9.

APLICAȚIE PENTRU CALCULUI FORȚEI PORTANTE

9.1. TEORIA ARIPII PORTANTE

9.1.1. Caracteristicile geometrice ale profilelor hidrodinamice

La un profil hidrodinamic (fig. 9.1) se disting următoarele elemente geometrice:

• bordul de atac A reprezintă punctul cel mai înaintat din profil care vine primul în contact cu un curent
de fluid.

z φ
B
intrados extrados
c
schelet β∞ dr r De
dFx
dRu
A u Db
A*
β∞ d
w∞ β∞
io δ
dRz dR
dPz

Fig. 9.1. Secţiune printr-o aripă portantă.

• Bordul de fugă B este punctul de pe profil cel mai îndepărtat de bordul de atac, care vine ultimul în
contact cu fluidul.
• Scheletul profilului S este curba meridiană ce reprezintă locul geometric al centrelor cercurilor
înscrise în profil.
• Axa profilului A* reprezintă dreapta ce trece prin bordul de fugă si este tangentă la conturul profilului
în zona bordului de atac.
• Coarda profilului c este lungimea segmentului care leagă bordul de fugă cu cel de atac.
• Anvergura profilului b este profunzimea măsurată pe direcţia razei.
• Grosimea maximă a profilului d reprezintă diametrul maxim al cercului subînscris profilului;
grosimea relativă este d/c.
Există profile teoretice, a căror formă se poate determina prin metode matematice; tot prin calcul se
poate determina distribuţia presiunilor şi a vitezelor pe periferia profilelor. De aceste profile s-au ocupat în
special N. E. Jukovski, Ciaplâghin, Kármán, Trefftz, Betz, iar la noi în ţară acd. E. Carafoli. Există profile
experimentale al căror contur este determinat prin coordonate, iar caracteristicile lor aerodinamice au fost
stabilite pe cale experimentală, în laborator: Göttingen, NACA (National Advisorz Committee for
Aeronautics), DVL (Deutsche Versuchsanstalt für lufthart), etc.

9.1.2. Caracteristicile energetice ale profilelor hidrodinamice

Principalele elemente energetice ale profilelor hidrodinamice sunt:

- unghiul de incidenţă, io este unghiul format de direcţia vitezei w∞ cu coarda profilului.
- Unghiul vitezei relative, β∞ este unghiul pe care-l face direcţia vitezei w∞ cu direcţia vitezei
tangenţiale u.
- Forţa de rezistenţă la înaintare, Fx.
- Portanţa sau forţa portantă Pz.
- Alungirea χ este definită ca raportul dintre profunzimea si coarda profilului, χ = b/c.
1
 Introducând o aripă portantă de lungime infinită, a cărei secţiune dreaptă este un profil hidrodinamic
oarecare într-un curent plan nelimitat de viteză uniformă w∞ câmpul hidrodinamic se modifică, liniile de
curent fiind deviate. Distribuţia presiunilor pe conturul profilului este determinată de distribuţia de vireze.
În general apar suprapresiuni pe intrados (unde vitezele sunt mai mici) şi depresiuni pe extrados (unde
vitezele sunt mai mari). De exemplu, pentru profilul Göttingen 738, variaţia presiunii măsurată în 18 puncte
pe conturul profilului este reprezentată în fig. 9.2: în ordonată este măsurat coeficientul de presiune cp , iar
în abscisă coarda profilului (sau proiecţia corzii după direcţia curentului):

p − p w + w2
(9.1.) cp = ; w = 1 .
 2 2
.w
2

În fig. 9.2 este dată curba de distribuţie a presiunilor pe profil, corespunzătoare diferitelor unghiuri
de incidenţă, io. În fig. 9.3 s-a descompus forţa rezultantă R.

R
δ
intrados Pz
Fx

A C B
0 x

w∞ io

extrados
io = 7,7o
aria S

Fig. 9.2. Variaţia coeficientului de Fig. 9.3. Descompunerea forţei rezultante R.

presiune cp în lungul profilului.

Conform fig. 9.2 se determină coeficientul de portanță cz prin utlizând următoarea ecuație matematică:
𝑆
(9.2.) 𝑐𝑧 = 𝑐 .

Punctul de aplicaţie al forţei rezultante R a fost notat cu C. Forţa R se descompune după două
componente: forţa portantă Pz care menţine în aer aripa de avion şi rezistenţa la înaintare Rx :


(9.3.) Pz = c z . 2 .w2 . A; Fx = c x . .w2 . A , A = c. b,
2

în care c este lungimea aripii (coarda) şi b este lăţimea aripii (anvergura).

Coeficientul de portanţă cz şi coeficientul de rezistenţă cx sunt determinaţi experimental în tunele
aerodinamice. Ambii coeficienţi depind de forma profilului şi de poziţia acestuia faţă de direcţia vitezei de
curgere w∞, deci de unghiul de incidenţă i. Ei sunt influenţaţi de numărul lui Reynolds Re. Coeficientul de
portanţă cz depinde de raportul laturii aripii c/b, deoarece forţa portantă este mai mare la mijloc decât la
capete, diferenţa de presiune între faţa superioară şi cea inferioară căutând să se compenseze în jurul
muchiilor paletelor. La paletele rotoarelor axiale curgerea laterală a fluidului apare numai sub formă de
pierdere la interstiţiu, deci numai în măsură redusă. În acest caz se pot aplica relaţiile valabile pentru o
anvergură infinit de mare.
Momentul forţei R faţă de punctul A se poate exprima prin relaţia:
2
 
(9.4.) M = IC . .c.b.(c z .cos io + c x . sin io ) .
2

La unghiuri mici de incidenţă se poate neglija momentul forţei Rx comparativ cu momentul forţei portante
Py:

IC
(9.5.) cm = c z . .
c

Coeficienţii cz , cx şi cm se definesc prin relaţiile următoare:

Pz Fx M
(9.6.) cz =  2
; cx =  2
; cm =  2
.
.w .b.c
2 
.w .b.c
2 
.w .b.c 2
2 

Forţa rezultantă R care acţionează asupra aripii portante depinde de parametrii geometrici ai aripii, de
gradul de prelucrare al suprafeţei, de calităţile curentului (Numărul Teynolds, numărul Mach, gradul de
turbulenţă) şi de unghiul de incidenţă io. La incidenţe i2 mai mari decât (10o ÷ 15o) se produc desprinderi
ale curentului de pe profil (fig. 9.4) care duc la scăderea portanţei şi la creşterea rezistenţei la înaintare.
Asimetria profilului şi/sau asimetria plasării acestuia în curentul relativ de fluid care îl spală, determină o
modificare a spectrului hidrodinamic, în care se constată o frânare a curentului în vecinătatea intradosului
şi o accelerare a acestuia, în vecinătatea extradosului.

Desprinderi ale stratului limită

i1 Pz R
δ
Fx

c
i2
w∞

Fig. 9.4. Desprinderea curentului de profil.

9.2. INSTALAȚIA EXPERIMENTALĂ

Scopul aplicației este încercarea unui profil aerodimamic simetric cu anvergura b = 110 mm și coarda
c = 150 mm, în vederea determinării portanței. Metoda indirectă de determinare a forței portante se bazează
pe trasarea diagramei repartiției de presiune pe un profil aerodinamic. În fig. 9.5 este reprezentat un profil
aerodinamic simetric. Pe suprafața intradosului și a extradosului sunt drenate 18 prize de presiune.
În tabelul 9.1 sunt date coordonate x pentru fiecare priză de presiune de pe suprafața profilului
aerodinamic.
Un manometru multiplu (fig. 9.6) M permite citirea simultană a valorilor presiunii, fiecare priză de
presiune de pe profilul aerodinamic fiind în legătură cu un tub manometric tk. Aripa portantă este delimitată
ca anvergură de doi pereți din plexiglas P pentru eliminarea efectelor de capăt.

3
 17 16 15 14 13 12
18 11
1 10
x, [m]
2 8 9
3 4 5 6 7
x

b c

Fig. 9.5. Profil aerodinamic drenat cu 18 prize de presiune: 1. bord de atac; 10. bord de fugă; c – coarda
profilului; b – anvergura (profunzimea) profilului.

Tab. 9.1. Coordonate x pentru fiecare priză de presiune de pe suprafața profilului aerodinamic

Nr. priză 1 2 3 4 5 6 7 8 9
x 0 2 10 19 34 56 78 102 130
Nr. priză 10 11 12 13 14 15 16 17 18
x 150 124 102 75 56 33,5 19 9,5 1,5

T PP P

w∞ i c

(pa – pM)

tk
- h

+ (h∞ - hM)

Fig. 9.6. Schema instalației pentru determinarea portanței unui profil aerodinamic.

Instalația experimentală cuprinde și un sector circular gradat pentru stabilirea unghiului de incidență
i. Profilul aerodinamic este dispus în fața ajutajului de ieșire al tunelului aerodinamic în circuit închis.

4
 Pentru determinarea vitezei neperturbate de prezența profilului aerodinamic w∞ se folosește un tub
Pitȏt – Prandtl PP; pentru determinarea temperaturii aerului din tunelul aerodinamic se folosește un
termometru T.

9.3. MODUL DE LUCRU

1. Se fixează un unghi de incidență i = (15o ÷ 20o) și se notează această valoare.
2. Se notează poziția zero a manometrului multiplu față de care se vor nota suprapresiunile și
depresiunile de pe profilul aerodinamic în timpul funcționării ventilatorului axial din instalașie.
3. Se pornește ventilatorul axial și se lasă un timp minim de 5 minute pentru stabilizarea regimului de
funcționare.
4. Se măsoară denivelarea h la manometrul diferențial al tubului Pitȏt – Prandtl și temperatura t
indicată de termometru. Se citesc presiunile la cele 18 tuburi piezometrice tk , k = (1 ÷ 18) conectate la 18
prize de presiune de pe profilul aerodinamic.
5. Se repetă operațiunile de la punctul 4 în cazul unei alte incidențe.
6. Se măsoară la barometru presiunea absolută a aerului atmosferic pa.

9.4. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

Se determină coeficientul de presiune cp cu ecuația (9.1). Se trasează graficul coeficientului de
presiune cp în funcție de x, cp = f(x), (vezi graficul din fig. 9.2). Se calculează aria S și se determină
coeficientul de portanță cz cu ecuația (9.2). Se calculează masa specifică a aerului ρ la temperatura t și
presiunea de lucru p cu relația matematică următoare:

p
(9.7.) = ,
R .T . g

în care: p = pa [N/m2] – presiunea citită la barometru; R = 29,27 [m/oK] – constanta aerului; T = 273 + to C
[oK] – temperature absolută a aerului.
Pentru determinarea presiunilor de lucru se ține seama că:

(9.8.) p =  . g . h ; pM =  . g . hM .

Viteza vântului W∞ neperturbată de prezența profilului aerodinamic se calculează cu ecuația următoare:

h .  apa
(9.9.) w =  . 2 . g . H ; H = ;  = 0,98 .
 aer

Forța portantă Pz se calculează utilizându-se relația matematică (9.3). Datele măsurate și calculate se
trec în tabelul 9.2.

Tab. 9.2. Tabel de date și calcul

Nr. pM - p∞ h w∞ H cp S cz Pz ρaer γaer γapa

priză mm.c.a. N/m2 [m] [m/s] [m] [-] [m ]2
[-] [N] [kg/m3] [N/m3] [N/m3]
Unghi de incidență io = 15o
1 80 0.090 1.204 11.77 9765
2 130
5
3 65
4 25
5 13
6 12
7 11
8 20
9 4
10 20
11 3
12 -11
13 -28
14 -65
15 -105
16 -140
17 -190
18 -220