TEMA III.

MANAGEMENTUL PREGĂTIRII PRODUCŢIEI LA

ÎNTREPRINDERI.

Unități de conținut

1.Pregătirea producţiei: noţiuni, sarcini, importanţa.

2.Proiectarea produselor.
3.Pregătirea tehnologică a producţiei.
4.Pregătirea materială şi organizatorică a fabricaţiei noilor
produse.
Studentul va fi capabil:

 Să explice necesitatea înnoirii produselor;

 Să cunoască etapele pregătirii producţiei: pregătirea tehnică şi
material - organizatorică;
 Să expună fazele principale ale proiectării noilor produse;
 Să cunoască cerinţele de bază în domeniul pregătirii tehnologice a
producţiei;
 Să cunoască sarcinile principale pentru desfăşurarea optimă a
procesului de fabricare a noului produs.

Cuvinte cheie: pregătirea producţiei, proiectarea produselor,

elaborarea temei de proiectare şi a studiului tehnico-economic, elaborarea
proiectului tehnic, pregătirea tehnologică a producţiei, alegerea variantei
optime, prototip, seria zero, omologare.

1. Pregătirea producţiei: noţiuni, sarcini, importanţa.

O caracteristică a întreprinderii moderne de producţie industrială o
constituie capacitatea acesteia de a se adapta cât mai rapid la fabricaţia unor
produse care să satisfacă cât mai bine cerinţele de consum pe piaţa internă şi
externă.
Prin pregătirea producţiei se înţelege ansamblul măsurilor de creare şi
asimilare în fabricaţie a unor noi produse, modernizarea celor aflate deja în
fabricaţie şi de utilizare a celor mai perfecţionate tehnologii şi metode de
organizare în producţie.
 Obiectivele care stau în faţa activităţii de pregătire a producţiei pot fi în
ansamblu următoarele:
• asigurarea fabricaţiei noilor produse şi modernizarea celor existente la
nivelul cerinţelor din ce în ce mai diversificate ale consumatorilor;
• asigurarea celor mai bune condiţii de desfăşurare a activităţii de
pregătire a fabricaţiei noilor produse şi de asimilare a celor mai perfecţionate
tehnologii de fabricaţie;
• reducerea la minimum posibil a duratei de pregătire a producţiei şi
realizarea acesteia cu cele mai mici costuri.
Pregătirea producţiei cuprinde două etape:
• pregătirea tehnică;
• pregătirea material-organizatorică.
Pregătirea tehnică cuprinde la rândul său:
• proiectarea produselor;
• pregătirea tehnologică;
• executarea, încercarea şi omologarea prototipului şi a seriei zero.
Asimilarea în fabricaţie a noilor produse se poarte realiza în trei moduri:
• după concepţie proprie;
• pe baza unei licenţe de fabricaţie;
• după un model de referinţă.
Asimilarea după o concepţie proprie constă în valorificarea
posibilităţilor proprii de cercetare şi proiectare a noilor produse. Avantajele
principale ale acestui mod de asimilare sunt reprezentate, în principal, de
faptul că se valorifică resursele proprii de cercetare şi în acelaşi timp se fac
economii însemnate, legate de achiziţionarea unor licenţe de fabricaţie.
Asimilarea pe baza unor licenţe de fabricaţie constă în achiziţionarea de
documentaţie tehnică de la alte întreprinderi cu profil similar din ţară sau
străinătate. Această modalitate de asimilare în fabricaţie are ca avantaje:
• reducerea duratei de asimilare în fabricaţie cu durata de timp necesară
elaborării documentaţiei noilor produse;
• asigurarea, o perioadă de timp, a asistenţei tehnice de către firma
producătoare a produsului asimilat;
• cheltuieli reduse de publicitate, datorită faptului că noul produs
asimilat este deja cunoscut pe pieţele de desfacere.
Asimilarea după un model de referinţă se foloseşte mai rar; modelul de
referinţă este un produs care se constituie ca punct de plecare în activitatea de
proiectare a noilor produse. În acest caz, noul produs trebuie să înlăture toate
elementele de uzură morală a modelului de referinţă, reţinând numai acele
caracteristici de performanţă ale acestuia.

2. Proiectarea produselor.
Prin activitatea de proiectare a noilor produse se urmăreşte determinarea
formei, a dimensiunilor şi a caracteristicilor calitative a produselor care
urmează să fie asimilate în fabricaţie.
Proiectarea noilor produse cuprinde următoarele faze principale:
• elaborarea temei de proiectare şi a studiului tehnico-economic;
• elaborarea proiectului tehnic;
• elaborarea desenelor de execuţie.
Tema de proiectare şi studiului tehnico-economic cuprind datele de bază
care vor servi la elaborarea proiectului tehnic şi a desenelor de execuţie.
Tema de proiectare cuprinde date referitoare la:
• denumirea produsului;
• destinaţia produsului;
• condiţiile de utilizare;
• caracteristicile constructive şi de calitate ale produsului;
• parametrii de exploatare; cantitatea în care se va produce;
• termenele de proiectare pe faze etc.
În cazul în care se vor asimila în fabricaţie noi tipuri de materiale, în
locul temei de proiectare se va elabora fie o temă de cercetare, fie o reţetă de
fabricaţie.
Studiul tehnico-economic se elaborează concomitent cu tema de
proiectare. Acesta va demonstra prin conţinutul său necesitatea, oportunitatea,
urgenţa şi rentabilitatea asimilării noului produs. În cadrul studiului tehnico-
economic vor fi cuprinse date referitoare la:
• cererile pe piaţa internă şi externă pentru noul produs;
• necesarul de resurse materiale;
• posibilităţile tehnologice de fabricaţie;
• caracteristicile tehnice şi de exploatare ale noului produs comparativ
cu cele ale produselor similare existente deja pe piaţă.
Proiectul tehnic cuprinde următoarele lucrări principale:
• întocmirea calculelor necesare dimensionării noului produs şi stabilirea
formelor geometrice ale pieselor componente;
• alegerea materialelor din care va fi prelucrat noul produs;
 • efectuarea calculelor tehnico-economice justificative pentru soluţia
constructivă aleasă.
Elaborarea desenelor de execuţie este o lucrare care îşi propune să
prezinte în mod detaliat elementele de ordin constructiv pentru fiecare piesă
componentă a noului produs. Pe baza desenelor de execuţie se va elabora
tehnologia de fabricaţie necesară prelucrării noului produs. Desenele de
execuţie trebuie să cuprindă şi informaţii tehnice referitoare la modul de
întreţinere a diferitelor elemente componente ale produsului.
Există situaţii când pentru asimilarea noilor produse nu este necesară
parcurgerea tuturor aceste etape. Astfel, pentru fabricarea unor produse unicat
de mai mică importanţă se parcurge doar tema de proiectare şi desenele de
execuţie.
În general, proiectarea noilor produse trebuie să rezolve următoarele
probleme:
• lărgirea gamei sortimentale a produselor;
• reducerea costului, paralel cu îmbunătăţirea calităţii noului produs,
comparativ cu produsele similare mai vechi;
• prelungirea duratei de funcţionare a noului produs şi reducerea
cheltuielilor de întreţinere şi reparare etc.
3. Pregătirea tehnologică a producţiei.
În cadrul etapei de pregătire tehnologică are loc elaborarea tehnologiei
de fabricaţie a noilor produse.
Tehnologia de fabricaţie se referă la ansamblul tuturor operaţiilor de
prelucrare a materiilor prime.
Pregătirea tehnologică cuprinde proiectarea unor procese tehnologice
noi sau perfecţionarea celor existente, atât pentru producţia de bază a
întreprinderii, cât şi pentru procesele auxiliare sau de control tehnic de calitate.
Etapa de pregătire tehnologică trebuie să rezolve următoarele probleme:
 procesele tehnologice nou elaborate să aibă un nivel ridicat de
mecanizare şi automatizare;
 să asigure fabricarea produselor printr-un consum raţional de
materii prime şi materiale;
 să asigure fabricarea unor produse de calitate superioară şi cu
cheltuieli cât mai reduse.
Pregătirea tehnologică se compune dintr-un ansamblu de activităţi,
dintre care mai importante sunt următoarele:
a) Elaborarea procesului tehnologic pe faze de proces tehnologic şi în
cadrul acestora pe operaţii;
 b) Alegerea utilajelor necesare şi stabilirea regimului lor de lucru; în
cadrul întreprinderilor mari care fabrică producţie de serie mare sau de masă,
utilajele se aleg până a se stabili denumirea şi numărul de inventar al acestuia,
iar în întreprinderile care fabrică producţie de unicate şi de serie mică, se
precizează tipul de utilaj, regimul de lucru, precizia de execuţie etc.
c) Stabilirea echipamentului tehnologic pentru desfăşurarea procesului
tehnologic;
d) Elaborarea normelor de timp de muncă şi de consum e materii prime
şi materiale, combustibil şi energie;
e) Proiectarea tehnologiei necesare controlului tehnic de calitate.
Condiţia principală care se cere îndeplinită în cadrul pregătirii
tehnologice o constituie asigurarea unităţii procesului tehnologic, în totalitatea
sa.
Alegerea variantei tehnologice optime - este stabilirea şi adaptarea
pentru fabricarea unui anumit produs sau pentru executarea unei operaţii, pe
bază de analiză, dintr-un anumit număr de procese tehnologice posibile a
acelui proces care prezintă cele mai mari avantaje de ordin economic şi
ecologic, comparativ cu celelalte procese.
Analiza comparativă a variantelor tehnologice se poate realiza în 2
etape:
1. Compararea indicatorilor în expresie naturală - analiza are un caracter
de aproximaţie, făcându-se comparaţia unor indicatori referitori la:
 normele de consum de materii prime, materiale, combustibil;
 volumul de muncă necesar procesului de producţie;
 cantitatea, felul, complexitatea noului utilaj;
 suprafeţele de producţie necesare;
 calitatea produselor finite ş a.
2. Compararea indicatorilor valorici de cost ai produselor şi lucrărilor.
Cel mai frecvent sunt folosiţi doi indicatori:
 costul tehnologic unitar;
 costul tehnologic pentru o anumită cantitate de produse.
Prin cost tehnologic se înţelege suma cheltuielilor a căror mărime este
influenţată de procesul tehnologic.
în costul tehnologic intră, de regulă, cheltuielile pentru următoarele
elemente.
 materii prime şi materiale,
 combustibilul şi energia;
  retribuţiile muncitorilor productivi şi contribuţiile acestora;
 cheltuielile de exploatare a utilajului tehnologic;
 amortizarea utilajului,
 exploatarea sculelor;
 cheltuielile generale ale secţiilor şi cheltuielile generale ale
întreprinderii
Toate aceste cheltuieli din punct de vedere d variaţiei lor, se împart în
două grupe
 grupa cheltuielilor variabile (Cv);
 constante (Cu)

Cu
Ctu¿ Cv+ Np
Ctu - costul tehnologic unitul
Np - mărimea lotului de produse ce urmează a fi fabricat, exprimat în
număr de produse
În cazul unui lot de produse:

Ctu¿ Cv∗Np+Cu

Executarea, încercarea şi omologarea prototipului şi a seriei zero.

În cadrul pregătirii tehnice a fabricaţiei noilor produse, prin executarea,
încercarea şi omologarea prototipului şi a seriei zero se verifică dacă noul
produs corespunde documentaţiei care a fost elaborată în vederea asimilării
acestora.
Prototipul este format din unul sau mai multe exemplare din produsul
care a fost asimilat, executate în vederea supunerii unor încercări sau probe
pentru a se constata dacă au fost respectaţi parametrii şi indicatorii tehnologici
proiectaţi.
Omologarea reprezintă activitatea de confirmare, pe bază de încercări şi
probe, la care este supus prototipul sau seria zero, a faptului că produsul
corespunde cu cel proiectat.
Omologarea este de două feluri:
• omologarea preliminară(de prototip);
• omologarea finală(de serie zero).
 Activitatea de omologare se execută de către o comisie de specialişti din
care fac parte reprezentanţii principalilor consumatori ai produsului şi ai
unităţii producătoare.
Omologarea preliminară verifică dacă noul produs corespunde
documentaţiei pe baza căruia a fost întocmit, dacă are nivelul prestabilit de
calitate, dacă alegerea materialelor din reţeta de fabricaţie a produsului au
justificarea tehnico-economică.
Pe baza rezultatelor omologării preliminare se poate trece la execuţia
seriei zero.
Execuţia seriei zero şi omologarea finală are ca scop verificarea
menţinerii performanţei produsului precum şi obţinerea unor informaţii
referitoare la parametrii de anduranţă şi fiabilitate.
Omologarea finală cuprinde activităţi de verificare a următoarelor
situaţii:
• dacă operaţiile tehnologice efectuate pentru seria zero, au fost
executate pe locurile de muncă unde urmează să se desfăşoare procesul de
producţie al produsului;
• dacă au fost respectate toate etapele de desfăşurare ale omologării
preliminare;
• dacă a fost respectată documentaţia tehnologică;
• dacă tehnologia de fabricaţie cuprinde şi operaţiile de control tehnic de
calitate etc.
• Activitatea de omologare se încheie cu întocmirea unui proces-verbal
în care sunt trecute:
• denumirea fazei de omologare;
• denumirea produsului şi principalele sale caracteristici;
• constatările comisiei şi eventualele propuneri de modificare a
tehnologiei de fabricaţie.
După terminarea acestor activităţi se poate trece la producţie de serie a
noilor produse asimilate în fabricaţie.
4. Pregătirea materială şi organizatorică a fabricaţiei noilor
produse.
Întreaga activitate de pregătire a fabricaţiei se desfăşoară pe baza unui
plan caracteristic, în care vor fi trecute toate etapele de pregătire a fabricaţiei,
duratele calendaristice şi termenele lor de început şi de sfârşit.
În situaţia în care perioada de pregătire a fabricaţiei durează mai mult de
un an se întocmeşte un plan calendaristic de ansamblu, urmând ca acesta să fie
defalcat în planuri calendaristice anuale.
 Datele de pornire în întocmirea acestor planuri calendaristice sunt
următoarele:
• lista noilor produse care urmează să fie asimilate;
• duratele de execuţie ale tuturor etapelor de pregătire-încheiere;
• termenele privind intrarea în fabricaţie a noilor produse.
Durata unei etape de proiectare se stabileşte în zile cu ajutorul
următoarei relaţii:
t
T= N∗d∗n *K; unde:
t - consumul total de timp necesar pentru executarea etapei de
pregătire a fabricaţiei;
N - numărul de persoane care lucrează simultan la executarea unei
anumite etape de pregătire a fabricaţiei;
n - coeficientul de îndeplinire a normelor;
K - coeficientul de timp suplimentar necesar pentru avizări sau
aprobări ale etapei de pregătire a fabricaţiei.
În întocmirea graficului Gantt, se recomandă folosirea executării în
paralel a unor etape de pregătire a fabricaţiei ori de câte ori o anumită etapă
poate fi începută fără a fi condiţionată de terminarea etapei anterioare.
Posibilităţi de reducere a duratei de pregătire a fabricaţiei noilor
produse
Una din problemele care trebuie avute permanent în vedere constă în
realizarea etapei de pregătire a fabricaţiei noilor produse într-o perioadă scurtă
de timp.
Pentru reducerea duratei de pregătire a fabricaţiei se cunosc următoarele
posibilităţi:
• utilizarea proiectelor tip pentru diferitele elemente constructive ale
produselor sau tehnologiilor care vor fi utilizate;
• utilizarea subansamblelor, tehnologiilor şi a echipamentelor tipizate;
• echiparea serviciilor de proiectare cu mijloace moderne de calcul şi
proiectare;
• folosirea unor modele moderne de proiectare în paralel a unor
activităţi specifice etapei de pregătire a fabricaţiei noilor produse, cum ar fi
teoria grafelor (metoda drumului critic);
• o cale importantă de reducere a duratei de pregătire a fabricaţiei noilor
produse o constituie şi folosirea proiectării asistate de calculator.
Prin folosirea acestor posibilităţi, durata de realizare a etapei de
pregătire a fabricaţiei noilor produse se reduce considerabil, contribuind în
acest mod la reducerea ciclului de asimilare în fabricaţie şi, deci, la reducerea
pe această bază a costurilor legate de această activitate.

Întrebări de control:
 Explicați necesitatea înnoirii produselor;
 Enumerați etapele pregătirii producţiei: pregătirea tehnică şi material
- organizatorică;
 Expuneți fazele principale ale proiectării noilor produse;
 Relatați cerinţele de bază în domeniul pregătirii tehnologice a
producţiei;
 Prezentați sarcinile principale pentru desfăşurarea optimă a
procesului de fabricare a noului produs.