Tema 1: INTRODUCEREA, OBIECTUL,

SCOPUL ŞI CONŢINUTUL DISCIPLINEI

„MANAGEMENTUL PRODUCŢIEI”
Cuprins:
Obiectul, scopul şi structura
I disciplinei.

Istoria dezvoltării ştiinţei

II „Managementul producției”.
 1.Obiectul, scopul şi structura
disciplinei.

Management - ansamblul disciplinelor care înglobează

sarcinile de conducere, administrare şi organizare a
întreprinderii, orientate în principal spre obţinerea profitului
maxim şi satisfacerea cât mai completă şi perfecţionată a
necesităţilor oamenilor.
 Funcţiile principale ale
managementului
• Organizarea - adică distribuirea muncii în sarcini
individuale şi punerea în legătură a individului şi a
grupelor de lucru;
• Planificarea - definirea tehnicilor şi obiectivelor,
elaborarea planurilor de acţiune.
• Conducerea - instruirile necesare membrilor
organizaţiilor şi motivaţiile efectuării muncii.
• Controlul - executarea activităţilor după planuri stabilite.
 Direcţiile ştiinţifice ale
Managementului producției:
1. Organizarea procesului de producţie -
coordonarea şi optimizarea în timp şi în spaţiu a tuturor elementelor
de producţie: mijloacelor muncii, obiectelor de producţie şi a muncii
într-un proces unic.
2. Planificarea - un instrument al conducerii unităţii
economice pentru aplicarea strategiei de dezvoltare şi a tacticii
adoptate pentru dezvoltarea acestei strategii.
 Managementul se impune să fie privit:

• ca ştiinţă - managementul stabilește principii, metode şi tehnici de lucru cu

caracter general, a căror utilizare să asigure folosirea optimă a potenţialului uman,
material şi financiar din unitatea respectivă.
• ca artă - managementul înseamnă transpunerea acestor principii metode şi
tehnici de lucru la condiţiile concrete în care funcţionează unitatea. .
 Procesul managerial se întemeiază pe următoarele caracteristici
principale:
a) se bazează pe cunoaşterea legilor economice, luând în consideraţie
resursele existente şi analizând situaţia reală şi urmările ce decurg din măsurile
adoptate;
b) foloseşte procedee şi metode de analiză ştiinţifică în adoptarea
deciziilor şi în organizarea realizării lor;
c) utilizează cunoştinţele ştiinţifice despre conducere şi din alte domenii
de cunoaştere (sociologie, psihologie ş a );
d) utilizează mijloace tehnice moderne în vederea obţinerii la timp a
prelucrării şi utilizării eficiente a informaţiilor uzinale;
e) se urmăreşte să se asigure conducerea pe baza consimţământului
colectivităţii, vizându-se prioritar eficienţa rezultatelor.
2. Istoria dezvoltării ştiinţei
„Managementul producției”.
 Fondatorii acestei ştiinţe:
1. Taylor (1856-1915);
2. Henri Ford (1863-1943);
3. Emerson G. (1853-1931);
4. Adameţki C. (1866 - 1933);
5. A.C.Gastev (1882-1939);
6. V.I.Ioffe (1886-1947)
7. Mitrofanov S.P. (1915-2003)
Vă mulțumesc pentru
atenție!