Calculul cadrelor plane cu metoda elementului finit

folosind programul de calcul SAP2000

Se cere calculul cadrului plan din figura
alaturata cu programul SAP2000, in
urmatoarele variante de modelare:
1. considerand geometria interax a cadrului,
2. tinand seama de zonele infinit rigide de la
capetele barelor,
3. tinand seama, in plus, de ipoteza
diafragmei infinit rigide in planul sau.

Sa se compare urmatoarele rezultate obtinute

in combinatia de incarcare Comb2 in cele trei
variante de modelare:
a) componentele deplasarii nodului in care
se aplica forta concentrata 𝐹3 ;
b) valorile eforturilor in stalpul central 𝑆2 la
nivelul parterului.
1. Se aleg unitatile de masura
2. Se alege un model nou – de tip “Grid Only” (in acest exemplu) sau “2D Frames”
3. Definirea pozitiei axelor elementelor cadrului plan
Optiunile de editare a gridului se acceseaza apasand click dreapta. Distantele sunt masurate in unitatea de masura
pentru lungime aleasa initial. Pozitia axelor poate fi introdusa prin coordonatele liniilor gridului, “Ordinates”
(distante absolute), sau prin distantele dintre liniile consecutive, “Spacing” (distante relative).
4. Definirea proprietatilor materialelor din care sunt alcatuite elementele cadrului (greutatea specifica, modulul de elasticitate
longitudinala, coeficientul lui Poisson).
5. Definirea sectiunilor
transversale ale elementelor
cadrului plan

Dimensiunile sectiunilor sunt

definite in unitatile de masura
pentru lungime alese initial.

Caracteristicile geometrice sunt

calculate automat de programul
SAP2000 si se gasesc la butonul
“Section Properties”.

Pentru introducerea corecta a

dimensiunilor sectiunilor
trebuie anticipata orientarea
axelor locale ale elementelor
finite.

In principiu, toate elementele

de acelasi tip trebuie sa aiba
aceeasi orientare a axelor
locale.
 Atentie la orientarea Pentru cadrul plan modelat in
axelor locale din planul planul XZ, axele de incovoiere
sectiunii transversale, ale barelor sunt perpendiculare
in raport cu care se pe planul XZ (planul fortelor).
calculeaza momentele Implicit, acestea corespund axei
de inertie la incovoiere, locale 3, adica axa paralela cu
respectiv modulele de talpa sectiunii T si cu latura
rigiditate la incovoiere notata cu t3 in cazul sectiunii
ale barelor! dreptunghiulare.

Daca sectiunea T ar fi fost asezata cu inima perpendiculara pe planul cadrului, ar fi fost necesara o rotire cu 90o a axelor locale 2
si 3, caz in care pe stalpii marginali am fi vizualizat diagrama de momente dupa axa locala 2, iar pe celelalte elemente dupa axa 3.
Daca stalpul central ar fi avut latura lunga perpendiculara pe planul cadrului, am fi putut proceda similar sau am fi inversat
valorile numerice pentru t3 si t2.
Importarea sectiunii I (dublu T) pentru grinda metalica din fiserul cu profile laminate europene.
6. Crearea elementelor finite de bara. Elementele orizontale si verticale pot fi create rapid, cu click pe fiecare linie de grid,
respectand o ordine – de exemplu de jos in sus si de la stanga la dreapta. Elementul inclinat va fi “trasat” separat, tot de la
stanga la dreapta. In acest mod, se asigura orientarea identica a axelor locale pentru elementele de acelasi tip. Se atribuie
elementelor de acelasi tip proprietatile de material si sectiune definite anterior.
7. Definirea articulatiei
interioare in nodul aflat
la intersectia stalplui
din stanga cu grinda
inclinata

Articulatiile interioare
se definesc prin
conditiile de la capetele
“i” si “j” ale barelor,
conform orientarii axei
locale 1. In acest caz,
articulatia poate fi
atribuita stalpului la
capatul “j” sau grinzii la
capatul “i”. Daca se
alege grinda, pentru
care axa de incovoiere
este axa locala 3,
trebuie precizat ca
momentul incovoietor
din capatul “I” este nul.
Deci M33 = 0 in nodul de
start.
8. Vizualizarea
proprietatilor atribuite
elementelor si nodurilor
modelului
Sectiunile sunt dispuse cu
orientarea din figura alaturata
(implicit, axa locala 2 este in
planul global XZ – pe directia axei
Z pentru elementele orizontale,
perpendiculara pe axa 1 a
elementelor inclinate si paralela
cu axa globala X pentru
elementele verticale.

Se observa ca asezarea sectiunii

T a stalpului din stanga este
diferita de cea propusa in
problema.

Acest lucru nu afecteaza insa

calculul, intrucat axa de
incovoiere este tot axa paralela
cu talpa sectiunii.
Daca totusi se doreste
aceeasi asezare a sectiunii
ca in datele problemei,
se roteste sistemul de axe
locale al stalpului din stanga
cu 180o.

Unghiul introdus este pozitiv

cand axa locala 2 este rotita
catre axa locala 3.
Pozitia finala a axelor locale
9. Definirea rezemarilor

In mod automat, axele

locale 1, 2 si 3 ale nodurilor
modelului sunt paralele si
au acelasi sens pozitiv cu
axele globale X, Y si,
respectiv Z.

Pentru definirea reazemelor

incastrate, se selecteaza
nodurile de la baza cadrului
si se bifeaza deplasarile
blocate de reazemul
incastrat in modelele plane
de bare (un nod al cadrului
plan are 3 grade de
libertate: doua translatii pe
directiile 1 (X) si 3 (Z) si o
rotire fata de axa normala la
planul XZ – axa locala 2).
10. Definirea cazurilor
de incarcare

Se pastreaza cazul DEAD, in

care se va defini doar
greutatea proprie a
structurii, cu factorul de
scalare implicit egal cu 1
(“Self Weight Multiplier”).
Se definesc celelalte cazuri
de incarcare, pentru care
acest factor e nul.
11. Definirea combinatiilor de incarcare
Cazurile de incarcare pot fi combinate cu diferite procedee (suma, infasuratoare, …). In cazul combinatiilor prin sumare,
atat cazurile de incarcare cat si combinatiile acestora pot fi inmultite cu factori de scalare, pentru a obtine noi combinatii.
12. Aplicarea fortelor
laterale concentrate
(din seism)

Se selecteaza pe rand
nodurile si se aplica
incarcarile aferente,
fie in sistemul global
de axe, fie in sistemul
local de axe al fiecarui
nod.
Pentru forte
orizontale si orientate
catre dreapta, deci in
sensul pozitiv al axei X
sau al axei 1, valorile
lor numerice se
introduc cu semnul +.

Unitatea de masura
este cea aleasa
pentru forte – KN.
13. Aplicarea fortelor
verticale concentrate din
incarcare permanenta

Aceste forte au sens

contrar axei globale Z sau
axei locale 3 a nodurilor,
deci valoarea lor
numerica se introduce cu
semnul -.
14. Aplicarea incarcarii
distribuite pe axele barelor

Se selecteaza elementele
care au acelasi tip de
incarcare distribuita.
14.1 Definirea incarcarii distribuite
trapezoidal

Incarcarea se defineste prin intensitatile

din punctele caracteristice si pozitiile
acestora pe axa barei, care pot fi descrise
in functie de distantele relative (𝑥’ = 𝑥/𝐿,
𝑥’ ∈ [0,1]) sau distantele absolute (𝑥 ∈
[0, 𝐿]) masurate fata de capatul “𝑖” al
barei.
Obs. 1. Se pot defini pana la 4 intensitati
ale incarcarii distrbuite pe un element finit
de bara. Daca incarcarea este descrisa de
un numar mai mare de intensitati, se
divide bara in doua sau mai multe bare.
Obs. 2 Semnul intensitatii depinde de
sensul incarcarii in raport cu axele locale
ale barelor sau, in cazul barelor orizontale
si verticale, in raport cu axele globale ale
structurii. Daca incarcarea distribuita este
pe directie verticala, ea poate fi definita
pe directia "gravity", caz in care are
semnul + daca are sensul gravitational.
14.2 Definirea incarcarii
uniform distribuite pe
toata lungimea barei

Incarcarea “uniform load”

poate fi descrisa in
sistemul global de axe al
structurii, in sistemul local
al elementului, pe directia
“gravity” sau pe una din
directiile X, Y, Z proiectate
si primeste semnul in
functie de sensul ei in
raport cu axa aleasa.
15. Forta concentrata pe
grinda

Se pot aplica pana la 4 forte

concentrate pe axa unei
bare, la distante relative sau
absolute.
Semnul valorii depinde de
sensul fortei in raport cu axa
aleasa pentru descrierea
incarcarii.
Alternativa: elementul de bara pe care actioneaza forta concentrata se imparte in doua, iar forta este aplicata in nodul rezultat.
16. Aplicarea incarcarii din zapada

In cele mai multe cazuri, zapada se

considera in calcule ca o incarcare
distribuita uniform, perpendiculara pe
suprafete orizontale. In cazul cadrului
plan, incarcarea distribuita uniform din
zapada este normala pe axa barelor
orizontale, respectiv pe lungimea
proiectata pe orizontala a barelor
inclinate.
Fie 𝑙 lungimea barei inclinate si 𝑙𝑜
lungimea proiectiei acesteia pe axa
gloabala X. Se alege optiunea "gravity
projected" pentru a introduce valoarea 𝑝𝑧
cu semnul + sau "Z projected", caz in care
valoarea 𝑝𝑧 se introduce cu semnul -.
Programul afiseaza incarcarea ca fiind
uniform distribuita pe toata lungimea 𝑙 a
barei, dar cu alta intensitate, calculata din
conditia 𝑝𝑧 x 𝑙𝑜 = 𝑝∗𝑧 x 𝑙. Rezulta 𝑝∗𝑧 = 𝑝𝑧 ×
𝑙𝑜
cos 𝛼, unde cos 𝛼 = 𝑙 . Pentru cadrul din
problema, 𝛼 = arctg 1/5 .
17. Definirea incarcarii din
vant
Incarcarea din vant
actioneaza normal pe
suprafetele verticale sau
inclinate, ca presiune sau
suctiune.
In acest exemplu se
considera doar incarcarea
din presiune pe grinda
inclinata, care poate fi
definita doar pe directia
axei locale 2 a barei. Fiind
de sens contrar axei,
primeste semnul -.
O incarcare din vant de la
stanga la dreapta ar fi
presupus presiune pe
stalpul din stanga si
suctiune pe cel din dreapta.
Ambele s-ar fi introdus cu
semnul + pe axa globala X
sau pe axa locala 2 (implicit,
3 dupa eventuala rotire).
18. Grade de libertate
active

Gradele de libertate
disponibile sau active
pentru calculul cadrelor
plane sunt translatiile pe
directiile din plan si rotirea
in jurul directiei normale la
plan.

Pentru cadre modelate in

planul XZ, se bifeaza
translatiile pe X si Z si
rotirea in jurul lui Y.
19. Rularea programului
pentru modelarea cu
geometrie interax.

Obs. Pe langa cazurile de

incarcare definite de
utilizator, programul
introduce automat cazul
MODAL, in care calculeaza
modurile proprii de
vibratie ale structurii daca
sunt definite si proprietati
de masa.
20. Modelarea cu zone infinit rigide la capetele barelor. In cazul modelarii considerand geometria interax a barelor, acestea
sunt deformabile pe toata lungimea lor, intre nodurile teoretice aflate la intersectiile axelor. In realitate, datorita suprapunerii de
material in jurul nodurilor teoretice, capetele barelor sunt mult mai rigide, astfel ca se poate considera ca barele sunt
deformabile doar pe “lumina” lor (distanta intre fetele stalpilor pentru grinzi, respectiv intre fetele grinzilor pentru stalpi).
Programul SAP2000 permite
definirea zonelor infinit rigide
la capetele barelor cu ajutorul
factorilor “Rigid zone factor”,
pentru care utilizatorul poate
da valori intre 0 si 1. Pentru
factorul k = 0, lungimea zonei
infinit rigide este 0 (echivalent
cu modelarea interax), pentru
k = 1, lungimea zonei infinit
rigide este egala cu cea
introdusa de utilizator sau
calculata automat de program
ca fiind jumatate din latura
elementului care creeaza zona
rigida. Un factor subunitar
arata ca lungimea deformabila
a barei este mai mare decat
lumina:
Ldef = L – k(ri+rj)
 In acest exemplu,
lungimile zonelor infinit
rigide sunt definite de
pozitiile centrelor de
greutate ale sectiunilor.

Stalpi Etaj 1 Stalpi Etaj 2

Se selecteaza
elementele pentru care
Stalpi Parter lungimea zonelor infinit
rigide este aceeasi si se
atribuie valorile
acestora la capetele i si
j.
In cazul grinzilor care au fost
impartite in doua sau mai
multe elemente de catre
utilizator, la capetele din
camp k = 0.

Daca toate barele au

sectiuni dublu simetrice, se
poate folosi optiunea
“Automatic from
Connectivity”, prin care
lungimea zonei infinit rigide
de la capatul unei bare este
egala cu jumatate din latura
elementului intersectat.
21. Ipoteza diafragmelor infinit rigide in planul lor

In mod simplificat se poate considera ca planseele se deformeaza doar din incarcari normale pe planul lor, nu si din
incarcari in planul lor, cum sunt fortele orizontale induse de seisme. Astfel, la actiunea fortelor orizontale, planseele
vor avea doar deplasari de corp rigid (translatii pe directiile axelor din planul lor si, eventual, rotire in jurul axei
normale la planul lor).

Constrangerile de tip diafragma infinit rigida se definesc pentru puncte coplanare. Astfel, pentru fiecare etaj trebuie
definite diafragme diferite. In programul SAP, acestea se definesc prin axa normala la plan – Z in cazul planseelor
definite in planul XY.

Pentru a tine seama de aceasta ipoteza la modelarea cadrelor plane, toate nodurile de la un anumit nivel trebuie sa
fie constranse sa aiba aceeasi translatie pe directia X. Astfel, fortele axiale in grinzi vor fi nule.

Pentru definirea constrangerilor in baza acestei ipoteze pentru cadrul plan poate fi utilizata aceeasi optiune ca si
pentru cadrul spatial – diafragma normala pe axa Z.
Variante de definire a
diafragmelor infinit rigide in
planul lor:

1. Definire in etape, pentru

fiecare nivel - se selecteaza
nodurile aferente fiecarui
nivel si se definesc
constrangerile de tip
diafragma rigida de normala
Z. Pentru ultimul nivel nu se
considera valida aceasta
ipoteza, datorita grinzii
inclinate.

2. Se selecteaza toate
nodurile cadrului, se
defineste constrangerea de
diafragma rigida normala pe
axa Z si se bifeaza optiunea
“Assign a different diaphragm
constraint at each different
selected Z level”.
22. Deplasarea nodului in care se aplica forta F3

Deplasarile sunt cele asociate

combinatiei de incarcare
Comb2
Valorile nenule ale translatiilor
si rotirilor corespund gradelor
de libertate active selectate
pentru model. Ele sunt
furnizate in sistemul local de
axe al fiecarui nod, semnul
fiind in raport cu sensul pozitiv
al acestor axe.
23. Eforturi in barele cadrului plan Combinatia de incarcare
folosita este Comb2.

Eforturile globale sunt furnizate

in sistemul de axe locale al
elementului (pentru un
element finit de bara in spatiu,
sunt 6 eforturi – forta axiala,
momentele incovoietoare pe
doua directii centrale principale
ale sectiunilor transversale,
fortele taietoare asociate
momentelor incovoietoare si
momentul de torsiune). In cazul
cadrului plan, pot fi nenule 3
eforturi: forta axiala, momentul
incovoietor si forta taietoare
asociata.

Pentru incarcari in planul local

12, forta axiala e pe directia 1,
forta taietoare pe directia 2, iar
vectorul momentului
incovoietor este pe directia 3.
In manualul programului SAP2000 sunt date
conventiile de semne pozitive pentru eforturi.
Pentru a accesa manualul se poate folosi una
dintre comenzile:
- se apasa tasta F1
- Help – Contents and Index
 In cazul modelului cu
zone infinit rigide la
capetele barelor,
diagramele de eforturi
sunt reprezentate pe
lumina barelor, dar
eforturile sunt
evaluate intern pe
toata lungimea
teoretica a acestora.

In acest exemplu toate elementele au axa locala 3 normala la planul XZ,

astfel ca pentru a vizualiza diagrama de moment incovoietor se bifeaza
“Moment 3-3” sau M3, iar pentru diagrama de forta taietoare - “Shear 2-2”
sau V2.
Fereastra pentru diagrame pe fiecare element de bara se activeaza prin click
dreapta pe element in fereastra care contine diagrama pe cadru.
24. Comparatie rezultate

Moment incovoietor S2
Deplasare pct. (KNm)
Model Forta axiala S2 (KN) Forta taietoare S2 (KN)
(m)
Nod i Nod j

geom. interax 0.0068 699 105 377.7 20.83

zone de capat
0.0046 575 112.1 314.8 -32.2
infinit rigide

diafragma rigida 0.0044 575 106 305.3 -22.7

Se observa ca deplasarile modelului cu zone infinit rigide la capetele barelor si cel ce tine seama de ipoteza diagfragmei
rigide in planul sau sunt aproximativ aceleasi, iar modelul cu geometrie interax are asociat valorile maxime ale deplasarii
la varf. Era de asteptat deoarece modelul cu geometrie interax este cel mai flexibil dintre cele trei modele.

Obs. Pe inaltimea stalpilor fortele taietoare sunt constante, inclusiv in cazul stalpilor marginali, deoarece nu s-a considerat
forta distribuita uniform din vant. In schimb fortele axiale variaza liniar pe stalpi, deoarece s-a considerat in model
greutatea proprie a elementelor, prin  - greutatea specifica a materialului. Exista deci forta distribuita uniform q = A,
unde A este aria sectiunii transversale, in lungul axei stalpilor si, respectiv, normala pe axa grinzilor.