1.

Punctul

CAPITOLUL 1
PUNCTUL

1. METODA DUBLEI PROIECŢII ORTOGONALE

Generalităţi

Transformarea coordonatelor unui punct din spaţiul tridimensional în

spaţiul bidimensional (planat1) şi reciproc, adică realizarea corespondenţei
S3S2, a fost rezolvată de matematicianul francez Gaspard Monge2. El a
introdus în sistemul proiecţiei ortogonale un al doilea plan de proiecţie
numit plan vertical de proiecţie [V], perpendicular pe planul [P], care la
rândul lui, a devenit planul orizontal de proiecţie, notat cu [H]. S-a
fundamentat astfel, pe o bază mai solidă, metoda dublei proiecţii
ortogonale.
Figura 1.1 reprezintă cele două plane de proiecţie perpendiculare
între ele, notate cu [H] şi [V], şi un punct spaţial oarecare A. Conform
aceastei metode, unui punct A  S3 îi corespunde acum un bipunct în plan:
- a, numit proiecţie orizontală (situat pe planul [H]),

1
Denumire dată spaţiului cu două dimensiuni de René Descartes,
matematician şi filosof francez (1596 – 1650) în opera: "La Géométrie" (1637).
Este fondatorul Geometriei analitice.
2
Gaspard Monge, geometrician francez (1746 – 1818), autor a numeroase
lucrări: "Traité elémentaire de statique" (1786), "Leçon de géométrie descriptive,
Application de l'analyse à la géométrie des surfaces du premier et du second
degré" (1805), este fondatorul geometriei descriptive. A profesat la Ecole
Polytechnique din Paris.
G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 1
 1. Punctul
- a', numit proiecţie verticală (situat pe planul [V]).
Cele două proiecţii a, a' determină poziţia punctului A din spaţiul
tridimensional. Există o corespondenţă b i u n i v o c ă între mulţimea
punctelor spaţiului şi cele ale planului:
yA  a şi z A  a
S-a realizat astfel transformarea S3  S2 .
Planele de proiecţie [H] şi [V] se intersectează după o dreaptă (Ox),
numită axă de proiecţie sau linia terenului.

V II Vs
a'
I
A X O
X ax O
III
a
Vi IV

Fig. 1.1 Fig. 1.2

Prelungind planele [H] şi [V] dincolo de axa (Ox), se obţine împărţirea

spaţiului tridimensional în patru subspaţii, numite diedre. D i e d r u l
reprezintă unghiul format între două plane care se intersectează. Figura 1.2
prezintă sistemul de numerotare convenţională a diedrelor, de la dreapta la
stânga. Axa de proiecţie împarte fiecare din planele [H] şi [V] în semiplane,
notate convenţional astfel:

[Ha] – semiplanul orizontal anterior;

[Hp] – semiplanul orizontal posterior;
[Vs] – semiplanul vertical superior;
[Vi] – semiplanul vertical inferior.

2 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 1. Punctul
Dacă se roteşte planul [H] în jurul axei (Ox) cu un unghi drept
(fig.1.3), planul [V] rămânând fix, atunci semiplanul [Ha] se suprapune peste
semiplanul [Vi], semiplanul [Hp] se suprapune peste semiplanul [Vs], iar
proiecţiile a şi a' se vor situa în epură pe aceeaşi linie de ordine în raport cu
axa (Ox). Reprezentarea proiecţiilor unui punct prin suprapunerea planelor
de proiecţie se numeşte epură. Sensul rotaţiei planelor este indicat prin
săgeţi. În această rotaţie, proiecţia verticală a' a punctului A rămâne fixă,
iar proiecţia orizontală a se roteşte odată cu semiplanul [Ha], în acelaşi
sens, ajungând pe aceeaşi linie de ordine cu proiecţia verticală a'.

Vs
a'

A
X ax O

a
a
Vi

Fig. 1.3

1.1. Reprezentarea punctului în dubla proiecţie ortogonală

Trecerea la epură conduce la pierderea imaginii spaţiale a

sistemului de plane de proiecţie şi a poziţiei punctului, în schimb, epura
asigură precizie şi uşurinţă în măsurarea reprezentărilor, iar construcţia sa
este simplă. Un punct A din spaţiu, de coordonate x, y şi z, în care:
x – abscisa, reprezintă distanţa faţă de planul lateral [L];
y – depărtarea, reprezintă distanţa faţă de planul vertical [V];
z – cota, reprezintă distanţa faţă de planul orizontal [H],
are determinate în epură proiecţiile a şi a'.

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 3
 1. Punctul
Pentru ca punctele a şi a' din epură să fie proiecţiile orizontală şi verticală
ale unui punct A din spaţiu (fig. 1.4), este necesar şi suficient ca acestea să
se găsească pe aceeaşi linie de ordine faţă de axa (Ox), şi reciproc.
Pentru studierea poziţiilor punctului din spaţiu faţă de reperele
sistemului, se apreciază că observatorul se află situat în primul diedru şi se
stabileşte în mod convenţional că:
Vs
x – abscisa este pozitivă în stânga a'

cota
planului lateral;
X [V] ax O
y – depărtarea este pozitivă în faţa [H]

departare
planului vertical;
z – cota este pozitivă deasupra Vi a

planului orizontal.
Fig. 1.4
În caz contrar, semnul coordonatelor
este negativ. Planele de proiecţie fiind considerate opace, numai punctele
situate în primul diedru sunt vizibile.
Tabelul 1 indică semnul coordonatelor y şi z, ţinând cont de poziţia
punctului în raport cu diferite diedre.
Tabelul 1

Diedrul
I II III IV
Coordonate
Depărtarea (y) +   +
Cota (z) + +  

Figura 1.5 prezintă, conform convenţiilor stabilite, poziţiile unui

punct reprezentat în spaţiu şi în dubla proiecţie ortogonală.
Considerând şi planele bisectoare [B1] şi [B2] ale diedrelor I – III,
respectiv II – IV, spaţiul se împarte în 8 octanţi (fig. 1.6). Planele bisectoare
reprezintă locul geometric al punctelor de cotă egală cu depărtarea, în
valoare absolută.

4 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 1. Punctul

I II
A a'
a' A 0 0

a a ax
ax

a'
X

X
a'
a
[V] ax [V]
X 0 X 0
[H] [H] ax
DIEDRUL I a DIEDRUL II
0 0

a ax
ax a

A a'

a' A
X

III IV
a

[V] ax [V] ax
X 0 X 0
[H] [H]
DIEDRUL III DIEDRUL IV a
a' a'

Fig. 1.5

Poziţiile caracteristice pe care un anumit punct le poate ocupa în

spaţiu (în cei 8 octanţi, pe semiplanele de proiecţie, pe planele bisectoare
şi pe axa (Ox)) se numeşte alfabetul descriptiv al punctului.

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 5
 1. Punctul
Z

II I

1]
[B

[B
2 ]
3 2
4 1
-Y Y
5 8
6 7

III -Z IV
Fig. 1.6

Semnele coordonatelor punctelor situate în diedre şi octanţi, precum şi

relaţiile dintre coordonatele y-z sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 2

Diedre I II III IV
Octanţi 1 2 3 4 5 6 7 8
Semnul lui y + +     + +
Semnul lui z + + + +    
Relaţia y-z y>z y<z |y|<z |y|>z |y|>|z| |y|<|z| y<z y>z

2. METODA TRIPLEI PROIECŢII ORTOGONALE

Generalităţi
Dacă în sistemul dublu ortogonal se introduce un al treilea plan de
proiecţie, numit plan lateral [L], perpendicular pe planele [H] şi [V], se

6 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 1. Punctul
formează sistemul triplei proiecţii ortogonale. Linia de intersecţie a două
plane de proiecţie se numeşte axă de proiecţie. Intersecţiile planelor [H], [V]
şi [L] luate două câte două, generează axele sistemului. Deci, se poate
scrie că:

[H] ∩ [V] = (Ox), Z

[H] ∩ [L] = (Oy), II VI

[V] ∩ [L] = (Oz). V -Y

I V
Intersecţia celor trei axe de
X -X
proiecţie determină originea sistemului O

III
de referinţă notat cu O. Unghiul format
de trei plane concurente se numeşte Y

IV VIII
unghi triedru. Spaţiul este divizat de -Z

planele [H], [V] şi [L] în opt subspaţii,

Fig. 1.7
numite triedre, numerotate convenţional
de la dreapta la stânga (fig.1.8).
Un punct M din spaţiu se proiectează ortogonal pe planele [H], [V] şi
[L] în punctele m, m' şi m".
Pentru a determina în epură cele trei proiecţii, se procedează astfel:
- se roteşte planul [H] în jurul axei (Ox), apoi planul [L] în jurul axei
(Oz), până ce aceste două plane se suprapun peste planul [V] (fig.1.8) sau,
z z(-y)
z
V mz V L
m' mz m'' m' mz m''
m'
M m''
x mx O x mx O my1 y1
x mx O my1
y1(-x)
m my m my m my

H y(-z)
y y
a b c

Fig. 1.8
G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 7
 1. Punctul

- se roteşte planul [V] în jurul axei (Ox) şi planul [L] în jurul axei
(Oy), până ce aceste două plane se suprapun peste planul [H] (fig. 1.9).
z z(-y)
z
V V
m' mz m' mz m' mz

M m''
x mx O x mx O mz1 x mx O mz1 z1
z1
m my m my m my
m'' m''

H L y(-z)
y y
a b c

Fig. 1.9

Cele două reprezentări sunt posibile şi corecte dar, în practică, se

foloseşte prima variantă , pentru a nu reprezenta vederea laterală
răsturnată.
Cele trei proiecţii m, m' şi m" reprezintă punctul M din spaţiu dacă:
- proiecţiile m şi m' se află pe aceeaşi linie de ordine mm',
perpendiculară în mx pe axa (Ox);
- proiecţiile proiecţiile m' şi m'' se află pe aceeaşi linie de ordine
m'm'', perpendiculară în mz pe axa (Oz);
- distanţa de la m la (Ox) este egală cu distanţa de la m'' la axa
(Oz), ceea ce se exprimă grafic în epură prin arcul de cerc my-my1 .
Figura 1.10 redă în spaţiu şi în epură, reprezentarea punctului în
fiecare din cele opt triedre, iar variaţia semnelor coordonatelor descriptive
x, y şi z este prezentată în tabelul 3.

8 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 1. Punctul
Tabelul 3
Semnul
Triedrul coordonatelor
X Y Z
I + + +
II +  +
III +  
IV + + 
V  + +
VI   +
VII   
VIII  + 

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 9
 1. Punctul
TI z z TV

a' az
ez e'

A e'' E
a''
x ax O O e-x -x

ay ey e
a

y y
z(-y) z(-y)

a' a'' ez e'' e'

az

x(-y1) ax O ay1 y1(-x) x(-y1) O ey1 e-x y1(-x)

a ey e
ay
y(-z) y(-z)

T II T IV
-y -y z
z f'' F

B
b''
bz fz f'
b' f-y f
b b-y
x bx O f -x -x
O

z(-y) z(-y)
b' b'' fz
bz f'' f'

f -y f
b b-y
x(-y1) O y1(-x) x(-y1) f - y1 O f-x y1(-x)
bx b-y1
y(-z) y(-z)

Fig. 1.10
10 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 1. Punctul
T III -y -y T VII

g-y g
c c-y

x cx O g-x -x
O
c''
C g''
G
c' c-z
g-z g'

-z -z
z(-y) z(-y)
c c-y g
g-y

x(-y1) cx c-y1 O y1(-x) x(-y1) g-y1 O g-x y1(-x)

g'' g-z g'

c-z
c' c''
y(-z) y(-z)

T IV T VIII
x O O h-x -x
dx
hy h
d' d-z dy h'
d h-z

D d'' y h'' H
y
-z -z

z(-y) z(-y)
x(-y1) dx O dy1 y1(-x) x(-y1) O hy1 h-x y1(-x)

d' d-z d'' hy h

d h'' h'
dy h-z
y(-z) y(-z)

Fig. 1.10 (continuare)

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 11