Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing.

Augustin Purnuş

Cursul 1
Managementul în Construcții

1. OBIECTUL CURSULUI

Managementul în construcții este o disciplină cu caracter tehnico-economic, care are ca

obiect studiul legităților specifice dezvoltării economice a activității de construcții.
Principalele probleme tratate în curs sunt:
 Cadrul general în care se desfășoară activitățile de construcții;
 Documentațiile tehnico-economice pentru investiții;
 Organizarea unităților de construcții;
 Metodele de programare ale producției de construcții-montaj;
 Organizarea muncii în construcții;
 Organizarea bazei tehnico-materiale;
 Pregătirea producției;
 Programarea și urmărirea producției;
 Metode și tehnici de conducere.
Conducerea se realizează în cadrul relațiilor dintre oameni, având caracter social.
Aceasta se manifestă prin două laturi:
1. O latură tehnico-organizatorică, care caracterizează legăturile dintre verigile structurale
de producție, decurgând din caracterul proceselor de muncă;
2. O latură social-economică, care se referă la relațiile de producție, răspunderea personală
și colectivă.
Aplicarea mecanismului economico-financiar al economiei de piață, trebuie să se axeze
pe următoarele obiective:
– Adaptarea mecanismului la cerințele cadrului organizatoric real;
– Gospodărirea cu maximă eficiență a mijloacelor de producție, în vederea creări
posibilității de creștere a productivității muncii;
– Cointeresarea forței de muncă în utilizarea și valorificarea superioară a resurselor
materiale;
– Sporirea răspunderii directe.

1
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

2. MANAGEMENTUL ȘTIINȚIFIC

Managementul Științific a apărut ca domeniu distinct la sfârșitul secolului 19, începutul

secolului 20, ca rezultat al cercetărilor privind creșterea eficientei producției industriale.
Printre părinții fondatori ai managementului științific se numără:
 Fredrick Taylor (1856 –1915)
 Henri Fayol (1841-1925)
 Karol Adamiecki (1866-1933)
 Frank și Lillian Gilbreth Sr. (1868 –1924)
 Henry Gantt (1861 – 1919)

Fredrick Taylor (1856 –1915) a dezvoltat cele 4 principii ale

managementului științific:
1. ”Cea mai bună cale” - <<Înlocuiți metodele de lucru
„obișnuite" cu metode bazate pe un studiu științific al
acțiunilor.>>
2. Selecția științifică a personalului - <<Selectați științific și
apoi instruiți, învățați și dezvoltați forța de muncă.>>
3. Stimulente financiare - <<Oferiți instrucțiuni detaliate și
supravegheați fiecare muncitor în activitatea dată.
Plătiți muncitorii în concordanță cu cât produc.>>
4. <<Împărțiți munca aproape egal între manageri și muncitori,
astfel încât managerii să aplice principiile de management
științific la planificarea muncii și lucrătorii să îndeplinească
efectiv sarcinile.>>
A publicat în 1911 lucrarea ”Principiile Managementului Științific”.

Henri Fayol (1841-1925) a stabilit ”Principiul funcțional” care implică 5 funcții de bază ale
managementului:
1. Planificarea - Pregătirea planurilor anual și decanal și punerea lor în practica
2. Organizarea - Pregătirea structurii organizației pentru a demonstra și încuraja ordinea
3. Comanda - Aderarea la principiul lanțului de comandă
4. Coordonarea - Întâlniri ale șefilor de departament şi a șefilor de divizii pentru a asigura
coordonarea
5. Controlul - Angajarea cu atenție și instruirea personalului pentru a asigura că acesta este
în locul corespunzător.

2
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

A dezvoltat cele 14 Principii ale Managementului:

1. Diviziunea muncii
2. Autoritate și responsabilitate
3. Disciplină
4. Unitatea de comandă
5. Unitatea de direcție
6. Subordonarea intereselor individuale la interesele generale
7. Remunerarea personalului
8. Centralizarea
9. Dimensionarea lanțului de comanda
10. Ordinea
11. Echitatea (corectitudine și imparțialitate)
12. Stabilitatea locului de munca
13. Inițiativa
14. Spiritul de castă

Karol Adamiecki (1866-1933) a dezvoltat ”Teoria Armonizării” aproape simultan cu Fredrick

Taylor
Bazată pe legea armoniei în management armonia ar trebui
sa cuprindă trei părți:
1. Armonia de a alege (toate mijloacele de producție ar
trebui sa fie compatibile reciproc, acordând o atenție
deosebită vitezei de producție a acestora)
2. Armonia de a face (importanța coordonării timpului –
planificare și calendare)
3. Armonia spiritului (importanța creării unei echipe bune)
În 1896, Adamiecki a dezvoltat un tip de grafic denumit armonograf care este un precursor al
metodelor moderne de planificare, publicând cercetările sale în 1903.

Frank și Lillian Gilbreth Sr. (1868 –1924) au dezvoltat principiile și practicile de analiză științifică
a activităților, studiind mișcările și timpul.
Au utilizat cronometrul pentru a îmbunătăți eficiența producției
Au dezvoltat diferite instrumente:
– Principiile studiului mișcării
– Standardizarea celor 18 mișcări de bază
– Studiul operațiilor sau activităților de scurtă durată cu
grad mare de repetabilitate
3
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Henry Gantt (1861 – 1919)

Este considerat creatorul formei de reprezentare a proceselor prin bare
distribuite pe scara timpului, în 1910.
Teoria managementului lui Henry Gantt condiționează utilizarea atât a
resurselor cât și a timpului pentru gestionarea proiectelor.

3. CE ESTE MANAGEMENTUL

Condițiile din ce în ce mai restrictive în care se desfășoară activitatea de construcții montaj privind
nivelul valorilor de investiții și duratele de execuție, impun aplicarea principiilor manageriale şi în
această ramură.
Deși în prezent există bine conturate mai multe școli, nu se poate vorbi încă de o teorie
unitară a conducerii. Există un număr destul de mare de concepții diferite, uneori chiar
contradictorii.
Categorii cum sunt conducerea, coordonarea, organizarea, planificarea, diferite din
punctul de vedere al conținutului, dar între care există fără îndoială o strânsă legătură, se
confundă de multe ori.
După părerea unor specialiști, conducerea se rezumă la o activitate administrativă; după
părerea altora conducerea este privită ca o reglare sau ca arta și știința de a pregăti, coordona și
direcționa activitatea oamenilor. Alții sunt înclinați să vadă în conducere arta de a cunoaște ce, și
cum trebuie făcut.
Taylor consideră ca ”managementul este arta de a ști ce să faci, când să faci și să vezi dacă a
fost realizat în modul cel mai bun și mai ieftin”
Fayol dă însă o definiție care rezistă timpului, astfel:
– ”A conduce înseamnă a prevedea, a planifica, a organiza, a comanda, a coordona și a
controla.
– A prevedea și a planifica înseamnă a analiza viitorul și a schița un plan de acțiune.
– A organiza înseamnă a construi structura duală, materiale și manoperă ce urmează a fi
pusă în operă.
– A comanda înseamnă a gestiona activitățile în corelație cu personalul.
– A coordona înseamnă a ține împreună, armonizând și unificând toate activitățile și efortul.
– A controla înseamnă a vedea că totul se desfășoară în conformitate cu regulile stabilite și
comenzile exprimate.”
Cu alte cuvinte, putem afirma că managementul este atât arta cât și știința de a pregăti, coordona
și direcționa activitatea oamenilor.

4
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

Ca știință, conducerea presupune stabilirea unor principii, metode și tehnici de lucru cu caracter
general a căror utilizare să asigure folosirea optimă a potențialului uman, material și financiar din
sistemul respectiv.
Ca artă, conducerea înseamnă transpunerea acestor principii, metode și tehnici de lucru la
condițiile concrete în care funcționează sistemul, îmbunătățirea lor continuă în raport cu cerințele
practicii în permanentă perfecționare, în care, calitățile personale ale managerului sunt
determinante.
Managementul, indiferent de forma pe care o ia, este o parte integrantă a vieții și este esențial
oriunde efortul uman are loc pentru atingerea unor obiective.

4. TENDINȚE ÎN MANAGEMENTUL ÎN CONSTRUCȚII

Dezvoltarea Tehnologiei Informației a avut și are un efect important asupra modului în care se
abordează astăzi lucrările de construcții.
Una din cele mai importante tendințe care se manifestă in domeniul construcțiilor o reprezintă
Building Information Model – BIM. Conceptul BIM este foarte vast și are aplicabilitate într-o gamă
largă de activități.
BIM înseamnă modelarea tridimensională a
construcției și completarea cu atribute
informaționale astfel ca, în final să obținem un
Model Informațional.
BIM este un proces de lucru care permite accesul
imediat la informațiile legate de proiect, liste și
costuri, informații care sunt integrate și complet
coordonate. BIM se adresează fiecărei dintre cele
trei faze generale ale ciclului de viață a construcției
– proiectare, construcție și management al
facilităților.
Modelul informațional (IM), este un desen tridimensional (așa-numitul desen 3D) al clădirii, unde
fiecărui element îi este atribuită o anumită informație (denumirea elementului, coordonate de
amplasare, volum, densitate, materialul din care este alcătuit, prețul și altele). Comparativ cu
desenele plane, aici putem vedea cum va arăta clădirea proiectată în întregime și concomitent
putem obține informații despre cantități de materiale, costuri, eficiență energetică (termoizolație,
insolație) etc.
Totodată, modelul 3D este ușor de vizualizat și înțeles de către persoane necalificate, care nu
știu să citească planșe de inginerie. Astfel beneficiarul poate să vadă, încă la etapa de concepție
(Proiect de Schiță) cum va arăta viitoarea clădire și poate primi câteva date estimative privind
5
Note de curs - Management în Construcții Conf. Dr. ing. Augustin Purnuş

costul investiției, ceea ce constituie un mare avantaj al acestei tehnologii. BIM reprezintă soluția
în care toate datele relevante sunt stocate, utilizate și administrate într-un model 3D pe durata
întregului proces de construcție.
Principalele avantajele ale abordării BIM sunt:
 Coordonare mai bună;
 Geometrii CAD optimizate;
 Procese de lucru mai rapide;
 Productivitate crescută prin acces simplu
la informații;
 Evitarea erorilor prin date actuale pentru
toate părțile implicate;
 Durată și costuri de construcție mai
reduse.