Etapa 4

EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR
1. CONSIDERAȚII TEORETICE
Încărcarea este reprezentarea unei acțiuni, utilizată în calculul structurilor, care apar ca:
 sisteme de forțe;
 sisteme de deplasări;
 sisteme de deformație impuse etc.;
având precizați următorii parametrii:
 punctul de aplicație;
 orientarea;
 intensitatea;
 amplitudinea;
 frecvența, etc.
Încărcările sunt reprezentate grafic prin scheme de încărcare.
Clasificarea încărcărilor
În funcție de frecvența de apariție în exploatarea construcțiilor și de intensitatea cu care se

manifestă, încărcările se împart în permanente, temporare și accidentale.
 PERMANENTE (G)
o Se aplică în mod continuu, cu intensitate practic constantă în raport cu timpul;
o Exemple:
 greutatea proprie a elementelor structurale și de închidere;
 greutatea proprie a elementelor de izolare, egalizare și finisare;
 greutatea proprie și împingerea pământului și a umpluturilor;
 forța de precomprimare
 TEMPORARE (T)
o Se aplică în mod intermitent sau cu o intensitate variabilă în raport cu timpul;
o Se împart în:
 CVASIPERMANENTE (C)
 Se aplică cu intensități ridicate pe durate lungi sau în mod frecvent;
 Exemple:
CONSTRUCȚII CIVILE II 2014-2015
o pereți despărțitori;
o utilaje fixe (mașini unelte, motoare, rezervoare, conducte
cu armături etc;
o conținutul rezervoarelor și conductelor;
o presiunea gazelor, lichidelor sau pulberilor;
o încărcări pe planșee în încăperi de depozit;
o greutatea prafului industrial;
o variația temperaturii tehnologice;
o tasări și deplasări neuniforme.
 VARIABILE (Q)
 Se aplică cu intensități variabile, sensibil în raport cu timpul sau
încărcările pot lipsi total pe intervale lungi de timp;
 Exemple:
o încărcări din oameni și mobilier (distribuite sau
concentrate);
o încărcări din execuție, montaj sau punere în funcțiune;
o pod rulant;
o vânt;
o zăpadă;
o chiciură;
o variația temperaturii exterioare;
 ACCIDENTALE (A)
o Intervin foarte rar, cu intensități semnificative, pe durata de exploatare a unei
construcții;
o Exemple:
 Seism (AE);
 întreruperi bruște ale procesului tehnologic;
 cedarea unor elemente de construcție;
 ciocniri de autovehicule, explozii;
 cedări de reazeme;
 inundații catastrofale;
 vânt (regim de rezonanță);
 zăpadă (Cz > 2);
Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 2

În calculele efectuate după metoda stărilor limită, acțiunile se folosesc cu valoarea lor de calcul
(Fd) care este valoare obținută prin multiplicarea valorii caracteristice Fk cu un coeficient parțial
de siguranță, γf ce ia în considerație incertitudinile nealeatoare, cu caracter defavorabil asupra
siguranței structurale, ce caracterizează acțiunea.
Gruparea încărcărilor. Coeficienții încărcărilor. Coeficienți parțiali de siguranță
Pentru calculul structurilor de rezistență este necesar să se ia în considerare combinațiile de

încărcări cele mai defavorabile a căror acțiune simultană este realizabilă. Grupările de încărcări
diferă în funcție de starea limită la care se face calculul. De asemenea, în funcție de tipul
încărcărilor care se grupează există două tipuri de grupări de încărcări:
 grupări fundamentale, alcătuite din încărcări permanente, cvasipermanente și variabile;
În acest fel, la stări limită ultime elementele structurale ale clădirii împreună cu terenul de
fundare vor fi proiectate astfel încât efectele acțiunilor de calcul în secțiune, luate conform
următoarelor combinații factorizate:
𝑛 𝑚
1,35 ∙ 𝐺𝑘,𝑗 + 1,5 ∙ 𝑄𝑘,𝑙 + 1,5 ∙ 𝜓0,𝑖 ∙ 𝑄𝑘,𝑖

𝑗 =1 𝑖=2
să fie mai mici decât rezistențele de calcul în secțiune.

În relația de mai sus:
 „+” – „în combinație cu” sau „efectul combinat al”;
 Gk,i – efectul pe structură al acțiunii permanente i, luată cu valoarea sa caracteristică;
 Qk,i – efectul pe structură al acțiunii variabile i, luată cu valoarea sa caracteristică;
 Qk,l – efectul pe structură al acțiunii variabile ce are ponderea predominantă între
acțiunile variabile, luată cu valoarea sa caracteristică;
 Ψ0,i – este un factor de simultaneitate al efectelor pe structură ale acțiunilor variabile i
(i = 2,3,…m) luate cu valorile lor caracteristice, având valoare 0,7, cu excepția
încărcărilor din depozite și a acțiunilor provenind din împingerea pământului, a
materialelor pulverulente și a fluidelor/apei unde are valoare 1,0.
 grupări speciale, alcătuite din încărcări permanente, cvasipermanente, variabile și
accidentale.
În cazul considerării acțiunii seismice, gruparea se numește gruparea seismică iar relația de
grupare pentru verificare la stări limită ultime se scrie:

𝑛 𝑚
𝐺𝑘𝑗 + 𝛾𝐼 ∙ 𝐴𝐸𝑘 + 𝜓2,𝑖 ∙ 𝑄𝑘,𝑖

𝑗 =1 𝑖=1
unde:
 AEk – valoarea caracteristică a acțiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de
recurență IMR adoptat de cod (IMR = 100 ani în P100 - 2011);
 Ψ2,i – coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acțiunii variabile Qi,
având valorile recomandate în tab. 1;
 γI – coeficient de importanță a construcției/structurii având valorile din tab. 2
Tab. 1. Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acțiunii variabile ca fracțiune

din valoarea caracteristică a acțiunii
Tipul acțiunii Ψ2,i
Acțiuni din vânt și Acțiuni din variații de temperatură 0
Acțiuni din zăpadă și Acțiuni datorate exploatării 0,4
Încărcări în depozite 0,8
Tab. 2. Coeficient de importanță a construcției

Clasa de importanță a
Ψ2,i
construcției/structurii
1 Clădiri și structuri esențiale pentru societate 1,4
2 Clădiri și structuri ce pot provoca în caz de 1,2
avariere un pericol major pentru viața oamenilor
3 Toate celelalte construcții și structuri cu excepția 1,0
celor din clasele 1, 2 și 4
4 Clădiri și structuri temporare 0,8
1.1. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR PERMANENTE (G)
În cazul clădirii analizate încărcările permanente provin din greutatea proprie a elementelor de
construcție. Acestea sunt, în cele mai multe cazuri, alcătuite din mai multe straturi atât cu rol de
rezistență cât și cu rol de protecție sau finisaj. Astfel, încărcarea din greutate proprie a
elementului de construcție reprezintă suma încărcărilor provenite din greutatea proprie a fiecărui
strat din componența elementului. Ținând cont de faptul că elementele din alcătuirea clădirii sunt
elemente de suprafață și că sunt caracterizate de uniformitate a grosimilor de straturi, se va
calcula o încărcare unitară din greutate proprie care va fi înmulțită cu suprafața elementelor,
calcul ce se va face tabelar într-un tabel asemănător cu tab. 3.
Tab. 3. Determinarea valorii caracteristice a încărcării unitare din greutate proprie a elementelor
de construcție

Grosimea stratului de Greutatea tehnică a d·γ

Nr. Denumirea stratului de
material „d” elementelor de construcție [kg/m2]
crt. material
[m] „γ” [kg/m3][daN/m3] [daN/m2]
0 1 2 3 4 = 3·2
1.
2.
3.
Total
1.2. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR TEMPORARE
1.2.1. ÎNCĂRCĂRILE UTILE (SR EN 1991-1-1-2006)

Sunt acțiuni temporare ce apar datorită procesului de exploatare al clădirilor. Valorile sarcinilor
utile sunt în general rezultatul experienței și interpretării inginerești. valorile recomandate în
standarde sunt cele minime.
Tab. 4. Valori normate ale încărcărilor tehnologice verticale (utile)
Valoarea
Nr.crt. Definiția suprafeței încărcate normală a
încărcării,
[kN/m2]
1. Acoperișuri și terase necirculabile, cu panta:
a. > 1 : 20 0,50
b.  1 : 20 0,75
2. Terase circulabile:
a. utilizate pentru odihnă, distracție etc., fără posibilitatea 2,0
unor aglomerări mari de oameni
b. cu acces din săli de spectacole, producție etc., sau 4,0
utilizate pentru vizionări, cu posibilitatea unor
aglomerări mari de oameni
3. Poduri de clădiri
a. necirculabile 0,75
b. circulabile 1,50
4. Încăperi din interiorul apartamentelor, dormitoare și similare (în 1,5
hoteluri, creșe, grădinițe de copii, internate, case de odihnă,
spitale, sanatorii și similare)
5. Birouri și alte încăperi de lucru (în clădirile instituțiilor și 2,0
organizațiilor (administrative, de cercetare, și proiectare, de
învățământ și similare), săli de lectură, săli de clasă și similare,
în care nu se depozitează utilaj sau materiale grele
6. a. Laboratoare și cabinete (în clădirile instituțiilor
medicale, de cercetare, de învățământ, industriale și
similare), centre de calcul, fabrici de preparat mâncare 2,0
(în localurile publice), etaje și poduri tehnice în care
este posibilă depozitarea de utilaj sau materiale grele

b. Vestiare și dușuri în anexe sociale în intreprinderi

industriale, băi publice și spălătorii
7. Auditorii, aule, săli de mese (în restaurante, cantine, cafenele și 3,0
similare)
8. a. Săli de festivități, de spectacole, de concert, de expoziție
și similare (în clădirile instituțiilor, teatrelor,
cinematografelor, cluburilor, muzeelor și similare),
spații pentru prezentarea și desfacerea cu amănuntul a 4,0
mărfurilor (săli comerciale ale magazinelor), săli de
gimnastică și sport
b. Depozite sau zone de depozitare pentru piese, materiale
și alimente
c. Săli de așteptare și peroane în stații de cale ferată și
metrou
9. Săli de dans, scene, depozite de cărți, arhive, librării 5,0
10. Tribune pentru spectatori:
a. cu locuri fixe 4,0
b. fără locuri fixe 5,0
11. Balcoane: cea mai defavorabilă dintre ipotezele:
a. încărcare distribuită pe o bandă de lățime 0,8 m în
lungul balustradei 4,0
b. încărcare distribuită pe toată suprafața balconului 2,0
12. Încăperi de producție cu suprafețe ocupate de utilaje,
echipamente, instalații, depozite intermediare de piese sau
materiale, sau destinate circulației mijloacelor de transport și
manipulare 3,0
13. Garaje, rampe, pasaje și curți carosabile 4,0
14. Adăposturi pentru animale
a. păsări 1,5
b. ovine 2,0
c. animale mici, până la 1,5 kN greutate proprie (porcine,
viței) 4,0
d. animale mari, peste 1,5 kN greutate proprie (cabaline,
bovine) 5,0
15. Coridoare, scări, podeste
a. în cazurile: 2a, 3b, 4, 5, 6a, 6b, 14a,14b 2,0
b. în cazurile: 2b, 7, 8a, 8b, 8c, 9, 12, 13, 14c 4,0
c. în cazurile: 10 a, 10 b, 14 d 5,0
1.2.2. ÎNCĂRCAREA DIN ZĂPADĂ (Cod CR 1-1-3 – 2005, actualizat în 2011)

Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe acoperiş ia în considerare depunerea de zăpadă
în funcţie de forma acoperişului şi de redistribuţia zăpezii cauzată de vânt şi de topirea zăpezii.
La proiectarea acoperişurilor se utilizează două distribuţii ale încărcării din zăpadă:

 încărcarea din zăpadă neaglomerată;
 încărcarea din zăpadă aglomerată.

Încărcarea din zăpadă este considerată ca acţionând vertical pe proiecţie orizontală (m2) a
suprafeţei acoperişului.
𝑆𝑘 = 𝜇𝑖 ∙ 𝐶𝑒 ∙ 𝐶𝑡 ∙ 𝑠0,𝑘
unde:
 Sk – valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe acoperiş (daN/m2);
 μi – coeficient de formă (aglomerare) pentru încărcarea din zăpadă, în zona
considerată de pe clădire, datorită formei acoperişului (Cod CR 1-1-3 – 2005, Tabel 3.1);
 Ce – coeficient prin care se ţine seama de condiţiile de expunere ale amplasamentului
construcţiei (Cod CR 1-1-3 – 2005, Tabel 2.1);
 Ct – coeficient termic prin care se ţine seama de topirea zăpezii datorită pierderilor de
căldură prin acoperiș (Ct = 1);
 so,k – valoarea caracteristică (numită şi greutate de referinţă) a încărcării din zăpadă pe
sol, conform hărţii de zonare din Cod CR 1-1-3 – 2005, Fig. 1 (daN/m2).
Coeficienţi de formă pentru încărcarea din zăpadă pe acoperiş
Acoperişuri cu o singură pantă

Valorile coeficienţilor de formă, μi în tabelul 5, în funcţie de panta acoperişului, α [º]. Dacă la
marginea mai joasă a acoperişului este plasat un parapet sau alt obstacol ce împiedică alunecarea
zăpezii, atunci coeficienţii de formă ai încărcării din zăpadă nu trebuie să fie mai mici de 0,8.
Tab. 5 Valorile coeficienţilor de formă pentru încărcarea din zăpadă pe acoperişuri cu două pante
Înclinația acoperişului,
0    30 30    60   60
 
60  
1 0.8 0.8  0.0
30
0.8  
2 0.8  1.6 –
30
Dacă la marginea mai joasă a acoperişului este plasat un parapet sau alt obstacol ce
împiedică alunecarea zăpezii, atunci coeficienţii de formă ai încărcării din zăpadă nu trebuie să
fie mai mici de 0,8.
Acoperişuri cu două pante

Pentru proiectare se consideră 3 cazuri de distribuţie a încărcării din zăpadă pe acoperişurile cu
două pante, pentru situaţiile în care zăpada nu este împiedicată să alunece de pe acoperiş:
 pentru încărcarea din zăpadă neaglomerată, se utilizează distribuţia din figura 1, cazul (i).

 pentru încărcarea din zăpadă aglomerată, se utilizează distribuţiile din figura 1, cazul (ii) şi
cazul (iii).
Distribuţiile coeficienţilor de formă μ1 pentru încărcarea din zăpadă pe acoperişurile cu două

pante, pentru situaţiile în care zăpada nu este împiedicată să alunece de pe acoperiş, sunt cele din
figura 1. Valorile coeficienţilor μ1 sunt date în tabelul 5 şi figura 1, în funcţie de unghiul
acoperişului, α [º].
Fig. 1. Distribuţia coeficienţilor de formă pentru încărcarea din zăpadă pe

acoperişuri cu două pante
Dacă pe acoperişurile cu două pante există parapete sau alte obstacole sau dacă la marginea
inferioară a acoperişului există un parapet ce împiedică alunecarea zăpezii, atunci coeficienţii de
formă ai încărcării din zăpadă nu trebuie să fie mai mici de 0,8.
Coeficientul de expunere „Ce” al amplasamentului construcţiei este funcţie de condiţiile de

expunere ale construcţiei, în momentul proiectării şi ulterior, valorile sale fiind recomandate în
tabelul 6.
Tab. 6 Valorile coeficientului de expunere „Ce”
Tipul expunerii Ce
Completă 0.8
Parţială 1.0
Redusă 1.2
Coeficientul termic „Ct” poate reduce încărcarea dată de zăpadă pe acoperiş în cazuri speciale
când transmitanţa termică a acoperişurilor este ridicată şi conduce la topirea zăpezii. În aceste
cazuri, valoarea coeficientului termic se determină prin studii speciale şi este aprobată de
autoritatea naţională competentă. Pentru acoperişuri cu termoizolaţii uzuale coeficientul termic
„Ct” este considerat 1,00.

Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol

Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol „s0,k” în România este recomandată în harta
de zonare. Valorile de pe hartă sunt valabile pentru altitudini sub A<1000m. Valoarea
caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol în amplasamente cu altitudinea A ≥ 1000m se
determină cu următoarele relaţii, tabelul 7:
𝐬𝟎,𝐤 𝐀 ≥ 𝟏𝟎𝟎𝟎𝐦 = 𝟐, 𝟎 + 𝟎, 𝟎𝟎𝟓𝟔 ∙ 𝐀 − 𝟏𝟎𝟎𝟎 , pentru s0,k A < 1000𝑚 = 2,0kN/m2
𝐬𝟎,𝐤 𝐀 ≥ 𝟏𝟎𝟎𝟎𝐦 = 𝟏, 𝟓 + 𝟎, 𝟎𝟎𝟔𝟎𝟐 ∙ 𝐀 − 𝟏𝟎𝟎𝟎 , pentru s0,k A < 1000𝑚 = 1,5kN/m2
unde s0,k sunt valorile din harta de zonare, din figura 2.
Tab. 7. Valori caracteristice ale încărcării din zăpadă pe sol în zonele de munte, (A ≥ 1000m)
Altitudinea „A” s0,k(A ≥1000m),[kN/m2]

[m] s0,k = 1,5 kN/m2 s0,k = 2,0 kN/m2
1000 1.5 2.0
1100 2.1 2.6
1200 2.7 3.1
1300 3.3 3.7
1400 3.9 4.2
1500 4.5 4.8
1600 5.1 5.4
1700 5.7 5.9
1800 6.3 6.5
1900 6.9 7.0
2000 7.5 7.6
Valoarea de calcul a efectului structural al încărcării din zăpadă

Valoarea de calcul a efectului structural al încărcării din zăpadă se determină utilizând
coeficienţii parţiali de siguranţă din cap. 4: VERIFICĂRI PRIN METODA COEFICIENŢILOR
PARŢIALI DE SIGURANŢĂ din CODUL DE PROIECTARE. BAZELE PROIECTĂRII
STRUCTU-RILOR ÎN CONSTRUCŢII, 2005. Coeficienţii parţiali de siguranţă se aplică
efectului structural al încărcării caracteristice din zăpadă pe acoperiş.

Fig. 2. Valori caracteristice ale încărcării din zăpadă pe sol s0k, kN/m2, pentru altitudini A ≤
1000 m
Valorile caracteristice ale încărcării din zăpadă pe sol „s0k” se pot extrage și din CR1-1-3-2005
(2011), Anexa A.
1.2.3. ACŢIUNEA VÂNTULUI (NP – 082 – 2004; CR1-1-4-2011)
Presiunea vântului pe suprafeţe „w(z)”
Presiunea vântului la înălţimea „z” deasupra terenului, pe suprafeţe rigide exterioare sau
interioare ale structurii se determină cu relaţia:
𝑤 𝑧 = 𝑞𝑟𝑒𝑓 ∙ 𝑐𝑒 (𝑧) ∙ 𝑐𝑝
unde:
o qref – este presiunea de referinţă a vântului;
o ce(z) – factorul de expunere la înălţimea z deasupra terenului;
o cp – coeficientul aerodinamic de presiune (cpe pentru suprafeţe exterioare şi cpi
pentru suprafeţe interioare.
Presiunea totală a vântului pe un element este suma algebrică a presiunilor (orientate către
suprafaţă) şi a sucţiunilor (orientate dinspre suprafaţă) pe cele două feţe ale elementului.
Presiunile sunt considerate cu semnul (+), iar sucţiunile cu semnul (-).

Viteza de referinţă a vântului, Uref, (NP – 082 – 2004; CR1-1-4-2011, ANEXA A, tabel A1)
Viteza de referinţă a vântului este viteza vântului mediată pe o durată de 10 minute, determinată
la o înălţime de 10 m, în câmp deschis (lungime de rugozitate z0 = 0,03 m) şi având o
probabilitate de depăşire într-un an de 0,02, (interval mediu de recurenţă IMR = 50 ani).
Medierea vitezei vântului pe o durată de 10 minute conduce la o definiţie stabilă a vitezei

vântului pe o suprafaţă mai mare decât cea a construcţiei şi pe o perioadă de timp suficientă
pentru dezvoltarea integrală a răspunsului dinamic al structurii.
Presiunea de referinţă qref, harta de zonare

Presiunea de referinţă este presiunea vântului calculată din viteza de referinţă:
1
𝑞𝑟𝑒𝑓 = ∙ 𝜌 ∙ 𝑈 2 𝑟𝑒𝑓
2
în care „ρ” este densitatea aerului, care variază în funcţie de altitudine, temperatură, latitudine şi
anotimp.
Pentru aerul standard,   1.25kg m3 , şi presiunea de referinţă, exprimată în Pascali, este dată de
relaţia:
𝑞𝑟𝑒𝑓 𝑃𝑎 = 0,612 ∙ 𝑈 2 𝑟𝑒𝑓 [𝑚/𝑠 2 ]
Presiune de referinţă a vântului în România, determinată din viteza de referinţă mediată pe 10

minute şi având 50 ani intervalul mediu de recurenţă, este indicată în Harta de zonare şi în
Tabelul din anexa A. Pentru zone neacoperite suficient prin datele de viteze din hărţile şi tabelul
din anexa A, (în special zonele de munte), se recomandă consultarea INMH pentru obţinerea de
date primare şi a instituţiilor de specialitate din domeniul construcţiilor pentru analiza acestor
date.
Factorul de expunere „ce(z)”

Factorul de expunere sau combinat „ce(z)” este produsul dintre factorul de rafală şi factorul de
rugozitate:
ce(z) = cg(z) · cr(z)
şi, după caz, şi factorul topografic:
ce(z) = cg(z) · cr(z) · ct(z)
Pentru ct(z) = 1,00, factorul de expunere pentru 10 minute interval de mediere a vitezei vântului
se defineşte ca produsul dintre factorul de rafală şi factorul de rugozitate, corespunzător vitezei
mediate pe 10 minute. Acesta este reprezentat în figura 3 cu datele din figura 4 şi figura 5, pentru
diferite categorii de teren, (rugozitate).

Fig. 3. Factorul de expunere, ce(z)
Factorul topografic ct(z) evaluează creşterea vitezei medii a vântului peste dealuri izolate şi alte
accidente de topografie, (nu peste dealurile ample din regiunile muntoase). Se aplică vitezei
vântului de la baza dealului sau a coastei. Acesta trebuie luat în considerare pentru amplasamente
situate la o distanţă mai mică de jumătate din lungimea pantei dealului, măsurată de la creastă
sau de 1.5 ori înălţimea falezei. În vale, ct(z) poate fi considerat 1,00 dacă nu se aşteaptă creşteri
ale vitezei vântului, datorate efectului de tunel de vânt. Pentru structuri în văi sau pentru poduri
rezemate pe versanţii abrupţi ai unor văi ar trebui luată în considerare orice creştere a vitezei
vântului, cauzată de efectul de tunel de vânt.
Factorul de rafală, cg(z)

Factorul de rafală este raportul dintre presiunea de vârf (produsă de rafalele vântului) şi
presiunea medie (produsă de viteza medie a vântului):
𝑞𝑔 (𝑧) 𝑄 𝑧 + 𝑔 ∙ 𝜎𝑞
𝑐𝑔 𝑧 = = = 1 + 𝑉𝑞 = 1 + 𝑔 ∙ [2 ∙ 𝐼(𝑧)]
𝑄(𝑧) 𝑄(𝑧)
în care:
 Q(z) este valoarea medie a presiunii produsă de viteza medie a vântului;
 g - factorul de vârf;
 𝜎𝑞 = 𝑞(𝑧, 𝑡)2 – rădăcina pătrată din valoarea medie pătratică a fluctuaţiilor faţă de
medie ale presiunii pe direcţia vântului;
 Vq coeficientul de variaţie al fluctuaţiilor presiunii, aproximativ egal cu dublul
coeficientului de variaţie al fluctuaţiilor vitezei: Vq ≈ 2· I(z).

Factorul de rafală la înălţimea z deasupra terenului este o funcţie liniară de intensitatea

turbulenţei, deci o funcţie descrescătoare cu înălţimea terenului. Valoarea medie a factorului de
vârf este 3,20, iar abaterea standard a factorului este 0,40. În utilizarea practică a ecuaţiei de mai
sus valoarea recomandată a factorului de vârf este g = 3,50.
Factorul de rafală pentru viteza vântului mediată pe 10 minute, categoriile de rugozitate z0 şi g =

3,50 este reprezentat în figura 4.
Fig. 4 Factorul de rafală, cg(z)
Valoarea maximă a presiunii vântului la înălţimea z deasupra terenului poate fi evaluată cu

expresia:
qg(z) = cg(z) · ce(z) · qref
Variaţia vitezei medii a vântului cu înălţimea. factorul de rugozitate, cr(z)
Fig. 5 Factorul de rugozitate, cr(z)

Factorul de rugozitate cr(z) defineşte variaţia presiunii medii a vântului cu înălţimea deasupra
terenului pentru diferite categorii de teren (caracterizate prin lungimea de rugozitate z0) în
funcţie de presiunea de referinţă. În figura 5. este reprezentat graficul de variaţie al factorului de
rugozitate cr(z) în raport cu înălţimea deasupra terenului z, [m].
Rugozitatea terenului (categorii)

Rugozitatea suprafeţei terenului este descrisă aerodinamic de lungimea de rugozitate z0 în metri.
Aceasta reprezintă o măsură a mărimii vârtejurilor vântului turbulent la suprafaţa terenului.
Categoria terenului
I. mare, lacuri
 arii expuse vânturilor venind dinspre suprafeţele întinse de apă;
II. teren plat
 teren plat sau uşor ondulat cu obstacole rare, nu mai înalte de 1,50m;
III. câmp deschis
 terenuri agricole şi cu iarbă;
 terenuri cu obstacole singulare, nu mai înalte de 10m ;
IV. zone cu densitate redusă a construcţiilor
 zone cu densitate redusă a construcţiilor şi zone împădurite
V. zone urbane
 zone urbane dens construite, în care cel puţin 15% din suprafaţă este acoperită cu
construcţii, având mai mult de 15m înălţime;
VI. păduri
 păduri cu înălţime medie a arborilor de cca. 15m .
Coeficienţii aerodinamici de presiune „cp” şi de forţă „cf”

Coeficienţii de presiune cpe pentru clădiri şi părţi individuale din clădiri depind de mărimea ariei
expuse „A”. Valorile acestor coeficienţi sunt date în tabele, pentru arii expuse, „A” de 1,00 m2 şi
10m2, pentru configuraţii tipice de clădiri, sub notaţiile cpe,1, respectiv cpe,10. Pentru alte arii
expuse variaţia valorilor poate fi obţinută din figura 6.
În figura 5 este reprezentată variaţia coeficientului de presiune în raport cu dimensiunile ariei

expuse vântului „A”.

Fig. 6 Variaţia coeficientului de presiune cu dimensiunile ariei expuse vântului A

Notă:
cpe = cpe,1, dacă A ≤ 1m2;
cpe = cpe,1 + (cpe,10 – cpe,1) · log10A, dacă 1m2 < A < 10m2;
cpe = cpe,10, dacă A ≥ 10m2.
Valorile cpe,10 şi cpe,1 din tabelul 2.7 sunt date pentru direcţiile ortogonale ale vântului de 0º, 90º și
180º, dar reprezintă cele mai mari valori obţinute într-o marjă direcţională a vântului de θ = ±45º
faţă de direcţia ortogonală relevantă a vântului.
Valorile sunt aplicabile numai pentru clădiri.
 acoperişuri cu patru pante
Fig. 7 Notaţii pentru acoperişuri cu patru pante
Acoperişul va fi divizat în zone conform figurii 5. Înălţimea de referinţă, ze , va fi considerată ca

fiind h . Coeficienţii presiunilor pentru fiecare zonă sunt daţi în tabelul 1.

Tab. 8 Coeficienţii de presiune pentru acoperişuri cu patru pante

Unghiul Zone pentru direcția vântului θ = 0º și θ = 90º
de pantă
α0 pentru F G H I J K L M N
θ = 0º și
α90 pentru
θ = 90º cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1 cpe,10 cpe,1
+5º -1,7 -2,5 -1,2 -2,0 -0,6 -1,2 -0,3 -0,6 -0,6 -1,2 -2,0 -0,6 -1,2 -0,4
-0,9 -2,0 -0,8 -1,5 -0,3

+15º -0,5 -1,0 -1,5 -1,2 -2,0 -1,4 -2,0 -0,6 -1,2 -0,3
+0,2 +0,2 +0,2
-0,5 -1,5 -0,5 -1,5 -0,2

+30º -0,4 -0,7 -1,2 -0,5 -1,4 -2,0 -0,8 -1,2 -0,2
+0,5 +0,7 +0,4
+45º +0,7 +0,7 +0,6 -0,3 -0,6 -0,3 -1,3 -2,0 -0,8 -1,2 -0,2
+60º +0,7 +0,7 +0,7 -0,3 -0,6 -0,3 -1,2 -2,0 -0,4 -0,2
+75º +0,8 +0,8 +0,8 -0,3 -0,6 -0,3 -1,2 -2,0 -0,4 -0,2
Notă: Pentru   0 , pe panta expusă vântului, valorile presiunii schimbă rapid semnul în jurul unui unghi ascuţit e
  15  30 şi de aceea sunt date atât valori pozitive cât şi negative.
Fig. 8 Zonarea valorilor de referinţă ale presiunii dinamice a vântului, qb în kPa, având IMR = 50
ani
NOTĂ: Pentru altitudini peste 1000m valorile presiunii dinamice a vântului se corectează cu relaţia (A.1) din Anexa
A

1.2.4. ACŢIUNEA SEISMICĂ (P100 – 2006, actualizat în 2011)

Forțele seismice au un caracter dinamic, intensitatea lor variază rapid în timp, fiind de natură
aleatorie. La proiectarea structurilor de rezistență a clădirilor, fenomenul seismic se va
schematiza considerând forțele seismice ca efecte statice. La proiectarea clădirilor în zone
seismice, se vor lua în considerație numai componentele orizontale ce acționează după axele
principale ale structurii; acestea vor servi ca direcții forțelor principale. Proiectarea la cutremur
urmărește satisfacerea, cu un grad adecvat de siguranță, a următoarelor cerințe fundamentale
(niveluri de performanță)
 cerința de siguranță a vieții

Structura va fi proiectată pentru a răspunde acțiunii seismice cu valoarea de proiectare, stabilită
conform capitolului 3, cu o marjă suficientă de siguranță față de nivelul de deformare la care
intervine prăbușirea locală sau generală, astfel încât viețile oamenilor să fie protejate. Pentru
construcțiile de importanță deosebită, având funcțiuni esențiale, și clădirile cu regim foarte mare
de înălțime sau care adăpostesc aglomerări foarte mari de persoane nivelul valorii de proiectare a
forțelor seismice, stabilit conform prevederilor Capitolului 3, corespunde unui cutremur cu
intervalul mediu de recurența de referința de 475 de ani. Pentru restul construcțiilor nivelul
valorii de proiectare a forțelor seismice corespunde unui cutremur cu intervalul mediu de
recurență de referință de 100 ani.
 cerința de limitare a degradărilor

Structura va fi proiectată pentru a răspunde acțiunii seismice având o probabilitate mai mare de
apariție decât acțiunea seismică de proiectare, fără degradări sau scoateri din uz, ale căror costuri
sa fie exagerat de mari în comparație cu costul structurii. Pentru construcțiile de importanță
deosebită, având funcțiuni esențiale, și clădirile cu regim foarte mare de înălțime sau care
adăpostesc aglomerări foarte mari de persoane acțiunea seismica considerată pentru cerința de
limitare a degradărilor corespunde unui interval mediu de recurență de referință de 50 de ani.
Pentru restul construcțiilor acțiunea seismică considerată pentru cerința de limitare a degradărilor
corespunde unui interval mediu de recurența de referința de 30 de ani.
Pentru determinarea forței seismice se pot utiliza două metode diferite după cum urmează:
a. Metodă simplificată
𝛽0 ∙ 𝑎𝑔
𝑭𝒃 = 𝛾𝑙 ∙ ∙ 𝑚 ∙ 𝜆 ∙ 𝜂 = 𝒄𝒔 · 𝑮𝒕 [𝒅𝒂𝑵]
𝑞

unde:
 cs – coeficient seismic, este egal cu 0,45·ag, pentru clădiri cu structură semirigidă
(diafragme conlucrând cu cadre) cu o dispoziție ordonată a structurii în plan și pe
verticală până la parter + 4 E și cu înălțime supraterană până la 15 m;
 Gt – greutatea totală a clădirii.
Fig. 9 Harta de zonare seismică pentru cutremure având intervalul mediu de recurență IMR =
100 ani.
Valorile lui ag se vor extrage din harta de zonare seismică prezentată în fig. 9.
b. Conform P100 – 2006 (actualizat în 2011):

𝜷𝟎 ∙ 𝒂𝒈
𝑭𝒃 = 𝜸𝒍 ∙ ∙𝒎∙𝝀
𝒒
unde:
 γℓ – factorul de importanţă-expunere al construcţiei (tab.9);

Tab. 9 Clase de importanță și de expunere la cutremur ale clădirilor

Clasa de
Tipuri de clădiri γ1
importanță
Clădiri de mica importanță pentru siguranța publică, cu grad redus de ocupare
I și/sau de mică importanță economică, construcții agricole, locuințe 0,8
unifamiliale.
II Clădiri de tip curent, care nu aparțin celorlalte categorii 1,0
Clădiri care prezintă un hazard important pentru siguranța publică în cazul
prăbușirii sau avarierii grave, cum sunt:
(a) Clădiri de locuit, clădiri de birouri sau clădiri comerciale care pot
adăposti mai mult de 400 de persoane în aria totala expusă;
(b) Spitale, altele decât cele din clasa I, și instituții medicale cu o
capacitate de peste 100 persoane în aria totala expusă;
(c) Auditorii, săli de conferințe și de spectacole cu capacitatea de peste
200 de persoane în aria totala expusă;
(d) Școli sau spații destinate învățământului de diferite grade, cu o
capacitate de peste 250 de persoane în aria totala expusă;
(e) Aziluri de bătrâni, creșe, grădinițe și alte spații de îngrijire a
persoanelor cu capacitate mai mare de 150 de persoane în aria totala
III expusă. 1,2
(f) Hale comerciale cu mai mult de 3000 de persoane în aria totala
expusă;
(g) Clădiri din patrimoniul național, muzee cu exponate de valoare etc.
(h) Clădiri cu regim foarte mare de înălțime, având înălțimea totală
supraterană de peste 50 m;
(i) Clădiri care adăpostesc un număr foarte mare de persoane, indiferent
de funcțiune, mai mare de 500 în aria totala expusă;
(j) Penitenciare;
(k) Clădiri neincluse în clasa IV de importanță a căror întrerupere a
funcțiunii poate avea un impact major asupra publicului, cum sunt:
clădiri care deservesc direct centrale electrice, stații de tratare a apei,
stații de epurare sau centre de telecomunicații.
Clădiri având funcțiuni esențiale, pentru care păstrarea integrității pe durata
cutremurelor este vitală pentru protecția civilă, cum sunt:
(a) Garajele de vehicule ale serviciilor de urgență de diferite categorii;
(b) Spitale și alte construcții aferente serviciilor sanitare care sunt dotate
cu secții de chirurgie sau de urgență;
(c) Adăposturi pentru situații de urgență;
(d) Stațiile de pompieri;
(e) Sediile poliției;
IV (f) Centre de comunicații și coordonare a acțiunilor de urgență; 1,4
(g) Rezervoare de apă și stații de pompare esențiale pentru situații de
urgență;
(h) Stațiile de producere și distribuție a energiei și/sau care asigură
servicii esențiale pentru celelalte categorii de clădiri menționate aici;
(i) Clădirile instituțiilor cu responsabilitate în gestionarea situațiilor de
urgență, în apărarea și securitatea națională;
(j) Clădiri care conțin gaze toxice, explozivi și alte substanțe
periculoase.

Pentru clasa de importanță II factorul de importanță expunere al clădirii se consideră 1.
 β0 este ordonata maximă a spectrului elastic;
β0 = 2,75 pentru cutremurele intermediare din Vrancea
β0 = 3,00 pentru cutremurele intermediare din Banat
 q – factor de comportare (vezi tab. 10);

Valorile maxime ale factorului de comportare q, care intra în expresia spectrului de proiectare și
depind de capacitatea de disipare specifica tipului de structura, sunt date în Tabelul 10.
o αu/α1 introduce influența unora dintre factorii cărora li se datorează
suprarezistența structurii, în special a redundanței construcției.
αu/α1 se poate determina din calculul static neliniar pentru construcții din aceeași categorie ca
valoare a raportului între forța laterală capabilă a structurii (atinsă când s-a format un număr
suficient de articulații plastice pentru a aduce structura în pragul situației de mecanism
cinematic) și forța laterala corespunzătoare atingerii capacității de rezistența în primul element al
structurii (apariției primei articulații plastice).
Valoarea raportului αu/α1 se limitează superior la 1,6.

Tab.10 Valorile factorului de comportare pentru acțiuni seismice orizontale
q
Tipul de structură
DCH DCM DCL
Cadre, structuri cu pereți zvelți cuplați și
5 αu/α1 3,5 αu/α1 2,0
structuri duale
Structura cu pereți 4 kw αu/α1 3 kw αu/α1 1,5
Sistem flexibil la torsiune 3,0 2,0 1,5
Sistem pendul inversat 2,5 2,0 1,5
Structuri parter cu stâlpi în consola conectați
3,5 3,0 2,0
prin planșee diafragmă cu νd ≤ 0,4
Pentru cazurile obișnuite, se pot adopta următoarele valori aproximative ale raportului αu/α1:
(a) Pentru cadre sau pentru structuri duale cu cadre preponderente:
- clădiri cu un nivel: αu/α1 = 1,15;
- clădiri cu mai multe niveluri si cu o singură deschidere: αu/α1 = 1,25;
- clădiri cu mai multe niveluri si mai multe deschideri: αu/α1 = 1,35;

(b) Pentru sisteme cu pereți structurali și sisteme duale cu pereți preponderenți: ( )

- structuri cu numai doi pereți în fiecare direcție: αu/α1 = 1,00;
- structuri cu mai mulți pereți: αu/α1 = 1,15;
- structuri cu pereți cuplați și structuri duale cu pereți preponderenți αu/α1 = 1,25.

„kw” este factorul care ia în considerare efectul proporției pereților, definit de factorul α0, asupra
capacității de deformare a acestora.
∝0 = 𝑕𝑤𝑖 / 𝑙𝑤𝑖
în care hwi si lwi sunt înălțimea peretelui i si lungimea secțiunii acestuia.

Valorile kw se iau:
 kw = 1 daca α0 ≥ 2 (pereți zvelți);
 kw = (1+ α0)/3 daca α0 < 2 (pereți scurți: 0,5 ≤ kw ≤ 1)

Notă: Factorul kw se aplica și în cazul pereților scurți cuplați
În cazul clădirilor neregulate, valorile q din tabelul 10 se reduc conform 4.4.3.3 (P100 - 11).
 Sistemul structural se dezvolta monoton pe verticală, fără variații semnificative de la

nivelul fundației până la vârful clădirii. Se accepta retrageri pe înălțimea clădirii deasupra
vârfului zonei relevante a clădirii, care nu trebuie sa depășească, la oricare nivel, 20% din
dimensiunea de la nivelul imediat inferior.
 Structura nu prezintă, la nici un nivel, reduceri de rigiditate laterala mai mari de 30% din
rigiditatea nivelului imediat superior sau imediat inferior (structura nu are niveluri
flexibile).
 Structura nu prezintă, la nici un nivel, o rezistență laterală mai mică cu mai mult de 20%
decât cea a nivelului situat imediat deasupra sau dedesubt (structura nu are niveluri slabe
din punct de vedere al rezistenței laterale).
 Dacă dimensiunile elementelor structurale se reduc de la bază către vârful structurii,
variația rigidității și a rezistenței laterale este uniformă, fără reduceri bruște de la un nivel
inferior la un nivel superior.
 Masele aplicate pe construcție sunt distribuite uniform. Aceasta înseamnă ca la nici un
nivel masa aferenta nu este mai mare cu mai mult de 50% decât masele aplicate la
nivelurile adiacente. Se exceptează de la aceasta regula situația în care masele
suplimentare sunt concentrate la baza structurii.

 Structura nu prezintă discontinuități pe verticală care să devieze traseul încărcărilor către

fundații. Prevederea se refera atât la devierile în același plan al structurii, cât și la
devierile dintr-un plan în alt plan vertical al construcției.
În cazul în care structura prezintă regularitate completă si se pot asigura condiții de execuție
perfect controlate, factorul q poate lua valori sporite cu până la 20%.(0)
 m – masa totală a clădirii, calculată ca sumă a maselor de nivel mi (mi = Gi /g, g = 9,81
m/s2);
 λ – factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin
masa modală efectivă asociată acestuia:
 λ = 0,85 pentru clădirile ≥ P + 2E;
 λ = 1,0 în celelalte cazuri.
Observație!
Se recomandă utilizarea celei de a doua metode, rezultatele obținute fiind mai precise.
Distribuția forței seismice de bază pe nivel

Încărcarea seismică orizontală la nivelul i se determină cu următoarea relație:
𝒎𝒊 ∙ 𝒛𝒊
𝑭𝒊 = 𝑭𝒃 ∙ 𝒏
𝒊=𝟏 𝒎𝒊 ∙ 𝒛𝒊
unde:
 mi – masele de nivel (figura 10);
 zi – distanțele dintre punctele de aplicare ale forței seismice de bază și forțelor seismice
de nivel (figura 11).
Observație!
Relația de mai sus poate fi exprimată și utilizând greutățile de nivel, expresia având următoarea
formă:
𝑮𝒊 ∙ 𝒛𝒊
𝑭𝒊 = 𝑭𝒃 ∙ 𝒏
𝒊=𝟏 𝑮𝒊 ∙ 𝒛𝒊

Fig. 10 Concentrarea maselor în dreptul planșeelor
Fig. 11 Distanțele dintre cota de încastrare și cotele de concentrare a maselor

ETAPA 2 – Exemplu de calcul (prima parte)
Etapele care trebuie parcurse pentru evaluarea tuturor încărcărilor ce acționează asupra clădirii
sunt următoarele:
1. Determinarea încărcărilor unitare din greutate proprie ale elementelor de
construcție
2. Stabilirea valorilor caracteristice ale încărcărilor din sarcini utile
3. Determinarea încărcărilor totale permanente pe un nivel
4. Stabilirea încărcărilor totale utile ce acționează la nivelul tuturor planșeelor
5. Evaluarea încărcării totale din acțiunea zăpezii
6. Calculul greutății totale a clădirii „Gt”
7. Evaluarea încărcării provenită din acțiunea seismică ce acționează în dreptul cotei
de încastrare
8. Distribuția forței seismice de bază pe nivel
1. DETERMINAREA VALORILOR CARACTERISTICE ALE ÎNCĂRCĂRILOR UNITARE DIN

GREUTATE PROPRIE
Elementele clădirii analizate sunt de cele mai multe ori elemente de suprafață astfel, se va
calcula o încărcare unitară din greutate proprie care va fi înmulțită cu suprafața elementelor, iar
calculul se va face tabelar. Greutățile specifice ale materialelor se vor extrage din SR EN 1991-1-
1/2004 sau din „ANEXA A” a acestei etape.
 Perete activ exterior din beton armat
Fig. 12 Perete exterior din beton armat

1 - tencuială interioară din mortar M5; 2 – diafragmă de beton armat; 3 - izolație termică;
4 - tencuială minerală armată.

Tab. 11. Determinarea valorii caracteristice a încărcării unitare din greutate proprie pentru
peretele activ exterior
Nr. Grosime Densitate d* γ
Denumire strat de material
crt. d [m] γ [kg/m3] [kg/m2]
0 1 2 3 4=3*2
1 Tencuială interioară (M5) 0.02 1900 38
2 Diafragmă de b. a. 0.20 2500 500
Izolație termică (polistiren expandat ignifugat de
3 0.15 80 12
fațadă/vată minerală rigidă)
4 Tencuială minerală armată 0.005 2100 10,5
Total 560,5
 Peretele nestructural exterior din zidărie de cărămidă;
Fig. 13 Perete exterior din zidărie de cărămidă plină

1 - tencuială interioară din mortar M5; 2 - zidărie de cărămidă simplă; 3 - izolație termică; 4 -
tencuială minerală armată.
Fig. 14 Perete exterior din zidărie de cărămidă cu goluri verticale

1 - tencuială interioară din mortar M5; 2 - zidărie de cărămidă GVP; 3 - izolație termică; 4 -
tencuială minerală armată.
Tab. 12 Determinarea valorii caracteristice a încărcării unitare din greutate proprie pentru
peretele nestructural exterior
Greutatea
Nr. Grosime d· γ
Denumire strat de material tehnică
crt. d [m] [kg/m2]
γ [kg/m3]
0. 1 2 3 4=3·2
Tencuială interioară (M5 – mortar din var și
1. 0,02 1900 38
ciment)
2. Zidărie de cărămidă plină/cu goluri verticale 0,24/0,29 1800/1450 432/420,5
3. Izolație termică (vată minerală rigidă) 0,15 80 12
4. Tencuială minerală armată 0,005 2100 10,5
Total 492,5/481
 Perete interior activ de beton armat
Fig. 15 Perete interior din diafragmă de beton armat

1 - tencuială interioară din mortar M5; 2 – diafragmă de beton armat; 3 - tencuială interioară din
mortar M5.
peretele activ interior
Nr. Grosime Densitate d* γ
Denumire strat de material
crt. d [m] γ [kg/m3] [kg/m2]
0 1 2 3 4=3*2
2 Diafragmă de beton armat 0.20 2500 500
Total 576

 Peretele nestructural interior din zidărie de cărămidă;
Fig. 16 Perete activ interior din zidărie de cărămidă plină

1 - tencuială interioară din mortar M5; 2 - zidărie de cărămidă simplă; 3 - tencuială interioară din
mortar M5.
Fig. 17 Perete activ interior din zidărie de cărămidă cu goluri verticale

1 - tencuială interioară din mortar M5; 2 - zidărie de cărămidă simplă; 3 - tencuială interioară din
mortar M5.
peretele activ interior
Nr. Grosime Greutatea d·γ
crt. Denumire strat de material d [m] tehnică [kg/m2]
γ [kg/m3]
0. 1 2 3 4=3·2
1. Tencuială interioară (M5 – mortar din var și ciment) 0,02 1900 38
2. Zidărie de cărămidă plină/GVP 0,24/0,29 1800/1450 432/420,5
3. Tencuială interioară (M5 – mortar din var și ciment) 0,02 1900 38
Total 508/496,5

 Peretele nestructural interior din zidărie de cărămidă plină simplă;
Fig. 18 Perete exterior din zidărie de cărămidă plină

1, 3 - tencuială interioară din mortar M5; 2 - zidărie de cărămidă simplă;
peretele interior despărțitor
Greutate
Nr. Grosime d·γ
Denumire strat de material a tehnică
crt. d [m] [kg/m2]
γ [kg/m3]
0 1 2 3 4=3·2
1 Tencuială interioară (M5 – mortar de var și ciment) 0,02 1900 38
2 Zidărie de cărămidă plină 0,125 1800 225
4 Tencuială interioară (M5 – mortar de var și ciment) 0,02 1900 38
Total 301
 Planșeu cu pardoseală rece;
Fig. 19 Planșeu cu pardoseală rece

planșeul cu pardoseală rece
Greutatea
Nr. Grosime d·γ
crt. d [m] 3 [kg/m2]
γ [kg/m ]
0. 1 2 3 4=3·2
1. Tencuială tavan (M5 – mortar de var și ciment) 0,01 1900 19
2. Planșeu de beton armat 0,13 2500 325
3. Șapă de egalizare (M10 – mortar de ciment și nisip) 0,03 2100 63
4. Strat de adeziv 0,005 2100 10,5
5. Gresie (plăci ceramice) 0,01 2100 21
Total 438,5
 Planșeu cu pardoseală caldă;
Fig. 20 Planșeu cu pardoseală caldă

planșeul cu pardoseală caldă
Greutatea
Nr. Grosime d·γ
Denumire strat de material tehnică 2
crt. d [m] [kg/m ]
γ [kg/m3]
0. 1 2 3 4=3·2
4. Strat fonoabsorbant (polistiren extrudat) 0,005 45 0,225
5. Parchet laminat 0,01 600 6
Total 413,225

 Rampă;
Fig. 21 Rampă
Tab. 18. Determinarea valorii caracteristice a încărcării unitare din greutate proprie pentru rampă
Greutatea
Nr. Grosime d·γ
crt. d [m] 3 [kg/m2]
γ [kg/m ]
0. 1 2 3 4=3·2
3. Trepte din beton simplu 0,0755 2400 181,2
4. Finisaj (Mozaic) 0,03 2400 75
Total 600,2
Încărcarea provenită din greutatea treptei realizată din beton simplu se calculează luând în
considerare un strat cu o grosime medie de 0,0755m, grosime determinată astfel încât ceea ce se
decupează să completeze spațiile goale (figura 2.18 dreapta). Se consideră că în casa scării
stratul de uzură al pardoselii să fie realizat din mozaic.

 Planșeu superior sub pod neîncălzit;
Fig. 22 Planșeu superior, sub acoperiș terasă necirculabilă
planșeul superior sub pod neîncălzit
Greutatea
Nr. Grosime d·γ
crt. d [m] [kg/m2]
γ [kg/m3]
0. 1 2 3 4=3·2
Șapă de egalizare (M10 – mortar de ciment și
3. 0,03 2100 63
nisip)
4. Strat de difuzie - - 5
5. Barieră de vapori - - 5
750 52,5
Strat de pantă din b.c.a.; beton simplu; mortar
6. 0,07 2400 168
M10
2100 147
8. Izolație termică (vată minerală) 0,30 80 24
9. Strat suport hidroizolație (șapă slab armată) 0,03 2100 63
11. Hidroizolație - - 10
12. Strat de protecție a hidroizolației (pietriș) 0,06 1800 180
756,5
Total 862
851

 Planșeu cu pardoseală rece în casa scării;
Fig. 23 Planșeu cu pardoseală rece
Tab. 20 Determinarea valorii caracteristice a încărcării unitare din greutate proprie pentru
planșeul cu pardoseală rece în casa scării
Greutatea
Nr. Grosime d·γ
crt. d [m] [kg/m2]
γ [kg/m3]
0. 1 2 3 4=3·2
3. Strat de uzură al pardoseli (mozaic) 0,03 2400 72
Total 416
 balcon;
Fig. 24 Planșeu de balcon
planșeul în consolă al balconului
Greutatea
Nr. Grosime d·γ
crt. d [m] [kg/m2]
γ [kg/m3]
0. 1 2 3 4=3·2
1. Planșeu din beton armat 0,13 2500 325
2. Izolație termică (polistiren extrudat) 0,05 45 2,25
4. Strat de adeziv 0,005 2100 10,5
5. Strat de finisaj (plăci ceramice) 0,01 2100 21
6. Izolație termică (vată minerală) 0,1 80 8
7. Tencuială minerală armată 0,005 2100 10,5
Total 440,25

Cu scopul de a elimina efectul punți termice reprezentată de îmbinarea dintre planșeul curent și
peretele exterior, în dreptul balconului, se dispun două straturi de izolație termică, 5 cm de
polistiren extrudat peste planșeul de beton armat și un strat de 10 cm din vată minerală la
intradosul planșeului.
Greutățile tehnice ale materialelor de construcție se vor extrage din ANEXA A al acestei etape de
calcul.
2. STABILIREA ÎNCĂRCĂRILOR CARACTERISTICE PROVENITE DIN SARCINI UTILE
În tabelul 4 sunt prezentate valorile caracteristice ale încărcărilor tehnologice verticale. Astfel, se
va considera încărcarea provenită din depozitarea și circularea pe planșeul superior; depozitarea
și circularea pe placa în consolă a balconului; din mobilier, aparaturi electrocasnice și utilizatori
pe planșeul din interiorul apartamentelor; din circulația locatarilor pe planșeul din interiorul casei
scărilor.
În tabelul 22 se prezintă centralizat valorile caracteristice ale încărcărilor unitare din greutate
proprie pentru elementele de construcție și, acolo unde este cazul, valorile caracteristice ale
încărcărilor utile.
Tab. 22 Valorile caracteristice ale încărcărilor unitare ale elementelor de construcție și încărcările
provenite din sarcini utile
Tip de încărcare
Nr. Unitate de Încărcare din Încărcare
Element
crt. măsură greutate proprie utilă
Valoare
1. Pereți activi exteriori din beton armat [daN/m2] 560,5 -
Pereți exteriori din zidărie de cărămidă
2. [daN/m2] 492,5/481 -
plină/GVP
3. Pereți activi interiori din beton armat [daN/m2] 576 -
Pereți exteriori din zidărie de cărămidă
4. [daN/m2] 508/496,5 -
plină/GVP
Pereți nestructurali interiori cărămidă
5. [daN/m2] 301 -
plină (d = 12,5 cm)
6. Planșeu cu pardoseală caldă [daN/m2] 413,225 150
7. Planșeu cu pardoseală rece [daN/m2] 438,5 150
8. Planșeu superior – acoperiș terasă [daN/m2] 756,5; 862; 851 100
9. Rampă [daN/m2] 600,2 200
10. Casa scării [daN/m2] 416 200
11. Balcon [daN/m2] 440,25 200

La nivelul acoperișului se consideră că valoarea caracteristică a încărcării utile ce provine din

greutatea unui meșter împreună cu lada sa de unelte acționează sub forma unei forțe concentrate,
a cărei valoare este de 100 daN.
3. DETERMINAREA ÎNCĂRCĂRILOR TOTALE PERMANENTE PE UN NIVEL

Pentru a determina greutatea totală a clădirii „GT” se propune o metodă de lucru, utilizată destul
de intens, care presupune determinarea încărcărilor pe nivel provenite din greutatea elementelor
de construcție, la care se vor adăuga încărcările provenite din sarcini utile și acțiuni temporare.
Determinarea încărcărilor totale din greutatea proprie a pereților pe un nivel
Se face tabelar în tabelul 23. În coloana 0 a tabelului fiecare perete va primi un indicativ, în
funcție de poziția sa pe funcțional și de natura lui, după cum urmează:
 pereții exteriori vor primi indicativul „Ei” unde „i” ia valori de la 1 la câți pereți exteriori
se pot identifica. Așa cum se poate observa, în penultima coloană a tabelului se trece
numărul de elemente asemenea, așadar în cazul în care se găsesc pereți identici pe
funcțional, acestora i se vor atribui o singură linie, valoarea încărcării provenită dintr-un
singur perete fiind multiplicată cu numărul de pereți asemenea;
 pereții interiori vor primi indicativul „Ii”;
 pereții despărțitori nestructurali vor primi indicativul „Di”.
Apoi, trebuie calculate pentru fiecare perete în parte suprafața totală și suprafața de gol de
tâmplărie „Sgol”(figura 25). Aceste valori vor fi trecute în coloana 1 (suprafața totală) și coloana
3 (suprafața de gol). În coloana 2 se va trece suprafața de plin „Splin” ca fiind diferența dintre
suprafața totală și suprafața de gol. Pentru calculul ariei totale a peretelui se consideră înălțimea
peretelui egală cu înălțimea etajului (2,80 m). Metoda nu își propune să ofere valoarea exactă a
greutății totale a clădirii ci o valoare acoperitoare, apropiată de valoarea exactă și sensibil mai
mare.
Fig. 25 Dimensiunile peretelui E1 și a golurilor aferente
În coloana 4 se trece valoarea caracteristică a încărcării unitare din greutate proprie a suprafeței
de plin (gperete) calculată anterior, iar în coloana 5 se trece valoarea caracteristică a încărcării
unitare din greutate proprie a tâmplăriei (gtâmp. = 55 daN/m2).

În coloanele 6 și 7 se vor înmulți valorile din coloanele 2 și 3 cu cele din coloanele 4 și 6, după
care rezultatele se vor aduna în coloana 8, obținându-se valoarea caracteristică a încărcării
provenită dintr-un singur perete pe un nivel.
Așa cum s-a menționat anterior, în coloana 9 se va trece numărul de câte ori se repetă un element
pe funcțional. Așa cum se poate observa, peretele E1 se repetă de două ori fiind peretele
transversal marginal (axa 1 și axa 6), a căror suprafețe de plin și de gol sunt aceleași. În coloana
10 se înmulțesc valorile din coloanele 8 și 9, obținându-se valoarea caracteristică a încărcării din
greutate proprie pentru un tip de perete pe nivel.
Fig. 26 Indicarea tipurilor de pereți
Tab. 23 Valoarea caracteristică a încărcării totale din greutate proprie provenită din pereți pe nivel
Suprafața [m2] Total Nr. de Total pentru
Tip de gperete gtâmp. gperete gtâmp.
pentru un pereți un tip de
perete Total Plin Tâmp. [daN/m2] [daN/m2] ·Splin · Sgol
perete asemenea perete
0 1 2=1-3 3 4 5 6=2·4 7=3·5 8=7+6 9 10=9·8
E1 69,16 55,45 13,71 481 55 26671,45 754,05 27425,50 1 27425,5
E2 33,6 32,88 0,72 560,5 55 18429,24 39,6 18468,84 2 36937,68
E3 69,16 55 14,16 481 55 26455 778,8 27233,80 1 27233,8
I1 15,96 14,07 1,89 496,5 55 6985,755 103,95 7089,71 8 56717,64
I2 15,96 14,07 1,89 576 55 8104,32 103,95 8208,27 4 32833,08
I3 15,96 15,96 0 496,5 55 7924,14 0 7924,14 1 7924,14
I4 15,96 12,81 3,15 576 55 7378,56 173,25 7551,81 1 7551,81
I5 5,46 3,57 1,89 576 55 2056,32 103,95 2160,27 1 2160,27
I6 69,72 65,94 3,78 576 55 37981,44 207,9 38189,34 1 38189,34
D1 9,408 7,728 1,68 301 55 2326,128 92,4 2418,53 4 9674,112
D2 5,04 3,36 1,68 301 55 1011,36 92,4 1103,76 4 4415,04
D3 7,84 6,16 1,68 301 55 1854,16 92,4 1946,56 4 7786,24
D4 6,524 4,844 1,68 301 55 1458,044 92,4 1550,44 2 3100,888
D5 4,48 3,01 1,47 159 55 478,59 80,85 559,44 2 1118,88
TOTAL [daN] 263068,42

În final, valorile din coloana 10 se vor suma, obținându-se valoarea caracteristică a încărcării
totale din greutate proprie provenită din pereți pe nivel.
Determinarea încărcărilor totale din greutatea proprie a planșeelor pe un nivel

Pentru această etapă se va considera planșeu, porțiunile din placă care sprijină pe elemente
verticale de rezistență consecutive.
În mod asemănător evaluării încărcării totale din pereți pe nivel, fiecărui planșeu i se va atribui
un indicativ „Pi” care se trece în coloana 0 al tabelului 24. În figura 2.27 se prezintă notarea
planșeelor clădirii analizate, cu indicarea suprafețelor și a tipului de pardoseală.
Fig. 27 Notarea planșeelor aferente clădirii
În cazul clădirii analizate, elementele de rezistență sunt atât diafragmele de beton armat, cât și
cadrele lamelare. Astfel, planșeele vor fi delimitate de grinzile cadrelor și de diafragme. Datorită
faptului că pe un planșeu se poate întâlni atât pardoseală caldă cât și pardoseală rece (figura 28),
în calcul se va proceda astfel:
 se calculează suprafața totală de planșeu;
 suprafața totală a planșeului P1 se va considera cuprinsă între axele principale 1 și 2,
pe direcție longitudinală și axele A și B pe direcție transversală.
ST = 5,7 · 3,6 = 20,52 m2
 se calculează suprafața de planșeu cu pardoseală caldă „Spl.p.caldă”;

 suprafața de planșeu cu pardoseală caldă este egală cu suprafața utilă a dormitorului

de 12,01m2;
 se calculează suprafața de planșeu cu pardoseală rece „Spl.p.rece”;
 suprafața de planșeu cu pardoseală rece se consideră a fi diferența dintre suprafața
totală a planșeului și suprafața de planșeu cu pardoseală caldă;
Spl.p.rece = ST – Spl.p.caldă = 20,52 – 12,01 = 8,51 m2
Fig. 28 Tip de planșeu pe care sunt dispuse spații cu tipuri de pardoseli diferite
În cazul planșeului delimitat de pereții de la casa scării (figura 29) se pot utiliza două metode de
evaluare a încărcării sale:
a. În prima metodă de calcul se evaluează separat greutatea rampelor și greutatea
podestelor. Se va proceda astfel:
 Se vor stabilii dimensiunile podestelor și ale rampelor, ținând cont că se vor lua în
calcul lungimile rampelor și nu lungimea proiecțiilor rampelor în orizontal (figura
30), și se vor calcula suprafețele acestor elemente;
Spodest int. = 2,90 · 1,3 = 3,77 m2
Spodest de plecare = 2,9 · 2,3 = 6,67 m2

Srampă = 1,20 · 2,1 / sin 30º = 1,20 · 2,1 / 0,5 = 5,04 m2

 Se vor înmulți suprafețele obținute cu valorile caracteristice ale încărcărilor
unitare pentru fiecare element în parte, obținându-se astfel valorile caracteristice
ale greutăților fiecărui element în parte;
Gpodest int. = Spodest int. · g pl.c.sc. = 3,77 · 416 = 1568,32 daN
Gpodest de plecare = Spodest de plecare · g pl.c.sc. = 6,67 · 416 = 2774,72 daN
Grampă= Srampă· grampă = 5,04 · 600,1 = 3024,504 daN
 Se calculează valoarea caracteristică a greutății planșeului din casa scării pe un
nivel sumând valorile obținute anterior și ținând cont că sunt două rampe;
Gpl.c.sc. = Gpodest int. + Gpodest de plecare + 2 · Grampă = 1568,32 + 2774,72 +2 · 3024,504 = 10392,05
daN
Fig. 29 Planșeul din casa scării cu indicarea celor două metode de calcul

Fig. 30 Secțiune prin rampă cu indicarea lungimii reale a rampei

b. În cea de a doua metodă propusă se proiectează rampele în orizontal și întreaga suprafață
de planșeu se înmulțește cu valoarea caracteristică a încărcării din greutate proprie pentru
rampă, obținându-se astfel valoarea caracteristică a greutății planșeului din casa scării:
Spl.c.sc. = Spodest int. + Spodest de plecare + 2 · Srampă = 3,77 + 6,67 + 2 · 1,2 · 2,1 = 15,48 m2
Gpl.c.sc. = Spl.c.sc. · grampă = 15,48 · 600,1 = 9289,548 daN
Rămâne la alegerea studentului care dintre cele două metode să fie folosită, în acest îndrumar în
calcul s-a folosit metoda a doua.
Tab. 24 Valoarea caracteristică a încărcării totale din greutate proprie provenită din planșee pe
nivel
Suprafața [m2]
Total Nr. de Total pentru
Tip de Spl cu Spl cu gpl.p.caldă gpl.p.rece gpl.p.caldă gpl.p.rece
pentru un planșee un tip de
planșeu Total pard. pard. [daN/m2] [daN/m2] ·Spl.p.caldă · Spl.p.rece
planșeu asemenea planșeu
caldă rece
0 1 2=1-3 3 4 5 6=2·4 7=3·5 8=7+6 9 10=9·8
P1 20,52 8,51 12,01 438,5 413,23 3731,64 4962,83 8694,47 4 34777,87
P2 18,81 0 18,81 438,5 413,23 0,00 7772,76 7772,76 4 31091,05
P3 17,1 17,1 0 438,5 413,23 7498,35 0,00 7498,35 4 29993,40
P4 7,2 7,2 0 438,5 413,23 3157,20 0,00 3157,20 1 3157,20
P5 5,28 5,28 0 438,5 413,23 2315,28 0,00 2315,28 1 2315,28
P6 16,53 16,53 0 600,1 413,23 9919,65 0,00 9919,65 1 9919,65
P7 14,53
14,535 0 438,5 413,23 6373,60 0,00 6373,60 2 12747,20
5
P8 4,29 4,29 0 440,25 413,23 1888,67 0,00 1888,67 2 3777,35
P9 9,1 9,1 0 440,25 413,23 4006,28 0,00 4006,28 2 8012,55
TOTAL [daN] 135791,54

Etapa 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Etapa 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR

În funcție de frecvența de apariție în exploatarea construcțiilor și de intensitatea cu care se

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 2

Gruparea încărcărilor. Coeficienții încărcărilor. Coeficienți parțiali de siguranță

Pentru calculul structurilor de rezistență este necesar să se ia în considerare combinațiile de

1,35 ∙ 𝐺𝑘,𝑗 + 1,5 ∙ 𝑄𝑘,𝑙 + 1,5 ∙ 𝜓0,𝑖 ∙ 𝑄𝑘,𝑖

să fie mai mici decât rezistențele de calcul în secțiune.

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 3

𝐺𝑘𝑗 + 𝛾𝐼 ∙ 𝐴𝐸𝑘 + 𝜓2,𝑖 ∙ 𝑄𝑘,𝑖

Tab. 1. Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acțiunii variabile ca fracțiune

Tab. 2. Coeficient de importanță a construcției

1.1. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR PERMANENTE (G)

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 4

Grosimea stratului de Greutatea tehnică a d·γ

1.2. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR TEMPORARE

1.2.1. ÎNCĂRCĂRILE UTILE (SR EN 1991-1-1-2006)

Tab. 4. Valori normate ale încărcărilor tehnologice verticale (utile)

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 5

b. Vestiare și dușuri în anexe sociale în intreprinderi

1.2.2. ÎNCĂRCAREA DIN ZĂPADĂ (Cod CR 1-1-3 – 2005, actualizat în 2011)

La proiectarea acoperişurilor se utilizează două distribuţii ale încărcării din zăpadă:

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 6

Coeficienţi de formă pentru încărcarea din zăpadă pe acoperiş

Acoperişuri cu o singură pantă

Acoperişuri cu două pante

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 7

Distribuţiile coeficienţilor de formă μ1 pentru încărcarea din zăpadă pe acoperişurile cu două

Fig. 1. Distribuţia coeficienţilor de formă pentru încărcarea din zăpadă pe

Coeficientul de expunere „Ce” al amplasamentului construcţiei este funcţie de condiţiile de

Tab. 6 Valorile coeficientului de expunere „Ce”

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 8

Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol

𝐬𝟎,𝐤 𝐀 ≥ 𝟏𝟎𝟎𝟎𝐦 = 𝟐, 𝟎 + 𝟎, 𝟎𝟎𝟓𝟔 ∙ 𝐀 − 𝟏𝟎𝟎𝟎 , pentru s0,k A < 1000𝑚 = 2,0kN/m2

𝐬𝟎,𝐤 𝐀 ≥ 𝟏𝟎𝟎𝟎𝐦 = 𝟏, 𝟓 + 𝟎, 𝟎𝟎𝟔𝟎𝟐 ∙ 𝐀 − 𝟏𝟎𝟎𝟎 , pentru s0,k A < 1000𝑚 = 1,5kN/m2

unde s0,k sunt valorile din harta de zonare, din figura 2.

Altitudinea „A” s0,k(A ≥1000m),[kN/m2]

Valoarea de calcul a efectului structural al încărcării din zăpadă

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 9

1.2.3. ACŢIUNEA VÂNTULUI (NP – 082 – 2004; CR1-1-4-2011)

Presiunea vântului pe suprafeţe „w(z)”

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 10

Medierea vitezei vântului pe o durată de 10 minute conduce la o definiţie stabilă a vitezei

Presiunea de referinţă qref, harta de zonare

Presiune de referinţă a vântului în România, determinată din viteza de referinţă mediată pe 10

Factorul de expunere „ce(z)”

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 11

Fig. 3. Factorul de expunere, ce(z)

Factorul de rafală, cg(z)

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 12

Factorul de rafală la înălţimea z deasupra terenului este o funcţie liniară de intensitatea

Factorul de rafală pentru viteza vântului mediată pe 10 minute, categoriile de rugozitate z0 şi g =

Fig. 4 Factorul de rafală, cg(z)

Valoarea maximă a presiunii vântului la înălţimea z deasupra terenului poate fi evaluată cu

Variaţia vitezei medii a vântului cu înălţimea. factorul de rugozitate, cr(z)

Fig. 5 Factorul de rugozitate, cr(z)

Rugozitatea terenului (categorii)

Coeficienţii aerodinamici de presiune „cp” şi de forţă „cf”

În figura 5 este reprezentată variaţia coeficientului de presiune în raport cu dimensiunile ariei

Asist.univ.dr.ing. Marian PRUTEANU 14

Fig. 6 Variaţia coeficientului de presiune cu dimensiunile ariei expuse vântului A

 acoperişuri cu patru pante

Fig. 7 Notaţii pentru acoperişuri cu patru pante

Acoperişul va fi divizat în zone conform figurii 5. Înălţimea de referinţă, ze , va fi considerată ca