Curs 12

Proiecția de perspectivă definită de planul de proiecție perpendicular pe

axa OZ. O este centrul de proiecție.

Proiecția de perspectivă oferă un grad de realism al imaginilor însă nu

sunt utilizate în desenele tehnice deoarece dimensiunile nu sunt cele reale pentru
segmente sau pentru unghiuri. Pentru deducerea relațiilor de transformare ale
proiecției perspectivă trebuie să cunoștem poziția centrului de proiecție, poziția
planului de proiecție, și poziția obiectului. Punctul de observare va fi situat în
centrul de proiecție. Din relațiile de asemănare ale triunghiurilor rezultă:

Așa cum se observă în sistemul de mai sus xp și yp sunt direct

proporționale cu d (distanța dintre centrul de proiecție sau originea sistemului și
planul de proiecție). Cu cât planul de proiecție se apropie mai mult de obiect cu
atât imaginea proiectată va fi mai mare și viceversa.
Folosind coordonate omogene transformarea de proiecție are următoarea
formă:
matricea de transformare proiecție perspectivă

Relația matriceală pentru un punct P este:

 Proiecția paralelă

Proiecția paralelă se deosebește de proiecția perspectivă prin aceea că are

dreptele de proiecție paralele între ele sau altfel spus centrul de proiecție se află
la infinit. Există două tipuri de proiecție paralelă în funcție de relația dintre
planul de proiecție și dreptele de proiecție:
1. proiecții paralele ortogonale atunci când direcția dreptelor de proiecție
este paralelă cu normala la planul de proiecție;
2. proiecții paralele oblice când direcția dreptelor de proiecție este diferită
de perpendiculara pe planul de proiecție.
 Proiecțile paralele ortografice sunt cele mai utilizate in desenul tehnic
deoarece permit măsurarea și reprezentarea cu precizie a dimensiunilor și
unghiurilor. Câteva tipuri reprezentative de proiecții paralele ortografice sunt:
proiecția din față, de sus, din lateral. Acest tip de proiecție permite reprezentarea
cu foarte mare precizie a unei fețe a obiectului însă are un dezavantaj, nu este
suficient de explicită în ceea ce privește natura tridimensională a obiectelor.
Pentru aceasta se folosesc proiecțiile paralele oblice de tipul: axonometrice
izometrice, dimetrice, trimetrice care utilizează un plan care nu este
perpendicular pe una din axele sistemului de referință universal. Cea mai
utilizată proiecție axonometrică estea cea izometrică la care planul de proiecție
creează unghiuri egale cu fiecare axă a sistemului de referință (120 grade).
Relația de transformare pentru proiecțiile ortografice sunt deduse din
condițiile inițiale și anume: centrul de proiecție se afla la infinit cu liniile de
proiecție paralele între ele. Dacă planuil de proiecție este perpendicular pe axa
OZ la distanța z=0 față de origine vom obține următoarele relații: