FOTOGRAMA - IMAGINE

METRICĂ
Referat Nr. 1

APRIL 22, 2020

PRISAC DANIELA
MTC 3
1. Definiții
Fotogrametria este ştiinţa care se ocupă cu recunoaşterea şi măsurarea formei şi poziţiei unui obiect
sau corp în spaţiu şi în timp pe baza imaginilor fotografice ale acesteia. Imaginile fotografice metrice
care se obţin şi se folosesc în acest scop se numesc fotograme. Preluarea fotogramelor se realizează cu
ajutorul camerelor fotografice metrice.
Fotogrametria este un ansamblu de metode de măsurări terestre care se folosesc independent sau
împreună cu metodele geodezice, pentru rezolvarea diferitelor probleme de măsurare a suprafeţei
terestre.
Fotografia unui obiect este o înregistrare a spaţiului obiect, care poată fi luată drept bază de plecare
pentru determinarea coordonatelor punctelor spaţiului obiect. Pentru măsurători şi reprezentări exacte
este necesar ca această înregistrare să îndeplinească anumite condiţii speciale care se referă la metricitatea
imaginii.
Fotogramele sunt imaginile folosite în determinările fotogrametrice. Fotograma este o imagine
metrică, ceea ce înseamnă că fotograma are un sistem de coordonate propriu în care se pot măsura
punctele din spaţiul imagine. Camerele fotogrametrice permit odată cu înregistrarea imaginilor,
înregistrarea unui şablon de puncte aşa numiţi „indici de referinţă” care dau înregistrărilor caracterul de
metricitate.

2. Aplicație
În fotogrametria aeriană setările pentru distanţa faţă de obiect sunt de obicei infinit, distanţa focală
sau distanţa de la centrul obiectivului la planul filmului sau la senzorul de înregistrare se numeşte
constanta camerei, constantă care se foloseşte pentru determinarea scării fotogramei.
Cantitatea de lumină care impresionează suportul sensibil poate fi modificată schimbând diafragma
sau modificând timpul de expunere.
Prima condiţie în măsurătorile fotogrametrice este aceea ca fotogramele să fie proiecţii centrale cu
caracteristici perfect cunoscute.
Planul şi harta sunt proiecţii drepte ale suprafeţelor de teren în timp ce fotograma este o proiecţie
centrală.
1 Fotograma aeriană

Camera fotogrametrică „măsoară”, înregistrează imagini a căror „direcţii” reprezentate de

fasciculele fotogrametrice se pot determina pe baza relaţiilor dintre punctele imagine şi punctele din
spaţiul obiect.
Problema de bază a fotogrametriei este aceea de a stabili legile şi tehnica după care se poate
transforma o proiecţie centrală, sau mai multe, într-una sau mai multe proiecţii paralele. Această metodă
de transformare a unei proiecţii centrale într-o proiecţie paralelă este limitată la terenurile plane, deoarece
pe măsură ce creşte accidentaţia terenului nu se poate obţine relieful din determinări pe o singură imagine.
Dacă se iau în considerare două fotograme, luate din puncte diferite în aşa fel încât să aibă acoperire
între ele, adică o porţiune din teren să fie cuprinsă pe ambele fotograme, există posibilitatea de a utiliza
simultan ambele imagini. Aceasta însemnând că pot fi determinate poziţiile X,Y, Z ale tuturor punctelor
ce au imagini pe cele două fotograme. Punctele din spaţiul obiect se determină la intersecţia fasciculelor
prin triangulaţie.
Metodele analitice presupun măsurarea pe fotograme a poziţiilor punctelor în funcţie de care se
ajunge, prin calcule matematice la poziţia lor spaţială (X, Y, Z). Această metodă este folosită în lucrări
care necesită un grad mai mare de precizie sau în cazul ridicărilor la scări mari.
Determinările digitale presupun utilizarea staţiilor de lucru fotogrametrice cu softuri specializate
pentru prelucrarea automată a fotogramelor, cu scopul obţinerii produselor fotogrametrice, coordonate,
modele digitale ale terenului, ortofotohărţi.
Se poate concluziona că având două proiecţii centrale ale aceluiaşi obiect se pot obţine proiecţiile
paralele, atât în ceea ce priveşte planimetria cât şi altimetria.
Măsurătorile fotogrametrice de precizie necesită întotdeauna o legătură topografică cu terenul de
ridicat pentru a se putea determina cu exactitate scara.
Este necesar să se determine pe cale topografică în un număr minim de puncte, numite puncte de
reper care vor fi folosite pentru rezolvarea orientării absolute, respectiv aducerea punctelor măsurate în
spaţiul imagine, în sistemul de coordonate al spaţiului obiect.
2 Fotogramă aeriană
 În comparaţie cu metodele topografice la determinările fotogrametrice preluarea datelor iniţiale se
face fără contact cu obiectul ceea ce permite măsurarea fenomenelor dinamice. Măsurarea şi prelucrarea
datelor se face pe imagini. Fotogramele aeriane reprezintă rezultatul final al procesului de preluare a
datelor iniţiale.
Fotogramele aeriene sunt fotograme verticale sau nadirale la care axa de înclinare este mai mică
de cinci grade. Caracteristicile fotogramelor nadirale se referă la uniformitatea scării pe toată imaginea,
deformaţii minime ale detaliilor topografice, asemănarea cu o hartă topografică. Fotogramele înclinate
sunt fotogramele la care axa înclinării este mai mare de cinci grade dar la care nu se observă linia
orizontului.

3 Fotograme alaturate cu accoperire comună și defomațiile în planul imagine datorate deformațiunlor

3. Elemente geometrice ale unei fotograme aeriene
4 Elementele geometrice ale fotogramei. a)punctul principal; b)punctul nadiral

5 a) isocentrul; b) lunia principala și planul principaal

6 Sistemul de coordonate al fotogramei;a) centrul fiducial; b) coordonatele măsurate pe fotogramă

Spaţiul imagine şi spaţiul obiect

Fotograma este o imagine perspectivă a unui obiect, care din punct de vedere matematic este o
proiecţie centrală la care toate razele trec prin centrul proiecţiei. Fiecărui punct din spaţiul obiect îi
corespunde un singur punct în spaţiul imagine.
7 Legea lui Lambert. Definirea distanței focale.

Sisteme de coordonate
Sistemul de coordonate fotogrametric serveşte ca referinţă pentru exprimarea poziţiilor spaţiale şi
spaţiul imagine. Este un sistem cartezian cu originea în centrul de perspectivă la care indicii de referinţă
definesc sistemul de coordonate al fotogramei iar la intersecţia diagonalelor trasate din indici de referinţă
opuşi se găseşte centrul fiduciar.
Poziţiile în spaţiul imagine sunt exprimate prin vectorii dintre centrul de perspectivă imagine care
reprezintă originea sistemelui de coordonate fotogrametric şi punctele imagine.
8 Relația dintre sistemul de coordonate teren și sistemul de coordonate fotogrametric

Sistemele de coordonate folosite în fotogrametrie sunt sisteme carteziene, poziţiile punctelor de

reper în spaţiul obiect sunt în sisteme de referinţă terestre. Este important să se transforme orice sistem
de coordonate folosit într-un sistem cartezian înainte de aplicarea metodelor fotogrametrice care se
bazează pe transformări între sisteme carteziene.
9 Relația dintre sistemul de coordonate ale aparatului de măsurare și sistemul de coordonate imagine

Orientarea interioară a fotogramelor presupune determinarea elementelor de orientare interioară şi

transformarea coordonatelor măsurate pe imagini în sistemul de coordonate al camerei fotogrametrice.

Produse finale
Rezultatele determinărilor fotogrametrice în spaţiul imagine se concretizează sub forma
fotogramelor redresate, coordonatelor punctelor măsurate, modele digitale ale obiectelor, modele digitale
ale terenului, modele de elevaţie, ortofotohărţi sau suporturi de planuri şi hărţi pentru hărţile topografice.
Măsurătorile fotogrametrice se fac în spaţiul imagine, după rezolvarea orientărilor.
Pentru aducerea coordonatelor măsurate, în sistemul de referinţă al spaţiului obiect sunt necesare
puncte de reper, a căror coordonate sunt determinate prin metode geodezice. Unul din avantajele utilizării
metodelor fotogrametrice la obţinerea planurilor şi hărţilor este acela că un număr de puncte de sprijin
foarte mic este suficient pentru întocmirea hărţilor pentru suprafeţe foarte mari. Îndesirea punctelor de
sprijin se poate face tot fotogrametric prin aerotrangulaţie.