Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
α
nervurilor şi lungimea geometrică cunoscută cu valoarea /PQ/ = hn / sin
;
2
● se determină punctele de racord M1, M2 din condiţiile: M 1 M 2 ⊥ PQ şi
lungimea segmentului cu valoarea /M1M2/ = Bp;
r=
4h1
U = N 1U I N 2U (N U ⊥ M N ) şi (N U ⊥ M N )
1 1 1 2 2 2
1
h1 = PV = PQ + VQ şi VU = ⋅ 4r 2 − b 2p
2
δ p
i ,p = (1.11)
24 E bi I
• δpi,k - reprezintă deplasarea pilei în dreptul nervurii i, când este acţionată de o
pereche de forţe unitare, acţionând una în dreptul nervurii k şi alta situată simetric (fig.
1.18.b), calculată cu relaţia:
⎧
⎪ (
x i2
6E b ⋅ I ⋅ l
i
)
3x k ⋅ l − 3x k2 − l ⋅ x i ; (xi ≤ xk )
⎪
⎪
δ pik = ⎨
6 E
x k2
i
⋅
(I ⋅
)
3x i ⋅ l − 3x i2 − l ⋅ x k ;
⎛ l⎞
⎜ xk < x i ≤ ⎟
2
(1.12)
⎪ b l ⎝ ⎠
⎪ x i2 ⎛ l l⎞
⎪ 24E i ⋅ I ⋅ l (3l − 4x i ) ; ⎜ xk = ; x i ≤ ⎟
2 2⎠
⎩ b ⎝
• E bi - modulul de elasticitate al betonului pentru solicitarea de încovoiere;
• I - momentul de inerţie al secţiunii pilei;
şi relaţia suplimentară: Pkp = P − Pkn (1.13)
unde reacţiunea dată de nervuri în punctul x = xk se calculează cu relaţia :
α
Pkn = 2N cos (1.14)
2
Fig. 1.19 Forţe axiale în nervuri (a), deformare cadru orizontal (b)
iar forţa axială din nervuri (fig. 1.19), cu relaţia: N = ε Ecb · An (1.15)
c
• E b - modulul de elasticitate al betonului solicitat la compresiune;
• An - aria secţiunii nervurilor orizontale;
Δl δ nk
• ε - deformaţia specifică a nervurii: ε= = (1.16)
l0 R
Prize de apă 21
⎡⎛ 1⎞ ⎤ ⎧P n ⎫ ⎧ m
⎫
⎜ δ
⎢ 11 a + ⎟ K δ i1 K δ im ⎥ ⎪ ⎪ ⎪ 1p
1 δ + P ∑ δ 1k ⎪
⎢⎝ ⎠ ⎥⎪M ⎪ ⎪ k =1
⎪
⎢ M M M M M ⎥⎪ ⎪ ⎪ M ⎪
⎢ ⎛ 1⎞ ⎥ ⎪ n⎪ ⎪ m
⎪
⎢ δ i1 K ⎜ δ ii + ⎟ K
a⎠
δ im ⎥ =
⎨ Pi ⎬ ⎨ ip δ + P ∑ δ ik ⎬
(1.19)
⎢ ⎝ ⎥⎪ ⎪ ⎪ k =1 ⎪
⎢ M M M M M ⎥ ⎪ M ⎪ ⎪ M
m
⎪
⎛ 1 ⎞ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪
⎢ δ K δ m1 K ⎜ δ mm + ⎟⎥ ⎪ P n ⎪ ⎪δ mp + P ∑ δ mk ⎪
⎢⎣ m1
⎝ ⎥
a ⎠⎦ ⎩ ⎭ ⎩
m k =1 ⎭
Soluţiile sistemului (1.19) reprezintă încărcările necunoscute ale nervu-
n
rilor Pi (reacţiunile nervurilor orizontale), iar prin aplicarea relaţiei (1-13) se obţin
încărcările necunoscute la pile Pip , necunoscute ce reprezintă forţele concentrate
preluate de pile. Pentru o priză formată din 4 panouri pe verticală şi luarea în
considerare a simetriei, rezultă un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute:
1
(δ 11 + ) P1n + δ 12 P2n = δ 1 p + P ( δ 11 + δ 12 )
a (1.20)
1 δ 2 p + P ( δ 21 + δ 22 )
δ 21 P 1
n
+ (δ 22 + ) P2n =
a
Momentul încovoietor pe o pilă, dat de sarcina uniform distribuită "p ", în punctul de
p⋅l⎛ x i2 l ⎞
abscisă xi (fig. 1.20) se calculează cu relaţia: M i ,p = ⎜ xi − − ⎟ (1.21)
2 ⎜⎝ l 6 ⎟⎠
Momentul încovoietor în secţiunea "i " (fig. 1.20) dat de sarcina concentrată Pkp , care
acţionează în punctul de abscisă x k şi simetric în punctul de abscisă ( L − x k ) se
calculează cu relaţia generală:
⎧
⎪⎪
Pkp
l
(
x i ⋅ l − xk ⋅ l + xk2 ) (xi < xk )
M i ,k =⎨ p 2 (1.22)
⎪ k⋅ k ⎛ l⎞
P x
⎜ xk ≤ x i ≤ ⎟
⎩⎪ l ⎝ 2⎠
22 Prize de apă
p ext ⋅ S p
N= (1.27)
n
unde : Sp - reprezintă suprafaţa totală a planşeului prizei, în m2;
n - numărul total de pile;
Nervurile se armează la compresiune excentrică ţinând seama şi de forţa axială rezul-
tată din compresiunea lor, datorită deplasării pilelor spre interiorul prizei. Pentru
sistemul de nervuri k (situat la x = xk), forţa axială se calculează cu relaţia:
δk
N k = E bc ⋅ A n ⋅ (1.28)
R
Prize de apă 23
rezultat valorile momentelor încovoietore la reazeme şi în câmp. Din relaţia (1.26) s-au
determinat valorile forţelor tăietoare.
Fig. 1.22 Cadrul sursă - priză turn ( stânga) şi cadrele rezultate după multiplicare (dreapta)
Fig. 1.23 Vederi generale şi secţiuni transversale, modalitatea de discretizare cu elemente finite
Cu ajutorul acestor şapte arii ale secţiunii transversale (A4 - A10) definite la o
echidistanţă de 0,2*Lnr = 1.524 m, se defineşte o secţiune tip variabilă neprismatică
VAR1. Această nervură are înălţimea variabilă liniară de la 1.40 m la 2.00 m şi se ter-
Prize de apă 27
mină în zona centrală cu un tronson de forma unei săgeţi (fig. 1.22 - stânga).
Printr-o operaţie simplă de multiplicare radială (θ = 60°) cu axa de rotaţie după
axa Oz şi şase elemente de multiplicare (inclusă şi sursa), se obţine o structură spaţială
cu şase coloane fragmentate (4 fragmente conectate în noduri) şi şase rigle radiale cu
înălţimea variabilă şi o îngroşare prismatică în zona centrală a planşeului prizei turn
(fig. 1.22 - dreapta, utilitar SAP2000 ver. 8.0).
Dacă se utilizează pachetul de programe SAP2000 ver.7.1, mai este necesară
rotirea coloanelor obţinute prin multiplicare în jurul axei locale 1: ±60º (coloanele din
cadranele 3 şi 2), ±120º (coloanele din cadranele 4 şi 1), iar coloana simetrică din
planul xOz cu +120º. Aceaste rotiri succesive sunt necesare pentru orientarea axei
locale 2 în direcţia radială şi spre interiorul centrului cercului circumscris prizei.
Se adaugă sucesiv nervurile orizontale care au secţiunea transversală A2 la cele
trei nivele distincte şi apoi grinzile marginale de la nivelul planşeului cu secţiunea
transversală A3.
Se alege pentru planşeul prizei turn tipul de element finit SHELL (tip placă
groasă cu δ = 0.25 m), apoi se aplică planşeele de formă triunghiulară care se reazemă
pe grinzile marginale, nervurile radiale şi prisma hexagonală din zona centrală.
Planşeul prizei turn la execuţie se poziţionează cu suprafaţa interioară la partea de jos a
nervurilor radiale. În această situaţie nodurile de interconexiune coloane-planşeu nu se
pot roti în jurul axelor generale Ox şi Oy datorită rigidităţii planşeului din planul xOy.
În exemplul analizat s-au efectuat cele două situaţii (cu şi fără blocarea rotirilor
la nodurile de interconexiune coloane-planşeu în raport cu cele două axe), dar în
vizualizarea rezultatelor se prezintă situaţia cea mai defavorabilă (fără blocare).
Într-o reprezentare grafică de tip extrudare, în fig. 1.23 este prezentată moda-
litatea de discretizare a prizei turn: într-o vedere generală (stânga sus); o vedere de sus
(dreapta sus); o vedere cu reprezentarea pe o jumătate din priză (stânga jos) şi o
secţiune în planul xOz (dreapta jos).
În fig. 1.24 într-o reprezentare tip cadre, pe o jumătate de structură şi în cadrul
planului xOz, este prezentată şi modalitatea de numerotare a barelor (stâlpi, nervuri
orizontale, grinzi marginale, nervuri radiale, planşeu). Această numerotare este utilă la
prezentarea rezultatelor finale în sistemul de prezentare tabelar.
Fig. 1.24 Vedere laterală şi secţiune axială prin priza turn şi modalitatea de numerotare bare
Fig. 1.25 Încărcări priză - vedere laterală , secţiune axială şi secţiune orizontală la nivelul planşeului
ale intersecţiilor spaţiale date de elemente în conexiunile nodurilor. Astfel s-au introdus
Prize de apă 29
Fig. 1.26 Diagrame momente încovoietoare pe pile şi nervurile radiale ale planşeului
superioară (bara 19, cadran 1) şi are valoarea negativă M3-3 = - 6340 kNm la capătul
superior al barei, la nivelul suprafeţei inferioare a planşeului şi M3-3 = - 2255 kNm la
capătul inferior al barei, la nivelul suprafeţei laterale a grinzii orizontale.
În zona de încastrare (bara 15, cadran 1), valoarea maximă a momentului
încovoietor are valoare negativă M3-3 = - 305 kNm la capătul superior al barei, la
nivelul suprafeţei laterale a grinzii orizontale şi valoare pozitivă M3-3= +928 kNm la
30 Prize de apă
capătul inferior al barei. În metoda clasică dezvoltată în exemplul anterior, nu s-a ţinut
seama de efectul presiunii apei de pe planşeul prizei.
Acesta este motivul pentru care diagrama de momente încovoietoare
dezvoltată prin metoda elementelor finite, are o valoare maximă la partea superioară
mai mare (bara 19, M3-3= - 6340 kNm) şi este 2.43 ori mai mare faţă de valoarea
obţinută prin metoda clasică (M0-0 = - 2609 kNm).
Valoarea momentului încovoietor pe rigla radială a planşeului are valoarea
maximă negativă M3-3 = - 5458 kNm la nivelul suprafeţei interioare aval a pilei şi
valoarea pozitivă în zona centrală M3-3= +4800 kNm la nivelul suprafeţei inelului
circular al planşeului prizei (Dsimb = 3.04m).