CAPITOLUL 2

DREAPTA (continuare)

5.3. Conţinută în planele de proiecţie

- Dreapta conţinută în planul [H] (fig. 2.14a) este o dreaptă de nivel
de cotă egală cu 0.
z

z
x (d') a' O (d'')
x (d') a' O a'' y1

(d (D)
(D) '') (d
 (d) )
a'' ay
Aa Aa
y
y

Fig. 2.14a

- Dreapta conţinută în planul [V] (fig. 2.14b) este o frontală de

depărtare egală cu 0.

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 1
 z

V z

Aa' a''
(d'')
Aa'
a''

d')
(d'')

d')
()

(
(D
(d)

)
x

(D
O (d)
a x
a y1

y
y

Fig. 2.14b

- Dreapta conţinută în planul [L] (fig. 2.14c) este o dreaptă de profil

de abscisă egală cu 0.

z z
(D
V )
(d') (d
(d') ')
Aa''
a'
(D)

a'
(
d'')

x O ay1 [L]
x O y1
Aa''
(d (d)
)
a
a
y
y

Fig. 2.14c

5.4. Conţinută în planele bisectoare

- Dreapta conţinută în planul bisector [B1] (fig. 2.15a) are proiecţiile
(d) şi (d') simetrice faţă de axa (Ox), iar urmele sale au proiecţiile
confundate într-un punct situat pe axa (Ox), h  h'  v  v'  (Ox);

2 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 - Dreapta conţinută în planul bisector [B2] (fig. 2.15b) are proiecţiile
(d) şi (d') confundate, (d)  (d'), iar urmele sale, de asemenea, au proiecţiile
confundate pe axa (Ox), h  h'  v  v'  (Ox).

a' aa'
[B1] [B2]

')
(d
)

')
(d
(d

x hh'vv'  ax ax
O x O
 hh'vv'
(d
)

a a b

Fig. 2.15

a'

')
(d

x hh'vv'  ax O

(d
)

Fig. 2.16
5.5. Concurentă cu axa (Ox) (fig. 2.16), are proiecţiile orizontală
(d) şi verticală (d'), nesimetrice faţă de axa (Ox), iar urmele lor sunt
confundate pe axa (Ox), h  h'  v  v'  (Ox) .

6. POZIŢIILE RELATIVE A DOUĂ DREPTE

Două drepte (D1) şi (D2) se pot găsi în spaţiu în una din următoarele
poziţii:
- drepte paralele, (D1) ║(D2); caz particular, (D1) ≡ (D2);
- drepte concurente, (D1) ∩ (D2); caz particular, (D1)  (D2);
G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 3
 - drepte oarecare (disjuncte).

b'
6.1. Drepte paralele
)
Teoremă: pentru ca două ( d 2'
(d1')
drepte (D1) şi (D2) să fie paralele este
a'
necesar şi suficient ca proiecţiile de
acelaşi nume ale lor să fie paralele,
x O
respectiv (d1)║(d2) şi (d1')║(d2') şi
reciproc (fig. 2.17). Dacă, în epură, b
proiecţiile corespunzătoare a două ( d 2)
drepte sunt paralele între ele, rezultă
că acestea reprezintă două drepte (d1) a
paralele între ele în spaţiu.
Fig. 2.17
Fac excepţie de la această
regulă dreptele de profil pentru care paralelismul trebuie demonstrat şi pe
planul lateral [L] (fig. 2.18).
z z
b' b'' b' b''
(d
c''

)
(d2') 2 '') c'

(d1''
a' a'' (d1')
(d2') (d2
a' '')
(d a''
(d1') 1'' d''
) d'
x O x O
y1 y1
a c
a
(d1) (d1)
b b
(d2) (d2)
d
y y
a b

Fig. 2.18





4 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 6.2. Drepte concurente
Teoremă: pentru ca două drepte (D1) şi (D2) să fie concurente în
spaţiu într-un punct I, este necesar şi suficient ca proiecţiile punctului de
intersecţie să fie situate pe aceeaşi linie de ordine faţă de axa de proiecţie
(fig. 2.19). Fac excepţie de la această regulă dreptele de profil a căror
intersecţie cu alte drepte trebuie verificată şi pe planul lateral (fig. 2.20).
z

(d
(d (d 1')

1 ''
)
2 ')
a''
a'
i'
) i''
(d 1 ' i'
')
(d
2 ') b' b'' (d 2 '

x O x O
y1
(d
1) b
(d 1)

)
(d 2) i a (d2

y
Fig. 2.19 Fig. 2.20

6.3. Drepte perpendiculare

Dreptele perpendiculare sunt drepte concurente care formează un
unghi de 90° între ele (fig. 2.21). Unghiul drept se proiectează ortogonal tot
ca un unghi drept, cu condiţia ca acesta să aibă o latură paralelă cu unul
din planele de proiecţie. Dreapta (D2)(d2, d2') este paralelă cu planul [V],
deci condiţia de perpendicularitate a celor drepte (D1) şi (D2) va fi pusă în
evidenţă prin proiecţia pe planul vertical [V].

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 5
 6.4. Drepte oarecare
Dreptele care nu sunt nici paralele, nici concurente se numesc
disjuncte sau oarecare. Acest fapt se evidenţiază în epură prin aceea că,
punctul de intersecţie a proiecţiilor orizontale (d1) şi (d2) nu se găseşte pe
aceeaşi linie de ordine cu punctul de concurenţă a proiecţiilor verticale (d1')
şi (d2') (fig. 2.22).

i'2

(d 1
k'1k'2

')
i' (d1')
(d2')
i'1

' )
(d2
x O
x O
k1 (d1)
(d1
)
(d2) i
i1i2 (d2)
k2

Fig. 2.21 Fig. 2.22

Problema care se pune în cazul dreptelor oarecare este de a stabili

care este poziţia lor relativă (care se află în faţa respectiv, deasupra
celeilalte drepte). Problema se rezolvă comparând depărtările şi cotele
unor puncte situate pe cele două drepte.

6 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 CAPITOLUL 3
PLANUL




1. REPREZENTARE
Generalităţi
Planul este o suprafaţă nelimitată, determinat de:
- două drepte concurente (fig. 3.1a);
- două drepte paralele (fig. 3.1b);
- o dreaptă şi un punct exterior acesteia (fig. 3.1c);
- trei puncte necoliniare (fig. 3.1d).
Această modalitate de reprezentare, deşi corectă, nu este
sugestivă, de aceea, în geometria descriptivă planul se reprezintă fie prin
elementele care îl determină, fie prin urmele sale. Din punct de vedere
analitic, ecuaţia unui plan este Ax + By + Cz +D = 0.

2. URMELE PLANULUI
Definiţie: Dreptele de intersecţie dintre un plan oarecare [P] şi
planele de proiecţie se numesc urme. În figura 3.2 s-a reprezentat, spaţial
şi în epură, planul de poziţie generală [P], notând cu (Ph), urma orizontală
şi cu (Pv), urma verticală. Intersecţia urmelor (Ph) şi (Pv) este punctul Px,
situat pe axa de proiecţie (Ox).

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 7
 ( d '2 )
i'
(d'1) (d '1 )
)
(d'2
x x

(d1)
(d2)
i
) (d2)
( d1
a b
b'
a' c'
(d')
a'

x ax x ax bx cx

(d ) a
c

a
c d
Fig. 3.1


v)
(P
)
(Pv

[P] Px
x
o

(P h
Px (Ph) )
x
y


Fig. 3.2
8 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 2.1. Determinarea urmelor planului
Fie planul [P] dat prin două drepte paralele, (D1)║(D2) (fig.3.3a) sau
două drepte concurente, (D1) ∩ (D2) (fig. 3.3b). Pentru a determina în epură
urmele planului, se construiesc mai întâi urmele orizontale - h1 şi h2, şi cele
verticale - v1' şi v2', ale dreptelor considerate, prin care se trasează apoi
urmele planului. Rezultă că h1, h2  (Ph) şi v1', v2'  (Pv).

v2'V2

v1'V1

2')
(d
)

1')
(Pv
x Px (d
h1' h2' v1 v2
0
)
(d1 )
(d2
h1H1
h2H2 (Ph
)
a 
Fig. 3.3a

G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 9
 v1'V1

)
(Pv
1 ')
v2'V2 (d
i' (d2')
x Px v2 h1' h2' v1
0
i (d1)
(d2
h1H1 )
(Ph
b h2H2 )

Fig. 3.3b
Dacă planul este definit de o dreaptă şi un punct exterior sau de trei
puncte necoliniare, problema determinării urmelor planului se reduce la
unul din cazurile expuse anterior.

2.2. Urma laterală a planului

În sistemul triplu ortogonal de proiecţie, dreapta de intersecţie dintre
planul [P] şi planul lateral de proiecţie [L] reprezintă urma laterală a
planului, notată cu (Pl). În epură, urma laterală (fig. 3.4) se determină cu
ajutorul punctelor Py şi Pz, de intersecţie a planului [P] cu planele de
proiecţie [L] şi [H], respectiv [V] şi [L].

10 G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ
 Pz
Pz
(Pv)
(Pv)
[P] (Pl)
x Px (Pl) Px Py1 y1

(Ph)
Py
Py


Fig. 3.4

3. DREAPTĂ ŞI PUNCT CONŢINUTE ÎN PLAN

Teorema 1: O dreaptă (D)(d,d') aparţine unui plan [P] (fig.3.5), dacă are
urmele situate pe urmele corespunzătoare ale planului 1: h (Ph) şi v' (Pv).
Teorema 2: Un punct A(a,a') aparţine planului [P], dacă este situat pe o
dreaptă (D) conţinută în plan (fig.3.5).

v'V

) a'
(Pv
')
(d

x Px h' v

( d) a

hH
(Ph)

Fig. 3.5



Axiomă: dacă două puncte ale unei drepte se află într-un plan, atunci
toate punctele ei sunt aşezate în acel plan şi dreapta este conţinută în plan.
G EO ME T RI E D E SC RI PT I VĂ 11