este o sarcină importantă pentru

monitorizarea produsului
 Ciclul de viață al produsului
Saturare Declin Posibila
Cifra de afaceri
Profit Dezvoltare si recuperare
maturitate

Introducere pe
Pregatire piata
pentru Cifra de afaceri
intrare pe
piata

Dezvoltare
produs

Planificare
produs
Timp

Costuri Pierderi
Profit
 Ciclul de viață al produsului
Cifra de afaceri
Profit
Cifra de
afaceri

2 ani 8 ani

Ciclu de vanzari Cifra de afaceri

Dezvoltare
Profit

Cifra de
afaceri

5-6 ani aprox. 29 ani

Dezvoltare Ciclu de vanzari

 Obiectivele companiei
Scopul principal al fiecărei companii este de a realiza un profit, obiectiv care
trebuie să fie defalcat în sub-obiective mai concrete şi măsuri aferente
Pentru a asigura o prezenţă pe piaţa de durată, pot fi distinse două
strategii generice
Prima strategie are ca obiectiv costul si impune ca obiectivele
corespunzătoare, pentru punerea în aplicare a strategiilor companiei, să fie
creșterea vânzărilor, volume mari, şi standardizarea riguroasă a
produselor
A doua strategie este guvernată de performanţă, caz în care obiectivele şi

strategiile se concentrează asupra vânzărilor în zonele speciale, producţiei

flexibile extrem de eficientă şi specializării în proiectare şi dezvoltare
Ambele strategii au o componentă de timp, care se reflectă în
obiectivul companiei de a ajunge pe piaţă cu un nou produs mai rapid
decât concurenţa

Ambele obiective afectează departamentele de proiectare şi de

dezvoltare, care trebuie să cunoască obiectivele companiei,
interdependențele şi importanţa lor relativă
 Planificarea produsului
Proiectarea şi dezvoltarea de produse începe folosind o descriere a
sarcinii care, în funcţie de tipul de companie, poate veni din surse diferite

În companiile mici şi mijlocii, dezvoltarea şi introducerea unui produs la

momentul potrivit şi formularea sarcinilor necesare este lăsată la bunul
simț al unui director sau al unui membru al colectivului (staff)

În companiile mai mari sunt tot mai folosite procedurile sistematice

pentru a găsi noi produse

Un aspect important al abordării sistematice este potenţialul său de a

monitoriza timpul şi costul de planificare şi dezvoltare de produs cu mai
multă precizie

Departamentul de planificare a produsului este de aşteptat să urmeze

dezvoltarea unei idei de produs, prin departamentele de proiectare şi
producţie, şi apoi să vegheze asupra comportamentului de piaţă

Aceasta include monitorizarea poziţiei financiare şi succesul de piaţă al

produsului şi, dacă este necesar, luarea de măsuri corective
corespunzătoare
 Planificarea produsului
Factorul cel mai important în găsirea de noi idei de produs este
orientarea către client, care este tot mai mult îndreptată spre integrarea
clientului
O metodă de identificare a dorinţelor clientului şi transpunerea acestor
cerinţe în produs este cunoscut sub numele Quality Function
Deployment (QFD)
Stimuli pentru planuri de produs provin din afară (de pe piaţă sau
mediu) sau din interior (din companie) și sunt de obicei identificați de
marketing
Stimulii de pe piaţă includ:
• poziţia tehnică şi economică a produselor companiei în piaţă, în special
atunci când apar schimbări, cum ar fi o reducere a cifrei de afaceri sau o
scădere a cotei de piaţă

• modificări în cerinţele pieţei, de exemplu, funcţii noi sau moda

• sugestii şi reclamaţii de la clienţi

• superioritatea tehnică şi economică a produselor concurente

 Planificarea produsului
Stimulii din mediu includ:
• schimbările economice şi politice, de exemplu creşterea preţurilor
petrolului, penuria de resurse, restricţii de transport
• noi tehnologii şi rezultatele cercetării, exemplu microelectronica
înlocuiește soluţii mecanice sau tăierea cu laser înlocuiește tăierea cu
flacără
• problemele de mediu şi de reciclare
Stimulii din cadrul companiei pot fi:
• idei noi şi rezultatele cercetării aplicată în timpul elaborării şi
producţiei
• funcţii noi adăugate pentru a extinde sau satisfacerea pieţii
• introducerea de metode noi de producţie
• raţionalizarea gamei de produse şi a producţiei
• creşterea gradului de diversificare a produselor, care înseamnă,
realizarea unei game de produse cu cicluri de viaţă care, intenționat, se
suprapun
 Analiza situației
Situaţia de la începutul etapei de planificare a produsului implică mai
multe aspecte care trebuie să fie clarificate printr-o serie de investigaţii,
fiecare cu un anumit scop

Recunoașterea fazelor ciclului de viaţă

Analiza ciclului de viaţă poate fi utilizată pentru recunoașterea nevoii de

diversificare, cu alte cuvinte dezvoltarea pe etape şi vânzarea de produse
diferite, ceea ce va realiza un echilibru al ciclurilor de viață care se
suprapun

Configurarea unei matrice produs-piață

Recunoaşterea şi clarificarea statutelor produselor existente din firmă şi

de la competitori pe diferite pieţe cu privire la cifra de afaceri, profit şi
cota de piaţă ar trebui să indice punctele forte şi punctele slabe ale
fiecăruia dintre produse
Analiza situației: matrice produs-piață
Piete existente Piete noi

Alimentarea

Uz casnic
Instalatii

cu apa
Industria

Radio si
Centrale
termice

en. el.

TV
Masurarea
en. electrice
Produse existente

Masurarea
en. termice

Masurarea
cantitatii

Masurarea
timpului

Masurarea
Produse noi

presiunii

Masurarea
temperaturii

Masurarea
perf. mec.
 Analiza SWOT
Analiza SWOT este o metodă de planificare strategică utilizata pentru a
evalua puncte tari (Strengths), puncte slabe (Weaknesses), oportunităţi
(Opportunities) şi ameninţări (Threats) implicate într-un proiect sau într-o
afacere
Analiza presupune precizarea obiectivului afacerii sau proiectului şi
identificarea factorilor interni şi externi, care sunt favorabili şi
nefavorabili pentru atinge acestui obiectiv
Puncte tari (interne, clienţii, piaţă şi punctul de vedere al concurenței):
• Ce avantaje are compania dumneavoastră?
• Ce face mai bine decât oricine altcineva?
• La ce resurse unice sau cu cele mai mici costuri aveţi acces?
• Ce fac oamenii în piaţă ca să vadă punctele tale forte?

Puncte slabe (puncte de vedere interne şi externe):

• Ce ai putea îmbunătăţi?
• Ce ar trebui să eviți?
• Care sunt oamenii în piaţă care pot vedea punctele slabe?
 Analiza SOWT
Oportunităţi (schimbări de context, piaţă, companie)
• Unde sunt oportunități bune pentru dumneavoastră?
• Care sunt tendinţele interesante de care sunteti conştienţi?
• Care sunt punctele forte ce deschid noi oportunităţi?
• Ce oportunităţi pot fi deschise prin eliminarea punctelor slabe?
Ameninţări:
• Cu ce obstacole vă confruntaţi?
• Ce face concurența?
• Sunt necesare schimbări ale specificaţiilor pentru locul de muncă, produse
sau servicii?
• Este schimbarea tehnologiei un pericol pentru poziţia dumneavoastră?
• Ai datorii mari sau probleme cu fluxul de numerar?
• Poate oricare dintre punctele slabe să ameninţe serios propria companie?

Analiza trebuie să elaboreze măsuri privind:

• concentrarea pe punctele forte
• acţionarea pe slăbiciuni (a elimina sau a reduce efectele)
• abordarea celor mai profitabile oportunităţi
• minimizarea amenințărilor
 Analiza SOWT
Puncte tari Puncte slabe

Oportunitati

Amenintari
O comparaţie cu competitori puternici este de interes deosebit

Evaluarea competenţei propriei companii

Această parte a analizei o extinde pe cea anterioară şi prevede motivele

pentru poziţia actuală pe piaţă printr-o evaluare a deficiențelor tehnice
ale companiei şi printr-o comparaţie cu companiile concurente

Analiza nu trebuie să se bazeze exclusiv pe comenzi, pentru că acestea

reprezintă o selecţie a ceva deja profitabil pentru companie, ci pe
întrebări adresate clienților, plângeri, rapoarte de instalare şi testare
 Analiza situatiei
Determinarea statutului tehnologiei (nivel tehnologic)

Aceasta include revizuirea produselor companiei, tehnologiilor conexe,

conceptelor şi produselor (literatura de specialitate, brevete şi produse
concurente)
Cele mai recente standarde, linii directoare şi regulamentele sunt
importante

Estimarea dezvoltării viitoare

Orientare poate fi obţinută din cunoaşterea proiectelor viitoare,
comportamentul aşteptat al clienţilor, tendinţele tehnologice, cerinţele de
mediu şi a rezultatelor cercetării fundamentale
O metodă bine-cunoscută de vizualizare a situaţiei tehnologice, a situaţiei
internaţionale, a situaţiei companiei şi a situaţiei concurenţiale este
analiza de portofoliu, care foloseste o reprezentare multidimensională
pentru a prezenta zonele strategice de business
Analiza situaţiei determină strategiile de căutare şi câmpurile de căutare
care urmează să fie abordate
 Analiza situației

Cresterea, prioritatile,
atractivitatile pietii

negativ neutru pozitiv

pozitiv
tehnologice, puncte forte
Cota de piata, prioritati

Schimbare
neutru

Avertizare
negativ

Pericol
 Formularea strategiilor de căutare
Identificarea oportunităţilor strategice
Este posibil ca unele lacune în gama curentă de produse sau în piaţă să
fie identificate în timpul analizei situaţiei
Sarcina este de a determina care strategii se adoptă: introducerea de
produse noi pe piața actuală; deschiderea de noi pieţe cu produsele
existente, sau chiar pătrunderea pe noi pieţe cu produse noi
Identificarea nevoilor și tendințelor
Cel mai important lucru pentru determinarea câmpului de căutare este
identificarea nevoilor clienţilor şi tendinţele pieţii
Indicii pentru acestea provin din schimbări în comportamentul clienţilor
cauzate, de exemplu, de evoluţiile sociale, cum ar fi conştientizarea
problemelor legate de mediul înconjurător, de desfacere, reducerea
săptămânii de lucru, şi problemele de transport
Un alt punct de plecare ar putea fi schimbările în lungimea lanţului de
aprovizionare, de producţie, care poate duce la noi pieţe pentru furnizori
Un instrument frecvent utilizat este matricea nevoie – puncte forte, în care pe
o axă se listează nevoile clientului, în ordinea descrescătoare a importanţei,
în timp ce pe cealalta axă se listează punctele forte şi potenţialul companiei
 Găsirea ideii de produs
În funcţie de gradul de noutate, punctele de plecare pentru noi produse
pot fi funcţii noi pentru produse; alte principii de lucru; concretizări noi, şi
rearanjarea unei structuri existente sau un nou sistem

Consideraţiile pentru găsirea ideiilor de produs urmează interacţiunile

cunoscute între funcţie, principiul de lucru şi concretizare:

Funcţia:
• Care funcţii sunt cerute de client?
• Care functii sunt îndeplinite deja?
• Ce completează funcţiile existente?
• Ce funcţii reprezintă o generalizare a celor existente?

Principiul de lucru:

Produsele existente se bazează pe un principiu specific de lucru.

Schimbarea principiului de lucru duce la produse mai bune?
 Găsirea ideii de produs
Concretizarea:
• Este spaţiul utilizat încă adecvat?
• Ar trebui să ne concentram pe miniaturizare?
• Este forma mai atrăgătoare?
• Ar putea fi mai ergonomic?

Răspunsurile la aceste întrebări determină noutatea ideii de produs şi,

prin urmare, riscurile de dezvoltare

Selectarea ideilor de produs

Ideile de produse generate sunt mai întâi supuse unei proceduri de selecţie

Pentru selecţia iniţială, criteriile legate de obiectivele companiei sunt

suficiente, în măsura în care acestea pot fi determinate

Pentru a identifica ideile de produs promiţătoare, este adesea suficient, în

sensul aplicării eficiente a procedurilor de selecţie, de a lucra doar cu
valori binare (da/nu)
 Definirea produselor
Ideile de produse promiţătoare sunt elaborate concret şi mai în detaliu
În această etapă, cel mai târziu, vânzările, marketingul, cercetarea,
dezvoltarea şi proiectarea ar trebui să lucreze împreună în mod activ,
grupurile fiind implicate în evaluarea şi selectarea ideilor de produs
Idei de produse, după elaborare, sunt apoi supuse unei evaluări în care
sunt folosite criterii de decizie, în măsura în care acestea sunt cunoscute
Cele mai bune definiţii de produse ajung în departamentul de dezvoltare de
produs ca o propunere de produs, împreună cu o listă preliminară de cerinţe
Propunerea de produs trebuie să:
• Definească funcția urmărită
• Conţină o listă preliminară de cerinţe
• Formuleze toate cerinţele într-un mod neutru

• indice un cost ţintă sau un buget legate de obiectivele companiei, care

clarifică intenţiile de viitor, cum ar fi volumul de producţie, extinderea
gamei de produse, furnizori noi, etc
 Metode de găsire a solutiilor
O soluţie optimă:
• îndeplineşte toate cerinţele din lista de cerinţe, precum şi cea mai mare
parte din dorințe
• poate fi realizată de către companie în cadrul restricțiilor bugetare
(costuri ţintă), la timp pe piaţă, facilităţi de producţie, etc

Pentru a realiza o astfel de soluţie sunt necesari câţiva paşi :

1. O gamă de soluții posibile pentru anumite sarcini trebuie să fie

generată, folosind structura funcției pentru a împărţi sarcina generală în
subactivităţi de gestionat si asigurând interrelaţia funcţională între
subactivităţi, prin descrierea relaţiei dintre intrările şi ieşirile din fiecare
subfuncţie cu privire la fluxurile de materiale, energie şi semnale
2. Unul sau mai multe posibile efecte fizice sunt atribuite fiecărei dintre
aceste subfunctii, în scopul de a le realiza

Deseori, o subfuncţie poate fi realizată numai printr-o combinaţie de mai

multe efecte fizice, acesta fiind un motiv pentru a utiliza mai multe
metode pentru a găsi soluţia
 Metode convenționale
Colectarea de informaţii

Pentru proiectanți accesul la informaţii este esenţial

Informaţii şi arhive de date, împreună cu sistemele folosite pentru

căutarea şi prelucrarea datelor, asistă căutarea activă şi descoperirea de
soluţii pasive

Internetul permite o aplicarea efectivă şi mult mai eficientă a

următoarele tehnici convenţionale:

• studierea literaturii de specialitate

• analiza publicaţiilor comerciale
• urmărirea prezentărilor de la expoziţii şi târguri
• cataloage de evaluare a concurenţilor
• cercetarea brevetelor, etc
 Metode convenționale
Analiza sistemelor
structuri uşoare în formă denaturale
Directie transversala
fagure structuri
structuri uşoare în formă de tulpini
sandwich
subţiri
Studiul formelor naturale, structurilor, organismelor şi proceselor poate
duce la noi soluţii tehnice, natura putand stimula imaginatia creatoare a

Directie longitudinala
proiectantilor in diferite moduri

Legăturile între biologie şi tehnologie sunt investigate de bionica şi

biomecanica

Straturi Faguri Straturi Faguri

extrudati lipiti
 Metode convenționale
Analiza sistemelor tehnice existente
Analiza sistemelor tehnice existente este unul dintre cele mai importante
mijloace de generare a variantelor noi sau îmbunătăţite într-o manieră
pas-cu-pas, ceea ce presupune disecţia mentală sau chiar fizică a
produselor finite

Sistemele existente utilizate pentru analiză pot include:

• produse sau metode de producţie de la companiile concurente

• produse şi metode de producţie mai vechi de la propria companie
• produse similare sau ansambluri în care unele sub-funcţii sau părţi ale
structurii funcţiei corespund celor pentru care se solicită o soluţie

Această abordare prezintă pericolul de a determina proiectanții să aleagă

soluţiile cunoscute în loc de a descoperi unele noi
 Metode convenționale
Analogii
În căutarea de soluţii şi în analiza proprietăţilor sistemului, este adesea
util să se înlocuiască problema in cauza cu o problemă (sistem) similară
În sistemele tehnice, analogiile pot fi obţinute, de exemplu, prin
schimbarea tipului de energie utilizată
Analogiile sunt utile în studiul comportamentului unui sistem în stadiile
incipiente ale dezvoltării sale prin intermediul unor tehnici de simulare şi
modelare şi în identificarea ulterioară a subsoluțiilor esenţiale noi şi
introducerea timpurie a unei optimizări
Dacă modelul urmează să se aplice unor sisteme de dimensiuni şi condiţii
semnificativ diferite trebuie realizată o analiză
Măsurători şi teste efectuate pe model
Măsurătorile pe sistemele existente, încercările pe model susţinute de
analize de similitudine şi alte studii experimentale sunt printre cele mai
importante surse de informaţii
 Metode intuitive
Proiectantii adesea caută şi descopera soluţii pentru problemele dificile
prin intuiţie, care apoi sunt dezvoltate, modificate şi completate, până în
momentul în care aceasta duce la rezolvarea problemei

Metodele pur intuitive au următoarele dezavantaje:

• ideea bună nu vine întotdeauna la momentul potrivit, întrucât aceasta
nu poate fi forţată
• convenţii curente şi prejudecăţi cu caracter personal pot inhiba
dezvoltări originale
• din cauza informaţiilor insuficiente, tehnologii sau proceduri noi pot să
nu ajungă să fie cunoscute de proiectanți
Aceste pericole cresc cu specializarea, repartizarea sarcinilor şi cu
presiunea timpului

Cele mai multe dintre aceste tehnici au fost iniţial concepute pentru
rezolvarea problemelor non-tehnice, dar sunt, totuşi, aplicabile pentru
orice domeniu, care necesită idei noi, neconvenţionale
 Metode intuitive
Brainstorming
Brainstorming-ul poate fi descris ca o metodă care generează o mulțime
de idei noi
Oferă conditiile în care un grup de oameni deschiși la minte din diverse
sfere ale vieţii, fără prejudecată, își exprima orice gânduri declanșate de
problemă şi, astfel, noi idei apar în minţile celorlalţi participanţi

Brainstorming-ul se bazează puternic pe stimularea memoriei şi priveste

asocierea de idei care nu au fost niciodată luate în considerare în
contextul actual sau nu au fost niciodată lăsate să ajungă la cunoștintă
Pentru un efect maxim, sesiunile de brainstorming ar trebui să respecte
următoarele linii:

Componența grupului
• Grupul trebuie să aibă un lider şi minim 5 şi maxim 15 persoane,
deoarece la un numar mic de membrii, spectrul de opinii şi de experienţă
este prea mic, şi produce, prin urmare, prea puţini stimuli, la mai mult de
15, nu se poate realiza o colaborare strânsă din cauza pasivității
individuale
 Brainstorming
• grupul nu trebuie să se limiteze la experţi, multe domenii şi activităţi
trebuie să fie reprezentate, implicarea membrilor din domeniu non-
tehnic adăugând o nouă dimensiune

• grupul nu trebuie să fie structurat ierarhic pentru a preveni cenzurarea

gândurilor care pot aduce ofense superiorilor sau subordonaţilor

Conducerea grupului

• Liderul grupului trebuie să ia iniţiativ numai atunci când se ocupă cu

probleme de organizare (invitaţie, compoziţie, durata şi evaluare)
• Înainte de sesiunea reală de brainstorming, liderul trebuie să aibă
conturată problema şi în timpul sesiunii, trebuie să vadă dacă normele
sunt respectate şi, în special, că atmosfera rămâne liberă şi relaxată

• Fluxul de idei noi trebuie să fie încurajat ori de câte ori productivitatea
grupului scade, liderul trebuie să se asigure că nimeni nu critică
ideile celorlalţi participanţi
 Brainstorming
Procedura
• Toţi participanţii trebuie să evite respingerea, ca absurd, fals, jenant,
prost, bine-cunoscut sau redundante, a oricărei idei exprimate spontan
de către ei înşişi sau de către alţi membri ai grupului
• niciun participant nu trebuie să critice orice idee exprimată şi toată
lumea trebuie să se abţină de la utilizarea frazelor: "am auzit asta
înainte", "nu poate fi făcut", "niciodată nu va funcționa" şi “nu are nimic
de-a face cu problema "
• Ideile noi vor fi preluate de către ceilalţi participanţi, care le pot
schimba şi le vor dezvolta, fiind utilă si combinarea mai multor idei
• Toate ideile trebuie să fie scrise, schiţate sau înregistrate
• Toate sugestiile trebuie să fie suficient de concrete pentru a permite
apariţia de soluţii specifice

• Posibilitatea de a sugera trebui să fie ignorată la inceput

 Brainstorming
• O sesiune, în general, nu trebuie să dureze mai mult de 30 - 45 de
minute, deoarece şedinţele lungi nu produc nimic nou şi pot duce la
repetiţii inutile

• Sesiune se poate relua cu idei noi sau cu alţi participanţi

Evaluarea
• Rezultatele trebuie să fie evaluate de experţi pentru a găsi elemente
potenţialelor soluţii, care pot fi clasificate în ordinea fezabilității şi apoi
dezvoltate
• Rezultatul final trebuie să fie revizuit cu tot grupul pentru a evita
posibile neînţelegeri sau interpretări unilaterale din partea experţilor, idei
noi şi mai avansate pot fi foarte bine exprimate sau dezvoltate în timpul
unei sesiuni de revizuire
Brainstorming-ul este indicat ori de câte ori:
• Nicio soluţie de principiu nu a fost descoperită
• Procesul fizic care stă la baza unei posibile soluţii nu a fost încă
identificat
• Există un sentiment general că s-a ajuns într-un impas
• O abatere radicală de la abordarea convenţională este necesară
 Metoda 635
Brainstorming-ul a fost dezvoltat în cadrul Metodei 635 de Rohrbach,
când după ce s-au familiarizat cu sarcina, şi după o analiză atentă, fiecare
din cei 6 participanţi a fost rugat să scrie 3 soluţii în forma cuvintelor
cheie
Soluţiile sunt înmânate vecinului fiecărui participant, care după citirea
sugestiilor anterioare, le completează si le dezvoltă

Procesul este continuat până când fiecare set original de trei soluţii a fost
finalizat sau dezvoltat prin intermediul asocierii celorlalți 5 participanţi

Metoda 635 are următoarele avantaje față de brainstorming:

• O idee bună poate fi dezvoltată mai sistematic

• Este posibil să se urmărească dezvoltarea unei idei şi să se determine
fiabilitatea unei solutii de principiu
• Problema liderului de grup apare rar

Metoda are următorul dezavantaj:

• Reducerea creativității individuale a participanţiilor din cauza izolării
 Metoda galeriei
Metoda galeriei dezvoltată de Hellfritz combină lucru individual cu lucrul
de grup şi este deosebit de potrivită pentru orice etapă a procesului de
proiectare în cazul în care propunerile de soluţie pot fi exprimate sub
formă de schiţe sau desene

Metoda constă în următoarele etape:

Introducere: liderul grupului prezintă problema şi explică contextul

Generarea ideilor 1 : timp de 15 minute membrii grupului crează

individual soluții intuitive folosind schiţe si, după caz, text
Asocierea: Rezultatele generate la pasul anterior sunt agățate pe un
perete ca într-o galerie de artă, astfel încât toţi membrii grupului le pot
vedea şi le pot discuta, pentru ca în 15 minute să se găsească idei noi sau
să se identifice propuneri complementare sau îmbunătăţite prin negaţie şi
reevaluare
Generarea ideilor 2 : ideile şi descoperirile de la pasul de asociere sunt
dezvoltate în continuare în mod individual de către fiecare dintre membrii
grupului
 Metoda galeriei
Selecția : Toate ideile generate sunt analizate, clasificate şi, dacă este
necesar, finalizate, soluţiile promiţătoare sunt apoi selectate, identificând
caracteristicile potenţialelor soluţii care pot fi dezvoltate mai târziu
utilizând o metodă discursivă
Metoda galeriei are următoarele avantaje:

• grupul lucrează fără discuţii nejustificat de lungi

• schimb eficient de idei folosind schițe
• contribuţiile individuale pot fi identificate
• înregistrările documentare sunt uşor de evaluat şi de stocat
 Metoda Delphi
În cadrul acestei metode, experţi într-un anumit domeniu sunt rugați să-și
exprime in scris ideile despre o anumită problemă

Prima rundă: Ce puncte de plecare pentru rezolvarea problemei date

sugerați? Vă rugăm să faceţi sugestii spontane

Runda a doua: Aveti o listă a diferitelor puncte de plecare pentru

rezolvarea problemei date. Vă rugăm să parcurgeti această listă şi să
faceți sugestii

Runda a treia: Se face evaluarea finală a primelor două runde. Vă rugăm

să parcurgeți lista de sugestii şi extrageti pe cele pe care le consideraţi
cele mai posibile

Această procedură trebuie să fie planificată foarte atent şi este de obicei

limitată la probleme generale cu privire la chestiuni fundamentale sau la
politica companiei
 Sinectica
Sinectica este un cuvânt derivat din limba greacă și se referă la activitatea
de combinare a diferitelor concepte aparent independente
Sinectica este comparabilă cu Brainstorming-ul, cu diferenţa că scopul
său este de a declanşa idei fructuoase cu ajutorul analogiilor din domenii
non-tehnic sau semi-tehnice
Un grup trebuie să aibă cel mult şapte membri
Liderul grupului are sarcina suplimentară de a ajuta grupul să dezvolte
analogiile propuse prin parcurgerea următorilor paşi:
• Prezentarea problemei
• Familiarizarea cu problema (analiza)
• Înțelegerea problemei
• Respingerea ipotezelor cunoscute cu ajutorul analogiilor din alte sfere
• Analiza unei analogii
• Compararea analogiei cu problema existentă
• Dezvoltarea unei idei noi pornind de la această comparatie
• Dezvoltarea unei soluţii posibile
Dacă rezultatul este nesatisfăcător, procesul se repetă cu o altă analogie
 Combinarea metodelor
Experienţa a arătat că:

• Liderul de grup, sau un alt participant la o sesiune de brainstorming

poate, atunci când fluxul de idei seacă, să introducă proceduri sinectice –
din care decurg analogii, respingerea de ipoteze familiare, etc - pentru a
lansa un nou flux de idei
• O nouă idee sau o analogie poate schimba radical modul de abordare şi
ideile grupului

• Un rezumat a ceea ce a fost convenit până în prezent poate duce la idei

noi

• utilizarea explicită a metodelor de negaţie, reevaluarea a paşilor înainte

pot îmbogăţi şi extinde varietatea de idei

O abordare pragmatică asigură cele mai bune rezultate

 Metode discursive
discursiv - care deduce o idee din alta prin raționament; care ajunge la o concluzie
trecând prin mai multe etape sau operații preliminare
Metodele discursive:
- oferă soluții într-o abordare deliberată pas-cu-pas
- nu exclud intuiția, care își poate face simțită influența în soluționarea
problemelor individuale, dar nu și în punerea în aplicare directă a sarcinii
generale
Studiu sistematic al proceselor fizice

Dacă soluția unei probleme implică un efect fizic (chimic, biologic)

cunoscut reprezentat de o ecuație, și mai ales atunci când mai multe
variabile fizice sunt implicate, diverse soluții pot fi derivate din analiza
conexiunilor dintre ele, care este o relație dintre o variabilă dependentă și
o variabilă independentă, toate celelalte cantități fiind menținute
constante. Astfel, dacă avem o ecuație în forma y = f (u, v, w), în
conformitate cu această metodă, vom investiga variante de soluții pentru
relațiile y1 = f (u, v, w), y2 = f (u, v, w) și y3 = f (u, v, w), cantitățile
subliniate fiind menținute constante
 Metode discursive
Căutarea sistematică cu ajutorul sistemelor de clasificare

Prezentarea sistematică a informațiilor și a datelor este de ajutor în două

privințe:

- pe de o parte se stimulează căutarea unor soluții suplimentare în

diverse direcții

- pe de altă parte, se facilitează identificarea și combinarea de

caracteristici de soluție esențiale

Datorită acestor avantaje, o serie de scheme de clasificare au fost

elaborate, toate cu o structură de bază asemănătoare

De obicei schema are două dimensiuni, este formată din rânduri și

coloane de parametrii utilizați drept criterii de clasificare
 Metode discursive
Căutarea sistematică cu ajutorul sistemelor de clasificare

Structura generală a sistemelor de clasificare:

(a) atunci când parametrii sunt prevăzuți atât
pe rânduri cât și pe coloane;
(b) când parametrii sunt prevăzuți numai pe
rânduri, deoarece coloanele nu pot fi aranjate
într-o ordine evidentă

Criteriile de clasificare pot fi

prelungite cu o defalcare
suplimentară a parametrilor
sau caracteristicilor
Prin alocarea parametrilor de
coloană pe rânduri este posibil
să se transforme schema de
clasificare într-un sistem în
care doar parametrii rând sunt
reținuți, iar coloanele sunt
doar numerotate
 Metode discursive
Căutarea sistematică cu ajutorul sistemelor de clasificare

Pentru stabilirea unui sistem de clasificare se folosește următoarea

procedură:

Pasul 1: propunerile de soluții sunt înscrise în rânduri în ordine aleatorie

Pasul 2: Aceste propuneri sunt analizate în funcție de rubricile principale

(caracteristici), cum ar fi tipul de energie, geometrie de lucru, mișcare de
lucru, etc

Pasul 3: Ele sunt clasificate în conformitate cu aceste titluri.

Criteriile și parametrii lor pot fi, de asemenea, obținute de la o utilizare

anterioară a metodelor intuitive de analiza a soluțiilor cunoscute sau idei
noi

Această procedură ajută la identificarea de combinații compatibile si

încurajează deschiderea de domenii mai largi pentru posibile soluții
 Metode discursive
Tip de energie
Principiul de
mecanica hidraulica electrica termica
Un exemplu simplu de
lucru Energie Energie Acumulator Masa căutare a unei soluții
potentiala potentiala
(rezervor pentru a satisface
cu lichid)
o subfuncție (varierea
Masa in
tipului de energie
Condensator
miscare Flux de (camp electric)
Lichid
pentru un număr de
lichid
incalzit principii de lucru)

Volant
Abur
supraincalzit

Roata pe
plan
inclinat

Arc Compresie
fluid+ gaz

Rezervor
hidraulic
 Metode discursive
Varianta Variația geometriei de
lucru la proiectarea
Caracteristica legăturii arbore-butuc

Tip

Forma

Pozitie

Marime

Numar
Metode discursive
 Metode discursive
Utilizarea cataloagelor de proiectare

-conțin date de diferite tipuri și soluții la niveluri distincte de realizare

- pot acoperi efecte fizice, principii de lucru, soluții de principiu, organe de

mașini, piese standard, materiale, etc

-manualele, cataloagele, broșurile și standardele conține, în afară de

datele pur obiective și soluții propuse, exemple de calcul si alte proceduri
de proiectare