U

AN
Calculul diafragmelor - continuare
4. DETERMINAREA CARACTERISTICELOR DE RIGIDITATE ALE DIAFRAGMELOR

Metode de determinare a eforturilor secționale din încărcări orizontale în domeniul elastic

TE
Clasificare:
 după gradul de complexitate;
 după detalierea calculului.
1. Metode simplificate U
Prin metode simplificate se înțeleg metodele care pornesc de la admiterea următoarele
aproximații la baza calculului:
PR
a. Elementele structurale se consideră în calcul ca BARE – se folosesc corecții pentru a
considera caracterul lor real de elemente masive;
 Pereți plini = bare verticale;
 Pereți cu goluri = cadre etajate.
b. Pereții plini sau cei cu goluri sunt considerate structuri monotone pe toată înălțimea
N

clădirii, iar pentru aceasta se consideră:

 Caracteristicile geometrice și de material sunt constante pe întreaga înălțime;
 Înălțimile etajelor sunt egale;
RIA

 Golurile sunt suprapuse și au aceleași dimensiuni la toate nivelurile;

 Dimensiunile buiandrugilor sunt egale la toate nivelurilor;
 Încărcările orizontale se consideră distribuite astfel:
o Vântul se consideră distribuit uniform;
o Încărcarea din seism se consideră a fi distribuită liniar.
MA

 Dacă se iau în calcul rotirile fundațiilor diafragmelor, ca urmare a tasărilor terenului de

fundație sub acțiunea încărcărilor orizontale, se admite că aceasta influențează în egală
măsură rigiditățile tuturor diafragmelor din structură.
Ipoteză: repartiția încărcărilor orizontale între pereți se face considerând egalitatea deplasărilor
orizontale la un singur nivel (nivel caracteristic = 0,8 H).

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 1

 U
 pereții sunt caracterizați prin rigiditatea lor la
deplasare laterală = încărcarea orizontală

AN
necesară pentru a produce o deplasare Δ = 1
cm la nivelul caracteristic.

U
pentru încărcările ansamblului structural. TE
→ încărcările orizontale repartizate fiecărui perete păstrează legea de variație pe verticală admisă

→ fiecare perete se poate calcula ca o structură monotonă.

PR
Un perete cu goluri suprapuse intervine în calcul ca un cadru etajat monoton pentru care
calculul poate fi sistematizat în 2 moduri:
a) se consideră cadrul real din figura 7(b) pentru care se dau direct în tabele valorile
momentelor încovoietoare în montanți și în riglele și valorile rigidității de ansamblu a
diafragmei, în funcție de niveluri.
N

b) în locul cadrului real, cu legături orizontale la intervale finite Hetaj = Δx ca în figura 7 (b),
se consideră în calcul o structură continuă echivalentă ca în figura 7 (a), cu legături
RIA

orizontale la distanțe infinitesimale dx.

MA

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 2

 a b. c.

U
Fig.2.
În funcție de regimul de înălțime precizia rezultatelor este:

AN
 mai mică (erori mari) pentru clădiri cu regim de înălțime < P + 6;
 mai mare pentru clădiri cu regim de înălțime > P + 6.
2. Metode de complexitate medie
Ipoteză – egalitatea deplasărilor orizontale se scrie pentru toate nivelurile rezultînd unsistem de

TE
ecuații liniare. (> P + 10)
În raport cu metodele simplificate se renunță la considerarea diafragmelor ca structuri monotone
pe verticală și ca atare este posibil să se țină cont de:
Posibilitatea considerării în calcul a variației caracteristicile geometrice secționale și de
-
material;
U
- Posibilitatea de a renunța la legi simplificate de distribuție pe verticală a încărcărilor
PR
orizontale seismice.
- Posibilitatea efectuării calculului nu numai pentru modul fundamental de vibrație, ci și
pentru moduri superioare.
Metoda cadrului înlocuitor
Determinarea caracteristicelor de rigiditate
N

Etape:
1. Identificarea tipului diafragmelor;
RIA

2. Stabilirea poziției centrului de greutate al montanților și al riglelor de cuplare;

3. Determinarea momentelor de inerție ale montanților;
4. Determinarea momentelor de inerție ale riglelor de cuplare;
5. Determinare rigidităților la distorsiune ale montanților;
6. Determinarea rigidităților la distorsiune al riglelor de cuplare;
MA

7. Determinarea momentelor de inerție globale ale secțiunii formate din montanți,

considerați ca alcătuind un singur element „I0”;
8. Determinarea momentelor de inerție echivalente corectate „𝐼𝑒𝑠 ”.

1. IDENTIFICAREA TIPULUI DIAFRAGMELOR

 Diafragme pline:
Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 3
 U
AN
Fig. 3 Diafragme pline
Dacă diafragma este întreruptă de goluri pentru ferestre cu dimensiuni mai mici cel mult egale cu
60x60 cm, atunci diafragma se poate considera ca fiind plină, pentru aceasta fiind necesară
armarea suplimentară a diafragmei în preajma colțurilor acestor goluri, cu rol de a prelua

TE
concentrațiile de tensiune din aceste zone.

U
PR
Fig. 4. Diafragme pline
 Diafragme simetrice cu un singur șir de goluri;
N
RIA

Fig. 5. Diafragme simetrice cu un singur șir de goluri

 Diafragme nesimetrice cu un singur șir de goluri
MA

Fig. 6. Diafragme nesimetrice cu un singur șir de goluri

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 4

  Diafragme pronunțat nesimetrice cu un singur șir de goluri;

U
AN
TE
Fig. 7. Diafragme pronunțat nesimetrice cu un singur șir de goluri
 Diafragme cu mai multe șiruri de goluri;

U
PR

Fig. 8. Diafragme cu mai multe șiruri de goluri

2. STABILIREA POZIȚIEI CENTRULUI DE GREUTATE AL MONTANȚILOR ȘI AL

RIGLELOR DE CUPLARE
N

Pentru această etapă se vor utiliza noțiunile referitoare la stabilirea poziției centrului de greutate
ale secțiunilor compuse. Pentru exemplificare se va stabili poziția centrului de greutate pentru
RIA

montantul din figura 9.

MA

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 5

 U
AN
U TE
PR

Fig. 9. Determinarea poziției centrului de greutate al montanților

Se împarte secțiunea montantului în corpuri cu secțiuni regulate ca în figură. Se alege ca axă

N

provizorie de raportare, axa ce trece prin centrul de greutate al corpului 1. Pentru determinarea
poziției centrului de greutate al montantului se va calcula „yG” cu expresia:
RIA

𝑦𝑔𝑖 ∙ 𝐴𝑖 𝑦𝑔1 ∙ 𝐴1 + 2 ∙ 𝑦𝑔2 ∙ 𝐴2 + 𝑦𝑔3 ∙ 𝐴3 + 𝑦𝑔4 ∙ 𝐴4

𝑦𝐺 = =
𝐴𝑖 𝐴1 + 2 ∙ 𝐴2 + 𝐴3 + 𝐴4
0 ∙ 0,2 ∙ 4,2 + 2 ∙ 0,22 + −1,3 ∙ 0,2 ∙ 0,4 + (−1,3) ∙ 0,2 ∙ 0,55
= = −0,0784 𝑚
0,2 ∙ 4,2 + 2 ∙ 0,22 + 0,2 ∙ 0,4 + 0,2 ∙ 0,55
= −7,84𝑐𝑚
MA

Pentru determinarea poziției centrului de greutate riglele de cuplare se păstrează același mers de
calcul.

𝑦𝑔𝑖 ∙ 𝐴𝑖 𝑦𝑔1 ∙ 𝐴1 + 2 ∙ 𝑦𝑔2 ∙ 𝐴2 0 ∙ 0,2 ∙ 0,7 + 2 ∙ 0,28 ∙ 0,2 ∙ 0,14

𝑦𝐺 = = = = 8𝑐𝑚
𝐴𝑖 𝐴1 + 2 ∙ 𝐴2 0,2 ∙ 4,2 + 2 ∙ 0,2 ∙ 0,14

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 6

 U
AN
U TE
Fig. 9. Determinarea poziției centrului de greutate al montanților
PR
3. DETERMINAREA MOMENTELOR DE INERȚIE ALE MONTANȚILOR

Ținând cont de faptul că atât riglele de cuplare cât și montanții au secțiune compusă, pentru
determinarea momentelor de inerție se aplică Teorema lui Steiner pentru Variația momentelor de
inerție la translația axelor. Conform acestei teoreme, momentul de inerție al montantului din
figura 9 cu secțiune compusă se determină cu următoarea expresie:
N

2 2 2 2
𝐼𝑦𝑚 = 𝐼𝑦1 + 𝐴1 ∙ 𝑦𝑔1 + 2 ∙ (𝐼𝑦2 + 𝐴2 ∙ 𝑦𝑔2 ) + 𝐼𝑦3 + 𝐴3 ∙ 𝑦𝑔3 + 𝐼𝑦4 + 𝐴4 ∙ 𝑦𝑔4 =
RIA

2 2
1,2348 + 0,84 ∙ 0,0784 + 2 ∙ 0,00013 + 0,04 ∙ 2,078 + 0,00026 + 0,08 ∙
2 2
−1,2216 + 0,00036 + 0,11 ∙ −1,2216 = 1,8698𝑚4

4. DETERMINAREA MOMENTELOR DE INERȚIE ALE MONTANȚILOR

MA

Conform Teoremei lui Steiner, momentul de inerție al riglei de cuplare din figura 10 se determină
cu următoarea expresie:

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 7

 2 2
𝐼𝑦𝑟 = 𝐼𝑦1 + 𝐴1 ∙ 𝑦𝑔1 + 2 ∙ (𝐼𝑦2 + 𝐴2 ∙ 𝑦𝑔2 )

U
2 2
= 0,00571 + 0,14 ∙ 0,08 + 2 ∙ 0,000046 + 0,028 ∙ 0,2 = 0,00894𝑚4

AN
5. DETERMINARE RIGIDITĂȚILOR LA DISTORSIUNE ALE MONTANȚILOR
Distorsiunile sunt rotiri de noduri ale cadrului echivalent, lăsând libere deplasările la translație
ale acestor noduri. Pentru diafragmele monotone cu unul sau mai multe șiruri de goluri, se

TE
admite că ele lucrează ca niște cadre proporționale, adică la un anumit nivel toate nodurile capătă
rotiri egale, ceea ce la încărcări de tipul forțelor orizontale concentrate în noduri se apropie de
realitate. Rigiditatea la distorsiune se calculează pentru fiecare tip de diafragmă în parte. astfel:
 Diafragme pline: U
Diafragmele pline se echivalează cu console verticale încastrate în cota de încastrare, așadar nu
se pune problema determinării rigidităților la distorsiune.
PR
 Diafragme simetrice cu un singur șir de goluri;
𝐸𝑚 ∙ 𝐼𝑚
𝐾𝑚 =
ℎ𝑒𝑡
unde:
 Em – modulul de elasticitate al montanților care este aproximativ egal cu cel al
N

betonului din care este realizată diafragma. În calcule se va considera egal.

 Im - momentul de inerție al montantului. ținând cont de patul că diafragma este
RIA

simetrică și deci montanții sunt identici, se va calcula doar un singur moment de

inerție.
 het – înălțimea etajului.

 Diafragme nesimetrice cu un singur șir de goluri

MA

Diafragma reală se înlocuiește (echivalează) cu o diafragmă simetrică cu un singur șir de goluri

(semi-structură înlocuitoare).
𝐾𝑚1 + 𝐾𝑚2 𝐸𝑚 ∙ 𝐼𝑚𝑒
𝐾𝑚 = =
2 ℎ𝑒𝑡
unde:
 Km1 și Km2 – rigiditățile la distorsiune ale celor doi montanți;

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 8

  Em – modulul de elasticitate al montanților;

U
 Ime - momentul de inerție echivalent al montanților, înlocuind diafragma reală cu una
simetrică cu un singur șir de goluri;
𝐼𝑚1 + 𝐼𝑚2

AN
𝐼𝑚𝑒 =
2
 Im1 și Im2 – momentele de inerție ale montanților diafragmei reale.
 het – înălțimea etajului.

TE
 Diafragme pronunțat nesimetrice cu un singur șir de goluri;
Diafragma se echivalează cu o diafragmă plină cu secțiunea identică cu cea a montantului mai
mare. Se vor calcula eforturile din încărcări orizontale pe montantul mai mare și pe o jumătate
din rigla de cuplare. Rigiditatea la distorsiune a montantului majoritar se va calcula cu expresia:
U 𝐸𝑚 ∙ 𝐼𝑚
𝐾𝑚 =
ℎ𝑒𝑡
PR
 Diafragme cu mai multe șiruri de goluri;
Diafragma reală se înlocuiește (echivalează) cu o diafragmă simetrică cu un singur șir de goluri
(semi-structură înlocuitoare).
𝐾𝑚 𝐸𝑚 ∙ 𝐼𝑚𝑒
𝐾𝑚 = =
2 ℎ𝑒𝑡
N

unde:
 ΣKm – suma rigidităților la distorsiune ale tuturor montanților;
RIA

 Em – modulul de elasticitate al montanților;

 Ime - momentul de inerție echivalent al montanților, înlocuind diafragma reală cu una
simetrică cu un singur șir de goluri;
𝑧
𝑖=1 𝐼𝑚
𝐼𝑚𝑒 =
2
MA

 Im1- z – momentele de inerție ale tuturor montanților diafragmei reale.

 het – înălțimea etajului.

6. DETERMINARE RIGIDITĂȚILOR LA DISTORSIUNE ALE RIGLELOR DE CUPLARE

Rigiditatea riglei de cuplare:

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 9

 3
6 ∙ 𝐸𝑟 ∙ 𝐼𝑟 𝐿
𝐾𝑟 = ∙ ∙ 𝜇𝑟
𝐿 𝑙𝑟

U
unde:
 Er = 0,35 · hr ≤ 40 cm – modulul de elasticitate al riglei;

AN
Riglele de cuplare sunt solicitate la încovoiere, deci în stadiul II de lucru gradul lor de fisurare
este mai avansat decât cel al montanților care sunt comprimați excentric. Fisurile afectează de
regulă întreaga înălțime a secțiunii riglelor, datorită și eforturilor de întindere centrică generate
de contracția împiedicată a betonului, care se localizează în riglele de cuplare. De aceea se

TE
recomandă ca în calcul în domeniul elastic să se considere doar 35 % din modulul de elasticitate
al montantului.
 L – distanța între centrele de greutate ale montanților adiacenți riglei de cuplare;
 lr – lungimea de calcul a riglei;
U
În figura 10 se evidențiază lungimea de calcul a riglei ca fiind lungimea pe care aceasta este
PR
deformabilă. Se observă că aceasta este egală cu lumina liberă a golului la care se adaugă două
lungimi de încastrare „a”. Astfel:

lr = l0 + 2 · a [m]
unde
 l0 = lumina liberă a golului;
N

 a = 0,35 hr ≤ 40 cm.
RIA
MA

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 10

 U
AN
U TE
PR

Fig. 10. Lungimea de calcul a riglei de cuplare

 μr – coeficient de corecție subunitar care ține seama de influența deformațiilor produse de
forța tăietoare:
N

1
𝜇𝑟 =
𝐼𝑟
1 + 30 ∙
𝐴𝑟𝑡 ∙ 𝑙𝑟2
RIA

7. DETERMINAREA MOMENTELOR DE INERȚIE GLOBALE ALE SECȚIUNII

FORMATE DIN MONTANȚI, CONSIDERAȚI CA ALCĂTUIND UN SINGUR
ELEMENT „I0”;
Se calculează în funcție de tipul de diafragmă.
MA

 Pentru diafragme pline;

Nu este necesar calculul diafragma plină având un singur montant și deci se comportă ca un
singur element.

 Pentru diafragme simetrice cu un singur șir de goluri;

𝐴𝑚 ∙ 𝐿2 𝟐∙𝜸
𝑰𝟎 = ∙𝛾 = ∙𝑰
2 𝜸−𝟏 𝒎
Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 11
 unde:

U
 Am – secțiunea activă la moment încovoietor a montantului;
 L – distanța între centrele de greutate ale montanților;

AN
 γ – coeficientul care caracterizează ponderea momentelor de inerție proprii „Im” ale
celor doi montanți în expresia momentului de inerție global I0:
4 ∙ 𝐼𝑚
𝛾 =1+
𝐴𝑚 ∙ 𝐿2
 Im – momentul de inerție al montantului.

TE
 Pentru diafragme nesimetrice cu un singur șir de goluri;
𝐿2 𝟐∙𝜸
𝑰𝟎 = ∙𝛾 = ∙𝑰
1 1 𝜸 − 𝟏 𝒎𝒆
U 𝐴𝑚1 + 𝐴𝑚2
unde:
 Am1 și Am2 – secțiunile active la moment încovoietor ale montanților nesimetrici m1 și
PR
m2 ;
 L – distanța între centrele de greutate ale montanților;
 γ – coeficientul care caracterizează ponderea momentelor de inerție proprii „Im” ale
celor doi montanți în expresia momentului de inerție global I0:
𝐼𝑚1 + 𝐼𝑚2 1 1
N

𝛾 =1+ 2
∙ +
𝐿 𝐴𝑚1 𝐴𝑚2
 Ime – momentul de inerție echivalent, calculat anterior.
RIA

 Pentru diafragme pronunțat nesimetrice cu un singur șir de goluri;

𝐴𝑚 ∙ 𝐿2 𝟐∙𝜸
𝑰𝟎 = ∙𝛾 = ∙𝑰
2 𝜸−𝟏 𝒎
unde:
 Am – secțiunea activă la moment încovoietor a montantului majoritar;
MA

 L – distanța între centrele de greutate ale montanților;

 γ – coeficientul care caracterizează ponderea momentelor de inerție proprii „Im” al
montantului în expresia momentului de inerție global I0:
4 ∙ 𝐼𝑚
𝛾 =1+
𝐴𝑚 ∙ 𝐿2
 Im – momentul de inerție al montantului majoritar.
Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 12
  Pentru diafragme cu mai multe șiruri de goluri;

U
𝐿21−𝑧 𝟐∙𝜸
𝑰𝟎 = ∙𝛾 = ∙𝑰
1 1 𝜸 − 𝟏 𝒎𝒆
𝐴𝑚1 + 𝐴𝑚𝑧

AN
unde:
 Am1 și Amz – secțiunile active la moment încovoietor ale montanților marginali m1 și
mz;
 L1-z – distanța între centrele de greutate ale montanților marginali;

TE
 γ – coeficientul care caracterizează ponderea momentelor de inerție proprii „Im” ale
celor doi montanți marginali în expresia momentului de inerție global I0:
2 ∙ 𝐼𝑚𝑒 1 1
𝛾 = 1+ 2 ∙ +
𝐿1−𝑧 𝐴𝑚1 𝐴𝑚𝑧

U
Ime – momentul de inerție echivalent, calculat anterior.
𝑧
𝑖=1 𝐼𝑚𝑖
𝐼𝑚𝑒 =
2
PR
8. DETERMINAREA MOMENTELOR DE INERȚIE ECHIVALENTE CORECTATE „𝐼𝑒𝑠 ”.
Momentele de inerție echivalente corectate, utilizate la distribuția forței seismice de bază pe
fiecare diafragmă în parte, se determină cu următoarea relație:

𝜂𝑠 ∙ 𝐼0
𝐼𝑒𝑠 =
𝜂𝑠 ∙ 𝐼0
N

1 + 𝜈𝑠 ∙
𝐴𝑚 ,𝑡 ∙ 𝐻 2
unde:
RIA

 νs – coeficient de distribuție stabilit în funcție de I0. Se extrage din tabelul 1 în funcție de

numărul de niveluri;
 ηs – coeficient de distribuție stabilit în funcție de I0. Se extrage din tabelul 2 în funcție de
numărul de niveluri și de valorile parametrilor „λ” și „γ”.
 λ – raportul între rigiditățile la distorsiune ale riglelor de cuplare și cele ale
MA

montanților:
 diafragme simetrice cu un singur șir de goluri;
𝐾𝑟
𝜆=
𝐾𝑚
o Kr – rigiditatea la distorsiune a riglei de cuplare;
o Km – rigiditatea la distorsiune a montantului;

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 13

  diafragme nesimetrice cu un singur șir de goluri;

U
𝐾𝑟𝑒 𝐾𝑟
𝜆= =
𝐾𝑚𝑒 𝐾𝑚1 + 𝐾𝑚2
o Kr – rigiditatea la distorsiune a riglei de cuplare;

AN
o Km1 și Km2 – rigiditățile la distorsiune ale montanților;

 diafragme pronunțat nesimetrice cu un singur șir de goluri;

𝐾𝑟
𝜆=
𝐾𝑚

TE
o Kr – rigiditatea la distorsiune a riglei de cuplare;
o Km – rigiditatea la distorsiune a montantului majoritar;

 diafragme cu mai multe șiruri de goluri;

U 𝐾𝑟𝑒
𝜆=
𝐾𝑚𝑒
PR
o Kre – rigiditatea la distorsiune a riglei de cuplare a semi -
structurii înlocuitoare;
Kre = Kr1 + Kr2
o Kme – rigiditatea la distorsiune a montantului semi-structurii
înlocuitoare;
N

𝐼𝑚𝑒 + 𝐸𝑚
𝐾𝑚𝑒 =
ℎ𝑒𝑡
 γ – coeficientul care caracterizează ponderea momentelor de inerție proprii
RIA

„Im” ale celor doi montanți marginali în expresia momentului de inerție global
I0. A fost prezentat anterior;
 I0 - momentele de inerție globale ale secțiunii formate din montanți, considerați ca
alcătuind un singur element;
 ΣAm,t – suma secțiunilor active la forță tăietoare ale montanților;
MA

 H – înălțimea totală a diafragmei (14 m).

Tab. 1. Valorile coeficientului νs pentru n = 3…11 niveluri
Numărul de niveluri Nivelul carcateristic
νs
„n” (≈0,8 n)
3 2 12,24
4 3 11,25
5 4 10,87
Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 14
 6 5 10,58
7 6 10,33

U
8 6 11,92
9 7 11,50
10 8 11,39

AN
11 9 11,14

Tab. 2. Valorile coeficientului ηs pentru 5 niveluri

γ 1,02 1,05 1,10 1,15 1,20 1,50
λ ηs

TE
0,00 0,020 0,047 0,091 0,131 0,167 0,333
0,05 0,030 0,072 0,136 0,193 0,245 0,471
0,10 0,039 0,093 0,173 0,243 0,305 0,549
0,20 0,055 0,129 0,233 0,319 0,391 0,650
0,40 0,082 0,185
U 0,319 0,421 0,729 0,737
0,60 0,104 0,229 0,381 0,486 0,564 0,784
0,80 0,124 0,266 0,426 0,535 0,612 0,813
1,00 0,142 0,297 0,468 0,574 0,648 0,832
PR
1,20 0,148 0,325 0,500 0,605 0,676 0,867
1,60 0,187 0,371 0,548 0,652 0,718 0,890
2,00 0,212 0,402 0,586 0,686 0,748 0,906
3,00 0,262 0,476 0,651 0,741 0,794 0,920
5,00 0,330 0,556 0,720 0,796 0,839 0,950
N
RIA
MA

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 15