Seminar 4

Legea lui Hooke generalizată

4. Probleme plane.
4.1 Ecuatiile teoriei elasticitătii. Integrarea lor.
4.2 Aplicatii în coordonate carteziene
4.3 Încovoierea grinzilor, tensiuni şi deformatie

Reprezintă relațiile dintre deformații și tensiuni,


  x 
1
E
 x   ( y   z ) 
; ( a )  xy 
1
G
 xy 
2(1   )
E
 xy ; (d)
 1
 
 y   y  ( z   x ) ; (b)  yz   yz 
E
1
G
2(1   )
E
 yz ; (e) (1)

 z E z
 x y 
  1   (   ) ; (c)   1   2(1   ) 
xz
G
xz
E
xz (f )

respectiv între tensiuni și deformații

 E
 x   V  2G x ; (a )  xy  G xy  2(1   )  xy ; (d )

 E
 y   V  2G y ; (b)  yz  G yz   yz ; (e) (2)
 2 (1   )
    2G ; (c)   G  E  (f )
 z V z xz xz
2(1   )
xz

unde
 E
 . (3)
(1   )  (1  2 )

Fiind cunoscute tensiunile și caracteristicile materialului se pot determina deformațiile și invers

fiind determinate deformațiile se poate calcula deformația de volum

V  x  y  z . (4)

Dacă starea de tensiune este dată prin tensiunile principale se obțin deformațiile principale
 1
1  E 1  ( 2   3 ); (a )
 1
 2   2  ( 3   4 ) (b) (5)
 E
 3  1  3  (1   2 ) (c)
 E
și invers dacă sunt cunoscute deformațiile principale legea lui Hooke este
  1   V  2G1; (a )

 2   V  2G 2 ; (b) (6)
    2G ; (c)
 3 V 3

Aplicația Starea de tensiune într-un punct dintr-un corp solicitate este

 50 40  20

T    40  30 0 MPa
 20 0 80
Să se determine deformaţiile specifice în direcţiile x, y şi z dacă E = 2.105 MPa şi   0,3 .
R: i) Din ecuaţiile (2,a,b,c.)

1

 x   x  ( y   z ) 
E
1
2 105
50  0.3(30  80) 

1

 y   y  ( z   x ) 
E
1
2 105
 30  0.3(80  50) 

1

 z   z  ( x   y ) 
E
1
2 105
80  0.3(50  30) 
ii) care sunt componentele de lunecare

Stare plana de tensiune

Relaţia intre E şi G
Se consideră un element al materialului supus la tracţiune de tensiune  0 şi la compresiune cu  0
în direcţie reciproc perpendiculară (Fig.) . Tensiunile normale şi tangenţiale pe un plan înclinat la
45o sunt:    o şi   0 . Deformaţiile liniare sunt definite de
1 
 x   x  y    o  o  
1 1
o ;
E E E
1 
 y   y  x     o  o   
1 1
o .
E E E

Lucrul mecanic va fi

1 1 1  2
L   o x   o y  o
2 2 E

În starea de forfecare pură, lunecarea va fi

 xy   o / G iar lucrul mecanic
1  o2
L   o xy  .
Fig. 2201e 2 2G

1   2  o2
Întrucât starea de tensiune este echivalentă, valoarea lucrului mecanic o  conduce la
E 2G
E
G
2(1   )
Un corp cu un câmp plan de tensiune are proprietăţile E, ν şi are următorul câmp de
deplasări:
u(x,y) = ax3 – bxy2; v(x,y) = cx2y – dy3,
unde a, b,c şi d sunt constante: Să se determine următoarele:
a) componentele deformației;
b) tensiunile σx, σy şi τxy ca funcţii de x şi y;
c) rotaţia corpului la x = 2 şi y = 1;
d) este câmpul deplasării compatibil?
E E
R:  x   (3a  c) x 2  (b  3 d ) y 2  ;  y 
2 
(c  3 a) x 2  (3d  b) y 2  ;
2 
1  1 
E
 xy  (c  b) xy ; b) ω(2,1) = 2(b + c); c) Câmpul de deplasări este compatibil.
1 

Pentru o placă subţire fără forţe de volum, starea de tensiune este dată de relaţiile
σx = ay3 + bx2y – cx; σy = dy3 – e; τxy = fxy2 + gx2y – h;
unde a, b, c, d, e, f, g şi h sunt constante. Ce relaţii există între constante astfel ca
câmpul de tensiune să satisfacă condiţiile de echilibru şi de compatibilitate?

Un corp cu un câmp plan de tensiune are proprietăţile E = 2,1.105 MPa, ν = 0,3 şi are
următorul câmp de deplasări:
u(x,y) = 30x2 – 10x3y + 20 y3 mm; v(x,y) = 10x3 + 20xy2 + 5y2 mm
unde x şi z sunt în metri. Să se determine tensiunile şi rotaţia corpului la x = 0,050 m
şi y = 0,030 m. Este câmpul de deplasare compatibil?
R: σx = 706 MPa, σy = 254 MPa; τxy = 7,91 MPa, ω = 52,4 μrad, compatibil.

Să se determine câmpul de deplasări ale consolei de secţiune dreptunghiulare b x 2h

şi lungime ℓ încărcată cu o sarcină uniform distribuită.
p
R: u ( x, y )  5 x 3 y  5(2   ) xy 3  3(2  5 )c 2 xy  10 c3 x  (5 2  9c 2 )y  10 c3  ;
30 EI z
p  5 x  5(1  2 ) y  30 x y  6(8  5 )c x  6(5  2 )c y  4(5  9c )x  
4 4 2 2 2 2 2 2 2 2

v ( x, y )   
120 EI z  40c3 y  15 4  6(2  5 )c 2  2 

Aplicaţia 3.10 Un element din o problemă în starea plană de tensiune este supus la
tensiunile  x  160 MPa ;  y  60 MPa ,  xy  40 MPa . Să se determine:
i) tensiunile şi planele principale;
ii) tensiunile pe un element rotit cu 45o şi
iii) tensiunile tangenţiale maxime.
R: i) 0  19,330 ;  1  174,03 MPa ;  2  45,97 MPa
ii)  x '  150 MPa ;  y '  70 MPa ;  x 'y '  50 MPa ;
iii) unghiul planului pe care se găseşte tensiunea tangenţială maximă este
1  16,330  450  64,530 iar tensiunea tangenţială maximă  max  64,03 MPa. Mai
mult se găseşte  x '  1   y '  110 MPa
  1
O rozetă dreptunghiulară este montată pe o piesă la 0o, 45o și 90o indică deformațiile
specifice
 0  5 10 4 ;  45  2 10 4 ;  90  3 10 4 .
Să se calculeze:
i) deformațiile specifice carteziene  x ,  y și  xy unde axa x este la zero grade;
ii) deformațiile principale 1 și  2 ;
iii) direcțiile deformațiilor principale;
iv) tensiunile principale pentru E  2 105 MPa și   0,3 .
Soluție: i) se pleacă de la relațiile
 0   x ; (a )  x   0  5 10 4 ;
 1 1 1  4
 45   x   y   xy ; (b)  y   90  3 10 ;
 2 2 2   12 10  4.
  90   y ; ( c )  xy
ii) deformațiile principalevor fi
  1
 1, 2  x y  1   2 2   xy2  4 10  4  6 10  4 ; 1  10 10 4 ; 1  2 10 4 .
2 2
iii) orientarea axelor de deformațiilor principale sunt date de soluțiile ecuației
trigonometrice
 xy 12 10 4
tg 2    6 2 '  arctg(6)  80,54o
 x   y 5 10  3 10
4 4

de unde  '  40,27 o și  ' '   '90 o  49,73o .

Când se substituie  ' în expresia
    1
 x '  x y  x y cos 2 '  xy sin 2 ' 
2 2 2
 4 10  10 sin( 80,54 )  6 10 4 sin( 80,54 o )  2 10  4   2 ,
4 4 o

adică 1   ' '  49,73o și  2   '  40,27 o .

1 
E
1  2
1  2   2 105
1  0,3 2
 
10 10  4  (0,3)  (2 10  4  108,46 MPa ;

2 
E
1  2
 2  1   2 105
1  0,3 2
 
(2 10  4 )  (0,3)  (10 10  4 )  11,54 MPa .

Consola arătată în figura 06a are secţiunea dreptunghiulară b x 2h. Se cere:

a) folosind relaţia σx = - Myy/Iz, demonstrati că σx = px3y/(6ℓIz);
b) să se determine τxy(x,y) şi σx (x,y) folosind ecuaţiile de echilibru (.);
c) arătaţi dacă sau nu rezultatele de la punctele a şi b furnizează un câmp de
deplasări compatibil.
Aplicaţia 3.5 Să se determine relaţia între constantele ao, a1, bo, b1, co, c1 şi c2 astfel
ca starea de deformaţie reprezentată prin:

 x  ao  a1 ( x 2  y 2 )  x 4  y 4 ;  y  bo  b1 ( x 2  y 2 )  x 4  y 4 ;
 xy  co  c1 xy ( x 2  y 2 )  x 4  y 4

să exprime o stare admisibilă de deformaţie.

Rezolvare: Deformaţiile  x ,  y şi  xy se introduc în ecuaţia de continuitate (5.7).
Rezultă c1 = 4 şi a1  b1  2c2  0 .

Aplicaţia 3.6 Se consideră, starea de tensiune dintr-o lamelă de formă triunghiulară

cu încărcare distribuită liniar. Tensiunile sunt definite de relaţiile

 a2 a3  a2
x   2
x  2 y ;  y   x ;  xy   y.
b b3  b2

Să se verifice dacă aceste tensiuni verifică ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale

teoriei elasticităţii când  , a şi b sunt mărimi constante.
Rezolvare: Ecuaţiile de echilibru static sunt verificate de către funcţiile care definesc
starea de tensiune dacă, se neglijează forţele de volum.

O consolă are aplicat în capătul liber un moment M. Rezistenţa materialelor dă pentru

tensiuni relaţiile: σx = - Mz/Iz; σy = τxy = 0. Să se determine câmpul de deplasări
u(x,y) şi v(x,y). Să se compare v(x,0) şi φ(x,0) cu cele determinate din rezistenţa
materialelor.
Baraj cu secţiune triunghiulară
Într-o secţiune curentă există încovoiere cu compresiune iar forţele exterioare
acţionează pe faţa verticală ceea ce impune ca tensiunile normale sunt funcţii liniare
de x şi y. Relaţiile (.)

Probleme
Se consideră funcţia F(x,y) = ax2y. Să se determine:
i) Dacă este funcţie de tensiune
ii) Determinaţi componentele tensiunii
iii) Determinaţi încărcarea capabilă la o grindă înaltă

Se consideră funcţia de tensiune F(x,y) = ax4 + by4 unde a şi b sunt constante. Să se

determine:
i) În ce condiţie este o funcţie de tensiune?
ii) Determinaţi componentele tensiunii.
Se consideră funcţia de tensiune F(x,y) = axy2 + bxy3 un de a şi b sunt constante. Să
se determine:
i) Dacă este funcţie de tensiune;
ii) Componentele tensiunii;
iii) Încărcarea unei grinzi înalte raportată la sistemul de coordonate xy (fig.)

Problema 3. O grindă dreaptă dreptunghiulară, bxh, de lungime L. Capetele grinzii

sunt definite de către x = 0 şi x = L. Grinda este fixată la x = L. Grinda este supusă la
forţa verticală F în direcţia axei y la axa capătul x = 0. În raport cu teoria elementară a
grinzii, matricea tensiunilor într-un punct în grindă este dată de către
 x  xy  3F 3F  y2 
     ; unde  x   3 xy ;  xy   1  4 2  .
 xy 0  bh 2bh  b 
Arătaţi că matricea tensiunilor satisface ecuaţiile de echilibru Cauchy când forţa de
volum este neglijată.

Fie o bară prismatică solicitată axial cu forța F aplicată în capătul liber. Să se

determine deformațiile și deplasările în dreptul unui punct al barei. Se dau A - aria
secțiunii transversale, mărime forțelor F și E - modulul de elasticitate.
R: Întrucât bara este solicitată axial, din RM se știe  x  F / A iar componentele
 F  F
deformației sunt  x  x  ;  y   z   x   x   ;
E EA E EA
(a) Cîmpul de deplasări este stabilit prin integrarea ecuațiilor
u v w
geometrice  x  ;  y  ;  z  ; după introducerea componentelor deformației
x y z
F F F
u    x dx  x  C1; w    ydy   y  C2 ; w    z dz   z  C3 ;
EA EA EA
unde C1, C2 și C3 constante de integrare care depind de condițiile de contur. Întrucât
bara este fixată la un capăt, u = v = w = 0 la x=y=z=0 se obțin C1 = C2 = C3 = 0. Se
obține
F F F
u ( x , y, z )  x; v ( x, y, z )   y; w ( x, y, z )   z.
EA EA EA
Să se determine câmpul de deplasări datorită încovoierii la consola arătată în figura
06.4.Se cunosc: EIz - rigiditatea de încovoiere, coeficientul de contracție transversală
 ,  - lungimea consolei; F - forța aplicată în capătul liber.

Fig.06.4
Rezolvare: Momentul de încovoiere dat de rezistența materialelor este
M iz   F(   x ) (i) între 0  x   . Neglijând efetul forței tăîietoare T, câmpul de
tensiune va fi:
M y F
 x  iz   (  x ) y; (ii)  y  0; (iii)  xy  0. (iv )
Iz Iz
Câmpul de deplasări, conform legii lui Hooke în plan va fi:
1 F 1 F
 x  ( x    y )  y(   x ) , (v)  y  ( y    x )   y(   x ) , (vi)
E EI z E EI z
2(1   )
 xy   xy  0. (vii) Componentele deformației  x și  y se introduc primele
E
u F v F
două ecuații diferențiale (.)  y(   x ); ( viii)  y(   x ); (ix ) .
x EI z y EI z
Ecuațiile diferențiale cu derivate parțiale (viii) și (ix) sunt integrate. Rezultă
F F 2
u xy( 2  x )  f ( y); ( x ) v   y (   x )  g( x ). ( xi)
2 EI z 2 EI z
unde f(y) și g(x) sunt funcții de integrare. Compatibilitatea funcțiilor f(y) și g(x)
constă în verificarea ecuației de compatibilitate (,ii)
v u  F 2 g( x ) F f ( y)
 xy    0 sau y   x ( 2  x )   0 . Rearenjând
x y 2 EI z x 2 EI z y
termenii în ultima ecuație diferențială cu derivate parțiale rezultă:
g( x ) F f ( y)  F 2
 x ( 2  x )    y .
x 2 EI z y 2 EI z
Întrucât grinda nu este o dreaptă în spațiu, funcția de x și funcția de y numai pentru
corpuri bidimensionale, adică ambi termeni să fie egali cu o constantă,
dg( x ) F df ( y)  F 2
 x ( 2  xx )  C1; ( xii)  y  C1; ( xiii)
dx 2 EI z dy 2 EI z
Integrând ecuațiile (xii) și (xiii), rezultă
F 2 F 3
g( x )   x ( 2  x )  C1x  C2 ; ( xiv ) f ( y)   y  C1y  C3 ; ( xv )
2 EI z 6EI z
unde C2 și C3sunt constante de integrare. Substituind ecuațiile(xiv) și (xv) în (x) și
(xi) conduc la următoarele funcții pentru componentele deplasării:
Fxy( 2  x )  Fy 3  Fy 2 (   x ) Fx 2 (3  x )
u   C1y  C 3 ; ( xvi) v     C1x  C 2 ; ( xvii)
6EI z 6EI z 2 EI z 6EI z
Constantele de integraresunt evaluate folosind condițiile de contur secțiunea este
încastrată la x=y=0 există deplasarea și rotația de corp rigid sunt nulă,
1  v u 
u  v   xy  0 cu  xy     . Aceste condiții conduc la C3=0 la u=0, C2=0 la
2  x y 
v=0 și C1=0 când  xy  0 . Prin urmare , componentele deplasării sunt:
Fxy( 2  x )  Fy 3  Fy 2 (  x ) Fx 2 (3  x )
u  ; ( xviii) v    ; ( xix )
6EI z 6EI z 2 EI z 6EI z
Observații
i) La x = 0 și y  0 din relațiile (xviii) și (xix) se constată că grinda nu este perfect
rigidă. Cauza starea de tensiune nu este cea reală din grindă.
ii) Deplasarea transversală a axei neutre a grinzii, v(x,0), este cea dicutată la cursul
de RM folosind abordarea geometrică pură
Fx 2
v ( x,0)   (3  x ) .
6EI z
dv 1  v u  Fx
iii) Panta este:   ( x ,0)      ( 2  x ) .
dx 2  x y  y0 2 EI z
iv) Secțiunea transversală pentru x nu rămâne plană. Pentru ca secțiunea curentă să
ramână plană trebuie ca deplasarea u să fie funcție liniară de variabila y iar
deplasarea v să nu fie funcție liniară de variabila y.

Câmpul de deplasări pentru o grindă perete subțire arătată în figura 06.4 considerând
âncovoierea este
u  0; v ( x, y) 
F
6EI
 
3x 2  x 3  3y 2 (   x ) ; w( x, y) 
Fy
6EI

6x  3x 2  y 2 
unde: F este forța aplicată, I - momentul de inerție la încovoiere,   lungimea
consolei iar E - modulul de elasticitate longitudinal.
Să se determine:
i) deplasarea verticală în axa barei (x,0);
ii) câmpul de deformații;
iii) câmpul de tensiuni.
Soluție: i) La distaná x , deplasarea transversală (verticală) în axa consolei este
F F 2
v ( x ,0)   (3x 2  x 3 )   x (3  x ) .
6EI 6EI
Relația rotației  xy în orice locație a grinzii este
1  u v 
 xy    
2  y x 
F
6EI

6x  3x 2  3y 2 .
Fx
Panta la y=0 este rotația  ( x )   xy ( x,0)   ( 2  x ) .
2 EI
u F v F
ii) x   (  x )y ;  y    (   x ) y ;
x EI y EI
u v F F
 xy     (6x  3x 2  3y 2 )  (6x  3x 2  3y 2 )  0 .
y x 6EI 6EI
componentele tensiunii vor fi
 
 x  1   2  x   y  
E
(a )

 y 
E
 y   x   ( b)
 1   2

 xy  G xy  E
 xy  0. (c)
 2(1   )
Observații
1. RM conduce la momentul de încovoiere, M i ( x )   F(   x ) în secțiunea curentă x
și la tensiunea normală  x  M i ( x ) y / I unde momentul static Sz   ydA  0 (axa z
A
de încovoiere trece prin centrul de greutate) iar momentul de inerție față de axa de
încovoiere I   y 2dA . Celelante componente ale tensiunii  y  0 iar  xy  TS*z / bI .
A
2.Dacă sunt cunoscute componentele tensiunii sau ale deformației ca funcții de x și y
se pot determina componentele câmpului de deplasări u, v și w. (vezi aplicațiile

Se dau componentele deformației:  x  ay 2  bxy ;  y  a ( x 2  y 2 )  by ;  xy  bxy ;

 z   xz   yz  0 . Care este condiția de compatibilitate a acestor componente ale
deformației.
R: se verifică condiția de compatibilitate.

Se dă câmpul de deformații:  x  ax ;  y  by ;  z  by ;  xy   yz   zx  0 . Săse

determine componentele deplasării.

Deformația unui corp solid este definită de componentele deplasării:

u( x, y)  a (3x 2  2 y) , v ( x , y)  a ( 2 y 2  3 2x ) ; w(x,y,z)=0 unde a este o constantă.
Să se determine:
i) deformațiile principale în punctul (1,1); ii) tensiunile principale în același punct
pentru   1 / 3 .
R: i) componentele deformației sunt obținute cu relațiile (.):
u v u v
x   6ax ;  y   4ay ; xy    4 2a
x y y x
în timp ce celelalte componente sunt nule. Aceasta este o stare plană de deformație.
Folosind relațiile (.) se obțin deformațiile principale
2 2
6a  4a  6a  4a   4 2a 
1, 2       5a  3a ; 1  8a și  2  2a
2  2   2 
ii)

O rozetă, fixată pe o placă subțire, măsoară

deformațiile:  a  104 ,  b  104 și
 c  2  104 . Să se determine: i) starea de
deformație în raport cu sistemul de
coordonate xyz; ii) deformațiile principale și
direcțiile lor.

Fig06b 10a

Trei mărci tensometrice sunt montate în

direcțiile arătate în figura 06b 10b pe
suprafața unei plăci subțiri. Valorile
măsurate ale deformațiilor sunt:  a  105 ,
 b  0 și  c  105 . Să se determine: i)
componenta de lunecare  xy în punctul
respectiv față de axele x și y; ii) Fig06b 10b
valoriledeformațiilor principale și direcțiile
lor.

Cele trei mărci tensometrice mîsoară

deformațiile în trei direcții Oa, Ob și Oc în
punctul O (fig.). Folosind relația
 PQ   x cos2    y sin 2    xy sin  cos
unde  reprezintă unghiul dintre axa x ți
suportul segmentului PQ, să se determine:
i) componentele deformației în raport cu axele
x și y și deformațiile  a ,  b și  c Fig06b 10c