Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GEOMETRIE DESCRIPTIVA
TRAIAN VALERIU POPESCU
GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ
Editura Universitaria
Craiova, 2004
Referent útiinĠific: Prof.univ.dr.ing. Filip Ciolacu
Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Gherghina
Tipărit în ROMÂNIA
GEOMETRIE
DESCRIPTIVĂ
INTRODUCERE
7
1. SISTEME DE PROIECğIE
1.1 GeneralităĠi
Sistemele de proiecĠie folosite de geometria descriptivă asociază
elemente de bază ale vederii umane (teoremele privind fasciculele de
lumină) cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecĠie
respectiv.
Reprezentarea unui corp prin proiecĠie se obĠine ducând prin punctele
aferente conturului raze vizuale (de proiecĠie) numite proiectante, adică
linii drepte care, la intersecĠia lor cu planul de proiecĠie (planul pe care
se face proiecĠia) dau pe acesta imaginea (proiecĠia) corpului.
Elementele de bază ale unei proiecĠii sunt (Fig.1.1) :
- punctul 0 (ochiul observatorului), numit centru de proiecĠie;
- suprafaĠa P pe care se proiectează obiectul (dreapta AB), numit plan
de proiecĠie;
- dreptele sau razele vizuale care trec prin punctele caracteristice (A úi
B) ale corpului úi intersectează planul de proiecĠie [P] în a úi b,
numite proiectante;
- punctele a úi b obĠinute pe planul [P], care constituie proiecĠia
punctelor A úi B.
Fig. 1.1
8
La proiecĠia corpului AB pe planul de proiecĠie [P] se duc din centrul 0
de proiecĠie proiectante prin punctele caracteristice A úi B, acestea
determină punctele a úi b la intersecĠia lor cu planul de proiecĠie.
În raport de distanĠa centrului de proiecĠie faĠă de corp, proiecĠia
corpului din spaĠiu se realizează prin două metode:
- proiecĠia centrală sau conică (Fig.1.2a) când centrul de proiecĠie se
află la o distanĠă finită faĠă de corp;
- proiecĠia paralelă sau cilindrică (Fig.1.2 b,c) când centrul de
proiecĠie se află la distanĠă infinită faĠă de corp.
La rândul ei, proiecĠia paralelă este de două feluri:
x proiecĠia paralelă oblică (Fig.1.2b) când direcĠia de proiecĠie
este înclinată faĠă de planul de proiecĠie >P@;
x proiecĠia paralelă ortogonală (Fig.1.2c), când direcĠia de
proiecĠie este perpendiculară pe planul de proiecĠie >P@.
Fig. 1.2
Oricare ar fi sistemul de proiecĠie utilizat, corpurile din spaĠiu apar
deformate în proiecĠia din planul de proiecĠie datorită mecanismului
fasciculelor de lumină, deformări care se produc după anumite teoreme
geometrice specifice fiecărui sistem în parte, care transformă corpul din
spaĠiul tridimensional într-o imagine în spaĠiul bidimensional (foaia de
hârtie).
9
Pentru reprezentarea corpurilor DESENUL TEHNIC utilizează metoda
proiecĠiei cilindrice ortogonale.
Fig. 1.3 a. b.
10
Tabelul 1.1
DIEDRUL / Coordonata I II III IV
Depărtarea + - - +
Cota + + - -
Nu tot timpul acest sistem de proiecĠie poate defini complet corpul
din spaĠiul tridimensional; din această cauză, Gaspard Monge a introdus
sistemului de proiecĠie anterior prezentat un al treilea plan de proiecĠie
perpendicular pe planele >H@ úi >V@ numit plan lateral >L@. Sistemul de
plane >H@, >V@ úi >L@ a căror intersecĠie două câte două formează sistemul
de axe rectangulare OXZY este cel mai utilizat sistem de referinĠă fiind
denumit triedrul ortogonal de proiecĠie, Fig.1.4.
linia de pământ Ox >H @ >V @;
axa secundară Oy >H @ >L @ ;
axa secundară Oz >V @ >L @ ;
originea axelor O >H @ >V @ >L @
Având în vedere infinitatea spaĠiului úi a suprafeĠelor împărĠirea
spaĠiului se consideră în 8 (opt) subspaĠii denumite triedre, cel mai utilizat
în tehnică fiind triedrul I unde coordonatele sunt pozitive (Tab. 1.2);
pentru uúurinĠa limbajului úi a construcĠiilor în literatura de specialitate se
foloseúte denumirea de diedru úi pentru triedre, notaĠiile consacrate fiind de
cele opt diedre.
Tabelul 1.2
DIEDRUL / I II III IV V VI VII VIII
Coordonata
Abscisa + + + + _ _ _ _
Depărtarea + _ _ + + _ _ +
Cota + + _ _ + + _ _
11
a.
Fig. 1.4 b. c.
12
Fig. 1.5 a. b.
Dubla proieĠie ortogonală este sistemul de reprezentare cunoscut
sub denumirea de METODA MONGE úi are la bază proiecĠia paralel
ortogonală pe două sau mai multe plane de proiecĠie perpendiculare
între ele; planul orizontal >H@ úi planele verticale de front >V@ úi de
profil >L@, Fig.1.6.
13
rabaterea planelor, planul orizontal >H@ înspre în jos iar planul de profil
>L@ lateral spre spate, până când se suprapun pe extensia planului
vertical (foaia de hârtie). Rabaterea se face în jurul axelor sistemului
rectangular OXZY cu 900 ; figura asfel obĠinută se numeúte epură,
Fig.1.7.
DefiniĠie. Epura este desenul care conĠine rezolvarea grafică a unor
probleme de geometrie în spaĠiu prin intermediul geometriei
descriptive.
Un corp în spaĠiu (structură spaĠială) poate fi proiectat cu unghiuri
drepte pe úase planuri care formează suprafaĠa unui cub (Fig.1.8 a, b, c).
a.
vedere
A B E de jos F
C D D H G1
G C
G vedere
H
de sus
G H
Fig. 1.8 b. c.
14
Această reprezentare cunoscută sub denumirea celor “6 proiecĠii
principale” nu oferă tot timpul proiecĠia elementelor geometrice ale
corpului în adevărata mărime pe planele de proiecĠie datorită deformărilor
imaginilor din spaĠiul tridimensional în spaĠiul bidimensional.
Reprezentarea axonometrică este sistemul de reprezentare a corpurilor
din spaĠiu pe un singur plan de proiecĠie >P@ numit plan axonometric prin
proiecĠie paralelă, oblică sau ortogonală úi prin care se urmăreúte ca
imaginea obĠinută să sugereze spaĠial corpul. Metoda foloseúte raportarea
prealabilă la triedrul ortogonal OXYZ, Fig.1.9.
Fig. 1.9
15
x Curbele de nivel. Urma din plan rezultată după intersecĠia unei
forme de relief cu un plan >P@ paralel cu planul de proiecĠie
orizontal >H@ de cotă zero (plan de comparaĠie – nivelul constant
al mării) se numeúte curbă de nivel (Fig.1.10, Fig.1.11) úi se
utilizează în topografie úi cartografie.
Fig. 1.10
Fig. 1.11
16
Fig. 1.12
17
2. PUNCTUL
2.1 Reprezentarea punctului în epură
Folosind cele două plane de proiecĠie perpendiculare ( [H] –
orizontal úi [V] – vertical ) care se intersectează după dreapta (OX) – axă
de proiecĠie sau linie de pământ, un punct A din spaĠiu se va proiecta pe
[H] în a – proiecĠia orizontală a punctului úi pe [V] în a’– proiecĠia
verticală a punctului. DistanĠa de la punctul A la [H] se numeúte cotă úi se
notează cu z, iar distanĠa de la punctul A la [V] se numeúte depărtare úi se
notează cu y , (Fig. 2.1).
18
(Fig.2.3), notate I, II, III úi IV. În Fig. 2.4 sunt prezentate în epură puncte
situate în cele 4 diedre. În funcĠie de diedrul în care sunt conĠinute,
semnele lui z úi y sunt pozitive sau negative, (Tab. 2.1).
Diedrul I II III IV
Coordonata
Depărtarea + – – +
Cota + + – –
Fig. 2.3
Fig. 2.4
2.3 Punctul în triedre
Unghiul format de 3 plane concurente se numeúte unghi triedru. În
cazul folosirii celui de-al treilea plan de proiecĠie [W] – plan lateral de
proiecĠie, care este perpendicular pe [H] úi [V], un punct A din spaĠiu (Fig.
19
2.5) va avea úi o a treia proiecĠie a’’. DistanĠa de la punctul A la planul [W]
se numeúte abscisă úi se notează cu x. Epura se obĠine prin rotirea planului
[H] în sensul acelor de ceasornic úi prin rotirea planului [W] în sens invers
acelor de ceasornic, până se suprapun peste [V] (Fig. 2.6). ProiecĠia a’’
descrie în această rotaĠie un arc de cerc de rază egală cu depărtarea. Pla-
nele [H], [V] úi [W] împart spaĠiul în 8 triedre, notate cu I, II, III, ... VIII.
Puncte situate în cele opt triedre sunt prezentate în epură în Fig. 2.7, iar în
Tab. 2.2 este sistematizat semnul coordonatelor x, y úi z în cele 8 triedre.
Tabelul 2.2
Triedrul I II III IV V VI VII VIII
Semnul x + + + + – – – –
Semnul y + – – + + – – +
Semnul z + + – – + + – –
z
a' az a''
cota z
x
abscisa x 0
ax
dep[rtarea y
ay1
a ay
y
Triedrul I
z
a' az a'' Triedrul II z
x cy1
b'' cx O
b' bz
x
ax 0 ay1
b by
x
ay 0 c'' c'
cz
a y bx by1 y y
20
Triedrul IV
z
x dx 0 dy1
d dy
dz d''
d'
y
Fig. 2.7
2.4 Puncte situate în plane bisectoare
Aceste puncte au distanĠa egală cu cota.
Se cunosc două plane bisectoare: planul bisector unu care împarte
diedrele unu úi trei în aúa fel încât toate punctele acestui plan au depărtarea
egală cu cota úi planul bisector doi care împarte diedrele doi úi patru în aúa
fel încât toate punctele acestui plan au depărtarea egală cu cota.
ConvenĠional, aceste plane se notează [B1] úi [B2],(Fig. 2.8).
Fig. 2.8
21
Dacă E (e, e’) [B1] úi se găseúte în diedrul I, atunci cota va fi
egală cu depărtarea úi ambele vor fi pozitive, (Fig. 2.9). Epura unui astfel
de punct va arata ca în Fig. 2.9, proiecĠiile e úi e’ fiind simetrice faĠă de
linia de pământ.
Fig. 2.9
Idem cu punctele F (f, f’) [B2], G (g, g’) [B1] úi H (e,e’) [B2].
22
confunda cu însăúi punctul din spaĠiu , în timp ce cealaltă proiecĠie se va
găsi pe linia de pământ, (punctele I, J, K, L din Fig. 2.9).
Epurele tuturor punctelor prezentate la punctele: 2.2, 2.3, 2.4 úi 2.5
sunt prezentate în Fig. 2.10.
Fig. 2.10
23
- D (d, d’) – situat în diedrul I, deasupra lui >B1@, deoarece are
depărtarea mai mică decât cota, úi ambele sunt pozitive;
- E (e, e’) >Vs@ e’ { E e Ox ;
- F (f, f’) – situat în diedrul II, deasupra lui >B2@, deoarece are cota mai
mare decât depărtarea în valoare absolută (cota este pozitivă iar
depărtarea negativă);
- G (g, g’) >B2@ Gg { Gg c – ambele proiecĠii coincid, deci cota
ambele negative;
- M (m, m’) – în diedrul III, cota mai mare decât depărtarea în valoare
úi ambele negative;
- N (n, n’) >Vi@ n’ { N n Ox - depărtarea zero, cota negativă;
- P (p, p’) – în diedrul IV, sub >B2@, depărtarea pozitivă iar cota
negativă; în valoare absolută cota este mai mare decât depărtarea;
- R (r, r’) >B2@ Rr { Rr c - cota egală cu depărtarea în valoare
24
Vs z (-y)
3 E 2
B2 B1
F f' d' D
G g' c' C
4 I i' b' B 1
x Hp J ix gx fx dx cx bx A Ha y (-x)
j k l m p d r c s b a
K k' s' S
5 8
l' r' R
L
M m' p' P
N
6 7
Vi y (-z)
Fig. 2.11
j e'
k i f' d'
g g'
l c'
m i' f b'
sx rx px n nx mx lx kx dx cx bx ax a'
0
x jx j' ix gx fx e ex
s' k' d 0 0’ 0x
0 X T
r r' p l' c
s p' m' b
n' a
Fig. 2.12
25
3 DREAPTA
3.1 Urmele dreptei
Urmele dreptei: punctele în care dreapta din spaĠiu intersectează
planele de proiecĠie. O dreaptă oarecare poate intersecta cele trei plane de
proiecĠie, deci poate avea trei urme.
Punctul de intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [H] se numeúte
urmă orizontală; se notează cu H (h, h’), H [H], deci, H (x, y, 0).
Punctul de intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [V] se numeúte urmă
verticală; se notează cu V (v, v’), V [V], deci, V (x, 0, z). Punctul de
intersecĠie dintre o dreaptă D úi planul [W] se numeúte urmă laterală; se
notează cu W (w,w’), W [W], deci, W (0, y, z).
În Fig. 3.1 sunt prezentate proiecĠiile urmelor pe epura dreptei D (d, d’).
X 0
Fig. 3.1
26
z
0
x
y'
y Fig. 3.2
Dreapta de front (frontala) – dreaptă paralelă cu [V], deci toate
punctele frontalei au aceeaúi depărtare. Punctele ce o definesc se vor
găsi la aceeaúi distanĠă faĠă de [V], proiecĠia orizontală va fi paralelă cu
Ox úi cea verticală, înclinată faĠă de Ox , Fig. 3.3;
b
x 0
y'
Fig. 3.3
Dreapta de profil – dreaptă paralelă cu [W], deci toate punctele dreptei
de profil au aceeaúi abscisă. Punctele ce o definesc se vor găsi la
aceeaúi distanĠă faĠă de [W], iar proiecĠiile orizontală úi verticală sunt
perpendiculare pe Ox , Fig. 3.4.
z
g' g''
d' d''
i' i''
O
x y'
g
i
y
Fig. 3.4
27
3.2.2 Drepte perpendiculare pe planele de proiecĠie:
Dreapta verticală – dreaptă perpendiculară pe [H] úi simultan paralelă
cu [V] úi [W]. Punctele ce o definesc au atât abscisele cât úi depărtările
egale. ProiecĠia orizontală se reduce la un punct iar proiecĠiile verticală
úi laterală vor fi paralele cu axa secundară de proiecĠie Oz , Fig. 3.5;
z
e' e''
d' d''
f' f''
0
x y'
e=f y
Fig. 3.5
z
b=c b'' d'' c''
0
x y'
b
d
c y
Fig. 3.6
28
Dreapta fronto-orizontală – dreapta perpendiculară pe [W], dar úi
paralelă cu [H] úi [V]; este simultan o dreaptă de nivel úi o dreaptă
frontală. Punctele ce o definesc vor avea aceleaúi cote úi depărtări.
ProiecĠia laterală se reduce la un punct, Fig. 3.7;
z
a' d' b' a''=b''
0
x y'
a d b y
Fig. 3.7
29
Fig. 3.9
z
G=g''
g'=gZ
D=d''
d''
h'=hZ H=h''
0
x y'
g=gY
d
h=hY
y Fig. 3.10
30
z
e'=e''
d'=d''
f '=f ''
a=a' b=b' g'' h''
x d=d' 0 d=d'' y'
g
0=a''=b''
0=e=f d=d''
0=g'=f '
h
y
Fig. 3.11
Fig. 3.12
3.3.2 Drepte concurente
Două drepte din spaĠiu vor fi concurente dacă proiecĠiile lor de
acelaúi nume se intersectează, iar proiecĠiile punctului de concurenĠă se vor
31
afla pe aceeaúi linie de ordine. Desenul úi epura a două drepte concurente
este prezentat în Fig. 3.13.
Fig. 3.13
Fig. 3.14
32
4. PLANUL
33
În Fig. 4.5 sunt reprezentate în desen úi în epură cele trei urme ale
planului proiectat [P].
z
Pz
Pv Pw
Px 0
x Py1
Ph
Py
Fig. 4.5
Pv Pw
0
x Px Ph Py1
P-v Py P-w
P-z
y
Fig. 4.6
34
4.2.2 Plane proiectante (perpendiculare) pe unul din planele de
proiecĠie
- plan proiectant faĠă de planul orizontal de proiecĠie [H] – urma
orizontală a planului [P] este o dreaptă oarecare a planului orizontal de
proiecĠie [H], Fig. 4.7.
z
Pv Pw
a' a''
aZ
Px 0
x aX Py1
Ph
a aY
Py
Fig. 4.7
- plan proiectant faĠă de planul vertical de proiecĠie [V] – urma verticală a
planului [Q] ( perpendicular pe planul de proiecĠie [V] ), poate fi în orice
poziĠie, Fig. 4.8.
z
Pw
Pv Py
a' a''
az
Px 0
x ax
a
ay
Ph
y
Fig. 4.8
- plan proiectant faĠă de planul lateral de proiecĠie [W] – Fig. 4.9.
35
z
Pv
Pz Pw
a' az a''
x
0
ax
a ay
Ph
Py
y
Fig. 4.9
Ph a b c
Fig. 4.10
36
- Planul de nivel – paralel cu planul orizontal de proiecĠie [H], are urma
verticală paralelă cu Ox úi cea laterală paralelă cu Oy. Depărtările tuturor
punctelor planului sunt egale cu depărtarea tăieturii Fz de pe axa Oz, iar Fv
este paralelă cu Ox úi Fl este paralelă cu Oy. Orice figură geometrică
situată în acest plan se proiectează în adevărata formă úi mărime pe planul
orizontal de proiecĠie [H] úi total deformată pe planele de proiecĠie vertical
[V] úi lateral [W]. În epură prezintă numai urmă verticală, Fig. 4.11.
Fig. 4.11
37
z
Pv
b' b''
a' a''
x
c' c''
0
b
c
a
Ph
y
Fig. 4.12
4.3 Drepte particulare ale planului
4.3.1 Orizontala planului
Este o dreaptă conĠinută într-un plan oarecare [P] úi paralelă cu
planul orizontal de proiecĠie [H]. ProiecĠia ei verticală este paralelă cu Ox
úi se sprijină pe urma verticală P’Px. ProiecĠia orizontală este paralelă cu
urma orizontală PPx a planului. Toate orizontalele unui plan sunt paralele
între ele, deci au proiecĠiile de acelaúi nume paralele între ele. Desenul úi
epura sunt prezentate în Fig. 4.13.
z
Pv Pw
Px O
x Py1
Ph
Py
Fig. 4.13
4.3.2 Frontala planului
Este o dreaptă conĠinută într-un plan oarecare [P] úi paralelă cu
planul vertical de proiecĠie [V]. ProiecĠia orizontală este paralelă cu axa Ox
38
úi se sprijină pe urma orizontală PPx, iar proiecĠia verticală a dreptei este
paralelă cu urma verticală a planului P’Px. Toate frontalele unui plan sunt
paralele între ele, deci au proiecĠiile de acelaúi nume paralele între ele.
Desenul úi epura sunt prezentate în Fig. 4.14.
z
Pv Pw
a''
d'
d''
Px 0
x
d Py1
a
Ph
Py
Fig. 4.14
4.3.3 Dreapta de profil a unui plan
Este o dreaptă a planului [P] úi paralelă cu planul lateral de proiecĠie
[W]. ProiecĠia laterală este paralelă cu urma laterală a planului. Celelalte
două proiecĠii (orizontală úi verticală) sunt paralele cu axele secundare de
proiecĠie Oz úi Oy, Fig. 4.15.
z
Pv Pw
n' n''
d' d''
Px m'=n 0 m''
x
d Py1
Ph
m
Py
y
Fig. 4.15
39
perpendiculară pe urma orizontală a planului , iar proiecĠia verticală v’h’
apare ca în desen, Fig. 4.16. Fiind dată o dreaptă de cea mai mare pantă a
unui plan, se pot determina urmele planului, conform epurei din Fig. 4.16.
z
Pz
v' v'' Pw
Pv
x Px h' v h''
o
90 0 Py1
Ph
h
Py
Fig. 4.16
4.3.5 Dreapte de cea mai mare înclinaĠie
Este o dreaptă a planului [P], perpendiculară pe toate frontalele
planului, deci úi pe urma lui verticală. Ca urmare, proiecĠia verticală, v’h’,
a dreptei de cea mai mare înclinaĠie, este perpendiculară pe urma verticală,
P’Px a planului, iar proiecĠia orizontală apare aúa cum iese din Fig. 4.17.
z
Pz
a
Pv
al
Pw
nt
Fro
v'
o
90
x Px v h' h'' Py1
0
Ph
h
Py
y Fig. 4.17
4.4 PoziĠiile relative a două plane
4.4.1 Plane concurente
Pentru a arăta că două plane sunt concurente trebuie aflată dreapta
de intersecĠie a acestora pentru care este suficient să se găsească două
40
puncte care să aparĠină celor două plane. Atunci când planele sunt date
prin urme úi urmele de acelaúi nume se intersectează în cadrul desenului,
intersecĠia urmelor de acelaúi nume reprezintă chiar urmele dreptei de
intersecĠie a planului, Fig. 4.18.
Fig. 4.18
4.4.2 Plane paralele
Pentru a arăta că cele două plane sunt paralele, trebuie verificat dacă
unul dintre plane are două drepte paralele cu două drepte din celălalt plan.
Dacă se consideră două plane paralele, cu orice plan ar fi tăiate acestea,
dreptele de intersecĠie rezultate sunt tot paralele. În caz particular, tăiate cu
plane de proiecĠie, urmele lor de acelaúi nume sunt paralele úi viceversa.
Dacă urmele de acelaúi nume a două plane sunt paralele, atunci úi planele
sunt paralele, Fig. 4.19.
Fig. 4.19
41
5. INTERSECğIA DE PLANE ùI PLĂCI
5.1 Vizibilitate
În aplicaĠiile prezentate se consideră punctul, dreapta úi planul ca
fiind opace; se pune problema stabilirii în epură a elementelor vizibile úi a
celor invizibile, în cazul în care proiecĠiile lor se suprapun.
FaĠă de planul de proiecĠie [H], dintre două puncte este întotdeauna
vizibil cel care are cota mai mare (Fig. 5.1 a). FaĠă de planul de proiecĠie
[V], dintre două puncte este întotdeauna vizibil cel care are depărtarea mai
mare (Fig. 5.1 b). FaĠă de planul de proiecĠie [W], dintre două puncte este
întotdeauna vizibil cel care are abscisa mai mare (Fig. 5.1 c).
Fig. 5.1
5.2 IntersecĠia figurilor plane
În cazul intersecĠiei a două figuri plane, pentru determinarea liniei
lor de intersecĠie se pot utiliza două soluĠii:
- se consideră cele două figuri ca două plane ale căror urme nu se
întâlnesc în cadrul epurei;
42
- se consideră laturile unei figuri (plăci) ca niúte drepte ce
intersectează cealaltă placă.
m' b'
x c'
s'
a'
t' l' a b
t
r s
k' n' s'
c' c
m
a b
t s
r l
m1 k n
c
Fig. 5.2
43
În epură proiectăm pe Ox pe a’ în a úi pe b în b’; rezultă că ab úi
a’b’ sunt proiecĠiile intersecĠiei a două plane, Fig. 5.3.
Fig. 5.3
44
Fig. 5.4
5.3.2 Smulgerea (ruperea) – se întâlneúte atunci când o placă
pătrunde parĠial în cealaltă placă.
Se consideră plăcile triunghiulare ABC úi DEF date prin proiecĠiile
vârfurilor. Se utilizează planele proiectante (de capăt) >P@ úi >R@ duse prin
laturile DF úi DE ale plăcii DEF. Din Fig. 5.5 se poate observa că placa
DEF pătrunde parĠial în placa ABC.
45
Fig. 5.5
46
a) două laturi ale unei plăci intersectează cea de-a doua placă, Fig.5.6a;
b) o latură a primei plăci intersectează cea de-a doua placă úi o latură a
celei de-a doua plăci intersectează prima placă, Fig. 5.6 b;
c) nici o latură a unei plăci nu intersectează cealaltă placă, Fig. 5.6 c.
Fig. 5.6
Fig. 5.7
47
6. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE
48
Linia de ordine dusă din M, perpendiculară pe >H1@, determină noua
proiecĠie orizontală a punctului, m1, depărtarea y rămânând aceeaúi ca
valoare. În epură, faĠă de noua axă de proiecĠie O1x1, se determină noua
proiecĠie orizontală m1, la aceeaúi depărtare y, pe linia de ordine dusă din
m’1 { m’.
În schimbarea de plan orizontal de proiecĠie pentru un punct,
proiecĠia verticală úi depărtarea sunt elemente invariabile, proiecĠia
orizontală úi cota sunt elemente variabile.
Fig. 6.1
49
Fig. 6.2
Transformarea proiecĠiilor unui plan >P@ prin schimbare de >H@ , Fig. 6.3.
Are ca elemente invariabile urma verticală p’V { p’V1 úi depărtarea
unui punct I, conĠinut în planele >P@, >H@ úi >H1@; i { i1; i’ { i’1. Se schimbă
urma orizontală a planului, PH în PH1. În epură , I (i, i’) Ox O1x1;
px1 Ox1 p’v { p’v1. Se duce o perpendiculară în i’ pe noua axă O1x1,
pe care se determină i, menĠinând aceeaúi depărtare. Se trasează
pH1 i1 px1. În noul reper >H1, V@, planul >P@ devine >P1@ (pH1, pV1).
Fig. 6.3
6.1.3 Metoda schimbării de plan vertical de proiecĠie
Transformarea proiecĠiilor unui punct prin schimbare de >V@ , Fig. 6.4.
Punctul M (m, m’) din reperul [H, V] devine un nou reper [H, V1],
M1 (m1, m1’); m { m1; m’ devine m1’, păstrându-úi neschimbată cota z.
50
În schimbarea de plan vertical de proiecĠie pentru un punct, proiecĠia
orizontală úi cota sunt elemente invariabile, proiecĠia verticală úi depărtarea
sunt elemente variabile.
Fig. 6.4
Transformarea proiecĠiilor unei drepte prin schimbare de >V@ , Fig. 6.5.
Dreapta D (d, d’), din reperul >H, V@, devine D1 (d1, d1’), d1 { d, în
noul reper >H, V1@. Pentru determinarea d1’ se face schimbarea de >V@
pentru punctele A (a, a’) B (b, b’) (D); d1’ a1’ b1’.
Fig. 6.5
Transformarea proiecĠiilor unui plan >P@ prin schimbare de >V@ , Fig. 6.6.
Are ca elemente invariabile urma orizontală PH { PH1 úi cota unui
punct I conĠinut de >P@, >V@ úi >V1@ ; i { i1. Se schimbă urma verticală a
planului, p’V în p’V1. În epură, I (i, i’) OxO1x1; px1 Ox1P’H { P’H1.
51
Se duce o perpendiculară în i’ pe noua axă O1x1, pe care se
determină i, menĠinând aceeaúi cotă. Se trasează p’V1 px1 i1. În noul
reper >H, V1@, planul >P@ devine >P1@ (pH1, p’V1).
Fig. 6.6
6.2 Metoda rotaĠiei
6.2.1 GeneralităĠi
În metoda rotaĠiei planele de proiecĠie [H] úi [V] rămân
nemodificate, iar elementul geometric din spaĠiu îúi modifică poziĠia (prin
rotire) până când ocupă o poziĠie particulară faĠă de planele de proiecĠie, în
general o poziĠie paralelă.
RotaĠia elementelor geometrice se face în jurul unei axe de rotaĠie,
care este o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecĠie. În cazul
în care axa de rotaĠie este o dreaptă oarecare, aceasta se duce, prin
schimbare de plan, să fie perpendiculară pe unul din planele de proiecĠie.
Punctele se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rotaĠie. Dacă
axa de rotaĠie este o dreaptă verticală, deci perpendiculară pe [H], punctele
se rotesc în plane de nivel úi rotaĠia se numeúte: rotaĠie de nivel.
Dacă axa de rotaĠie este o dreaptă de capăt, deci perpendiculară pe
[V], punctele se rotesc în plane frontale úi rotaĠia se numeúte: rotaĠie de
front. Dacă axa de rotaĠie este o dreaptă fronto-orizontală, deci
52
perpendiculară pe [W], punctele se rotesc în plane de profil úi rotaĠia se
numeúte: rotaĠie de profil.
Fiecare punct în rotire se deplasează pe un cerc (Fig. 6.7) cu centrul
în punctul de intersecĠie dintre axa de rotaĠie úi planul în care se roteúte; s-a
convenit ca să se noteze centrul de rotaĠie cu : (Z, Zc). Raza R a cercului
este distanĠa de la axa de rotaĠie la punctul rotit. Rotirea punctului se face
într-un sens convenabil ales úi de un unghi D dat.
Fig. 6.7
53
Raza de rotaĠie R este distanĠa de la A (a, a’) la Z (z, z’), R = :A.
Unghiul de rotaĠie D este măsurat în sens trigonometric.
RotaĠia de nivel pentru o dreaptă úi pentru un plan sunt prezentate
în Fig.6.8 úi Fig.6.9.
Fig. 6.8
54
Fig. 6.9
6.2.3 RotaĠia de front
În rotaĠia de front, axa Z (z, z’) este perpendiculară pe planul [V].
Planul în care se roteúte fiecare punct este perpendicular pe axa de rotaĠie,
deci, plan de front. Pentru oricare dintre poziĠiile ocupate de un punct în
rotirea lui în jurul axei, depărtarea rămâne aceeaúi, deci z = constant.
RotaĠia de front pentru un punct
Fie un punct A (a, a’) dat prin proiecĠii, care trebuie rotit de un unghi
D. În Fig. 6.10 este reprezentată în spaĠiu si în epură rotaĠia de front pentru
punctul A (a, a’).
Axa de rotaĠie Z (z, z’) A [V] este o dreaptă de capăt. Planul pe care
se face rotaĠia este [F] A [Z], plan frontal.
Centrul de rotaĠie : (Z, Z’) = (Z) [F]. Raza de rotaĠie R este distanĠa de
la A (a, a’) la Z (z, z’), deci R = Z’ a’. Unghiul de rotaĠie D se măsoară în
sensul arătat în Fig. 6.10. Axa de rotaĠie Z (z, z’) intersectează planul [F] în
punctul : (Z, Z’) care este úi centru de rotaĠie; proiecĠia Z’ { z’.
Cercul situat în planul [F], pe care se deplasează punctul A (a, a’),
se proiectează în mărime reală pe planul [V], deci unghiul a’Z’a1’ notat cu
D1, se măsoară în planul [V].
55
Deoarece proiecĠia verticală a’ a punctului se deplasează pe cerc ( în
a1’ ) úi proiecĠia orizontală a se deplasează pe urma orizontală fh (în a1).
Orice poziĠie ar ocupa punctul A în rotaĠie, proiecĠia lui orizontală se va
deplasa pe urma orizontală fh, deci depărtarea y este invariabilă. Punctul
A1(a1, a1’) este rotit punctului A (a, a’) în jurul axei de capăt Z (z, z’).
Fig. 6.10
56
Fig. 6.11
Fig. 6.12
57
6.2.4 Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rotaĠiei
Se consideră placa triunghiulară ABC determinată prin proiecĠia
vârfurilor sale: A (a, a’), B (b, b’) úi C (c, c’). Se cere să se găsească, prin
metoda rotaĠie, adevărata mărime a plăcii ABC, Fig. 6.13.
Pentru ca placa triunghiulară ABC (abc, a’b’c’) să se proiecteze în
adevărata mărime a plăcii pe unul din planele de proiecĠie, trebuie ca
planul plăcii să devină paralel cu unul din planele de proiecĠie, adică să
devină fie un plan de front, fie un plan de nivel.
S-a dus planul plăcii triunghiulare ABC astfel încât acesta să fie
paralel cu planul orizontal de proiecĠie [H], adică să devină un plan de
nivel. Pentru aceasta va trebui să se facă două rotaĠii.
Fig. 6.13
58
Prima rotaĠie. Se face o rotaĠie de nivel în jurul verticalei ' (G, G’),
aducându-se planul triunghiului în poziĠia plan de capăt.
Pentru simplificarea construcĠiilor grafice, axul de rotaĠie (G, G’) a
fost luat în aúa fel încât să treacă printr-unul din vârfurile plăcii, de
exemplu prin punctul A (a, a’) úi în acest caz, acest punct va rămâne
propriul său rotit.
Deci: a1 { a a’1 { a’.
Apoi, se duce în planul plăcii o orizontală : (Z, Z’) care, tot pentru
simplificarea construcĠiilor grafice, s-a luat să treacă printr-unul din
vârfurile plăcii, úi anume prin C (c, c’). Deci, Z Ox úi va trece prin c’
determinându-se astfel punctul 1’ ab, dar úi 1 ab.
Se roteúte această orizontală în jurul verticalei ' (G, G’) până ce
devine perpendiculară pe Ox, adică dreapta de capăt :1 (Z1, Z1’). RotaĠia
s-a făcut cu ajutorul perpendicularei comune Gm. Apoi, s-au determinat
punctele (11, 11’), respectiv (c1, c1’). Se uneúte a1 { a cu c1 úi 11, rotindu-se
apoi proiecĠia orizontală b a punctului B, până ce ajunge în b1 a111.
Unindu-se a1 cu b1 úi cu c1 se va obĠine proiecĠia orizontală a plăcii
triunghiulare ABC după rotire. Imediat se determină úi proiecĠiile lui
verticale a1’, b1’ úi c1’; observându-se că ele sunt coliniare, fiind duse pe
planul plăcii ABC ca să devină un plan de capăt (proiecĠia verticală a plăcii
s-a redus la o dreaptă care se confundă cu urma verticală a planului de
capăt care conĠine dreapta placa triunghiulară).
A doua rotaĠie. Se face în jurul axului de capăt Z (z, z’) – deci o
rotaĠie de front – dus tot prin punctul (a, a’) úi se va aduce în planul
triunghiului, din poziĠia plan de capăt, să devină plan de nivel (urma
verticală să fie paralelă cu linia de pământ Ox úi să treacă prin a2’ { a1’ ).
59
Se vor afla imediat proiecĠiile verticale ale punctelor A2, B2 úi C2:
a2’’, b2’’ úi c2’’ (se determină ducând din a2’ { a1’ câte un arc de cerc de
rază R = a1’b1’ ) după care, prin linii de ordine corespunzătoare se vor
determina úi proiecĠiile lor orizontale: a2 { a1, iar b2 úi c2 la intersecĠia
acestor linii de ordine cu paralelele duse la linia de pământ Ox prin b1 úi c1.
Unindu-se aceste puncte astfel determinate, a2 cu b2 úi cu c2, se va
determina triunghiul a2b2c2 care reprezintă adevărata mărime a triunghiului
ABC din spaĠiu; deci, ' a2b2c2 { ' ABC.
Fig. 6.14
60
Deoarece urma planului >P@ a fost definită ca dreaptă de intersecĠie
dintre planul >P@ úi planul de proiecĠie, atunci axa de rabatere poate fi
definită ca dreaptă de intersecĠie dintre planul care se rabate úi planul pe
care se face rabaterea. Spre deosebire de rotaĠie, unde axa de rotaĠie se
alege cât mai convenabil, în rabatere, axa de rabatere rezultă.
Toate elementele constructive utilizate în metoda rotaĠiei sunt
valabile úi la rabatere precum: axa de rabatere, centrul de rabatere, raza de
rabatere, unghiul de rabatere úi sensul de rabatere. Dacă un punct este
situat pe axa de rabatere, el este în acelaúi timp úi propriul său rabătut.
Fig. 6.15
61
Urma orizontală PH a planului >P@, fiind aleasă drept axă de rabatere
nu-úi va modifica poziĠia, în timp ce urma verticală PV se va roti în jurul lui
PH păstrând punctul Px (comun celor două urme) fix. Deci, mai este
necesar un punct pentru a determina poziĠia rebătută a urmei verticale PV.
Pentru aceasta se va considera un punct oarecare M PV, deci un punct
comun atât al planului >P@ cât úi planului vertical de proiecĠie >V@, care se
află pe dreapta lor de intersecĠie. ProiecĠia verticală a punctului se va
confunda cu însăúi punctul din spaĠiu (m’ { M), în timp ce proiecĠia
orizontală se va găsi pe linia de pământ Ox (m Ox). Acest punct, în
timpul rabaterii, se va roti într-un plan >Q@ A PH; rezultă că planul >Q@ va fi
un plan vertical. Urmele acestui plan sunt: QH – trece prin m (proiecĠia
orizontală a punctului M ), este perpendiculară pe PH; QV – va trece prin m’
(proiecĠia verticală a punctului M ), este perpendiculară pe Ox. În timpul
rabaterii, punctul M descrie în planul >Q@ un arc de cerc cu centrul în N –
punctul de intersecĠie dintre QH úi PH úi de rază R = NM (ipotenuza
triunghiului dreptunghic NmM). Acest triunghi dreptunghic se poate
construi uúor în planul orizontal de proiecĠie >H@, deoarece i se cunosc
două catete: NM – distanĠa de la proiecĠia orizontală a punctului la axa de
rabatere úi mM1 – cota punctului considerat. Prin unirea lui M1 cu N se
obĠine triunghiul dreptunghic NmM1 { NmM. Ipotenuza măsoară în
adevărata mărime raza de rabatere R = NM. Deci, cu centrul în N úi cu raza
R = NM1 = NM, se descrie un arc de cerc ce va intersecta urma orizontală
QH a planului >Q@ în MO (poziĠia rabătută a punctului M pe planul orizontal
de proiecĠie >H@ ).
Unindu-se punctul MO astfel determinat cu PX (rămas fix) se va
obĠine PVo (poziĠia rabătută a urmei verticale PV a planului >P@ pe planul
orizontal de proiecĠie >H@.
62
Triunghiul dreptunghic NmM1 (cu ajutorul căruia s-a determinat
adevărata mărime a axei de rabatere) se numeúte triunghiul de poziĠie al
punctului M. Pe baza celor stabilite mai sus, se poate trece la determi-
narea în epură a poziĠiei rabătute a planului >P@, aúa cum apare în Fig. 6.16.
Fig. 6.16
6.3.3 Rabaterea unui plan pe planul vertical de proiecĠie
Prin analogie cu cele expuse la rabaterea planului >P@ pe planul
orizontal de proiecĠie >H@ (Subcap. 6.3.2) construcĠia rabaterii unui plan
oarecare >P@ până ce se aúterne pe planul vertical de proiecĠie >V@, apare ca
în epura din Fig. 6.17.
Fig. 6.17
6.3.4 Adevărata mărime a unei figuri plane prin metoda rabaterii
Se consideră placa triunghiulară ABC determinată prin proiecĠia
vârfurilor sale: A (a, a’), B (b, b’) úi C (c, c’). Se cere să se găsească, prin
metoda rabaterii, adevărata mărime a plăcii ABC, Fig. 6.18.
63
Adevărata mărime a acestui triunghi se poate obĠine rabatându-se
planul triunghiului ABC pe un plan paralel cu planul orizontal de proiecĠie
>H@ úi anume planul de nivel >N@, care se duce prin vârful A (a, a’) – pentru
simplificarea construcĠiilor grafice.
IntersecĠia dintre planul de nivel >N@ úi planul plăcii va fi dreapta de
nivel : (Z, Z’), care se alege drept axă de rabatere. Se rabate punctul
B (b, b’), cu ajutorul triunghiului de poziĠie ZbB1, determinându-se astfel
punctul B0, care, unit cu A0 { a úi cu m să determine punctul C0 la
intersecĠia dreptei B0m cu perpendiculara dusă din c (proiecĠia orizontală a
vârfului C pe axa de rabatere Z ).
S-au determinat astfel punctele A0, B0, C0 – vârfurile triunghiului
ABC rabătute pe planul de nivel >N@. Unindu-se cele trei puncte, se
determină triunghiul A0B0C0 ce reprezintă adevărata mărime a triunghiului
ABC din spaĠiu.
Fig. 6.18
64
7. POLIEDRE
7.1 Reprezentare
65
a. b. c. d. e.
f. g. h. i.
j. k
l. m. n. o.
66
p. r. s.
Fig. 7.1
- OCTAEDRUL – poliedrul mărginit de opt feĠe triunghiuri echilaterale,
Fig. 7.1.n;
- ICOSAEDRUL – poliedrul mărginit de douăzeci de feĠe triunghiuri
echilaterale, Fig. 7.1.o;
- DODECAEDRUL – poliedrul mărginit de douăsprezece feĠe pentagoane
regulate, Fig. 7.1.p.
67
a
b
Fig. 7.2
68
Fig. 7.3.a
Fig. 7.3.b
- TRUNCHIUL DE PIRAMIDĂ – piramidă patrulateră aúezată în
planul orizontal úi secĠionată de un plan paralel cu baza. Fig. 7.4 –
reprezentare spaĠială úi în epură;
Fig. 7.4
69
În Fig. 7.5 se prezintă spaĠial úi în epură un icosaedru, iar în Fig. 7.6 un
dodecaedru.
70
7.2.1 IntersecĠia unui plan cu o prismă
Se consideră prisma dreaptă, MNRST, cu baza în planul orizontal de
proiecĠie úi un plan de capăt >P@, Fig. 7.7.a.
Deoarece planul de capăt este perpendicular pe planul >V@,
proiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu uúurinĠă,
ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile verticale ale
muchiilor (Fig. 7.7.b); se vor nota cu a’, b’, c’, d’, e’. ProiecĠiile lor
orizontale se găsesc în vârfurile poligonului de bază, deoarece muchiile
prismei sunt perpendiculare pe >H@: a { m, b { n, c { r, d { s, e { t.
Pentru determinarea adevăratei mărimi a poligonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale a’, b’, c’, d’, e’ descriu arce de cerc cu
centrul în PX, până intersectează axa Ox; în acelaúi timp, proiecĠiile
orizontale execută o miúcare de translaĠie paralelă cu axa Ox. Punctele de
întâlnire, A0, B0, C0, D0, E0, determină adevărata mărime a poligonului de
intersecĠie.
a. b.
71
c.
d.
Fig. 7.7
În epura din Fig. 7.7.c este prezentată o prismă hexagonală regulată
situată în planul orizontal de proiecĠie >H@, care este secĠionată de un plan
de capăt >Q@.
ProiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu
uúurinĠă, ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile
verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, s’, p’, r’, q’. ProiecĠiile lor
orizontale se găsesc în vârfurile hexagonului de bază, deoarece muchiile
prismei sunt perpendiculare pe planul orizontal de proiecĠie >H@: a { m, b {
n, c { p, d { q, e { t.
72
Pentru determinarea adevăratei mărimi a hexagonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, s’, p’, r’, q’ descriu arce de cerc cu
centrul în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M1, N1, S1,
P1, R1, Q1 determină adevărata mărime a hexagonului de intersecĠie.
În epura din Fig. 7.7.d este prezentată o prismă tetragonală înclinată,
cu baza situată în planul orizontal de proiecĠie >H@. Este secĠionată de
planul de capăt >Q@, plan ce este perpendicular pe muchiile prismei.
ProiecĠiile verticale ale punctelor de intersecĠie se determină cu
uúurinĠă, ele găsindu-se la intersecĠia dintre urma verticală úi proiecĠiile
verticale ale muchiilor; se vor nota cu m’, n’, p’, q’. ProiecĠiile lor pe
planul orizontal de proiecĠie >H@ se găsesc prin proiectarea vârfurilor
tetragonului de bază úi a celui superior.
Pentru determinarea adevăratei mărimi a tetragonului de intersecĠie,
se foloseúte metoda rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale
până la suprapunerea lui pe planul >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, p’, q’ descriu arce de cerc cu centrul
în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M1, N1, P1, Q1,
determină adevărata mărime a tetragonului de intersecĠie.
7.2.2 IntersecĠia unui plan cu o piramidă
Fie piramida pentagonală oarecare SJKLMN, cu baza în planul
orizontal de proiecĠie (Fig. 7.8.a). Planul de secĠiune este planul de capăt
>P@. Determinarea poligonului de secĠiune se face la fel ca la paragraful
anterior.
73
În epură, (Fig. 7.8.b) s-a prezentat piramida în epură cu proiecĠiile
orizontală (abcde) úi verticală (a’b’c’d’e’) ale poligonului de intersecĠie.
Determinarea adevăratei mărimi úi a formei reale ale acestui poligon
(A0B0C0D0E0) se va face la fel ca în metoda expusă la intersecĠia unui plan
cu o prismă ( prin rabatere ).
a. b.
c.
Fig. 7.8
În Fig. 7.8.c este prezentată epura unei piramide regulate
hexagonală, cu baza situată în planul orizontal de proiecĠie >H@. Este
secĠionată de planul de capăt >Q@.
74
ProiecĠiile verticale sunt: s’, a’, b’ { f’, c’ { e’, d’, m’, n’ { t’, p’ { r’
úi q’; cele orizontale fiind: s, a, b, c, d, e, f, m, n, p, q, r, t.
Pentru aflarea adevăratei mărimi a hexagonului se foloseúte metoda
rotirii planului de secĠiune în jurul urmei lui orizontale până la
suprapunerea lui pe planul orizontal >H@. OperaĠiunea se numeúte rabaterea
planului de secĠiune peste planul orizontal de proiecĠie >H@. În timpul
rabaterii, proiecĠiile verticale m’, n’, t’, p, r’, q’ descriu arce de cerc cu
centrul în PD, până intersectează axa Ox. Punctele de întâlnire, M1, N1, T1,
P1, R1, Q1, determină adevărata mărime a hexagonului de intersecĠie.
75
Desfăúurarea suprafeĠelor poliedrelor regulate constă în alăturarea în
plan a unui număr de poligoane regulate, corespunzător feĠelor poliedrului.
De exemplu, desfăúurarea unui cub se face în 6 pătrate, a unui octaedru
regulat – în 8 triunghiuri echilaterale, a unui dodecaedru regulat – în 12
pentagoane regulate, etc.
x Desfăúurata tetraedrului, Fig.7.9.
76
Fig. 7.13 Fig. 7.14
x Desfăúurata paralelipipedului, Fig. 7.14.
x Desfăúurata prismei hexagonale drepte, Fig. 7.15.
Fig. 7.15
x Desfăúurata unei piramide hexagonale regulate (zona haúurată
reprezintă desfăúurarea piramidei după intersecĠia cu un plan,
Fig.7.8.c), Fig.7.16.
Fig. 7.16
77
x Desfăúurata unei prisme drepte intersectată de un plan sub unghiul D,
Fig.7.17.
a.
b.
Fig. 7.17
78
8. CORPURI DE ROTAğIE
8.1 Reprezentare
Corpurile de rotaĠie se mai numesc úi corpuri rotunde; iau naútere
prin rotirea unei linii oarecare în jurul unei axe. Linia care dă naútere
corpului se numeúte generatoare, iar cea pe care se sprijină – directoare.
Un solid de rotaĠie este generat de o suprafaĠă plană limitată de o
generatoare, suprafaĠă ce se roteúte în jurul unei axe care este o dreaptă a
planului.
Corpurile de rotaĠie mai cunoscute sunt:
- cilindrul (Fig. 8.1) este o suprafaĠă generată de o dreaptă
(generatoare), care se deplasează pe o curbă fixă (directoare) úi care
rămâne mereu paralelă cu o direcĠie oarecare dată. Curba directoare poate
fi cerc, elipsă, parabolă sau hiperbolă, cilindrul numindu-se după natura
directoarei (parabolic sau hiperbolic)
Fig. 8.1
- conul (Fig. 8.2) este suprafaĠa generată de o dreaptă (generatoare),
care trece printr-un punct fix (vârful conului) úi se deplasează pe o curbă
(directoare). Curba directoare poate fi cerc, elipsă, parabolă, hiperbolă.
ConvenĠional, conul este denumit după curba directoare: circular,
eliptic, parabolic, etc.
79
Fig.8.2
- trunchiul de con (Fig. 8.3) este un con secĠionat de un plan paralel
cu baza sa.
Fig. 8.3
- sfera (Fig. 8.4) este generată de un cerc care se roteúte în jurul axei
sale. Ea se proiectează după un cerc pe fiecare din planele de proiecĠie.
ProiecĠiile punctelor aflate pe sferă se obĠin secĠionând sfera cu plane
perpendiculare pe axă.
Fig. 8.4
80
- torul (Fig. 8.5) este corpul geometric generat prin rotirea unei curbe
plane în jurul unui ax coplanar cu curba úi care nu trece prin centrul
acestuia. ProiecĠiile punctelor situate pe suprafaĠa torului se determină tot
cu ajutorul planelor perpendiculare pe axa de rotaĠie.
Fig. 8.5
- elipsoidul (Fig. 8.6) este corpul geometric generat prin rotirea unei
elipse în jurul axei mari. ProiecĠiile punctelor aflate pe elipsoid se găsesc
prin secĠionarea elipsoidului cu plane de profil perpendiculare pe axa de
rotaĠie.
Fig. 8.6
- paraboloidul (Fig. 8.7) este corpul geometric generat prin rotirea
unei parabole în jurul axei sale. ProiecĠiile punctelor aflate pe
81
suprafaĠa paraboloidului se găsesc prin secĠionarea cu plane
perpendiculare pe axa de rotaĠie.
Fig. 8.7
- hiperboloidul (Fig. 8.8) este corpul geometric (suprafaĠă) generat de
o dreaptă care se roteúte în jurul unui ax necoplanar cu dreapta. Mai
poate fi generat úi de o hiperbolă care se roteúte în jurul axei ei
imaginare (netraverse).
Fig. 8.8
82
8.2 SecĠiuni plane în solide de rotaĠie
Fig. 8.9
83
8.2.2 SecĠiunea într-un con circular drept
Un con circular drept cu baza în planul orizontal de proiecĠie >H@ se
secĠionează cu un plan de capăt >P@, Fig. 8.10.
Fig. 8.10
Determinarea elipsei de secĠiune se face la fel ca la cilindru. În
schimb, la secĠiunea conului cu un plan, se întâlnesc următoarele cazuri
speciale:
- secĠiunea cu un plan vertical ce trece prin vârful conului, este un
triunghi, Fig. 8.11.
84
- secĠiunea cu un plan paralel cu axa conului circular drept este o hiperbolă,
Fig. 8.13.
Fig.8.13
85
În cazul sferei, pentru că este o suprafaĠă nedesfăúurabilă, există
diferite metode aproximative pentru a o desfăúura. Mai cunoscute sunt
metodele prin care suprafaĠa sferei se divizează în fusuri egale (prin
secĠionarea cu plane proiectante verticale care trec prin centrul sferei) sau
se divizează suprafaĠa sferei în zone sferice (prin secĠionarea cu plane de
nivel).
x Desfăúurata cilindrului drept, Fig. 8.14.
Fig. 8.14
x Desfăúurata cilindrului drept intersectat de un plan sub un unghi D,
Fig. 8.15.
Fig. 8.15
86
x Desfăúurata conului, Fig. 8.16.
Fig. 8.16
x Desfăúurata conului circular drept intersectat de un plan sub un
unghi D faĠă de axa sa, Fig. 8.17.
Fig. 8.17
87
- Desfăúurata sferei:
* prin zone sferice ( 2 conuri, un cilindru úi 4 trunchiuri de con ),
Fig.8.18.
Fig. 8.18
* prin fusuri sferice ( secĠiuni mediane ), Fig. 8.19.
88
Fig. 8.19
89
9. INTERSECğII DE CORPURI - DESFĂùURATELE LOR
90
Fig. 9.1
91
Pe dreapta oarecare OO’ se aúează lungimile arcelor ab, bc, cd, etc.,
iar prin punctele obĠinute I, II, III, IV se duc perpendiculare pe OO’. Pe
aceste perpendiculare, se ridică distanĠele I – a, II – b, etc. úi se coboară
I – j, II – h, etc. Unind între ele punctele a, b, c, etc., se obĠine jumătate din
tăietura cilindrului mare.
Având desfăúuratele celor două tăieturi, se pot construi úi
desfăúuratele cilindrilor intersectaĠi, Fig. 9.2.
Fig. 9.2
92
Fig. 9.3
93
I – II, II – III, III – IV, etc. sunt luate de pe linia de intersecĠie.
Fig. 9.4
9.5 IntersecĠia dintre un cilindru úi un poliedru
În Fig. 9.5 se redă în două vederi intersecĠia dintre cilindrul B cu
axa verticală úi poliedrul A cu baza dreptunghiulară, a cărui axă este
înclinată faĠă de axa cilindrului (axele celor două corpuri nu se
intersectează). Pentru construcĠia desfăúuratelor acestor două corpuri se
determină mai întâi linia de intersecĠie a feĠelor poliedrului cu cilindrul dat.
Aceasta se face astfel: se împarte cercul din proiecĠia plană a cilindrului B
într-un număr oarecare de părĠi (în acest caz, jumătatea cercului s-a
împărĠit în 6 părĠi), iar prin punctele de diviziune 1, 2, 3,…, 7 se duc razele
corespunzătoare care intersectează perimetrul bazei poliedrului în punctele
I, II, III,…, VII. Cu ajutorul compasului se duc aceste puncte pe orizontala
xx, apoi se proiectează pe vederea laterală obĠinându-se punctele I’, II’, III’
la intersecĠia razelor SI’, SII’, etc. cu generatoarea cilindrului se determină
94
punctele 1’, 2’, 3’, etc. Prin aceste puncte se duc orizontalele, care, prin
intersecĠia lor cu verticalele ridicate din punctele de diviziune ale cercului
din proiecĠia plană, determină punctele 1, 2, 3,…, 7. Unind aceste puncte
se obĠine curba de intersecĠie dintre cilindru úi poliedru.
Desfăúuratele cilindrului úi poliedrului sunt cunoscute. Pentru a afla
desfăúurata secĠiunii de intersecĠie de pe poliedru, se determină pe
poliedrul desfăúurat punctele: I, II, III,…, IX. Pe razele care unesc vârful S
cu punctele I, II, III,…, IX, se aúează distanĠele I’ – 1’, II’ – 2’, III’ – 3’,
etc., determinându-se astfel punctele 1, 2, 3, etc., care unite dau tăietura
făcută de cilindru în poliedru.
Fig. 9.5
9.6 IntersecĠia unui cilindru cu o sferă
Deoarece desfăúurata sferei intersectată de alte corpuri se reduce la
desfăúurarea sferei intersectată de mai multe plane, înainte de a trece la
descrierea determinării desfăúuratelor ansamblurilor respective, în
Fig.9.6.a se arată sfera intersectată de un plan úi desfăúurarea acesteia. Un
plan intersectează meridianele sferei în punctele 11, 21, 31, etc. Un plan
intersectează meridianele sferei în punctele 11, 21, 31, etc. Prin punctele de
95
intersecĠie 1’1, 2’1, 3’1, etc. se duc drepte orizontale ce intersectează
meridianul OP’1 în punctele 1’’1, 2’’1, 3’’1, etc. Diferitele puncte de pe
linia de intersecĠie pe desfăúurată se obĠin luând arcele 001 egal cu 00’1, 111
egal cu 01’’1, 221 egal cu 02’’1, etc. punctele intermediare se obĠin ducând
plane de intersecĠie suplimentare >P’1 4g P’2@, cu care se poate determina
punctul 41g. Desfăúurarea sferei se construieúte cu una din metodele
prezentate în capitolul anterior.
În Fig. 9.6.b este prezentat cazul general de intersecĠie dintre un
cilindru úi o sferă când axa cilindrului nu trece prin centrul sferei, ci
intersectează axa acesteia într-un punct oarecare C1. Pentru construirea
desfăúuratei acestui ansamblu, este necesar ca în prealabil, să se determine
linia de intersecĠie a corpurilor. Aceasta se obĠine folosind una din
următoarele metode:
a) cu ajutorul compasului, din C1 se descrie un arc de cerc ce
intersectează sfera în punctele MS úi cilindrul în punctele MZ. Un
punct oarecare M de pe linia de intersecĠie se obĠine prin intersecĠia
dreptelor duse prin punctele MS úi MZ (MSMS, MZMZ).
b) prin punctele de împărĠire ale cercului de bază al cilindrului se duc
generatoarele care intersectează conturul sferei în punctele 11, 21,
etc. Din aceste puncte se duc drepte verticale ce intersectează axa
sferei în punctele 12, 22, 32, etc., iar razele C32, C22, etc. úi cu centrul
în C (centrul sferei) se descriu arce de cerc ce întâlnesc
generatoarele cilindrului în punctele 1O, 2O, 3O, etc. Unind punctele
1O, 2O, 3O, etc. printr-o curbă continuă, obĠinem linia de intersecĠie.
Având linia de intersecĠie (lungimile reale ale generatoarelor
cilindrului) în Fig. 9.6.b se arată jumătate din desfăúurata cilindrului.
Pentru a obĠine desfăúurata sferei se procedează ca úi în cazul Fig. 9.6.a, cu
96
deosebirea că în cazul de faĠă, proiecĠia liniei de intersecĠie nu este o
dreaptă, ci o linie curbă.
Fig. 9.6
97
oarecare M, de pe linia de intersecĠie, se obĠine prin intersecĠia dreptelor
duse prin punctele MS úi MK (MSMS, MKMK). În continuare, baza conului se
împarte într-un număr de părĠi egale, iar prin punctele de diviziune 0, 1, 2,
etc. se duc generatoarele conului ce determină, la intersecĠia lor cu linia de
intersecĠie a celor două corpuri, punctele 0O, 1O, 2O, etc. DistanĠa de la
punctele obĠinute până la vârf, úi respectiv până la baza conului, determină
lungimea reală a generatoarelor ce sunt transpuse cu ajutorul compasului
(respectând numerele de ordine) – Fig. 9.7.b, unde este reprezentată
desfăúurata conului.
Desfăúurata sferei se construieúte după metoda descrisă în Fig. 8.6.a,
cu deosebirea că în acest caz, linia de intersecĠie nu este o linie dreaptă, ci
o linie curbă.
cercului
Pentru determinarea desfăúuratei ansamblului se procedează astfel:
cercul de diametru D se împarte în 2n părĠi egale (douăsprezece),
obĠinându-se punctele 1, 2, 3, etc.
ConstrucĠia este formată din patru elemente plane: triunghiurile I – 1 – II;
II – 4 – III, etc. úi din patru conuri eliptice înclinate identice, având baza
circulară comună, cu diametrul D úi vârfurile I, II, III úi IV.
Determinarea desfăúuratei se reduce la determinarea elementelor
plane úi conice. În Fig. 9.8 sunt determinate lungimile reale ale
generatoarelor elementelor conice, unde segmentul AV este egal cu
înălĠimea h, iar segmentele A1, A2, A3, etc. sunt egale cu segmentele II 1,
II 2, etc. lungimile reale ale generatoarelor sunt 1V, 2 V, etc.
98
Fig. 9.7
©2 2 ¹ ©2 2 ¹
unde: 2n – numărul de părĠi în care se împarte cercul;
0
JK = KH, unde H 360 (unghiul la centru);
2n
99
m – înălĠimea feĠei triunghiului;
K – numărul de ordine al punctului de împărĠire a cercului;
lK – lungimea reală a muchiilor.
Fig. 9.8
x Cazul în care latura pătratului a este mai mică decât diametrul D al
cercului.
Se procedează la fel ca úi în cazul în care latura pătratului este mai mare
decât diametrul D al cercului, Fig.9.8.
x Cazul în care latura pătratului a este egală cu diametrul D al cercului
2n
K
© 2
K K
¹
100
Fig. 9.9
Fig. 9.10
x Cazul în care latura pătratului a este egală cu diametrul D al cercului
2n © 2 ¹
K K
101
10. LINII, SUPRAFEğE ùI CORPURI ELICOIDALE
Fig. 10.1
102
Pentru a trasa, pe cilindrul drept cu bazele cercuri cu centrele în
:1 (Z1, Z’1) úi :2 (Z2, Z’2) – Fig. 10.1.a, elicea care este generată prin
deplasarea punctului A ( a, a’ ) se împart în douăsprezece părĠi egale atât
§ 360o ·
cercul de bază al cilindrului, ¨¨ aa1 a1a2 ..... a10 a11 a11a12 ¸ , cât úi
© 12 ¸¹
103
figură numai pe porĠiunea pasului p. Prin desfăúurarea conului se obĠine úi
transformata prin desfăúurare a elicei, care este o spirală Arhimede,
Fig.9.2.b.
Fig. 10.2
10.1.3 Elicea sferică
Se numeúte elice sferică curba generată de un punct care se
deplasează pe cercuri paralele ale unei sfere, în timp ce sfera execută o
miúcare de rotaĠie în jurul unei axe perpendiculare pe planele paralelelor,
traiectoria punctului fiind proporĠională cu unghiul de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei pe sfera cu centrul în : (Z, Z’) – Fig. 10.3,
se poate utiliza semisfera superioară, pe care se împarte sfertul de cerc
90o
1’13’ în douăsprezece părĠi egale (1'2' 2'3' ...... 12'13' ). Cu linie de
12
104
Cu vârful compasului în Z úi cu raza Z2 se trasează un arc de cerc,
care întâlneúte Zb în b2. Cu linie de ordine din b2 se determină, pe paralela
din 2’ la axa Ox, proiecĠia verticală b’2. Similar se determină úi celelalte
puncte ale elicei sferice, care se trasează Ġinând seama de vizibilitate. Prin
simetrie faĠă de a1’1’, se trasează elicea úi în semisfera interioară.
Fig. 10.3
10.2 SuprafeĠe elicoidale
SuprafeĠele elicoidale se pot încadra foarte bine úi la suprafeĠe curbe.
Ele au particular numai aceea că punctele elementului generator al
suprafeĠei fie riglat, fie neriglat, se deplasează după linii elicoidale. Având
în vedere larga lor aplicaĠie în tehnică vor fi expuse detaliat.
105
SuprafeĠele elicoidale riglate pot fi strâmbe, atunci când segmentul
generator formează cu axa liniei elicoidale un unghi diferit de 900 úi drepte
când segmentul generator face 900 cu axa.
106
Caracteristic pentru această suprafaĠă este faptul că generatoarea
intersectează axa cilindrului mereu sub acelaúi unghi, rămânând, în
miúcarea ei, paralelă cu generatoarea unui con circular drept, coaxial cu
suprafaĠă elicoidală, con care poartă numele de con director (conul cu
vârful în S ( s, s’ )).
SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axa suprafeĠei elicoidale este
o spirală Arhimede. Fie >H1@ un astfel de plan, care este intersectat de
liniile elicoidale ale punctelor A úi B, respectiv A4 (a4, a’4) úi B7 (b7, b’7).
PoziĠiile intermediare ale generatoarei intersectează planul >H1@ în punctele
C6 (c6, c’6) úi D5 (d5, d’5). Dacă nu sunt suficiente punctele pentru trasarea
curbei se pot lua úi alte poziĠii ale generatoarei.
Fig. 10.4
107
În Fig. 10.4 este luată poziĠia EF a cărei proiecĠie orizontală este ef,
cu proiecĠia verticală e’f ’ care intersectează urma verticală H1v în punctul
i’, de unde se găseúte i, aúa cum arată săgeata. Punctele A4, I, D5, C6 úi B7
determină curba de secĠiune.
Din cele două miúcări proporĠionale (rotaĠie úi translaĠie) în lungul
axei cilindrului, atunci când generatoarea înaintează planul de nivel >H1@,
punctul de intersecĠie execută a treia miúcare de translaĠie, radială, care în
proiecĠie orizontală generează curba a4id5c6b7. Având în vedere miúcările
proporĠionale de rotaĠie úi de translaĠie radială, curba de secĠiune cu planul
>H1@ este o spirală Arhimede.
108
Fig. 10.5 Fig. 10.6
109
Fig. 10.7 Fig. 10.8
Reprezentarea este mai simplă decât la suprafeĠele elicoidale simple
ca la suprafeĠe elicoidale strâmbe. Când segmentul generator ajunge în
poziĠie de capăt, cele două linii elicoidale ale punctelor A úi B, în proiecĠie
verticală, trec prin proiecĠia segmentului, care este un punct situat pe axă.
SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axă este după o poziĠie a
generatoarei. De exemplu, planul >H1@ intersectează suprafaĠa elicoidală
după A8B8 (a8b8, a’8b’8).
110
În cazul de faĠă, în proiecĠie verticală, când generatoarea ajunge în
poziĠie de capăt, apar trecând prin aceste puncte (pe generatoarele de
contur aparent ale cilindrului) úi cele două linii elicoidale.
În baza celor prezentate, conoidul úi cilindroidul elicoidal pot fi
recunoscute úi numai după proiecĠiile lor verticale. SecĠiunea cu un plan
>H@ perpendicular pe axă se face după poziĠia generatoarei care se află în
acel plan. Pe figură se observă indicat planul >H1@ prin urma verticală úi
intersecĠia acestuia cu suprafaĠa elicoidală după poziĠia generatoarei A3B3
(a3b3, a’3b’3).
111
O suprafaĠă elicoidală generată de un dreptunghi, cu dimensiuni
corespunzătoare, în cazul când panta este mică, poate servi la urcarea úi
coborârea autovehiculelor la garajele colective cu 1 – 4 nivele sau chiar
mai multe. Când panta depăúeúte o anumită limită, pe partea superioară pot
fi practicate trepte pentru urcare úi coborâre (la scările elicoidale sau la
racordarea a două pante orientate în direcĠii opuse).
La corpurile elicoidale generate de suprafeĠe poligonale, problema
revine la a intersecta suprafeĠele elicoidale generate de dreptele din care
fac parte laturile poligonului.
Fig. 10.9
112
Astfel, nervura elicoidală generată de triunghiul (DEJ, D’E’J’) –
Fig.10.9 are faĠa generată de latura (DE,D’E’) identică, tot timpul, cu
suprafaĠa laterală a cilindrului úi limitată de liniile elicoidale ale
extremităĠilor segmentului generator. Celelalte două suprafeĠe elicoidale
sunt generate de dreptele din care fac parte laturile (DJ, D’J’) úi (EJ, E’J’)
ale triunghiului generator úi au, ca linie de intersecĠie, linia elicoidală a
vârfului (J, J’).
De cele mai multe ori, în cazul acestui profil, pasul este egal cu
latura triunghiului, rezultând filetul triunghiular cu un început – Fig. 10.10.
113
10.4 Profilul filetelor
După cum se útie, profilul filetelor este de mai multe forme.
În Fig. 10.12 este prezentat un filet pătrat pe stânga, cu un început,
nervura elicoidală fiind limitată de două porĠiuni de suprafeĠe cilindrice,
cuprinse între liniile elicoidale respective úi de două suprafeĠe elicoidale
drepte. În tot timpul miúcării, pătratul generator se găseúte într-un plan care
trece prin axa cilindrului, iar două dintre laturile pătratului generează
suprafeĠe elicoidale drepte.
Fiind vorba de un filet cu un singur început, pasul p este un plin úi
un gol. SecĠiunea cu un plan perpendicular pe axă este după poziĠiile
generatoarelor celor două suprafeĠe elicoidale, care sunt cuprinse în acest
plan.
Fig. 10.14
114
Profilul filetelor poate să fie úi trapez dreptunghic (Fig. 10.13). La
un astfel de filet pe dreapta cu două începuturi, pasul p cuprinde două
plinuri úi două goluri. Cele două suprafeĠe elicoidale, care mărginesc
nervurile, sunt una dreaptă úi una strâmbă.
În secĠiunea cu planul >H1@, suprafeĠele elicoidale drepte sunt
mărginite de segmentele AB (ab, a’b’) úi CD (cd, c’d’). În ceea ce priveúte
suprafeĠele elicoidale strâmbe, secĠiunea lor cu un plan perpendicular pe
axă este mărginită de arcele de spirală Arhimede EI (ei, e’i’) úi FG (fg,
f’g’). În Fig. 10.14 este indicat un filet cu profil trapez isoscel cu trei
începuturi, adică pasul p cuprinde trei plinuri úi trei goluri, suprafeĠe
elicoidale care mărginesc nervurile sunt suprafeĠe elicoidale strâmbe.
Pe figură este executată úi secĠiunea cu planul de nivel >H1@,
perpendicular pe axă fiind indicate pentru una dintre nervuri, punctele A
(a, a’), B (b, b’), C (c, c’) úi D (d, d’), unde liniile elicoidale
corespunzătoare intersectează planul >H@. Numărul de începuturi se poate
citi cu mare uúurinĠă în proiecĠie orizontală, unde apar, pentru fiecare
nervură, câte două arce de spirală Arhimede.
În Fig. 10.15 este prezentat corpul elicoidal care rezultă prin
înfăúurarea unei bare cilindrice sau sârme de oĠel pe un cilindru,
asigurându-se acelaúi pas p între spire. În acest mod s-a obĠinut arcul
elicoidal cilindric, care poate fi considerat úi ca rezultatul deplasării
centrului unei sfere, de diametru egal cu diametrul barei cilindrice
(sârmei), după linia elicoidală de pas p úi de diametru corespunzător.
ProiecĠiile diferitelor poziĠii sunt trasate cu linii subĠiri.
Înfăúurătoarea acestora va fi reprezentarea cilindrului adus sub formă
elicoidală. Ea este tangentă la fiecare sferă după cercul mare care aparĠine
planului ce trece prin centrul sferei úi este normal la axa elicoidală.
115
Pe planul cu care este paralelă axa, după fiecare 1800, înfăúurătoarea
are puncte de întoarcere. Conturul corespunzător semispirelor din spatele
planului de front dus prin axă, pe porĠiunea suprapusă a înfăúurătoarei,
precum úi arcele dintre cele două puncte de întoarcere sunt nevăzute.
Fig. 10.15
116
CONSTRUCğII
GEOMETRICE
11. NOTIUNI GEOMETRICE FUNDAMENTALE
119
Orice mulĠime de puncte formează o figură geometrică.
MulĠimea face parte din noĠiunile fundamentale ale întregii
matematici.
1 A
Fig. 11.1
11.3 Linii úi tipuri de linii
11.3.1 Linia dreaptă, linia frântă úi linia curbă
Dreapta sau linia dreaptă este determinată úi se reprezintă ca urma
punctului care se miúcă în plan (orizontal), urmând drumul cel mai scurt
dintre două puncte úi fără să-úi schimbe direcĠia.
Dreapta se reprezintă precis atunci când punctele sunt suficient de
depărtate astfel încât să poată determina o dimensiune măsurabilă conform
Fig.11.2.
A B Fig. 11.2
Dreapta se mai reprezintă ca “urma” intersecĠiei a două plane [H] úi [V]
conform Fig.11.2; AB [H] [V]
[V]
B
A
[H]
Fig. 11.3
120
Numărul dreptelor prin mai multe puncte:
x Prin două puncte diferite trece o dreaptă úi numai una,
x Prin trei puncte diferite care nu sunt situate pe aceeaúi dreaptă trec
trei úi numai trei drepte care unesc fiecare câte două puncte
determinând un plan,
x Printr-un punct se pot duce în plan o infinitate de drepte; mulĠimea
tuturor dreptelor din plan care au numai un singur punct comun
costituie un fascicul de drepte.
Semidreapta conĠine mulĠimea tuturor punctelor unei drepte care se
găsesc de aceeaúi parte a unui punct O situat pe această dreaptă, inclusiv
punctul O.
Semidreptei aparĠin numai acele puncte care pot fi atinse din O printr-o
miúcare rectilinie fără nici o schimbare de sens.
Segmentul AB conĠine mulĠimea tuturor punctelor unei drepte care
se găsesc între punctele A úi B, inclusiv aceste puncte.
Segmentul este cea mai scurtă legătură dintre punctele A úi B din
plan; lungimea segmentului AB reprezintă distanĠa dintre punctele A úi B.
Când se ia în considerare sensul segmentului, atunci se notează prin AB
segmentul care începe în A úi se termină în B.
121
A3 A6 A3
A1 A2 A1 A2
A5 A6 A5
A4 A4
A5
A3
A1 A1
A2 Fig. 11.6 A3 Fig. 11.7
Linia curbă este de două tipuri: - Linie curbă deschisă;
- Linie curbă închisă.
Linia curbă deschisă reprezintă schimbarea succesivă a poziĠiei punctului
după o direcĠie fără ca traictoria acestuia să formeze unghiuri (Fig.11.8).
B
A A
B
Fig. 11.8
122
Linie curbă închisă reprezintă schimbarea succesivă a poziĠiei
punctului după o direcĠie fără ca traictoria acestuia să formeze unghiuri
astfel încât punctul de capăt să coincidă cu originea (Fig.11.9).
A=B
Fig. 11.9
11.3.2 Drepte paralele
Paralelele sunt dreptele care nu au nici un punct comun (sau nu se
intersectează niciodată).
Paralela ('’) la dreapta (') se obĠine prin translaĠia în acelaúi sens a
unui echer de-a lungul unei rigle cu distanĠa l astfel încât toate punctele
dreptei (') se translatează într-o nouă poziĠie ('’) cum se prezintă în
Fig.11.10.
( ) A P
L
( )
A P
Fig. 11.10
11.3.2.1 Paralela la o dreată printr-un punct dat
Pentru trasarea unei paralele la o dreaptă printr-un punct O exterior
dreptei (') se procedează ca în Fig.11.11: cu vârful compasului în O úi cu
o răză oarecare “r” se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta
(') în punctul A, iar din acest punct cu aceeaúi rază “r” se trasează un arc
de cerc care trece prin punctul O úi intersectează dreapta (') în punctul B.
123
Cu vârful compasului în B se ia raza r’ = OB iar din punctul A se duce
un arc de cerc care intersectează primul arc de cerc în punctul P.
Fig. 11.13
124
11.3.3 Drepte perpendiculare
Perpendiculara este acea dreaptă care face cu o altă dreaptă în
punctul de intersecĠie un unghi drept (900).
Dacă se uneúte un punct comun al dreptei (') cu toate punctele
dreptei ('’), (') ll ('’), printre aceste segmente de legătură există unul care
este cel mai scurt AA ' ; acest segment reprezintă distanĠa dintre paralelele
(') úi ('’) formând cu (') în A úi cu ('’) în A’ câte o pereche de unghiuri
drepte, Fig.11.14.
A
( )
L
( )
A Fig. 11.14
125
P
( ) A B
0 Fig. 11.15
( ) A B
D Fig. 11.16
11.3.3.3 Perpendiculara la capătul dreptei
Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul A situat la
extremitatea dreptei (') se procedează ca în Fig.11.17: cu vârful
compasului în punctul (oarecare) C exterior dreptei (') se trasează un arc
126
de cerc care trece prin punctul A úi intersectează dreapta (') în punctul B,
după care se uneúte punctul B cu C úi se prelungeúte până intersectează
cercul în punctul D. Unind punctele D úi A se obĠine perpendiculara la
capătul dreptei (').
D
C
B ( )
A Fig. 11.17
11.3.3.4 Perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi în
afara dreptei
Pentru trasarea unei perpendiculare în punctul O situat deasupra úi
înafara dreptei se procedează ca în Fig.11.18: se aleg două puncte A úi B
situate pe dreapta ('), iar cu vârful compasului în aceste puncte se trasează
arce de cerc ce trec prin punctul O de o parte úi de alta a dreptei la
intersecĠia lor rezultând punctul P. Unind punctele O úi P se obĠine
perpendiculara dintr-un punct dat situat deasupra úi în afara dreptei.
A B ( )
P Fig. 11.18
127
11.3.4 ÎmpărĠirea unui segment de dreaptă
11.3.4.1 Determinarea mijlocului unui segment
Pentru determinarea mijlocului unui segment se procedează conform
Fig.11.19: din fiecare extremitate a segmentului (punctele A úi B) se
trasează cu aceeaúi rază mai mare decât jumătatea segmentului câte un arc
de cerc care se intersectează în punctele O úi P. Unind aceste puncte printr-
o dreaptă se obĠine axa de simetrie ('’), care intersectează segmentul AB
în punctul S care determină mijlocul segmentului.
( )
0
( ) A B
S
P Fig. 11.19
128
)
(
C
4
3
2
1
a b c d
A B Fig. 11.20
ConstrucĠie cu rigla úi echerul, Fig.11.21: se trasează prin punctul A o
semidreaptă oarecare (') pe care cu ajutorul distanĠierului din trusa de
compas plecând din acelaúi punct A se marchează cinci segmente egale: A
– 1 = 1– 2 = 2 – 3 = 3 – 4 = 4 – 5; se unesc punctele 5 cu B, iar cu ajutorul
unei rigle úi al unui echer se trasează paralele la segmentul 5B prin
punctele 1, 2, 3, 4, 5, prin traslaĠia echerului pe riglă într-un singur sens
rezultând punctele 1’, 2’, 3’, 4’, 5’ care împart segmentul AB în cinci părĠi
egale.
5’
4’
3’ B
2’
1’
A
1 2 3 4 ( )
5
Fig. 11.21
129
Segmentul AC reprezintă segmentul redus cu raportul 3/4 faĠă de
segmentul AB .
( )
C
3
2
1
1’ 2’ 3’ 4’ B
A Fig. 11.22
S
U
( )
C’
U
B’
S
A B C Fig. 11.23
130
În geometria euclidiană ((plană) Euclid – matematician grec, anul
300 î.c.) noĠiunile fundamentale sunt punctul, dreapta úi planul care
reprezintă un cadru geometric fundamental mai larg faĠă de care se fac
toate consideraĠiile geometrice.
Semiplanul este suprafaĠa care care conĠine mulĠimea nedivizibilă a
punctelor situate de o parte a unei drepte din plan (Fig.11.25).
În cadrul geometriei în spaĠiu care este o subdiviziune a geometriei
euclidiene planul este unul din elementele de bază ale formelor
tridimensionale. În practică se folosesc porĠiuni plane ca suprafeĠe ce
mărginesc diferite forme geometrice.
Planul în spaĠiu se obĠine prin rotirea unei drepte ǻ în jurul unui
punct A al ei, astfel încât să se sprijine pe a altă dreaptă ǻ’ care nu conĠine
pe A (Fig.11.26).
În practică pentru uúurinĠa lucrului planul se consideră delimitat sau
mărginit.
PoziĠia unui plan în spaĠiu este perfect determinată prin:
- o dreaptă ǻ’ úi un punct A care nu se găseúte pe dreaptă;
- două drepte care se intersectează ǻ úi ǻ’;
- două drepte paralele ( caz particular când ǻ Œ ǻ’;
- trei puncte care nu se găsesc pe aceeaúi dreaptă ( A úi două puncte
ce determină pe ǻ’).
[P]
C
B
A
[P]
( )
B 0
M N
A
( )
131
( ) ( )
( ‘)
( )
[P]
A
Fig. 11.26
11.5. Unghiuri
Se pot defini două tipuri de unghiuri: - unghiul plan, Fig.11.27;
- unghiul în spaĠiu, Fig.11.28.
Unghiul (plan) este figura geometrică formată din două semidrepte
cu originea comună úi dintr-una din părĠile planului mărginită de ele.
Punctul comun formează vârful unghiului O, iar semidreptele OA úi OB -
0
laturile lui, (Fig.11.27). Deschiderea unghiului notată în grade ( ) este
spaĠiul cuprins între laturile acestuia.
( )
A
[V] 1
B ȕ
0
2
B
( ) [H]
0 A Fig. 11.27 Fig. 11.28
Punctul comun formează vârful unghiului, A, iar dreptele '1 úi '2 –
0
laturile lui. Deschiderea unghiului măsurată în grade ( ) este
reprezentată de spaĠiul cuprins între laturile unghiului. Se notează cu trei
litere ( ¬ AOB ) astfel încât litera cu care s-a notat vârful să fie la mijloc.
Unghiul în spaĠiu este determinat de două semiplane (Fig.11.28).
132
uneúte cu O, rezultând astfel una din laturile unghiului (ex: OA = 100
mm.). În punctul A se ridică o perpendiculară la OA pe care se măsoară
valoarea AB = OA x tg 270 = 100 x 0,51 = 51. Unind punctul O cu punctul
B rezultă cea de a doua latură a unghiului (OB); unghiul astfel format
( ¬ AOB ) este cel căutat.
B
100 x tg 27 = 51
B
57
R=
17
=
0
27 0 R’
0 17
100 A 0
A
Fig. 11.29 Fig. 11.30
133
în punctul O úi cu o rază oarecare R se intersectează semidreapta Ox în
punctul A iar semidreapta Oy în punctul B rezultând segmentele OA = OB .
Se alege punctul O’ úi se trasează o semidreaptă oarecare O’x’ după care
cu vârful compasului în O’ úi cu o rază egală cu OA se descrie un arc de
cerc care intersectează semidreapta O’x’ în punctul A’. Din punctual A’ se
trasează un arc de cerc cu raza egală cu AB care intersectează primul cerc
în punctul B’. Unind punctul O’ cu B’ úi prelungind construcĠia se obĠine
semidreapta O’y’ astfel încât unghiul ¬ A’O’B’ astfel format este egal cu
unghiul oarecare ¬ AOB dat iniĠial.
B’
B 0’
R
R’
R R’
X
A A’
0 X’
Fig. 11.31
Metoda paralelelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal cu un
unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.32: prin punctul O’’ se
trasează paralele O’’A’’ úi O’’B’’ la segmentele de dreaptă OA úi respectiv
OB, unghiul astfel format ¬ A’’O’’B’’ este egal ca mărime cu unghiul dat
iniĠial ¬ AOB.
B’’
A’’
A Fig.11.32
Metoda perpendicularelor: pentru trasarea unui unghi oarecare egal
cu un unghi dat ¬ AOB se procedează ca în Fig.11.33: se prelungesc
laturile OA úi OB până depăúesc poziĠia punctului O’, după care din
punctul O’ se coboară perpendiculare pe prelungirile laturilor OA úi OB
134
ulterior rezultând unghiul ¬ A’O’B’ egal ca mărime cu unghiul dat iniĠial
¬ AOB.
B B’ A’
A
Fig. 11.33
0
2
P M D1
1
R’ A B
R
B
Q R
F N D2
135
11.5.3.2 ÎmpărĠirea în două părĠi egale a unghiului al cărui vârf
se situează în afara desenului
Pentru împărĠirea în două părĠi egale a unui unghi al cărui vârf se
află în afara desenului se procedează conforn Fig.11.35 astfel: fiind date
laturile D1 úi D2 ale unghiului respectiv printr-un punct F situat pe dreapta
D2 se trasează paralela FR la latura D1; ca atare, această paralelă formează
cu latura D2 un unghi egal cu unghiul dat. Cu vârful compasului în punctul
F úi cu o rază oarecare se descrie un arc de cerc care intersectează
semidreapta FR în punctul Q úi latura D2 în punctul N astfel încât coarda
NQ intersectează latura D1 în punctul M. Se construieúte mediatoarea AB a
segmentului MN care este în acelaúi timp úi bisectoarea unghiului dat
(unghiul dintre laturile D1 úi D2).
136
Fig. 11.36
ConstrucĠia unghiului de 600
Pentru construcĠia cu echerul (având catetele neegale) conform
Fig.11.37, acesta se aúează cu cateta mică suprapusă pe o riglă urmând să
trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 900 format de cele două drepte este
unghiul de 600.
Pentru construcĠia cu compasul conform Fig.11.38 din punctele A úi B ale
unui segment de dreaptă se trasează arcele oarecare de cerc 1 respectiv 2
care se intersectează în punctul O.
Unind punctul O cu punctul A se obĠine unghiul de 600.
137
ConstrucĠie prin ridicarea perpendicularei din vărful unghiului de 600
Conform Fig.11.40 după ridicarea perpendicularei din vărful
unghiului de 600 se face diferenĠa: 900 - 600 = 300, acesta fiind unghiul
căutat.
ConstrucĠie prin ridicarea bisectoarei unghiului de 600
Conform Fig.41 úi a descrierii din paragraful 11.5.3 se construieúte
bisectoarea unghiului de 600, rezultând astfel unghiul de 300.
C B
0
90
0 0
30 60
D
0 A
Fig. 11.42 Fig. 11.43
138
ConstrucĠia unghiurilor de 300, 600 úi 900 cu vârfurile pe cerc
Pentru construcĠia cu compasul a unghiurilor de 300, 600 úi 900 se
procedează conforn Fig.11.43: se trasează un cerc cu raza oarecare R pe
care se alege un punct A; din acest punct se trasează pe circumferinĠa
cercului de trei ori valoarea razei rezultând punctele B, C úi D.
Unind punctul A cu D rezultă diametrul cercului, iar unind punctul B cu
punctele A úi D se obĠin unghiurile de 300, 600 úi 900 astfel; ¬ ADB = 300,
¬ DAB = 600 iar ¬ABD = 900.
ConstrucĠia unghiului de 450
Pentru construcĠia cu echerul (având catetele egale úi două unghiuri
de 450) conform Fig.11.44, acesta se aúează cu una din catete pe o riglă
urmând să trasăm o dreaptă de-a lungul ipotenuzei echerului úi o altă
dreaptă de-a lungul riglei. Unghiul astfel format, mai mic de 900, este
unghiul căutat de 450.
Pentru construcĠia cu compasul unghiul de 450 rezultă úi în urma
construcĠiei bisectoarei unghiului de 900.
139
trasăm o dreaptă de-a lungul catetei echerului isoscel úi o altă dreaptă de-a
lungul riglei. Unghiul mai mic de 900 astfel format este unhiul căutat cu
valoarea de: 300 + 450 = 750.
Fig. 11.46
140
15.5.5.1 ConstrucĠia unui unghi ca sumă a două unghiuri
Pentru construcĠia unghiului ¬ AOD = ș din Fig.11.49 ca sumă a
unghiurilor ¬ AOB= Į (Fig.11.48) úi ¬COD = ȕ (Fig.11.47) se
procedează prin suprapunerea laturii OC a unghiului ¬ COD peste latura
OB a unghiului ¬ AOB.
D
D
B B=C
T
E
E
0 0 0
C A A
E E
0 0 0
C A C=A
Fig. 11.50 Fig. 11,51 Fig. 11.52
11.5.5.3 ÎmpărĠirea unghiului într-un număr oarecare de părĠi
egale
Pentru a împărĠi un unghi oarecare ¬ AOB într-un număr oarecare
de părĠi egale se procedează conform Fig.11.53: cu centrul în vârful O úi cu
141
o rază oarecare se descrie semicercul ABA1, iar cu centrele în punctele A úi
A1, cu raza AA1 se descriu două arce de cerc care se intersectează în
punctul C. Dreapta BC intersectează latura OA în punctul D. Segmentul
AD se împarte într-un număr de părĠi egale (spre exemplu în 7 părĠi egale).
Dreptele ce unesc punctul C cu punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, se prelungesc până
ce intersectează semicercul ABA1 în punctele a, b, c, d, e, f úi care unite cu
vârful O împart unghiul oarecare ¬ AOB în úapte părĠi egale.
B
I J
H
G
F
E
0
A 1 234 5 A1
6 D
C Fig. 11.53
142
B D2
l i nare 1:4 0
In c 90
0 D1
1 2 3 A Fig. 11.54
A 0 B A 0 B
Fig. 11.55 Fig. 11.56
0
360
0
A
Fig. 11.57
143
12. CERCUL
Cercul este locul geometric al tuturor punctelor din plan care se
găsesc la o distanĠă constantă de un punct fix.
Această linie curbă închisă se mai numeúte úi circumferinĠă,
noĠiunea de cerc deosebindu-se de noĠiunea de suprsfaĠă a cercului.
Locul geometric este curba sau suprafaĠa ale căror puncte au toate
aceeaúi proprietate geometrică, definite de anumite relaĠii matematice.
144
Unghiul ( înscris ) în cerc este unghiul care are vârful pe cerc úi
laturile secante ale cercului.
Unghiul la centru ( unghiul cu vârful în centrul cercului) este
unghiul care are vârful în centrul cercului úi laturile raze ale cercului.
Arcul de cerc este partea de pe cerc (circumferinĠă) care este
delimitată de un unghi la centru.
Sectorul circular este partea din suprafaĠa cercului delimitată de
două raze úi un arc de cerc.
Segmentul de cerc este partea din suprafaĠa cercului delimitată de
un arc úi coarda corespunzătoare lui.
Sector circular
Unghi inscris
0 0
Un
la ghi
ce
ntr Segment
u
Arc de cerc circular
Fig. 12.3 Fig. 12.4
145
O de poziĠie dată (se cunosc coordonatele cercului) úi cu deschiderea egală
cu raza R (dată ca valoare) se trasează cercul căutat.
12.2.2 ConstrucĠia cercului când se cunosc două puncte situate pe
cerc úi raza
Pentru construcĠia cercului când se cunosc două puncte situate pe
cerc úi raza se procedează conform Fig.12.6: cu centrul în punctele date A
úi B úi cu raza R cunoscută ca valoare se descriu două arce de cerc care se
intersectează în punctul O numit centrul cercului. În continuare cu vârful
compasului în centrul cercului O úi cu deschiderea egală cu raza R (dată ca
valoare) se trasează cercul căutat.
ObservaĠie: în cazul în care punctele A úi B sunt situate pe o coardă
se obĠin două soluĠii: - două cercuri fiecare cu centrul opus faĠă de coardă;
- un singur cerc atunci când punctele A úi B sunt situate diametral
opus.
R R
A
R B
0 0
146
alege O2 centrul cercului, iar cu raza O2 A sau O2 B se trasează cercul de
rază R2; continuând raĠionamentul rezultă că prin două puncte date se pot
duce o infinitate de cercuri.
R2
R1 C
A R F
1 0 0 R 0
1 2
0 02 A B
R C E
B
147
E
B
C C
A H
A B
0 E F
G
F
D 0
Fig. 12.9 Fig. 12.10
148
rezultând punctele E, F úi G. Unind punctele C, E, F úi G printr-o linie
curbă continuă obĠinem arcul de cerc căutat.
Metoda a-II-a de determinare a unui arc de cerc de rază mare al
cărui centru se află înafara planului cunoscând o coardă AB úi săgeata CD
constă conform Fig.12.12 în: construcĠia dreptei BH perpendiculară pe CB
după care segmentul DB (este jumătatea corzii AB) úi CH se împarte în
acelaúi număr de părĠi egale (ex: 4 părĠi egale) rezultând punctele 1, 2 úi 3
(4 { B) úi 1’, 2’ úi 3’ (4’ { H) care se unesc între ele două câte două 1 cu 1’, 2
cu 2’ úi 3 cu 3’. În continuare se ridică o perpendiculară din B pe CH úi se
împarte în patru părĠi egale rezultând punctele a, b, c úi d care se unesc cu
punctul C; la intersecĠia acestor drepte (Ca, Cb, Cc) cu dreptele 11’, 22’ úi
33’ rezultă punctele E, F úi G. Unind punctele C, E, F úi G printr-o linie
curbă continuă obĠinem arcul de cerc căutat.
C
E
F
R G
A D B Fig.12.11
C d
E c H
F
b
G
a
A D B Fig. 12.12
12.3.4 Determinarea lungimii unui semicerc
Pentru determinarea lungimii unui semicerc se procedează conform
Fig.12.13: se duc două diametre perpendiculare AB úi DE după care cercul
se intersectează în punctul F cu un arc de cerc cu centrul în punctul D úi cu
raza egală cu cea a cercului dat. În continuare se duce tangenta AG la cerc
149
în punctul A, după care se uneúte centrul cercului O cu punctul F úi se
prelungeúte dreapta până intersectează tangenta în punctul C. Din acest
punct se ia pe tangentă un segment egal cu de trei ori raza cercului dat
rezultând punctul H care se uneúte cu punctul B. Segmentul HB este egal
cu ʌR (jumătatea lungimii cercului dat) ceea ce reprezintă valoarea
semicercului căutat.
B
R
0 C E
D E
0
F
30
F
C A H GA D B
Fig. 12.13 Fig. 12.14
12.3.5 Determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda úi un punct
de pe cerc
Pentru determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda AB úi un punct
E de pe cerc (al cărui centru se află înafara planului) se procedează
conform Fig.12.14: se uneúte punctul E cu A úi B după care se ia pe AE
segmentul EF = EB.
Se uneúte punctul F cu punctul B úi se obĠine Į = ¬ EBF. În
continuare se construieúte pe latura AB unghiul ¬ ABC = Į = Į1, iar din
punctul D care se găseúte la jumătatea coardei AB se ridică perpendiculara
DC. Prin intersecĠia perpendicularei DC cu BC se obĠine punctul C astfel
încât segmentul DC va fi săgeata căutată pentru arcul ACB.
12.3.6 Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc
de rază R
Pentru determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc de
rază R se procedează conform Fig.12.15: prin punctele A úi B ale arcului de
150
cerc AB se duce coarda AB subântinsă arcului. Se determină punctul D ca
mijlocul segmentului AB după care se uneúte cu centrul cercului O úi se
prelungeúte până intersectează arcul AB în punctul C punct prin care se
duce tangenta la cerc. Pe prelungirea dreptei OC se ia din punctul C de trei
ori lungimea razei R până în punctul O1. În continuare se duc dreptele AO
úi BO1 care determină pe tangentă segmentul EF care are o lungime
aproximativ egală cu lungimea arcului de cerc AB. ConstrucĠia este
suficient de exactă pentru arce de cerc cu unghiul la centru ȕ până la 800.
01
0
R
D
A B
F C E Fig. 12.15
151
A A I A K
H E
0 0 0
C D C
G F
B B M B L
Fig. 12.16 Fig. 12.17 Fig. 12.18
152
arcele de cerc FD, DB, BC, CE, úi EA se obĠin punctele de pe cerc 4, 6, 8,
10 úi 12. Renumerotând punctele A, F, D, B, C úi E cu 1, 3, 5, 7, 9 úi 11
obĠinem punctele pe cerc 1, 2, 3, ..... 12 puncte care împart cercul dat de
rază R în douăsprezece părĠi egale.
A A N A I
R
E E F
F
0 0 0
M J
C D C D
R R C D
B B L B K
Fig. 12.19 Fig. 12.20 Fig. 12.21
153
C 5 C 10
1 9
1 4 8
2 5
A B A 10
B
F 0 E F 0 E
7
3
2 3 4 6
D D 5
Fig. 12.22 Fig. 12.23
A 7 C 9
1 8
1 6
2 7
0 A 9 H 20 O B G
2 5 E
7 F
C D 3 6
E
3 4 4 5
B D
Fig. 12.24 Fig. 12.25
154
12.4.5 ÎmpărĠirea cercului în nouă úi în douăzeci de părĠi egale
Pentru împărĠirea cercului în nouă părĠi egale se procedează
conform Fig.12.25: se trasează două diametre perpendiculare AB úi CD
după care cu vârful compasului în punctul D úi cu o rază egală cu raza
cercului R se trasează un arc de cerc care intersectează cercul în punctele E
úi F. În continuare cu centrul în punctul C úi cu raza CF se descrie un arc
de cerc care intersectează prelungirea diametrului AB în punctul G, după
care din acest punct cu raza CG se duce un alt arc de cerc care
intersectează diametrul AB în interiorul cercului în punctul H. Segmentul
AH este egal cu coarda care subântinde arcul căutat; acest segment se ia de
nouă ori pe cerc, unul în preluhgirea celuilalt, rezultând punctele 1, 2, 3, 4
.... 9 puncte care împart cercul dat în nouă părĠi egale.
Pentru împărĠirea cercului în douăzeci de părĠi egale se procedează
conform Fig.12.25: se porneúte de la construcĠia anterioară (împărĠirea
cercului în nouă părĠi egale) unde s-a obĠinut segmentul OH. Acest
segment se ia de douăzeci de ori pe cerc, unul în prelungirea celuilat,
rezultând punctele 1, 2, 3, .... 20 puncte care împart cercul dat în douăzeci
de părĠi egale.
155
intersectează cercul în punctele 1’, 2’, 3’, 4’, 5’…11’. Aceste puncte impart
cercul dat într-un număr (în exemplul arătat de 11 părĠi) de părĠi egale.
A
P E
N F
C D
0
M G
L H
K J
B
Fig. 12.26
156
Tangenta
T 2
1 0
157
T
Tangenta
0 T
2
01 02 1
02 0
T’
01 02
0
158
12.5.4 Tangente interioare la două cercuri
Pentru construcĠia tangentelor interioare la două cercuri date de rază
r úi R conforn Fig.12.33 se procedează astfel: din centrul O cu o rază R + r
se trasează un cerc ajutător úi se construiesc tangentele din O’ la acest cerc
în punctele C úi D. În continuare se construiesc paralele la distanĠa r la
aceste tangente ( AA’ úi BB’ ); acestea sunt tangentele interioare la cercurile
date.
ConstrucĠia cu echerul a tangentelor interiore la două cercuri
constă conform Fig.12.34 în aúezarea echerului cu latura cea mai mare pe o
riglă care uneúte centrele cercurilor ( O úi O’ ) astfel încât una din laturile
echerului care formează unghiul drept să treacă prin centrul O. În locul în
care această latură a echerului intersectează cercul (cu centrul în O) se
marchează punctul A. În continuare se translatează echerul de-a lungul
riglei până când aceeaúi latură a echerului trece prin centrul celui de al
doilea cerc (O’) úi se marchează locul unde aceasta intersectează cercul
prin punctul A’. Unind punctele A cu A’ se obĠine tangenta interioară la cele
două cercuri.
1
2 3
159
poziĠionează centrul O1; din acest punct cu raza R1 se trasează un cerc care
intersectează dreapta iniĠială în punctul T. Pe aceeaúi dreaptă úi de aceeaúi
parte a punctului T se măsoară raza R2 obĠinându-se centrul celui de al
doilea cerc ( O2 ). Din acest punct se trasează un cerc cu raza R2 care se
intersectează cu primul cerc într-un singur punct ( T ) care este punctul de
tangenĠă.
Dacă din punctul T se ridică o perpendiculară pe dreapta O1T se
obĠine tangenta comună la cele două cercuri.
R1 R1
R2 Tangenta R2
Tangenta
T 02 01 R1 T R2
01 02
160
Dacă din punctul T se ridică o perpendiculară pe dreapta O1O2 se
obĠine tangenta comună la cele două cercuri.
161
13. RACORDARI
Racordarea este operaĠia de legătură prin intermediul a unu sau
două arce de cerc între: două linii, o linie úi un cerc, două cercuri.
Racordarea este operaĠia prin care două linii dintr-un plan sunt unite
printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre cele două linii [20].
Racordările au la baza construcĠiilor geometrice următoarea
proprietate pe care o are tangenta comună la două cercuri tangente:
tangenta este perpendiculară pe razele celor două cercuri în punctul de
contact, respectiv pe dreapta care uneúte centrele lor.
Regulile racordărilor:
x La racordarea unei drepte cu un arc de cerc, punctul de
racordare T se găseúte la intersecĠia perpendicularei trasate
din centrul cercului pe dreapta respectivă conform Fig.13.1;
x La racordarea a două cercuri sau arce de cerc, punctul de
0
T
90
01 T
02
Fig. 13.1 Fig. 13.2
13.1 Elementele racordării
Elementele racordării conform Fig.13.2 sunt:
x Centrul de racordare ( O ) este centrul arcului de racordare;
x Punctul de racordare ( A ) este punctul de contact între elementele
ce se racordează;
162
x Arcul de racordare ( AB) este arcul de cerc cu care se execută
racordarea.
Centru de
A racordare
0
Arc de
racordare B Punct de racordare Fig. 13.3
163
13.2.1.2 Metoda bisectoarei
Pentru racordarea a două drepte (ǻ1) úi (ǻ2) cu un arc de racordare de
rază dată R conform Fig.13.5 se procedează astfel: se împarte unghiul
format de cele două drepte în părĠi egale úi se trasează bisectoarea după
care se trasează o paralelă la una din cele două drepte la distanĠa R. În locul
de intersecĠie al paralelei cu bisectoarea rezultă punctul O numit úi centru
de racordare. În continuare se trasează din punctul O câte o perpendiculară
pe cele două drepte iniĠiale în punctele A respectiv B numite úi puncte de
racordare, după care cu vârful compasului în O úi cu o rază R=OA=OB se
trasează arcul de racordare AB.
164
Fig. 13.6
Fig. 13.7
165
Fig. 13.8
166
13.2.5 Racordarea a două drepte paralele prin două arce de cerc
fiind date punctele de racordare
Pentru racordarea a două drepte paralele (ǻ1) úi (ǻ2) prin două arce
de cerc fiind date punctele de racordare A1 úi A2 conform Fig.13.10 se
procedează astfel: se trasează dreapta A1A2 pe care se alege un punct
oarecare A3, după care se ridică mediatoarele segmentelor A1A2 úi A2A3 de o
parte úi de alta a dreptei în sens invers. În continuare se ridică
perpendiculare în punctul A1 pe dreapta (ǻ1) úi în punctul A2 pe dreapta
(ǻ2) care intersectează mediatoarele în centrele de racordare O1 úi O2 . Din
punctul O1 cu raza R1=O1A1 se trasează arcul de racordare A1A3, iar din
punctul O2 cu raza R2=O2A2 se trasează arcul de racordare A2A3, acestea
fiind arcele de racordare căutate pentru racordarea celor două drepte
paralele.
167
O1O2 care se intersectează în punctul C’3. Din punctul O1 cu raza egală cu
O1C1 se trasează arcul de cerc C1C3 iar din O2 cu raza egală cu O2C2 se
trasează arcul de cerc C2C3 , arce prin care se racordează paralele (ǻ1)úi
(ǻ2). Din punctul O1 cu raza egală cu O1C’1 se trasează arcul de cerc C’1C’3
iar din O2 cu raza egală cu O2C’2 se trasează arcul de cerc C’2C’3, arce prin
care se racordează dreptele paralele (ǻ’1) úi (ǻ’ 2) care sunt paralele cu
dreptele (ǻ1)úi (ǻ2).
Fig.13.11 Fig.13.12
168
13.3.2. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de
racordare de pe dreaptă
Pentru racordarea unei drepte (ǻ) cu un cerc de rază oarecare R1
fiind dat punctul de racordare de pe dreapta A conform Fig.13.13 se
procedează astfel: se ridică o perpendiculară pe dreapta (ǻ) în punctual A
pe care se trasează segmental AB=R1 úi se uneúte punctul B astfel
determinat cu centrul cercului O1. Din punctul A se duce o perpendiculară
la AB care intersectează cercul în punctul de racordare C. Unind punctul O1
cu C rezultă dreapta O1C care prelungită se intersectează cu prelungirea
perpendicularei AB în centrul de racordare O2. Cu centrul în punctul O2 úi
cu raza R = O2A se descrie arcul de racordare AC care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat.
Fig.13.13 Fig.13.14
169
tangenta la cerc care se intersectează cu prelungirea razei O1A în centrul de
racordare O2. Din punctul O2 se coboară o perpendiculară pe dreapta (ǻ)
rezultând punctul de racordare C. Cu vârful compasului în O2 se descrie un
arc de cerc cu raza R2=O2C care este arcul de cerc care racordează dreapta
(ǻ) cu cercul dat.
170
Caz particular: unul din punctele de racordare (A) conform Fig.13.16
poate să fie un punct al unei muchii; este cazul frecvent întâlnit în practica
construcĠiilor de maúini la strunjitra articulaĠiilor sferice. ConstrucĠia este
asemănătoare cazului prezentat anterior (Fig.13.15).
Fig. 13.17
171
13.4 Racordarea a două cercuri
13.4.1 Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată
tangent exterior la cercurile date
Pentru racordarea a două cercuri ( cercul O1 de rază r’ úi cercul O2 de
rază r ) cu un arc de cerc (racordare) dat de rază R tangent exterior la cele
două cercuri conform Fig.13.18 se procedează astfel: din punctul O1 se
trasează un arc de cerc cu raza R+r’ iar din punctul O2 se trasează un alt
arc de cerc cu raza R+r care se intersectează în centrul de racordare O.
Unind punctul O cu O2 rezultă punctul de racordare A iar unind punctul O
cu O1 rezultă punctul de racordare B. În continuare cu centrul în O úi cu
raza egală cu R se trasează arcul de racordare AB care racordează cercurile
O1 úi O2 în punctele A úi B úi este tangent exterior la cercurile date.
r
r’
r’
172
punctul O cu O2 úi prelungind dreapta OO2 aceasta intersectează cercul O2
în punctul de racordare A iar unind punctul O cu O1 úi prelungind dreapta
OO1 aceasta intersectează cercul O2 în punctul de racordare B. În
continuare cu centrul în O úi cu raza egală cu R se trasează arcul de
racordare AB care racordează cercurile O1 úi O2 în punctele A úi B úi este
tangent interior la cercurile date.
r
r’
Fig. 13.20
173
14. CURBE
14.1 Curbe plane
14.1.1 Curbe definite prin arce de cerc
14.1.1.1 ConstrucĠia ovoidului când se cunoaúte axa mică
Curba ovoid este o curbă plană închisă definită de arce de cerc
racordate úi cu centrele situate pe două axe (axa mică úi axa mare) a cărei
formă este asemănătoare cu secĠiunea centrală a unui ou.
Obs: a nu se confunda cu ovoidul ca úi corp solid care are forma unui ou.
Pentru construcĠia ovoidului atunci când se cunoaúte axa mică
conform Fig.14.1 se procedează astfel: fiind dată axa mică AA1 se
determină punctul O ca fiind mijlocul acesteia din care se ridică o
perpendiculară de o parte úi de alta a acesteia reprezentând axa mare. Din
punctul O cu raza r = OA = OA1 se duce un cerc care intersectează axa
mare în punctele B úi B1 astfel arcul ABA1 formează un prim arc de cerc a
curbei ovoid, după care din punctele de racordare A úi A1 se duc arce de
cerc cu raza R = AA1 de cealaltă parte parte a axei mici. Unind punctele A
cu B1 úi A1 cu B1 úi prelungind dreptele astfel obĠinute până intersectează
arcele de cerc anterior construite se obĠin punctele de racordare C úi C1.
Din centrul de racordare B1 úi cu raza r’ = B1C = B1C1 se trasează un arc
(cerc) de racordare la arcele de cerc construite anterior. Figura formată din
arcele de cerc ABA1, A1 C, CC1 úi CA reprezintă curba ovoid căutată.
B
A A1
A 0 A1
B1
C C1 Fig. 14.1
174
14.1.1.2 ConstrucĠia ovalului când se cunoaúte axa mare
Ovalul este curba convexă închisă care are o axă de simetrie úi curba
maximă în punctul de pe axă.
Curba convexă este curba a cărei formă reprezintă în secĠiune dosul
unei scobituri / este arcul de curbă faĠă de care un punct este situat într-o
parte a curbei opusă celei a punctelor faĠă de care arcul este concav.
Curba concavă conform Fig.14.2 este definită prin calitatea unui arc
de curbă, faĠă de un punct exterior A, de a avea, între două puncte P1 úi P2
de pe el, o coardă care să fie intersectată de segmentul de dreaptă care
uneúte punctul A cu orice punct P de pe arc dintre P1 úi P2, într-un punct M
situat între A úi P.
A A1
P1 0’3
C2 C1
M 02 0 01
P AA A1
C’2 C’1
P2 03
Fig. 14.2 Fig. 14.3
175
intersectează în punctele O3 úi O4 (centre de racordare). Prelungiind
dreptele ce unesc centrul O1 cu O3 úi O4 acestea intersectează cercul în
punctele C1 úi C1’ iar prelungind dreptele ce unesc centrul O2 cu O3 úi O4
acestea intersectează cel de al doilea cerc în punctele C2 úi C2’ obĠinând
astfel punctele de racordare C1, C1’, C2 úi C2’.
Din punctele O3 úi O4 se trasează arcele C1’ C2’ úi C1C2 care racordează
arcele de cerc C1’A1C1 úi C2’AC2 obĠinând astfel ovalul căutat.
176
A A1
B B1
D
04 C
04 G
C2 C1 D
F B G B
A 01 02 A1 A 01 A1
0 0 02
B1 C’1 B1
C’2 F E
03
E 03
Fig. 14.4 Fig. 14.5
14.1.2 Spirale
14.1.2.1 Spirale definite prin arce de cerc
Spiralele definite prin arce de cerc sunt curbe plane construite dintr-
o succesiune de arce de cerc racordate între ele úi a cărei formă este
asemănătoare cu secĠiunea centrală făcută printr-o cochilă de melc.
177
14.1.2.1.1 ConstrucĠia spiralei cu două centre
Pentru construcĠia spiralei cu două centre atunci când se cunoaúte
pasul spiralei pe dreapta (ǻ) se procedează conform Fig.14.6 astfel: se
determină punctul O1 ca fiind mijlocul segmentului O2A (pasul spiralei),
după care cu vârful compasului în O1 se trasează un arc de cerc cu raza
O1O2 până în punctul A după care cu vârful compasului în O2 úi cu raza
O2A se trasează un arc de cerc care intersectează dreapta (ǻ) în punctul C,
după care cu vârful compasului în O2 úi cu raza O2C se trasează un alt arc
de cerc până intersectează dreapta (ǻ) în punctul D úi tot aúa prin
alternarea centrelor O1 úi O2 úi prin adăugarea la raza existentă anterior a
unei mărimi echivalente cu jumătate de pas se continuă construcĠia elicei.
178
egală cu OB care intersectează dreapta ǻ3 în punctul C. ConstrucĠia spiralei
se poate continua prin trasarea de arce de cerc succesive din centrele O1,
O2, O3 cu raze egale cu O1C,O2D,O3E respectiv O1F,O2G,O3H.
Fig. 14.8
179
14.1.2.2 Spiralele definite ca rotaĠii
Spirala este locul geometric al poziĠiilor ocupate în plan de un punct
mobil care înaintează după o lege anumită, pe o dreaptă, aceasta având o
miúcare de rotaĠie determinată, în acelaúi sens, în jurul unui punct fix.
Spirala este o curbă plană deschisă a cărei spiră corespunde unei
rotaĠii complete a dreptei, iar distanĠa dintre două spire consecutive se
numeúte pas.
180
intersecĠie A1, A2 .......A8. Cu piciorul compasului în centrul O úi cu raza O1
se descrie un arc de cerc ce intersectează raza OA1 în punctul a1, după care
se descrie un arc de cerc cu raza OA2 în punctul a2 ú.a.m.d. pentru toate
cele opt puncte, iar în final prin unirea punctelor O, a1, a2 ..... a8 se obĠine
spirala căutată (spirala lui Arhimede).
A6
A5 a6
A7
a7
a5
A4 a4 0 123456 7 8 A8
a a1
a3 a2 8
A3 A1
A2 Fig. 14.9
181
Pentru: M2 = S/6 r2 = 6a/S ,
M3 = 2S/6 r3 = 6a/2S ,
M4 = 3S/6 r4 = 6a/3S ,
........................................
Caz general rn = 6a/(n-1)S.
Segmentele astfel obĠinute se iau pe razele corespunzătoare
rezultând punctele II, III, IV, ... etc., prin unirea cărora se obĠine spirala
hiperbolică căutată.
Când M o 0, curba asimptotică se apropie de dreapta CB, iar când M o f,
curba asimptotică se apropie de polul O.
C II Asimptota III B
R4
IV
R3
R5
4
R2 3 R6
V
5
6
D
2 M VI
3
M2
A R1 1 VII 7 R7
0
VIII
8 R
R 12
12 8
9
11
11
10
R9
R
Fig. 14.10
R10
182
simetrie al elipsei (centru). DistanĠa de la focare la centru, OF1=O2F= e,
se numeúte excentricitate liniară sau distanĠă focală.
ProprietăĠi:
x Elipsa are două axe de simetrie: AA’- axa mare úi BB’- axa mică;
x Suma razelor vectoare este egală cu AA’;
x BF=BF’=AA’/2; cu această proprietate se pot determina focarele
elipsei atunci când se cunosc axele ei AA’ úi BB’;
x Tangenta într-un punct M este bisectoarea exterioară a unghiului
FMF’.
Tangenta într-un punct oarecare M al elipsei se obĠine dacă se uneúte
punctul de intersecĠie L al dreptelor AB cu B1M cu punctul E úi se
prelungeúte dreapta EL până intersectează dreapta BD în punctul de
intersecĠie T, care aparĠine tangentei (Fig.14.12). Al doilea punct P al
tangentei se situează la intersecĠia paralelei duse prin punctul L la dreapta
OA cu segmental AD. Normala este perpendiculara MN dusă în punctul M
pe tangenta PT.
Pentru construcĠia elipsei când se cunosc axele AA1 úi BB1 se
procedează conform Fig.14.12 astfel: se trasează cele două axe
perpendiculare la mijlocul lor, după care se construieúte dreptunghiul
CDEF úi se împart segmentele OA1 úi A1C în acelaúi număr de părĠi egale
(de exemplu cinci) rezultând punctele de împărĠire 1, 2, 3, 4 pe OA1 úi 1’,
2’, 3’, 4’ pe A1C. La intersecĠia dreptelor ce unesc punctul B1 cu 1, 2, 3, 4
úi punctul B cu 1’, 2’, 3’, 4’ rezultă punctele G, H, J, C. Se unesc punctele
B, G, H, J, K úi A printr-o dreaptă curbă obĠinându-se astfel un sfert de
elipsă. Se procedează la construcĠii similare (simetrice) faĠă de celelalte
semiaxe obĠinând în final elipsa căutată. ConstrucĠia este cu atât mai exactă
cu cât axele se împart într-un număr mai mare de părĠi.
183
A A1
MF+MF’=AA’=2a E B B1
D T B G C
M
H 1’
B M
I 2’
P 3’
L 0 1 3 K 4’
A A
4 A1
2b
0 A1 2
F F’ N
R
B1
2a E B1 F
Fig. 14.11 Fig. 14.12
14.1.3.2 Parabola
Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de
un punct fix (F) úi de o dreaptă fixă (d) din plan (Fig.14.13).
Parabola este o curbă deschisă cu o singură ramură.
Punctul F se numeúte focar, iar dreapta fixă (d) se numeúte
directoare. DistanĠa de la focar la directoare se notează cu p úi se numeúte
parametrul hiperbolei. Orice paralelă la dreapta directoare pentru o
distanĠă mai mare de p/2 este intersectată de un cerc oarecare cu centrul în
F în două puncte ale parabolei T úi T’ ..... M úi M’. Aceste puncte sunt
simetrice faĠă de perpendiculara pe directoare prin focar. Axa de simetrie
se numeúte axa para-bolei úi atinge parabola în punctul A care are distanĠa
de la directoare la focar egală cu p/2.
ProprietăĠi:
x Parabola are o singură axă de simetrie AA’;
x Vârful A este la gală depărtare de focar úi de directoare;
x Tangenta într-un punct M este bisectoarea unghiului PMP.
184
R
5’
4’ M
R
3’
Q
2’
P
1’
N
B
5 4 3 2 1 A
185
14.1.3.2.2 ConstrucĠia parabolei când se cunosc directoarea úi
focarul
Pentru construcĠia parabolei atunci când se cunosc focarul F úi
directoarea (d) conform Fig.14.15 se procedesză astfel: din punctul F se
coboară perpendiculara BF pe directoarea (d), după care această distanĠă se
împarte în două părĠi egale rezultând vârful parabolei A.
Se prelungeúte dreapta BF care devine axa parabolei, aceasta împărĠindu-se
într-un număr oarecare de părĠi egale cu FB rezultând punctele de împărĠire
1, 2, 3, 4, 5, 6. Prin punctul F se trasează o perpendiculară pe axa parabolei
úi se ia FC = FC’ = FB rezultând punctele C úi C’ ale parabolei.
P R
L M O
P
K
C N
A X
B 1 2 3 4 5 6
C’
K’
L’ M’
O’ P’ R’ Fig. 14.15
Pentru determinarea altor puncte ale parabolei, prin punctele de
împărĠire se trasează perpendiculare pe axă, după care cu centrul în focarul
F úi cu raze egale cu distanĠa de la punctele de împărĠire (1, 2, 3, 4, 5, 6) la
punctul B se trasează arce de cerc care determină pe perpendiculare
punctele de intersecĠie K, L, M, O, P, R úi K’, L’, M’, O’, P’, R’. Prin
unirea punctelor R’, P’, O’, M’, L’, K’, C’, A, C, K, L, M, O, P, R se obĠine
parabola căutată. ConstrucĠia este cu atât mai exactă cu cât axele se împart
într-un număr mai mare de părĠi.
186
14.1.3.3 Hiperbola. ConstrucĠia hiperbolei când se cunosc
distanĠele dintre focare úi dintre vârfuri.
Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care
diferenĠa distanĠelor a două puncte fixe ( F úi F’ ) este constantă
(Fig.14.16).
Punctele fixe F úi F’ se numesc focare, iar segmentele R úi r care
unesc un punct de pe hiperbolă cu focarele se numesc raze vectoare.
DistanĠa 2a trebuie să fie mai mică decât distanĠa dintre focare. Hiperbola
are două axe de simetrie, axa XX’ care trece prin focarele F úi F’ úi axa YY’
care este mediatoarea segmentului FF’. Punctul lor de intersecĠie notat cu
O se numeúte centrul de simetrie al hiperbolei. DistanĠa de la fiecare focar
la centrul de hiperbolă ( OF = OF’= e ) se numeúte excentricitate.
Hiperbola intersectează axa principală XX’ în vârfurile principale A úi A’.
Hiperbola are două asimptote ZZ’ úi WW’ ; aceasta taie perpendicularele pe
axa principală în vârfurile A úi A’.
Q
S
R
P R
R
M
T 1 2 3 4
r
N
2a
P’
R’
S’
Q’
Fig. 14.16
187
ProprietăĠi:
x Hiperbola are două axe de simetrie XX’ úi YY’;
x Hiperbola are două vârfuri A úi A’ astfel încât A A’ = MF’ – MF =
2a ;
x Hiperbola este o curbă deschisă cu două ramuri, care are vârfurile
pe axa principală úi ramurile se apropie la infinit de două asimptote
ZZ’ úi WW’ ;
x Tangenta într-un punct M al hiperbolei este bisectoarea interioară a
unghiului FMF’.
Tangenta într-un punct oarecare al hiperbolei este bisectoarea MT a
unghiului FMF’ format de dreptele ce unesc focarele F úi F’ cu punctul de
tangenĠă, iar normala MN este perpendiculara dusă pe tangenta MT în
punctul M.
Pentru construcĠia hiperbolei când se cunosc distanĠa FF’ dintre
focare úi distanĠa A A’ dintre vârfuri se procedează conform Fig.14.16
astfel: se uneúte punctul F cu F’ úi se prelungeúte acest segment rezultând
axa principală a hiperbolei XX’. Se duce mediatoarea segmentului FF’
notată cu YY’ rezultând ce-a de a doua axă de simetrie, iar punctul de
intersecĠie se notează cu O úi reprezintă centrul de simetrie al hiperbolei.
ùtiind că vârfuile sunt simetrice, acestea se trasează de o parte úi de alta a
punctului O pe axa XX’ astfel încât OA = OA’ = A A’ /2. Pe semidreptele
F’X’ se ia un număr de segmente egale (de exemplu patru) obĠinându-se
punctele de intersecĠie 1, 2, 3, 4, după care se trasează perechi de arce de
cerc cu centrul în F’ de rază A’1 (A’2, A’3, A’4) úi în F de rază A1 (A2, A3,
A4) care se intersectează de o parte úi de alta a axei XX’. Unind punctele
Q’, S’, R’, P’, A’, P, R, S, Q rezultă ramura dreaptă a hiperbolei. Ramura
din stânga se construieúte în mod similar cu observaĠia că arcele de cerc
188
descrise cu centrul în F’ au razele egale cu A1 (A2, A3, A4), iar cele
descrise cu centrul în punctul F au razele egale cu A’1 (A’2, A’3, A’4).
Unind punctele de intersecĠie ale arcelor de cerc rezultă ramura stângă a
hiperbolei. Întraga construcĠie prezentată reprezintă hiperbola căutată.
189
N
0 9
8
a.
3’
2’ 0 1 2 3 4 5 6
1’ 4’
0 R
1
2
5’ 11’ = arc 01
3
90 0 22’ = arc 02
4
5
6 6’
Fig. 14.17 b.
Prin unirea acestor puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorul florarului se obĠine evolventa căutată sau desfăúurata cercului.
În punctul de împărĠire 5 din Fig. 14.17 a. s-a trasat tangenta la
cercul director care este normala la evolventa construită, iar perpendiculara
pe această normală în punctul 5’ este tangenta la evolventă.
190
centru O0 se împart în acelaúi număr de părĠi egale (de exemplu 8)
rezultând punctele de împărĠire 1, 2, ... 8, respectiv 1’, 2’, … 8’.
Se ridică perpendiculare în punctele de împărĠire 1’, 2’, … 8’ după
care se trasează prin centrul cercului generator (O0) o paralelă la AA’ care
intersectează aceste perpendiculare în punctele O1, O2, ... O8. În continuare
prin punctele de împărĠire 1, 2, ... 8 ale cercului generator (O0) se trasează
paralele la dreapta AA’; astfel: arcul de cerc cu centrul în punctul O1 úi cu
raza O11’ intersectează paralela prin punctul 1 la AA’ în punctul A1 (punct
al cicloidei) úi tot aúa luând ca centre succesive punctele O2, O3, ... O8, se
procedează în mod similar pentru obĠinerea celorlalte puncte ale cicloidei
A2, A3, ... A8. Unind aceste puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorul florarului se obĠine cicloida căutată.
4 A4
A3 A5
3 5
00 A2 6 02 03 04 05 06 A6 08
2
0
01 07
A7
A 1 A1 7
A8
8 1’ 2’ 3’ 4’ 5’ 6’ 7’ 8’
ʌd
Fig. 14.18
191
centrul în O0. Pe cercul de rază R se determină arcul (A0A8 = SD0 ) de cerc
egal cu lungimea cercului generator; pentru aceasta se determină unghiul la
centru D0 = 3600 Ro /R. În continuare arcul A0A8 se împarte într-un număr
de părĠi egale (de exemplu 8) rezultând punctele de împărĠire 1’, 2’, … 8’
după care acestea se unesc prin raze cu centrul O.
Se trasează un nou arc de cerc cu raza R + R0 cu centrul în O iar
prelungirile razelor trasate anterior intersectează acest cerc în punctele O1,
O2, ... O8. De asemenea se împarte cercul de rază R0 în opt părĠi egale
rezultând punctele de intersecĠie 1, 2, ... 8, după care se construiesc cerc-
urile concentrice de rază 01, 02, 03, 04 care trec prin punctele 4, 5, 6, 7.
Cercul cu centrul în O1 úi cu raza O11’, intersectează cercul cu
centrul în punctul O úi cu raza O1 în punctul A1 (punct ce aparĠine
elipsoidului) úi tot aúa rezultă punctele A2, ... A8. Unind aceste puncte
printr-o linie curbă continuă trasată cu ajutorul fluorarului rezultă
epicicloida căutată.
A4
A3 A5
03 04 05 06 A6
5 A2 02
4 6 01 07
4’ 5’ 6’
7 2’ 3’ 7’ A7 0 8
3 A 1 1’
00 8’
A8
A0=8
2 1
D0 R
0
Fig. 14.19
192
14.1.4.4 ConstrucĠia hipocicloidei
Hipocicloida este curba descrisă de un punct fix de pe cercul
generator care se rostogoleúte fără alunecare pe interiorul unui cerc
director.
ConstrucĠia hipocicloidei atunci când se cunoaúte D0 diametrul
cercului generator úi R raza cercului director conform Fig. 14.20 este
asemănătoare epicicloidei cu deosebirea că după trasarea cercului de rază
R cu centrul în O úi a celui tangent interior cu acesta în punctul A0 de rază
R0 = D0 /2 cu centrul în O0 se trasează un cerc cu centrul în O de rază
R – R0 pentru determinarea punctelor O1, O2, ... O8.
3’ 4’ 5’ 6’
2’ 7’
A8=8’
1’ 06 A7
A0=8 7 6 02 04 A6
A1
A2 01 03 05 07
08
1 A5
00 A3=5 A4
2
3 4 R
D0
0
Fig. 14.20
193
14.2.1 ConstrucĠia elicei cilindrice
Pentru construcĠia elicei cilindrice când se cunosc diametrul d al
cilindrului úi pasul A’B al elicei conform Fig. 14.21 úi 14.22 se procedează
astfel: se construieúte cercul de diametru d cât úi proiecĠia verticală a
cilindrului, după care se continuă din punctul A cu construcĠia triunghiului
dreptunghic AA’B care are ca laturi lungimea cercului úi pasul elicei iar
unghiul D = AA’B = Pas / S d.
Se împarte atât cercul cât úi lungimea cercului într-un număr de părĠi
egale (de exemplu 8) rezultând punctele de impărĠire 1, 2, ... 8. Prin
punctele de împărĠire a cercului se trasează paralele la generatoarea
cilindrului, iar prin punctele de împărĠire ale lungimii cercului (AA’ ) se
ridică perpendiculare care intersectează dreapta AB cu înclinaĠia D faĠă de
orizontală în punctele 1’, 2’, …8’.
Prin punctele de împărĠire 1’, 2’, …8’ se duc paralele la AA’ care
intersectează paralelele la generatoare în punctele 1”, 2”, …8” puncte care
aparĠin elicei. Unind aceste puncte printr-o linie curbă continuă trasată cu
ajutorului florarului se obĠine elicea cilindrică căutată.
8 8’ 7
7 7’ 6
6 6’ 5
Pas
4 5 5’ 4
4’ 3
3 3’ 2
2 2’ 1
1 1’ 0
6 1 2 3 4 5 6 7 6
5 7 ʌd 7 5
0=8 Pas 8
4 tg Į 4
ʌd 0
3 1
1 3
2
Fig. 14.21 Fig. 14.22
194
14.2.2 ConstrucĠia elicei conice
Elicea conică este curba trasată prin intersecĠia unei drepte antrenate
într-o miúcare elicoidală care alunecă fără frecare în lungul axei unui con
de revoluĠie coaxială cu mărimi proporĠionale unghiului de rotaĠie.
Pentru construcĠia elicei conice când se cunosc conul pe care este
trasată elicea, pasul úi sensul acesteia, conform Fig. 14.23 se procedează
astfel: se reprezintă conul în cele două vederi, după care cercul de diametru
AB se împarte într-un număr oarecare de părĠi egale (de exemplu 8)
împreună cu raza OB. În planul de bază (care cuprinde cercul de bază al
conului) proiecĠia elicei conice este o spirală arhimedică ale cărei puncte I,
II, … VIII rezultă din intersecĠia razelor O1, O2,…O8 duse prin diviziunile
razei OB. În continuare se coboară din vârful S înălĠimea O’S a conului
egală cu pasul elicei care se împarte în acelaúi număr de părĠi egale (de
exemplu 8), rezultând punctele 1”, 2’, …8”. Prin aceste puncte se duc
perpendiculare la axa conului care prin intersectare (perpendicularele úi
paralelele de acelaúi număr) determină punctele de intersecĠie I”, II”,
…VIII”. Unind aceste puncte printr-o curbă continuă trasată cu ajutorul
fluorarului obĠinem elicea conică căutată.
S
1 I’
2
3 II’
IV’ III’4
V’ 5
6
VI’ 7
A’ VII’ B’
H 0’ H’
S’ 6’ VI 7’
VII
V
A 0 B
1
IV I23 456 7
III II
3’ 1’
2’ Fig. 14.23
195
Bibliografie
196
13. Al.Matei, V.Gaba, T.Tacu, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1982;
14. Al.Matei, ú.a., Geometrie descriptivă. Culegere de probleme,
Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1967;
15. J.Moncea, Geometrie descriptivă úi desen tehnic. Geometrie
descriptivă, Bucureúti, Ed. Didactică úi Pedagogică, 1982;
16. J.Moncea, ú.a., Desfăúurarea suprafeĠelor, Bucureúti, Ed.
Tehnică, 1966;
17. A.I.Ostrovski, Geometrie descriptivă, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1953;
18. P.PrecupeĠu, C.Dale, ú.a. Geometrie descriptivă úi desen tehnic,
Partea I. Geometrie descriptivă, Bucureúti, Litografia IPB, 1980;
19. P.PrecupeĠu, C.Dale, Probleme de geometrie descriptivă cu
aplicaĠii in tehnică, Bucureúti, Ed. Tehnică, 1987;
20. R.ğiĠeica, ú.a., DicĠionar politehnic, Bucureúti, Ed. Tehnică,
1967;
21. R. RăduleĠ, ùt. Bălan, Lexiconul Tehnic Român, Bucureúti, Ed.
Pedagogică, 1965;
23. A.Tănăsescu, Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie,
1985;
26. *** Mică Enciclopedie Matematică, traducere după Klaine
197
CUPRINS
GEOMETRIE DESCRIPTIVA
Introducere 7
Cap. 2 Punctul
2.1. Reprezentarea punctului in epură 18
2.2. Punctul in diedre 18
2.3. Punctul in triedre 19
2.4. Puncte situate in planele bisectoare 21
2.5. Puncte situate pe linia de pămint 22
2.6. Puncte situate in planele de proiecĠie 22
2.7. Alfabetul punctului 23
Cap. 3 Dreapta
3.1. Urmele dreptei 26
3.2. PoziĠiile remarcabile (particulare) ale unei drepte 26
3.2.1. Drepte paralele cu planele de proiecĠie 26
3.2.2. Drepte perpendiculare pe planele de proiecĠie 28
3.2.3. Drepte conĠinute in planele de proiecĠie 29
3.2.4. Drepte ce coincid cu una din axele de proiecĠie 30
3.3. PoziĠia relativă a două drepte 31
3.3.1. Drepte paralele 31
3.3.2. Drepte concurente 31
3.3.3. Drepte disjuncte (necoplanare, oarecare) 32
Cap.4 Planul
4.1. Reprezentarea úi urmele planului 33
4.2. PoziĠiile planului în raport cu planele de proiecĠie 34
4.2.1. Plan de poziĠie generală 34
4.2.2. Plane proiectante pe unul din planele de proiecĠie 35
4.2.3. Plane paralele cu un plan de proiecĠie úi perpendiculare 36
pe celelalte două
4.3. Drepte particulare ale planului 38
198
4.3.1. Orizontala planului 38
4.3.2. Frontala planului 38
4.3.3. Dreapta de profil a unui plan 39
4.3.4. Dreapta de cea mai mare pantă 39
4.3.5. Dreapta de cea mai mare inclinaĠie 40
4.4. PoziĠiile relative a două plane 40
4.4.1. Plane concurente 40
4.4.2. Plane paralele 41
Cap.7 Poliedre
7.1. Reprezentare 65
7.2. SecĠiuni plane in poliedre 70
7.2.1. IntersecĠia unui plan cu o prismă 71
7.2.2. IntersecĠia unui plan cu o piramidă 73
7.3. Desfăúuratele unor poliedre mai importante 75
199
Cap.8 Corpuri de rotaĠie
8.1. Reprezentare 79
8.2. SecĠiuni plane în solide de rotaĠie 83
8.2.1. SecĠiunea într-un cilindru circular drept 83
8.2.2. SecĠiunnea într-un con circular drept 84
8.3. Desfăúuratele unor corpuri de rotaĠie mai importante 85
200
CONSTRUCTII GEOMETRIE
201
Cap.12 Cercul
12.1 Elementele cercului 144
12.2 ConstrucĠia grafică a cercului 145
12.2.1. ConstrucĠia cercului când se cunosc poziĠia centrului úi raza 145
12.2.2. ConstrucĠia cercului când se cunosc două puncte situate 146
pe cerc úi raza
12.2.3. ConstrucĠia cercurilor care trec prin două puncte 146
12.2.4. ConstrucĠia cercului care trece prin trei puncte necoliniare 147
12.3. Determinarea grafică a unora din elementele cercului 147
12.3.1. Determinarea centrului unui punct dat 147
12.3.2. Determinarea centrului unui cerc când se dă arcul AB 148
12.3.3. Determinarea arcului de cerc cu centrul în afara 148
planului de lucru cunoscând o coardă úi săgeata
12.3.4. Determinarea lungimii unui semicerc 149
12.3.5. Determinarea săgeĠii când se cunoaúte coarda úi un punct 150
de pe cerc
12.3.6. Determinarea lungimii unui arc oarecare AB al unui cerc 150
de rază R
12.4. ÎmpărĠirea cercului în părĠi egale 151
12.4.1. ÎmpărĠirea cercului în două în patru úi în opt părĠi egale 151
12.4.2. ÎmpărĠirea cercului în trei, în úase úi în douăsprezece 152
părĠi egale
12.4.3. ÎmpărĠirea cercului în cinci úi în zece părĠi egale 153
12.4.4. ÎmpărĠirea cercului în úapte părĠi egale 154
12.4.5. ÎmpărĠirea cercului în nouă úi în douăzeci de părĠi egale 155
12.4.6. ÎmpărĠirea cercului într-un număr oarecare de părĠi egale 155
12.5. Tangenta. Cercuri tangente 156
12.5.1. Tangenta la cerc 156
12.5.2. Tangenta dintr-un punct exterior la cerc 157
12.5.3. Tangente exterioare la două cercuri 158
12.5.4. Tangente interioare la două cercuri 159
12.5.5. Cercuri tangente interior 159
12.5.6. Cercuri tangente exterior 160
12.6. Cercuri concentrice 161
12.6.1. Cercuri concentrice interior 161
12.6.2. Cercuri concentrice exterior 161
Cap.13 Racordări
13.1. Elementele racordării 162
13.2. Racordarea a două drepte 163
13.2.1. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc de rază dată 163
202
13.2.1.1. Metoda paralelelor 163
13.2.1.2. Metoda bisectoarei 164
13.2.2. Racordarea a două drepte cu un arc de cerc fiind dat unul 164
din punctele de racordare
13.2.3. Racordarea a două drepte paralele cu un arc de cerc fiind 165
date punctele de racordare
13.2.4. Racordarea a două drepte perpendiculare cu un arc de cerc 166
de rază dată
13.2.5. Racordarea a două drepte paralele prin două arce de cerc 167
fiind date punctele de racordare
13.2.6. Racordarea a două perechi de drepte paralele egal depărtate 167
între ele prin două arce de cerc fiind date punctele de racordare
13.3. Racordarea unei drepte cu un cerc dat 168
13.3.1. Racordarea unei drepte cu un cerc de rază dată 168
13.3.2. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctul de 169
racordare de pe dreaptă
13.3.3. Racordarea unei drepte cu un cerc fiind dat punctual de 169
racordare de pe cerc
13.3.4. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 170
tangent exterior într-un punct dat de pe cerc
13.3.5. Racordarea unei drepte cu un cerc printr-un arc de cerc 171
tangent interior într-un punct dat de pe cerc
13.4. Racordarea a două cercuri 172
13.4.1. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 172
tangent exterior la cercurile date
13.4.2. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 172
tangent interior la cercurile date
13.4.3. Racordarea a două cercuri cu un arc de cerc de rază dată 173
tangent interior la unul úi exterior la celălalt cerc
Cap.14 Curbe
14.1. Curbe plane 174
14.1.1. Curbe definite prin arce de cerc 174
14.1.1.1. ConstrucĠia ovoidului când se cunoaúte axa mică 174
14.1.1.2. ConstrucĠia ovalului când se cunoaúte axa mare 175
14.1.1.3. ConstrucĠia ovalului când se cunosc axele 176
14.1.1.4. ConstrucĠia ovalului prin metoda dreptunghiului 177
14.1.2. Spirale 177
14.1.2.1. Spirale definite prin arce de cerc 177
14.1.2.1.1. ConstrucĠia spiralei cu două centre 178
14.1.2.1.2. ConstrucĠia spiralei cu trei centre 178
203
14.1.2.1.3. ConstrucĠia spiralei cu patru centere 179
14.1.2.2. Spirale definite ca rotaĠii 180
14.1.2.2.1. ConstrucĠia spiralei lui Arhimede când se cunoaúte 180
pasul spiralei
14.1.2.2.1. ConstrucĠia spiralei hiperbolice când se cunoaúte distanĠa 181
asimptotei faĠă de originea coordonatelor
14.1.3. Curbe conice 182
14.1.3.1. Elipsa. ConstrucĠia elipsei când se cunosc axele 182
14.1.3.2. Parabola 184
14.1.3.2.1. ConstrucĠia parabolei când se cunosc vârful A, 185
axa AX úi un punct M
14.1.3.2.2. ConstrucĠia parabolei când se cunosc directoarea 186
úi focarul
14.1.3.3. Hiperbola. ConstrucĠia hiperbolei când se cunosc 187
distanĠele dintre focare úi dintre vârfuri
14.1.4. Curbe ciclice 189
14.1.4.1. ConstrucĠia evolventei 189
14.1.4.2. ConstrucĠia cicloidei 190
14.1.4.3. ConstrucĠia epicicloidei 191
14.1.4.4. ConstrucĠia hipocicloidei 193
14.2. Curbe în spaĠiu. Elicea 193
14.2.1. ConstrucĠia elicei cilindrice 194
14.2.2. ConstrucĠia elicei conice 195
Bibliografie 196
Cuprins 198
204