GESTIUNEA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE-

DEZVOLTARE
 Gestiunea activităţii de cercetare,
inovare şi dezvoltare se referă cu
precădere la:

• Restructurarea şi modernizarea producţiei

• Creativitatea şi inovarea în structura
factorilor de competitivitate
• Durata vieţii economice a produsului
• Strategia dezvoltării şi înnoirii produselor
• Strategia asimilării de produse şi tehnologii
noi
 Restructurarea şi modernizarea
producţiei

Restructurarea este procesul reorientării,

reprofilării, reaşezării generale sau parţiale a
structurilor economice existente pe criterii de
eficienţă şi rentabilitate, completării lor cu noi
poli industriali, agricoli şi terţiari, sectoare şi
chiar ramuri.
 In industrie, strategiile de restructurare se
bazează în principal pe:
a) modernizarea instalaţiilor şi tehnologiilor
existente, în special în direcţia reducerii
consumurilor energetice şi materiale, şi a
îmbunătăţirii calităţii produselor;
b) închiderea capacităţilor de producţie devenite
nerentabile, ca urmare a unui grad avansat de
uzură morală şi fizică;
 c) concentrarea unor importante fonduri de
investiţii în activităţile de cercetare
d) intervenţia statului în susţinerea acţiunilor de
retehnologizare.
Restructurarea poate fi abordată după mai multe
tipuri de strategii
• strategii de producţie
• strategii financiare
• strategii de marketing,
• strategii de cercetare-dezvoltare
• modernizare tehnologică
 Modernizarea constă în racordarea permanentă
a structurilor economice naţionale la cele mai noi
cuceriri ale revoluţiei ştiinţifico-tehnice mondiale, în
promovarea tehnicii şi tehnologiilor moderne, în
reutilarea şi retehnologizarea întreprinderilor, în
activitatea managerială.
Modernizarea, ca acţiune de adaptare a
sistemelor tehnice şi economice la condiţiile noi,
create de progresele în domeniile respective, poate
fi:
• modernizare tehnică,
• modernizare organizatorică
• modernizare managerială
 Creativitatea şi inovarea în structura
factorilor de competitivitate

Dacă firma inovează numai pentru a-şi păstra o

anumită poziţie pe piaţă, se spune că ea practică o
inovaţie defensivă a produsului, iar dacă ea încearcă
să se desprindă din „pluton" oferind un produs mai
avansat din punct de vedete tehnic, se spune că
practică o politică ofensivă de inovare.
 Procesul inovaţional poate fi descris ca secvenţe
de evenimente

Inovaţia nu duce în mod necesar la o schimbare

în tehnică, tehnologie, organizare etc, la o invenţie,
ea reprezentând utilizarea practică a unei idei sau
descoperiri.
 Gestiunea proiectului inovativ, în cazul
unui produs nou

După evidenţierea ideilor inovative, se pune

problema filtrării, reţinerii ideilor efectiv utile şi
importante pentru firmă.
Filtrajul ideilor face apel la o diversitate de
metode de fezabilitate şi evaluare multicriterială şi
permite firmei să dispună de un portofoliu de
produse noi.
Fazele procesului de inovaţie în cazul produsului nou
Inovaţia poate fi filtrată, în acest caz, după o
serie de criterii privind:

• aportul unei schimbări şi avantajele competitive

obţinute;
• problemele de volum, masă critică şi economii la
scară largă;
• sinergiile create, pe plan tehnologic, organizaţional
sau comercial;
 Durata vieţii economice a produsului

Aceasta denumeşte timpul scurs între momentul

lansării pe piaţă a produsului nou şi momentul
dispariţiei nevoii pentru care a fost creat.
Această durată a vieţii economice a produsului
diferă de la un produs la altul, imprimând o viteză de
înnoire diferenţiată. Aşa, de exemplu, această viteză
este mai mare în aeronautică, electronică şi mai
redusă în electrotehnică, chimie, prelucrarea
lemnului etc.
 Factori care influenţează organizarea activităţii de
cercetare-dezvoltare sunt:

• obiectivele firmei referitoare la mărime, concepţie,

rentabilitate;
• criterii principale referitoare la vânzări, profituri,
beneficii din investiţii, beneficii din vânzări, valoarea
capitalului, profit preconizat prin noi cercetări ş.a.;
• resursele pentru producţie referitoare la muncă,
utilaje, materii prime, energie, brevete etc;
• factori legaţi de vânzare referitori la timp, căi,
competitivitate, concurenţă, pieţe permanente şi
posibile, clienţi ş.a.;
 Strategia dezvoltării şi înnoirii
produselor

Diversificarea şi modernizarea structurii producţiei

unei firme reprezintă un obiectiv strategic de mare
importanţă, strâns corelat cu obiectivele economice
şi sociale, cu evoluţia structurii pieţelor interne şi
externe,înnoirea şi diversificarea producţiei fabricate
presupun investigaţii ample şi proiectarea
corespunzătoare atât a structurii pieţei de desfacere,
a structurii ofertei de resurse, cât şi a evoluţiei
probabile a acestora.
 Se remarcă cinci grupuri de forţe care presează
asupra concurenţei:

• intensitatea concurenţei între firmele existente;

• ameninţarea din partea nou-veniţilor;
• ameninţarea produselor substituibile;
• puterea de negociere a consumatorilor sau
clienţilor;
• puterea furnizorilor
 Strategia asimilării de produse şi
tehnologii noi

Prin pregătirea lansării în fabricaţie de noi

produse se înţelege aplicarea unui ansamblu de
decizii prin care se asigură, la nivelul firmei, toate
condiţiile tehnico-materiale şi economico-
organizatorice necesare lansării în producţia
curentă a noilor produse.
Strategia de înnoire a portofoliului de produse se
poate concretiza în trei căi principale:
• Cercetare-dezvoltare proprie;
• Asimilare după modele de referinţă;
• Asimilare de produse noi după licenţă.
 Lista criteriilor de evaluare a unui
proiect de produs nou cuprinde:

• Aptitudini de comercializare.
• Durabilitatea.
• Posibilităţi de fabricaţie
• Potenţialul de dezvoltare.
 Proiectarea produselor (pregătirea
constructivă)

Proiectarea noilor produse are drept scop

determinarea caracteristicii tehnico constructive şi
calitative a aspectului exterior al acestora.
Cu ocazia proiectării noilor produse, conform
metodologiei în vigoare, au loc următoarele faze
principale:
a) elaborarea temei de proiectare şi a studiului
tehnico-economic;
b) elaborarea proiectului tehnic;
c) elaborarea desenelor de execuţie.
 Pregătirea tehnologică a
producţiei

Pregătirea tehnologică cuprinde proiectarea de noi

procedee tehnologice şi perfecţionarea celor
existente, în scopul obţinerii noilor produse cu
cheltuieli minime de muncă vie şi materializată.
1. Alegerea variantei optime a procesului
tehnologic
Indiferent de ramura industrială în care se
realizează, pregătirea tehnologică trebuie să
asigure unitatea procesului tehnologic, începând
cu pregătirea materiilor prime şi terminând cu
obţinerea produselor finite.
Analiza comparativă a variantelor tehnologice,
din punctul de vedere al influenţei lor
asupra eficacităţii obţinerii produsului, se
poate realiza în două etape, după cum
urmează:

a) Compararea indicatorilor în expresie

naturală
b) Compararea indicatorilor valorici de cost ai
produselor şi lucrărilor
 Executarea prototipului, încercarea şi
omologarea lui

In această etapă se urmăreşte verificarea preciziei

calculelor efectuate, înlăturarea eventualelor
abateri în funcţionarea produsului, corectarea
tuturor desenelor de execuţie cu privire la
dimensiunile şi punctele de contact ale diferitelor
părţi componente ale produsului
 Executarea seriei zero, a capului de serie
şi a lotului experimental

Această etapă constă în lansarea în fabricaţie a unui

număr redus de produse, în condiţiile tehnice şi
materiale proiectate.
 Pregătirea materială şi organizatorică a
producţiei

Principalele sarcini ale pregătirii materiale şi

organizatorice sunt:
• determinarea necesarului de materii prime,
materiale, semifabricate din afară, combustibil,
energie, încheierea de contracte cu furnizorii şi
beneficiarii, formarea stocurilor pentru
desfăşurarea normală a activităţii de producţie;
• achiziţionarea utilajului nou, repararea şi
modernizarea celui existent şi amplasarea lui,
conform fluxurilor tehnologice stabilite;
 SUBIECTE POSIBILE
1.Restructurarea și modernizarea
producției. Creativitatea și inovarea în
structura factorilor de competitivitate.
2.Durata vieții economice a produsului.
3.Strategia dezvoltării si înnoirii
produselor. Strategia asimilării de produse
și tehnologii noi.