SR en 1999-1-4-2009

ICS 91.010.30, 93.
020

65(1
Martie 2009
67$1'$5'520Æ1
(XURFRG
3URLHFWDUHDVWUXFWXULORUGHDOXPLQLXP
3DUWHD6WUXFWXULGLQWDEOHIRUPDWHODUHFH
Eurocode 9. Design of aluminium structures.

Part 1-4: Cold-formed structural sheeting
Eurocode 9. Calcul des structures en aluminium.

Partie 1-4: Les structures à plaques formées à froid
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 31 iulie 2007

Standardul european EN 1999-1-4:2007 are statutul unui
standard român
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 1999-1-4:2007
This standard is identical with the European Standard

EN 1999-1-4:2007
La présente norme est identique à la Norme européenne

EN 1999-1-4:2007
$62&,$ğ,$'(67$1'$5',=$5(',1520Æ1,$$652
Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316 99 74
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref.: SR EN 1999-1-4:2007 Ediţia 1
Pagina tiparita cu aplicatia InfoStandard (c) 2008 ASRO (www.asro.ro) & SKY PROJECT (www.skyproject.ro).
3UHDPEXOQDĠLRQDO
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1999-1-4:2007. Standardul a

fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN.
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 1999-1-4:2007.

Standardul european EN 1999-1-4:2007 a fost adoptat, iniţial, la 31 iulie 2007 prin notă de confirmare
care este înlocuită de această traducere.
Corespondenţa dintre standardele europene la care se face referire şi standardele române este
prezentată în anexa naţională NA.
67$1'$5'(8523($1
(8523($167$1'$5'
1250((8523e(11(
(8523b,6&+(1250 Februarie2007
ICS 91.010.30; 93.020
Versiunea română
(XURFRG3URLHFWDUHDVWUXFWXULORUGHDOXPLQLX
3DUWHD6WUXFWXULGLQWDEOHIRUPDWHODUHFH
Eurocode 9: Design of Eurocode 9: Calcul des Eurocode 9: Bemessung und
aluminium structures. Part 1-4: structures en aluminium Konstruktion von Aluminium-
Cold- formed structural sheeting Partie 1-4: Les structures á tragwerken
plaques formèes á froid Teil 1-4: Kaltgeformte Profiltafein
Acest standard european a fost adoptat de CEN la 12 noiembrie 2006.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile în
care acestui standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere adresată către Secretariatul Central sau orice membru CEN/CENELEC.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN/CENELEC, în limba
sa naţională şi notificată Secretariatului Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organizaţiile naţionale de standardizare din: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
&(1
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
European Committee for Standardisation
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitee für Normung
&HQWUXGH0DQJHPHQWUXHGH6WDVVDUW%%UX[HOOHV
© 2007 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervate
în lumea întreagă membrilor naţionali CEN
Ref. No. EN 1999-1-4:2007 RO
SR EN 1999-1-4:2007
&XSULQV
Pagina
Preambul…………………………………………………………………………………………………… 4
Anexa naţională la EN 1999-1-4…………………………………………………………………………. 6
1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 7
1.1 Domeniu de aplicare…………………………………………………………………………….. 7
1.1.1 Domeniu de aplicare a EN 1999……………………………………………………………….. 7
1.1.2 Domeniu de aplicare a EN 1999-1-4…………………………………………………………… 7
1.2 Referinţe normative……………………………………………………………………………… 8
1.2.1 Referinţe generale……………………………………………………………………………….. 8
1.2.2 Referinţe privind proiectarea structurilor……………………………………………………..... 8
1.2.3 Materiale şi încercări experimentale pe materiale…………………………………………….. 8
1.2.4 Referinţe privind conectorii……………………………………………………………………… 8
1.2.5 Alte referinţe……………………………………………………………………………………… 8
1.3 Termeni şi definiţii……………………………………………………………………………….. 9
1.4 Simboluri………………………………………………………………………………………….. 10
1.5 Geometrie şi convenţii pentru dimensiuni……………………………………………………… 10
1.5.1 Forma profilelor…………………………………………………………………………………… 10
1.5.2 Forme de rigidizări……………………………………………………………………………….. 10
1.5.3 Dimensiuni ale secţiunii transversale………………………………………………………….. 11
1.5.4 Convenţia de notare a axelor…………………………………………………………………… 11
2 Bazele proiectării…………………………………………………………………………………. 12
3 Materiale…………………………………………………………………………………………. 13
3.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………. 13
3.2 Aliaje structurale din aluminiu………………………………………………………………….. 13
3.2.1 Proprietăţile materialului………………………………………………………………………… 13
3.2.2 Grosimea şi toleranţe pentru grosimi………………………………………………………….. 14
3.3 Conectori mecanici……………………………………………………………………………… 14
4 Durabilitate……………………………………………………………………………………….. 15
5 Analiză structurală……………………………………………………………………………….. 16
5.1 Influenţa rotunjirilor la colţuri……………………………………………………………………. 16
5.2 Proporţii geometrice…………………………………………………………………………….. 17
5.3 Modelarea structurală pentru analiză………………………………………………………….. 17
5.4 Deformarea transversală a tălpii……………………………………………………………….. 18
5.5 Flambajul local şi flambajul prin distorsiune…………………………………………………… 19
5.5.1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 19
5.5.2 Elemente plane fără rigidizări…………………………………………………………………… 19
5.5.3 Elemente plane cu rigidizări intermediare……………………………………………………… 20
5.5.4 Table profilate trapezoidale cu rigidizări intermediare………………………………………… 24
6 Stări limită ultime…………………………………………………………………………………. 31

6.1 Rezistenţa secţiunilor transversale……………………………………………………………... 31
6.1.1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 31
6.1.2 Forţa axială de întindere………………………………………………………………………… 31
6.1.3 Forţa axială de compresiune……………………………………………………………………. 31
6.1.4 Momentul încovoietor……………………………………………………………………………. 32
6.1.5 Forţa de forfecare……………………………………………………………………………….. 34
6.1.6 Momentul de torsiune………………………………………………………………………….. 35
6.1.7 Forţe transversale concentrate……………………………………………………………….. 35
6.1.8 Acţiunea combinată întindere axială cu moment încovoietor………………………………. 38
6.1.9 Acţiunea combinată compresiune axială cu moment încovoietor………………………….. 39
6.1.10 Acţiunea combinată forţă de forfecare, forţă axială şi moment încovoietor………………. 39
6.1.11 Acţiunea combinată moment încovoietor şi forţe concentrate sau reacţiuni……………… 40
6.2 Rezistenţa la flambaj……………………………………………………………………………. 40
6.2.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………. 40
6.2.2 Compresiune axială…………………………………………………………………………….. 40
6.2.3 Încovoiere cu compresiune axială…………………………………………………………….. 41
2
SR EN 1999-1-4:2007
6.3 Proiectarea pe baza principiului de învelitoare colaborantă (stressed skin design)……….. 42
6.3.1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 42
6.3.2 Efectul de diafragmă…………………………………………………………………………….. 42
6.3.3 Condiţii de aplicare a metodei………………………………………………………………….. 43
6.3.4 Diafragme din table profilate de aluminiu……………………………………………………… 44
6.4 Table profilate perforate cu găurile dispuse în formă de triunghiuri echilaterale…………… 45
7 Stări limită de serviciu(exploatare)…………………………………………………………….. 46

7.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………. 46
7.2 Deformaţii plastice………………………………………………………………………………. 46
7.3 Săgeţi…………………………………………………………………………………………….. 46
8 Îmbinări cu conectori mecanici…………………………………………………………………. 47

8.1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 47
8.2 Nituri oarbe………………………………………………………………………………………. 48
8.2.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………. 48
8.2.2 Efortul de calcul al niturilor oarbe solicitate la forfecare……………………………………… 48
8.2.3 Eforturi de calcul pentru îmbinările nituite solicitate la întindere……………………………. 48
8.3 Şuruburi autofiletante/autoperforante…………………………………………………………. 49
8.3.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………. 49
8.3.2 Efortul de calcul pentru conexiuni cu şuruburi supuse la forfecare………………………… 49
8.3.3 Eforturi de calcul pentru îmbinările cu şuruburi supuse la întindere……………………….. 50
9 Proiectarea asistată de încercări experimentale…………………………………………….. 52
Anexa A (normativă) – Metode de încercare…………………………………………………………… 53

A.1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 53
A.2 Încercări experimentale pe table profilate…………………………………………………….. 53
A.2.1 Generalităţi……………………………………………………………………………………….. 53
A.2.2 Încercare pe o singură deschidere…………………………………………………………….. 54
A.2.3 Încercare pe două deschideri………………………………………………………………….. 54
A.2.4 Încercări pe reazem intermediar………………………………………………………………. 54
A.2.5 Încercare pentru reazem marginal…………………………………………………………….. 56
A.3 Evaluarea rezultatelor încercărilor……………………………………………………………… 57
A.3.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………. 57
A.3.2 Corecţia rezultatelor încercărilor experimentale……………………………………………… 57
A.3.3 Valori caracteristice……………………………………………………………………………… 57
A.3.4 Valori de calcul………………………………………………………………………………….. 58
A.3.5 Starea limită de serviciu………………………………………………………………………… 59
Anexa B (informativă) – Durabilitatea conectorilor…………………………………………………….. 60
Bibliografie………………………………………………………………………………………………… 62
3
SR EN 1999-1-4:2007
3UHDPEXO
Acest standard european (EN 1999-1-4:2007) a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC250
«Eurocoduri Structurale», al cărui secretariat este deţinut de BSI.
Acest standard european trebuie să primească statutul de standard naţional, fie prin publicarea unui text
identic, fie prin ratificare, până cel târziu în august 2007, iar standardele naţionale în contradicţie cu
acesta cu acesta trebuie anulate până cel târziu în martie 2010.
Comitetul Tehnic CEN/TC250 este responsabil pentru toate Eurocoduri Structurale.

Conform Regulamentului Intern CEN-CENELEC, institutele naţionale de standardizare din următoarele
ţări sunt obligate să aplice acest standard european: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca,
Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
,VWRULFXOSURJUDPXOXLGHHXURFRGXUL
În 1975, Comisia Comunităţii Europene a decis demararea unui program de acţiuni în domeniul
construcţiilor, pe baza articolului 95 din Tratat. Obiectivul programului era eliminarea barierelor tehnice în
schimburile comerciale şi armonizarea specificaţiilor tehnice.
În cadrul acestui program, comisia a luat iniţiativa de a stabili un set de reguli tehnice armonizate pentru
proiectarea lucrărilor de construcţii, care, într-o primă etapă, să servească drept alternativă la regulile
naţionale în statele membre şi, în final, să le înlocuiască.
Timp de cincisprezece ani, comisia, cu ajutorul unui Comitet Director alcătuit din membri ai statelor
membre, a coordonat dezvoltarea programului eurocodurilor, care a condus la prima generaţie de coduri
europene în anii 1980.
În 1989, Comisia şi statele membre ale Uniunii Europene şi ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb –
AELS - au decis, pe baza unui acord1 între Comisie şi CEN, să transfere la CEN, printr-o serie de
mandate, pregătirea şi publicarea eurocodurilor, pentru a le conferi în viitor un statut de standard
european (EN). În acest mod se realizează GH IDFWR o legătură între eurocoduri şi prevederile tuturor
directivelor Consiliului şi/sau ale deciziilor Comisiei privind standardele europene (de exemplu Directiva
Consiliului 89/106/EEC privind produsele pentru construcţii – DPC – şi Directivele Consiliului 93/37/EEC,
92/50/EEC şi 89/440/EEC privind lucrările şi serviciile publice şi directivele echivalente ale AELS
destinate revigorării pieţei interne).
Programul eurocoduri pentru structuri cuprinde următoarele standarde care includ, în general, mai multe
părţi:
EN 1990 Eurocod 0: Bazele proiectării structurilor
EN 1991 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor
EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton
EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel
EN 1994 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton
EN 1995 Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn
EN 1996 Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie
EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică
EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţă la cutremur
EN 1999 Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu
1)
Acord între Comisia Comunităţilor Europene şi Comitetul European de Standardizare (CEN) privind elaborarea
eurocodurilor pentru proiectarea construcţiilor şi a lucrărilor inginereşti (BC/CEN/03/89).
4
SR EN 1999-1-4:2007
Standardele eurocod recunosc responsabilitatea autorităţilor de reglementare din fiecare stat membru şi
stipulează dreptul acestora de a stabili, la nivel naţional, valori ale unor parametri de calcul de siguranţă,
acolo unde aceştia continuă să difere de la un stat la altul.
6WDWXWXOúLGRPHQLXOGHDSOLFDUHDHXURFRGXULORU
Statele membre ale UE şi ale AELS recunosc eurocodurile ca documente de referinţă care pot fi utilizate
pentru următoarele scopuri:
– ca mijloc de a proba conformitatea construcţiilor şi a lucrărilor inginereşti cu cerinţele esenţiale din
Directiva Consiliului 89/106/EEC, în particular Cerinţa Esenţială nr. 1 – Rezistenţă mecanică şi
stabilitate – şi Cerinţa Esenţială nr. 2 – Securitate în caz de incendiu;
– ca bază de specificaţii pentru contractarea lucrărilor de construcţii şi a serviciilor tehnice implicate;
– în calitate de cadru pentru elaborarea de specificaţii tehnice armonizate pentru produsele de
construcţii (EN şi ATE)
În măsura în care se referă la lucrări de construcţii în sine, eurocodurile au o relaţie directă cu

documentele interpretative2 la care se face referire în articolul 12 al DPC, chiar dacă au o natură diferită
de cea a standardelor armonizate de produs3. În consecinţă, aspectele tehnice care rezultă din lucrările
de elaborare a eurocodurilor trebuie să fie avute în vedere în mod adecvat de comitetele tehnice CEN
şi/sau de grupurile de lucru EOTA care elaborează standarde de produs, în vederea obţinerii unei
compatibilităţi totale a acestor specificaţii tehnice cu eurocodurile.
Standardele eurocod conţin reguli de proiectare structurală comune pentru utilizare curentă la
proiectarea completă a structurilor şi a produselor componente, atât de natură tradiţională, cât şi
inovatoare. Dat fiind că eurocodurile nu acoperă în mod special construcţii de forme neuzuale sau
condiţii neuzuale de proiectare, în astfel de situaţii proiectantul trebuie să apeleze la consultanţa unor
experţi pentru consideraţii suplimentare.
6WDQGDUGHQDĠLRQDOHFDUHLPSOHPHQWHD]ăHXURFRGXUL
Standardele naţionale care implementează eurocoduri vor cuprinde textul integral al eurocodului
(incluzând toate anexele), aşa cum a fost publicat de CEN, care poate fi poate fi precedat de o pagină de
titlu naţional şi de un preambul naţional şi poate fi urmat de o anexă naţională (informativă).
Anexa naţională (informativă) poate conţine informaţii doar cu privire la acei parametri lăsaţi în eurocod
deschişi pentru opţiuni naţionale, numiţi Parametri Determinaţi Naţional, pentru a fi folosiţi la proiectarea
clădirilor şi a lucrărilor de construcţii inginereşti ce se realizează în ţara respectivă, de exemplu:
– valori ale coeficienţilor parţiali şi/sau clase, pentru care eurocodul prevede alternative,
– valori pentru a fi utilizate acolo unde în eurocod este dat doar un simbol,
– date geografice şi climatice specifice statului membru, de exemplu harta de zonare pentru
încărcarea cu zăpadă,
– procedura de utilizat atunci când în eurocod sunt indicate proceduri alternative,
– referinţe la informaţii complementare ne-contradictorii care să-l ajute pe utilizator la aplicarea
eurocodului.
2
Conform art. 3.3 din DPC, cerinţele esenţiale (CE) se recomandă să capete o formă concretă în documentele
interpretative pentru a asigura legăturile necesare dintre cerinţele esenţiale şi prevederile din standardele europene
armonizate (EN) şi din ghidurile pentru agrementele tehnice europene (ETAG)/agrementele tehnice europene (ETA).
3
Conform art. 12 din DPC, se recomandă ca documentele interpretative:
a) să ofere o formă concretă cerinţelor esenţiale prin armonizarea terminologiei şi a bazelor tehnice şi prin
indicarea claselor sau a nivelurilor pentru fiecare cerinţă, acolo unde este necesar;
b) să indice metode de corelare a acestor clase sau niveluri de cerinţă cu specificaţiile tehnice,de exemplu:
metode de calcul şi de încercare, reguli tehnice pentru proiectare etc.;
c) să servească drept referinţă pentru elaborarea standardelor armonizate şi a ghidurilor pentru aprobări tehnice
europene.
Eurocodurile au, GHIDFWR, un rol similar în domeniul Cerinţei Esenţiale 1 şi al unei părţi a Cerinţei Esenţiale 2.
5
SR EN 1999-1-4:2007
/HJăWXULvQWUHHXURFRGXULúLVSHFLILFDĠLLOHWHKQLFHGHSURGXVDUPRQL]DWH(1úL$7(
Este necesară o coerenţă între specificaţiile tehnice armonizate pentru produse de construcţii şi regulile
tehnice pentru lucrările de construcţii4. În mod suplimentar, se recomandă ca orice informaţie care
însoţeşte marcajul CE pentru produsele de construcţii, care face referire la eurocoduri, să menţioneze
clar parametrii determinaţi la nivel naţional care au fost luaţi în considerare.
$QH[DQDĠLRQDOăOD(1
Acest standard conţine proceduri alternative, valori şi recomandări pentru clase, cu note care indică
situaţiile în care sunt necesare opţiunile naţionale. Prin urmare, se recomandă ca standardul naţional
care implementează EN 1999-1-4 să aibă o anexă naţională care să conţină toţi parametrii determinaţi la
nivel naţional spre a fi utilizaţi la proiectarea structurilor din aluminiu care se construiesc în ţara
respectivă.
Opţiunea naţională este autorizată în EN 1999-1-4 la articolele:
2(3)
2(4)
2(5)
3.1(3)
7.3(3)
A.1(1)
A.3.4(3)
4
A se vedea art.3.3 şi art.12 din DPC, precum şi clauzele 4.2, 4.3.1, 4.3.2 şi 5.2 din ID 1.
6
SR EN 1999-1-4:2007
*HQHUDOLWăĠL
'RPHQLXGHDSOLFDUH
'RPHQLXGHDSOLFDUHD(1
(1)P Standardul european EN 1999 se aplică la proiectarea clădirilor şi la lucrările de construcţii

inginereşti şi structurale din aluminiu. Standardul îndeplineşte principiile şi cerinţele de siguranţă şi de
serviciu pentru structuri, bazele proiectării şi verificării acestora aşa cum sunt indicate în EN 1990 –
Bazele proiectării structurilor.
(2) EN 1999 stabileşte doar cerinţe pentru rezistenţa, exploatarea normală, durabilitatea şi rezistenţa
la foc a structurilor din aluminiu. Alte cerinţe, de exemplu privind izolarea termică sau fonică, nu sunt
luate în considerare.
(3) EN 1999 este destinat a fi utilizat împreună cu:

– EN 1990 “Bazele proiectării structurilor”
– EN 1991 “Acţiuni asupra structurilor”
– Standardele europene pentru produse de construcţii relevante pentru structuri din aluminiu
– EN 1090-1: Execution of steel structures and aluminium structures – Part 1: Requirements for
conformity assessment of structural components5
– EN 1090-3: Execution of steel structures and aluminium structures – Part 3: Technical requirements
for aluminium structures5
(4) EN 1999 este subdivizat în cinci părţi:

EN 1999-1-1 Proiectarea structurilor de aluminiu: Reguli generale.
EN 1999-1-2 Proiectarea structurilor de aluminiu: Calculul structurilor la foc.
EN 1999-1-3 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri care lucrează în regim de oboseală.
EN 1999-1-4 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri de tablă formată la rece.
EN 1999-1-5 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri de plăci curbe subţiri.
'RPHQLXGHDSOLFDUHD(1
(1)P EN 1999-1-4 stabileşte cerinţele de proiectare pentru table trapezoidale formate la rece din
aluminiu. Standardul se aplică produselor de aluminiu formate la rece obţinute din table sau benzi de
aluminiu laminate la cald sau la rece supuse proceselor de formare prin laminare la rece sau presare.
Execuţia structurilor de aluminiu realizate din table cu pereţi subţiri formate la rece se realizează în
conformitate cu EN 1090-3.
NOTĂ - Regulile din acest standard completează regulile definite în celelalte părţi din EN 1999-1.
(2) Standardul indică, de asemenea, metode bazate pe efectule de diafragmă al învelitorii, folosind
tabla de aluminium ca şi diafragmă cu rol structural.
(3) Această parte nu este valabilă pentru calculul profilelor din aluminiu formate la rece cum ar fi
profile C-, Z- etc., sau a ţevilor cu secţiuni circulare sau rectangulare formate la rece sau sudate.
(4) EN 1999-1-4 indică metode de proiectare prin calcul sau de proiectare asistată de încercări
experimentale. Metodele de proiectare prin calcul sunt valabile numai în domeniile specificate atât pentru
proprietăţile materialului cât şi pentru mărimile geometrice, pentru care există suficientă experienţă şi
unde există încercări experimentale pentru confirmare. Aceste limitări nu sunt valabile şi în cazul
proiectării bazate pe experiment.
(5) EN 1999-1-4 nu include prevederi privind modul de aplicare a încărcărilor datorate lucrărilor de
execuţie şi întreţinere a construcţiei.
5
În curs de publicare.
7
SR EN 1999-1-4:2007
5HIHULQĠHQRUPDWLYH
(1) Următoarele documente normative sunt absolut necesare pentru aplicarea acestui document.
Pentru referinţe datate, se aplică numai ediţiile enumerate mai jos. Pentru referinţele nedatate, se aplică
ultima ediţie a documentului normativ la care se face referire (inclusiv orice amendament).
5HIHULQĠHJHQHUDOH
EN 1090-1: Execution of steel structures and aluminium structures – Part 1: Requirements
for conformity assessment of structural components6
EN 1090-3: Execution of steel structures and aluminium structures – Part 3: Technical
requirements for aluminium structures6
5HIHULQĠHSULYLQGSURLHFWDUHDVWUXFWXULORU
EN 1990 Eurocode 0 - Basis of structural design
EN 1991 Eurocode 1 – Action on structures – All parts
EN 1995-1-1 Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-1 General rules and rules for
buildings
EN 1999-1-1 Eurocode 9: Design of aluminium structures - Part 1-1 General structural rules
0DWHULDOHúLvQFHUFăULH[SHULPHQWDOHSHPDWHULDOH
EN 485-2:1994 Aluminium and aluminium alloys - Sheet, strip and plate - Part 2: Mechanical
properties
EN 508-2:2000 Roofing products from metal sheet - Specification for self-supporting products of
steel, aluminium or stainless steel sheet - Part 2: Aluminium
EN 1396:1996 Aluminium and aluminium alloys - Coil coated sheet and strip for general
applications - Specifications
EN 10002-1 Metallic materials - Tensile testing - Part 1: Method of test at ambient
temperature
EN 10088 Stainless steels - Part 1: List of stainless steels
5HIHULQĠHSULYLQGFRQHFWRULL
EN ISO 1479 Hexagon head tapping screws
EN ISO 1481 Slotted pan head tapping screws
EN ISO 15480 Hexagon washer head drilling screws with tapping screw thread
EN ISO 15481 Cross recessed pan head drilling screws with tapping screw thread
EN ISO 15973 Closed end blind rivets with break pull mandrel and protruding head
EN ISO 15974 Closed end blind rivets with break pull mandrel and countersunk head
EN ISO 15977 Open end blind rivets with break pull mandrel and protruding head
EN ISO 15978 Open end blind rivets with break pull mandrel and countersunk head
EN ISO 15981 Open end blind rivets with break pull mandrel and protruding head
EN ISO 15982 Open end blind rivets with break pull mandrel and countersunk head
ISO 7049:1994 Cross recessed pan head tapping screws
$OWHUHIHULQĠH
EN ISO 12944-2 Paints and varnishes - Corrosion protection of steel structures by protective
paint systems - Part 2: Classification of environments
6
În curs de publicare.
8
SR EN 1999-1-4:2007
7HUPHQLúLGHILQLĠLL
Pentru înţelegerea acestei părţi EN 1999-1-4, suplimentar faţă de termenii şi definiţiile enunţate în
EN 1999-1-1, se definesc termenii şi definiţii următori:

PDWHULDOGHED]ă
tablă plană de aluminiu din care, prin formare la rece, se obţin tablele profilate.

OLPLWDGHFXUJHUHFRQYHQĠLRQDOăDPDWHULDOXOXLGHED]ă
limita de curgere convenţională la 0,2% a materialului de bază, Io

HIHFWGHGLDIUDJPă
comportare structurală ce introduce eforturi de forfecare în planul tablei.

SDUĠLDOvPSLHGLFDW
blocarea într-o anumită măsură a rotirii sau deplasării laterale a unei părţi din secţiunea transversală,
care conduce la creşterea rezistenţei la flambaj a acesteia.

vPSLHGLFDW
blocarea completă a posibilităţii de deplasare laterală, a rotirii sau deplanării secţiunii transversale a
unui element, care conduce la creşterea rezistenţei la flambaj a acestuia.

SDUDPHWUXGH]YHOWHĠH
Raport normalizat dat de raportul dintre zvelteţea de bară şi valoarea zvelteţii care delimitează limita
superioară a comportării elastice.

SURLHFWDUHDSHED]DSULQFLSLXOXLGHvQYHOLWRDUHFRODERUDQWăVWUHVVHGVNLQGHVLJQ
metodă de proiectare care ia în considerare în calculul rigidităţii şi rezistenţei unei structuri din bare
contribuţia (efectul de diafragmă) adusă de învelitoarea din tablă profilată cu care aceasta colaborează.

UHD]HP
punct de fixare a unei structuri sau element structural capabil să transfere forţe sau momente
încovoietoare la o fundaţie sau la un alt element structural.

JURVLPHHILFDFHHIHFWLYă
valoare de calcul a grosimii care ţine seama de flambajul local a porţiunilor plane ale secţiunii
transversale.

JURVLPHHILFDFHUHGXVă
valoare de calcul a grosimii care ţine seama de flambajul prin distorsiune a rigidizărilor în a doua etapă a
procedurii de calcul a porţiunilor plane ale secţiunii transversale, unde flambajul local a fost luat în
considerare în prima etapă a procedurii de calcul.
9
SR EN 1999-1-4:2007
6LPEROXUL
(1) În completarea simbolurilor prezentate în EN 1999-1-1, se folosesc şi simbolurile următoare:

6HFĠLXQLOHGHODSkQăOD
C rigiditatea la rotire;
k rigiditatea la deplasare;
T rotirea;
bp lăţimea plană a elementului de perete al secţiunii transversale;
hw înălţimea inimii măsurată între liniile mediane ale tălpilor;
sw înălţimea părţii înclinate (pantei) a inimii, măsurată între centrele colţurilor;
Fd factor de reducere la flambajul prin distorsiune (flambaj prin încovoiere a rigidizărilor);
M unghiul dintre două elemente plane;
I înclinarea inimii în raport cu tălpile.
6HFĠLXQHDÌPELQăULFXSULQGHULH[HFXWDWHPHFDQLF
dw diametrul şaibei sau a capului şurubului;
fu,min rezistenţa ultimă minimă din întindere a celor două elemente îmbinate;
fu,sup rezistenţa ultimă din întindere a elementului suport în care se fixează şurubul;
fy limita de curgere a elementului suport din oţel;
tmin grosimea cea mai mică a elementului din îmbinare;
tsup grosimea elementului suport în care se fixează şurubul;
(2) Se definesc simboluri suplimentare acolo unde acestea apar prima dată în text.
*HRPHWULHúLFRQYHQĠLLSHQWUXGLPHQVLXQL

)RUPDSURILOHORU
(1) Tablele profilate formate la rece au, în limita toleranţelor admise, o grosimea nominală şi o
secţiune transversală constante pe întreaga lor lungime.

(2) Secţiunile transversale ale tablelor profilate formate la rece sunt în principal compuse dintr-un
număr de elemente plane legate între ele prin elemente curbe.
(3) În figura 1.1 sunt prezentate unele dintre cele mai folosite tipuri de secţiuni transversale de table
profilate cu pereţi subţiri formate la rece.
(4) Secţiunile transversale ale tablelor profilate formate la rece pot fi fie nerigidizate, fie pot incorpora
rigidizări longitudinale pe inimi sau tălpi, sau amândouă.
)RUPHGHULJLGL]ăUL
(1) În figura 1.2 sunt prezentate unele dintre cele mai folosite tipuri de rigidizări la table profilate
formate la rece.
10
SR EN 1999-1-4:2007
)LJXUD±([HPSOHGHVHFĠLXQLWUDQVYHUVDOHDOHWDEOHORUSURILODWHIRUPDWHODUHFH
)LJXUD±5LJLGL]ăULORQJLWXGLQDOHX]XDOH
'LPHQVLXQLDOHVHFĠLXQLLWUDQVYHUVDOH
(1) Dimensiunile generale ale tablelor profilate formate la rece (lăţimea E, înălţimea K, raza de îndoire
interioară U şi alte dimensiuni exterioare) sunt notate fără indici inferiori şi se măsoară la faţa exterioară a
conturului secţiunii după cum se prezintă în figura 5.1, mai puţin în situaţiile când sunt precizate altfel.
(2) În lipsa altor precizări, celelalte dimensiuni ale secţiunii transversale notate cu indici inferiori cum
ar fi Ep, Kw sau Vw, se măsoară fie pe linia mediană a materialului elementului, fie din centrul colţului.
(3) În cazul elementelor înclinate, cum sunt inimile tablelor profilate formate la rece, înălţimea V a
porţiunii înclinate se măsoară paralel cu direcţia înclinată.
(4) Înălţimea desfăşurată a inimii se măsoară de-a lungul liniei ei mediane, incluzând şi rigidizările de
pe inimă.
(5) Lăţimea desfăşurată a tălpii se măsoară de-a lungul liniei ei mediane, incluzând toate rigidizările
intermediare de pe inimă.
(6) Grosimea W reprezintă grosimea de calcul pentru aluminiu, aşa cum se specifică în 3.2.2, dacă nu
se precizează explicit.
&RQYHQĠLDGHQRWDUHDD[HORU
(1) Pentru table profilate, în EN 1999-1-4, se utilizează convenţia de axe următoare:
- y–y axa paralelă cu planul tablei;
- z–z axa perpendiculară pe planul tablei.
11
SR EN 1999-1-4:2007
%D]HOHSURLHFWăULL
(1)P Calculul tablelor formate la rece trebuie să fie în conformitate cu regulile generale prezentate în
EN 1990 şi EN 1993-1-1.
(2)P Coeficienţii parţiali de siguranţă corespunzători trebuie să fie adoptaţi atât pentru starea limită
ultimă cât şi pentru starea limită de serviciu.
(3) Pentru verificările la starea limită ultimă trebuie luaţi în calcul următorii coeficienţi parţiali de
siguranţă, JM:
- rezistenţa secţiunii transversale şi a elementelor la pierderea stabilităţii: J M1
- rezistenţa secţiunii transversale întinse, la rupere: J M2
- rezistenţa îmbinărilor: J M3
NOTĂ - Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă JMi pot fi definiţi în anexa naţională. Pentru clădiri sunt recomandare
valorile următoare:
JM1 = 1,10
JM2 = 1,25
JM3 = 1,25
(4) Pentru verificarea la starea limită de serviciu, se utilizează coeficientul parţial de siguranţă JM,ser.
NOTĂ- Valoarea coeficientului parţial de siguranţă JM,ser poate fi definită în anexa naţională. Pentru clădiri este
recomandată următoarea valoare:
JM,ser = 1,0.
(5) Pentru proiectarea structurilor realizate din table profilate formate la rece se face distincţie între
„FODVHOHVWUXFWXUDOH”, în funcţie de importanţa în structură a acestora, definite după cum urmează:
&ODVDVWUXFWXUDOă, Construcţii pentru care tablele profilate formate la rece sunt proiectate
pentru a contribui la rezistenţa şi stabilitatea generală a structurii
(a se vedea 6.3.3);
&ODVDVWUXFWXUDOă,, Construcţii pentru care tablele profilate formate la rece sunt proiectate
pentru a contribui la rezistenţa şi stabilitatea elementelor structurale;
&ODVDVWUXFWXUDOă,,, Construcţii pentru care tablele profilate formate la rece sunt folosite doar
ca elemente care transferă încărcări către structură.
NOTA 1- Anexa naţională poate oferi reguli de utilizare a claselor structurale şi legătura lor cu clasele de importanţă
din EN 1990.
NOTA 2 - Pentru clasele structurale I şi II cerinţele de execuţie sunt indicate în specificaţiile de execuţie, a se vedea EN
1090-3.
12
SR EN 1999-1-4:2007
0DWHULDOH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Metodele de dimensionare prin calcul indicate în EN 1999-1-4 pot fi folosite pentru mărcile de aliaje
structurale enumerate în tabelul 3.1
(2) Pentru dimensionarea prin calcul indicată în EN 1999-1-4, limita de curgere convenţională la 0,2%,
fo, se recomandă să fie de minimum fo = 165 N/mm2.
(3) Benzile şi tablele din aluminiu folosite pentru tablele profilate formate la rece sunt alese
corespunzător pentru secţiunea transversală specifică, depinzând de procesul de formare la rece.
NOTĂ - Pentru alte materiale şi produse din aluminiu a se vedea anexa naţională.
$OLDMHVWUXFWXUDOHGLQDOXPLQLX
3URSULHWăĠLOHPDWHULDOXOXL
(1) Valorile caracteristice ale limitei de curgere convenţionale la 0,2 %, f o şi rezistenţei ultime la
întindere, f u au fost obţinute prin adoptarea valorilor minime Rp0,2 şi Rm , direct din standardele de
produs.
(2) Se admite că proprietăţile la compresiune sunt aceleaşi cu cele de la întindere.
(3) Dacă se utilizează momentul încovoietor plastic parţial, atunci raportul dintre rezistenţa
caracteristică ultimă la întindere fu şi limita de curgere convenţională fo la 0,2 %, nu trebuie să fie mai
mică de 1,2.
(4) Constantele de material (modul de elasticitate etc.) se consideră la fel ca în EN 1999-1-1.
13
SR EN 1999-1-4:2007
7DEHOXO±9DORULOHFDUDFWHULVWLFHDOHOLPLWHLGHFXUJHUHFRQYHQĠLRQDOHfo ODUH]LVWHQĠHL
XOWLPHODvQWLQGHUHfXHORQJDĠLDDOXQJLUHD$SHQWUXEHQ]LúLWDEOHSHQWUXPăUFLFXfR!

1PP úLJURVLPHDvQWUHPPúLPP
Simbol Simbol Categoria5) Grosime fu fo
Stare1), 2), 3) $50
numeric chimic de dura- până la 5m 5p0,2 1)
(marcă) % 4)
EN AW- EN AW- bilitate (mm) N/mm2 N/mm2
H18 3,0 190 170 2
3003 AlMn1Cu A
H48 3,0 180 165 2
H14 | H24/H34 6|3 220 180 | 170 2-3 | 4
H16 | H26/H36 4|3 240 200 | 190 1-2 | 3
H18 | H28/H38 3 | 1,5 260 230 | 220 1-2 | 3
3004 AlMn1Mg1 A
H44 3 210 180 4
H46 3 230 200 3
H48 3 260 220 3
H16 4 195 175 2
3005 AlMn1Mg0,5 A H18 | H28 3 220 200 | 190 2 | 2-3
H48 3 210 180 2
3103 AlMn1 A H18 3 185 165 2
H18 | H28 3 | 1,5 195 180 | 170 1|2
3105 AlMn0,5Mg0,5 A
H48 3 195 170 2
5005 AlMg1(B) A H18 3 185 165 2
H14 6 230 180 3-4
H16 | H26/H36 6 250 210 | 180 3 | 4-6
5052 AlMg2,5 A H18 | H28/H38 3 270 240 | 210 2 | 3-4
H46 3 250 180 4-5
H48 3 270 210 3-4
H14 6 210 170 2-4
H16 | H26/H36 4 230 200 | 170 2-3 | 4-7
5251 AlMg2 A H18 | H28/H38 3 255 230 | 200 2|3
H46 3 210 165 4-5
H48 3 250 215 3
1) Valorile pentru mărcile H1x, H2x, H3x conform EN 485-2:1994-11
2) Valorile pentru mărcile H4x (benzi şi table vopsite, în tambur) conform EN 1396:1997-2
3) Dacă sunt specificate două (trei) mărci pe o singură linie, atunci cele separate de “|” au diferite valori tehnologice, iar cele separate
prin “/” au aceeaşi valoare (mărcile prezintă diferenţă vizibilă doar pentru Io şi $50).
4) $50 poate depinde de grosimea materialului în domeniul indicat, deci câteodată se furnizează şi domeniul $50..
5) Pentru categoria de durabilitate, a se vedea EN 1999-1-1.
*URVLPHDúLWROHUDQĠHSHQWUXJURVLPL
(1) Regulile de proiectare enunţate în EN 1999-1-4 pot fi folosite pentru aliaje de aluminiu ce au
grosimi nominale Wnom ale tablei în următoarele intervale, exclusiv grosimea straturilor de protecţie:
Wnom t 0,5 mm
(2) Grosimea nominală Wnom se foloseşte ca grosime de calcul W dacă deviaţia negativă este mai mică
de 5 %. Altfel:
t t nom (100 dev) / 95 (3.1)
în care GHY este deviaţia negativă în %.
(3) Toleranţele pentru produsele de acoperiş sunt furnizate în EN 508-2.
&RQHFWRULPHFDQLFL
(1) Se pot folosi următoarele tipuri de conectori mecanici:
14
SR EN 1999-1-4:2007
- şuruburi autofiletante cu filet refulant, şuruburi autofiletante cu filet tăietor conform standardului
prezentat în 8.3;
- nituri oarbe conform standardelor prezentate în 8.2.
(2) Rezistenţa caracteristică la forfecare Fv,Rk şi rezistenţa caracteristică la întindere Ft,Rk a

conectorilor mecanici se calculează conform 8.2 şi 8.3.
(3) Pentru detalii referitoare la şuruburi autofiletante, şuruburi autoperforante şi nituri oarbe, se face
referire la EN 1090-3.
(4) Rezistenţa caracteristică la forfecare şi rezistenţa caracteristică la întindere a conectorilor

mecanici care nu au fost incluşi în acest standard european pot fi preluaţi din certificările ATE.
'XUDELOLWDWH
(1) În ceea ce priveşte condiţiile fundamentale privind durabilitatea, a se vedea secţiunea 4 din
standardul EN 1999-1-1.
(2) O atenţie deosebită se acordă cazurilor în care se intenţionează folosirea unor materiale cu
caracteristici diferite (pentru a realiza elemente mixte), dacă aceste materiale pot favoriza fenomenele
electrochimice care conduc la coroziune.
NOTĂ - Pentru a determina rezistenţa la coroziune a conectorilor în funcţie de categoriile de mediu coroziv conform
EN ISO 12944-2, a se vedea anexa B.
(3) Se iau în considerare condiţiile de mediu din timpul fabricaţiei, inclusiv cele din timpul transportului
şi al depozitării.
15
SR EN 1999-1-4:2007
$QDOL]ăVWUXFWXUDOă
,QIOXHQĠDURWXQMLULORUODFROĠXUL
(1) În cazul secţiunilor transversale cu colţuri rotunjite, lăţimile geometrice ale pereţilor plani Ep se
măsoară din mijlocul axelor mediane a elementelor de colţ adiacente peretelui, aşa cum se prezintă în
figura 5.1.
(2) În cazul secţiunilor transversale cu colţuri rotunjite, calculul caracteristicilor geometrice ale secţiunii
transversale se efectuează considerându-se dimensiunile nominale ale secţiunii transversale.
(3) În cazul în care nu se pot folosi metode exacte pentru determinarea caracteristicilor geometrice
ale secţiunii transversale, se poate folosi următoarea procedură aproximativă. Influenţa rotunjirii colţurilor
se neglijează şi secţiunea transversală poate fi considerată ca fiind alcătuită din elemente plane cu
colţuri rectangulare dacă raza de îndoire interioară U ≤ 10 W şi U ≤ 0,15 Ep.
(4) Influenţa rotunjirii colţurilor în calculul caracteristicilor geometrice ale secţiunii transversale
poate fi luată în considerare prin reducerea caracteristicilor geometrice calculate pe baza unei secţiuni
idealizate, alcătuită din elemente plane cu colţuri rectangulare, folosindu-se aproximările următoare:

Ag | Ag,sh 1 G (5.1a)
I g | I g,sh 1 2G (5.1b)
cu:
n m
G 0,43 ¦ (r jM j / 90) ¦ bp,i (5.1c)
j 1 i 1
în care:
Ag este aria secţiunii transversale brute;
Ag,sh este valoare lui Ag pentru o secţiune brută cu colţuri rectangulare;
bp,i este lăţimea plană a elementului de perete L pentru o secţiune transversală cu colţuri
rectangulare;
Ig este momentul de inerţie al secţiunii transversale brute;
I g,sh este valoarea lui I g pentru o secţiune transversală cu colţuri rectangulare;
M este unghiul dintre două elemente plane;
m este numărul elementelor plane ale secţiunii;
n este numărul elementelor curbe ale secţiunii transversale fără a lua în considerare
curbura rigidizărilor în inimi şi tălpi;
rj este raza de îndoire interioară a elementului de colţ j;
(5) Reducerile obţinute prin intermediul relaţiei (5.1) pot fi aplicate şi în calculul caracteristicilor
geometrice eficace Aeff , şi Iy,eff, considerând că lăţimea plană a peretelui este măsurată din punctele de
intersecţie a liniilor mediane.
(6) Atunci când raza de îndoire interioară r t 0,04t E / f o , rezistenţa secţiunii transversale se
determină prin încercări de laborator.
16
SR EN 1999-1-4:2007
Jr Ep
(a) mijlocul axei mediane a colţului sau îndoiturii

X
X se află la intersecţia liniilor mediane
P este mijlocul axei mediane a colţului
P rm r t/2
U M
W M 2 § M M ·
gr rm ¨ tan( ) sin( ) ¸
2 © 2 2 ¹
Vw
(b) lăţimea plană a peretelui Ep pentru cazul unei inimi
Ep = sw Kw K (Ep = lăţimea pe înclinat Vw)
Ep
(c) lăţimea plană a peretelui Ep pentru pereţi adiacenţi

rigidizărilor intermediare pe inimi
Ep
Ep Ep
(d) lăţimea plană a peretelui Ep pentru pereţi adiacenţi

rigidizărilor intermediare pe tălpi
)LJXUD±,QIOXHQĠDURWXQMLULLFROĠXULORUDVXSUDOăĠLPLORUSODQHGHSHUHWHbSDOHVHFĠLXQLL
WUDQVYHUVDOH
3URSRUĠLLJHRPHWULFH
(1) Aplicarea metodelor de calcul din EN 1999-1-4 nu este valabilă pentru secţiuni transversale ce au
zvelteţi ale pereţilor b / t şi sw / t în afara limitelor definite la (2).
(2) Raporturile maxime între lăţime – grosime:

x pentru tălpi comprimate b / t d 300
x pentru inimi sw / t d 0,5E / f o
NOTĂ - Limitele pentru zvelteţile de perete b / t şi s w / t furnizate la (2) reprezintă domeniul pentru care există
suficientă experienţă şi a fost confirmat prin încercări de laborator. Secţiunile transversale cu zvelteţi de perete care
depăşesc limitele maxime prescrise nu se resping, dar rezistenţa acestora la starea limită ultimă şi comportarea la
starea limită de serviciu se verifică printr-un număr corespunzător de încercări de laborator.
0RGHODUHDVWUXFWXUDOăSHQWUXDQDOL]ă
(1) Elementele componente ale secţiunii transversale pot fi modelate pentru analiză aşa cum se
indică în tabelul 5.1.
17
SR EN 1999-1-4:2007
(2) Se ia în considerare influenţa rigidizărilor multiple.
7DEHOXO0RGHODUHDHOHPHQWHORUFRPSRQHQWHDOHXQHLVHFĠLXQLWUDQVYHUVDOH
Tipul de element Model Tipul de element Model
'HIRUPDUHDWUDQVYHUVDOăDWăOSLL
(1) Efectul de curbare asupra capacităţii portante (adică curbarea spre interior în direcţia axei neutre) a
unei tălpi late dintr-un profil solicitat la încovoiere, sau a unui profil curbat solicitat la încovoiere, pentru
care faţa concavă este solicitată la compresiune, se ia în considerare mai puţin în cazul când această
curbare reprezintă mai puţin de 5 % din înălţimea inimii secţiunii transversale. Dacă curbarea este
puternică, atunci se ia în considerare reducerea capacităţii portante (de exemplu datorită scăderii braţului
de pârghie pentru porţiuni din talpa lată şi datorită efectului posibil de încovoiere a inimilor).
2Es
]
)LJXUD±'HIRUPDUHDWUDQVYHUVDOăDWăOSLL

(2) Calculul curburii se poate face după cum urmează. Formulele se pot folosi atât pentru tălpi
comprimate cât şi pentru tălpi întinse, cu sau fără rigidizări, dar fără rigidizări transversale dese pe tălpi.
- Pentru un profil care este rectiliniu înainte de aplicarea încărcării, curbura iniţială se prezintă în
figura 5.2:
2V a2 bs4
u (5.1e)
E 2t 2 z
- Pentru un profil curbat iniţial:
2V a bs4
u (5.1f)
E t 2r
în care:
X este încovoierea tălpii către axa neutră, a se vedea figura 5.2;
Es este jumătatea distanţei dintre inimi;
] este distanţa de la axa neutră la talpa curbată;
U este raza de curbură a unei grinzi curbe;
Va este valoarea medie a tensiunii în tălpi calculată considerând aria brută. Dacă tensiunea se
calculează considerându-se aria eficace, valoarea medie a tensiunii se obţine prin
multiplicarea tensiunii corespunzătore secţiunii eficace cu raportul dintre aria eficace a tălpii şi
aria brută a tălpii.
18
SR EN 1999-1-4:2007
)ODPEDMXOORFDOúLIODPEDMXOSULQGLVWRUVLXQH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Efectele flambajului local (voalarea pereţilor) şi al flambajului prin distorsiune (distorsiunea
secţiunii transversale) se iau în considerare la determinarea rezistenţei şi rigidităţii tablelor profilate
formate la rece.
(2) Efectele flambajului local se vor considera prin utilizarea caracteristicilor secţiunii eficace, calculate
pe baza grosimii efective, a se vedea EN 1999-1-1.
(3) Pentru determinarea rezistenţei la flambajul local, se utilizează limita de curgere convenţională la
0,2%, fo.
(4) Pentru determinarea caracteristicilor secţiunii eficace care se folosesc în verificările la stările limită
de serviciu, a se vedea 7.1(3).
(5) Flambajul prin distorsiune a barelor cu rigidizări intermediare, se prezintă în 5.5.3.
(OHPHQWHSODQHIăUăULJLGL]ăUL
(1) Lăţimea eficace Weff a elementelor secţiuni transversale supuse la compresiune se obţine cu
Weff = U W , unde U este un factor de reducere care consideră flambajul local.
(2) Lăţimea geometrică Ep a unui element plan se determină aşa cum este specificat în figura 5.1. În
cazul pereţilor plani ai secţiunii transversale, în cazul inimilor înclinate, se foloseşte înălţimea pe direcţie
înclinată a inimii.
(3) Factorul de reducere U folosit în calculul lui Weff se bazează pe efortul de compresiune maxim
Vcom,Ed din porţiunea relevantă a secţiunii transversale (calculată pe baza secţiunii eficace), care apare
atunci când se atinge rezistenţa secţiunii transversale.
(4) Dacă Vcom,Ed = I0 /JM1 factorul de reducere U se obţine din următoarele relaţii:
- dacă O p d Olim : U 1,0 (5.2a)
- dacă O p ! Olim :
U D 1 0,22 / O p / O p (5.2b)
în care zvelteţea plăcii Op este indicată de:
Op
fo
{
bp

12 1 - Q 2 f o
# 1,052
bp fo
(5.3)
V cr t 2 t E kV
S E kV
NV este factorul care ţine seama de flambaj din tabelul 5.3. Parametrii Olim şi D se pot lua din
tabelul 5.2.
7DEHOXO3DUDPHWULLOOLPúLD
Olim D
0,517 0,90
(5) Dacă Vcom,Ed < fo / JM1 factorul de reducere U se poate determina după cum urmează:
Se folosesc relaţiile (5.2a) şi (5.2b), dar se înlocuieşte zvelteţea plăcii Op cu zvelteţea redusă a
plăcii O p,red indicată de:
19
SR EN 1999-1-4:2007
V com,Ed
Op, red Op (5.4)
f o J M1
(6) Pentru calculul rigidităţii eficace la stările limită de serviciu, a se vedea 7.1(3).
(7) La determinarea grosimii eficace a unei tălpi ce face parte dintr-o secţiune transversală solicitată
la tensiuni variabile, raportul \al tensiunilor, determinat din tabelul 5.3, poate fi calculat folosind
caracteristicile geometrice ale secţiunii brute.
(8) La determinarea grosimii eficace a unei inimi ce face parte dintr-o secţiune solicitată la tensiuni
variabile, raportul \̣ al tensiunilor, determinat din tabelul 5.3, poate fi calculat folosind secţiunea eficace a
tălpii comprimate şi secţiunea brută a inimii.
(9) Caracteristicile secţiunii eficace se pot rafina prin repetarea paşilor (7) şi (8) în mod iterativ,
folosind secţiunea efectivă calculată în pasul anterior în locul secţiunii brute. Numărul minim de paşi în
procesul iterativ este doi.
7DEHOXO±&RHILFLHQWXOGHIODPEDM kV SHQWUXHOHPHQWHDOHVHFĠLXQLLWUDQVYHUVDOHVXSXVH
ODFRPSUHVLXQH
Elementul secţiunii (+ = compresiune) \ V 2 /V1 Coeficientul de flambaj kV
V1 V2
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
+
\ 1 kV 4,0
Weff
Ep
V2
V1
+
8,2
1 !\ t 0 kV
1,05 \
Weff
V1
+
V2
0 ! \ t 1 7,81 6,26\ 9,78\ 2

kV
Weff
+
V1
V2
1 ! \ t 3
5,98(1 \ ) 2
kV
Weff
(OHPHQWHSODQHFXULJLGL]ăULLQWHUPHGLDUH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Calculul elementelor plane comprimate cu rigidizări intermediare se bazează pe ipoteza că

rigidizarea lucrează ca o grindă pe mediu elastic, iar acest mediu elastic are o rigiditate de tip resort care
depinde de rigiditatea la încovoiere a pereţilor plani adiacenţi şi de condiţiile de margine ale peretelui în
cauză.
(2) Determinarea rigidităţii la rotire a unei rigidizări se face aplicând o forţă unitară pe unitatea de
lungime X aşa cum este prezentat în figura 5.3. Rigiditatea resortului N pe unitatea de lungime se
determină din:
20
SR EN 1999-1-4:2007
k = u /G (5.5)
în care G este săgeata rigidizării datorată forţei unitare X ce acţionează în centrul de greutate a porţiunii
eficace ( b1 ) a rigidizării.
E1 E2
&T,1 X &T,2
G
N
)LJXUD0RGHOSHQWUXGHWHUPLQDUHDULJLGLWăĠLLUHVRUWXOXL
(3) La determinarea valorilor rigidităţilor la rotire &T,1 şi &T,2 se iau în considerare efectele posibile ale
altor rigidizări care există la acelaşi element sau la oricare alt element al secţiunii transversale solicitat la
compresiune.
(4) Pentru o rigidizare intermediară, rigidităţile la rotire &T,1 şi &T,2 se pot considera în mod acoperitor
egale cu zero şi săgeata G se poate obţine cu relaţia:
ub12b22 12(1 Q 2 )
G (5.6)
3(b1 b2 ) Et 3
(5) Coeficientul de reducere Fd pentru flambajul prin distorsiune al rigidizării (flambajul prin încovoiere
al unei rigidizării intermediare) se poate obţine din tabelul 5.4 pe baza zvelteţii conform relaţiei (5.7):
Os f o / V cr,s (5.7)
în care: Vcr,s este tensiunea critică elastică de flambaj al rigidizării calculată conform 5.5.3.3 sau 5.5.4.2.
7DEHOXO±&RHILFLHQWXOGHUHGXFHUHFdSHQWUXIODPEDMXOSULQGLVWRUVLXQH
DOULJLGL]ăULL
COs FG
COs d 0,25 1,00
0,25 <COs < 1,04 1,155 0,62Os

1,04 d COs 0,53 / Os

&RQGLĠLLSHQWUXXWLOL]DUHDSURFHGXULLGHSURLHFWDUH
(1) Următoarea procedură se poate aplica pentru una sau două rigidizări intermediare formate din
caneluri sau îndoituri cu condiţia ca toate elementele plane să fie calculate conform 5.5.2.
(2) Rigidizările trebuie să fie de forme egale şi nu mai mult de două ca număr. Atunci când se prevăd
mai multe rigidizări, nu se vor lua în considerare mai mult de două.
(3) Dacă cerinţele de la (1) şi (2) sunt îndeplinite atunci eficienţa rigidizării se poate determina
conform metodei de proiectare indicate în 5.5.3.3.
21
SR EN 1999-1-4:2007
0HWRGDGHSURLHFWDUH
(1) Secţiunea transversală a unei rigidizări intermediare se consideră ca fiind compusă din rigidizarea
în sine plus porţiunile eficace plane adiacente Ep,1 şi Ep,2 , după cum se prezintă în figura 5.4.
b1 b2
bp,1 bp,2
bp,1 /2 bp,2 /2
a a
teff,1
teff,2
bs (a)
b1 b2
bp,1 bp,2
bp,2 /2
bp,1 /2
a a
teff,2
bs
teff,1
(b)
)LJXUD±$ULDLQLĠLDOăDVHFĠLXQLLWUDQVYHUVDOHHILFDFHAVSHQWUXULJLGL]ăULLQWHUPHGLDUHGLQDWDOSăúL
ELQLPă
(2) Procedura prezentată în figura 5.5 se execută în paşi, după cum urmează:
- 3DVXO: Se obţine o secţiune transversală eficace iniţială pentru rigidizare, pentru a putea
calcula aria secţiunii $s folosind grosimea eficace determinată considerând că rigidizarea este
rezemată longitudinal şi că Vcom,Ed = Io./JM1 ; a se vedea (3) şi (4);
- 3DVXO: Se foloseşte o secţiune eficace diferită a rigidizării pentru calculul momentului de

inerţie eficace, pentru a determina coeficientul de reducere la flambajul prin distorsiune, luând în
considerare efectele rezemării elastice; a se vedea (5) şi (6);
- 3DVXO: Opţional se poate efectua un calcul iterativ pentru a îmbunătăţi valoarea

coeficientului de reducere la flambaj al rigidizării; a se vedea (7) şi (8).
22
SR EN 1999-1-4:2007
E1 E2
W
a) Secţiunea transversală brută şi condiţii de
margine.
Es
Ep,1 Ep,2
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Io/JM1 b) 3DVXO: Secţiunea transversală eficace
Weff,1
Weff,2
pentru N = f pe baza V com,Ed f o / J M1 .

Weff,1
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Weff,2
Ep,1/2 Ep,1/2 Ep,2/2 Ep,2/2
N
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Vcr,s c) 3DVXO: Efortul critic elastic V cr,s aferent

secţiunii eficace calculat pentru lăţimea
Weff,2 eficace 12W şi rigiditatea resortului N

a a
Weff,1
12W 12W
N
d) Rezistenţa redusă F d f o / J M1 pentru
FIo/JM1 xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
aria eficace a rigidizării $s , cu coeficientul de
Io/JM1 reducere Fd determinat pe baza V cr,s .
Weff,2
Weff,1
e) 3DVXO: Opţional se repetă pasul 1 prin

Iteration 1 N recalcularea grosimii efective cu un efort de
compresiune redus V com,Ed,i F d f o / J M1 ,
FdIo/JM1 xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Io/JM1 cu Fd din iteraţia precedentă, şi se continuă
Weff,1
până când F d,n | F d,n 1 dar F d,n d F d,n 1 .

Weff,2
f) Se adoptă o secţiune transversală eficace

$s,red ce conţine grosimea redusă Wred egală
Iteration n N cu Fd,nWpentru rigidizare şi grosimea eficace
redusă Fd,nWeffpentru elementele plane
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Io/JM1 adiacente.
Weff,2
Wred,1= FdWeff,1 Wred,2= FWeff,2

Weff,1
Wred= FdW
$s,red
)LJXUD±0RGHOSHQWUXFDOFXOXOUH]LVWHQĠHLODFRPSUHVLXQHDXQHLWăOSLFXULJLGL]DUHLQWHUPHGLDUă
(3) Valorile iniţiale ale grosimii eficace Weff,1 şi Weff,2 care apar în figura 5.4 se determină din 5.5.2
presupunând că elementele plane ale secţiunii transversale Ep,1 şi Ep,2 sunt pereţi interiori comprimaţi
(a se vedea tabelul 5.1).
(4) Aria eficace a secţiunii transversale a unei rigidizări intermediare $s se obţine din relaţia:
$s = Weff,1 Ep,1 / 2 + WEs + Weff,2 Ep,2 / 2 (5.8)
în care lăţimea rigidizării Es se ia după cum se prezintă în figura 5.4.
23
SR EN 1999-1-4:2007
(5) Tensiunea critică elastică de flambaj Vcr,s a unei rigidizării intermediare se calculează cu relaţia:
2 kEI s
V cr,s (5.9)
As
în care:
N este rigiditatea resortului pe unitatea de lungime, conform 5.5.3.1(2);
,s este momentul de inerţie a rigidizării, determinat folosind grosimea W şi lăţimea eficace 12W a
elementelor plane adiacente, în raport cu axa centrală D±D a secţiunii eficace a acesteia
(a se vedea figura 5.4(a)).
(6) Coeficientul de reducere pentru flambajul prin distorsiune Fd a unei rigidizări intermediare se
obţine pe baza valorii tensiunii critice elastice de flambaj Vcr,s, folosind metoda din 5.5.3.1(5).
(7) Dacă coeficientului de reducere F d < 1, valoarea acestuia se poate îmbunătăţi iterativ. Se
porneşte iteraţia cu valoarea modificată a coeficientului de reducere U obţinut conform 5.5.2(4), unde
Vcom,Ed este egal cu Fd IoJM1, astfel încât:
Op,red = Op F d (5.10)
(8) Dacă se adoptă procesul iterativ, acesta se continuă până când valoarea curentă a lui Fd este
aproximativ egală cu, dar nu mai mare decât valoarea precedentă.
(9) Aria eficace redusă a rigidizării $s,red care ţine seama de flambajul prin distorsiune:
f /J
$s,red = Fd $s o M1 dar As, red d As (5.11)
V com,Ed
în care V com,Ed este tensiunea de compresiune în dreptul axei centrului de greutate a rigidizării, calculat
pe baza secţiunii eficace.
(10) Aria eficace redusă $s,red poate fi reprezentată folosind o grosime redusă Wred = Fd Weff pentru toate
elementele componente ale ariei $s .
7DEOHSURILODWHWUDSH]RLGDOHFXULJLGL]ăULLQWHUPHGLDUH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Acest paragraf se foloseşte împreună cu 5.5.3.3 pentru tălpi cu rigidizări intermediare şi pentru
inimi cu rigidizări intermediare.
(2) De asemenea, se ia în considerare interacţiunea dintre flambajul prin distorsiune al rigidizărilor

intermediare de pe tălpi şi cele de pe inimi conform metodei prezentate în 5.5.4.4.
7ăOSLFXULJLGL]ăULLQWHUPHGLDUH
(1) Pentru o talpă cu rigidizări intermediare solicitată la compresiune uniformă, secţiunea transversală
eficace a acesteia se considerată a fi formată din ariile eficace reduse a cel mult două rigidizări $s,red şi
câte două benzi adiacente fiecărei rigidizării, de lăţime 0,5Ep şi grosime Weff adiacente marginilor rezemate
pe inimi, conform figurii 5.5f.
(2) Când talpa are o singură rigidizare, tensiunea critică elastică de flambaj Vcr,s se obţine din:
Vcr,s =
4,2N w E I s t3 (5.12)
As 2

4 b p 2 b p + 3 bs
în care:
Ep este lăţimea geometrică a elementului plan prezentat în figura 5.6;
Es este lăţimea rigidizării măsurată de-a lungul perimetrului acesteia, a se vedea figura 5.6(c);
24
SR EN 1999-1-4:2007
Nw coeficient care ţine seama de rigiditatea la rotire a tălpii rigidizate datorită prezenţei inimilor
(legarea peretelui rigidizat de inimile adiacente), a se vedea (5) şi (6);
iar $s şi ,s sunt definiţi în 5.5.3.3 şi figura 5.6.
12W 12W 12W 12W

(a) Secţiunea
transversală pentru ,s a a a a
W
W
W
0,5Ep,2 0,5Ep,1
(b) Secţiunea Es
Weff,1
transversală pentru $s
Weff,2 (c) Lăţimea
rigidizării
Ep,1 Er Ep,2 Er Ep,1
)LJXUD±6HFĠLXQHDWUDQVYHUVDOăHILFDFHSHQWUXFDOFXOXOOXLIVúLAVvQFD]XOWăOSLLFRPSULPDWHFXGRXă
VDXRULJLGL]DUH
(3) Pentru două rigidizări dispuse simetric pe talpă, tensiunea critică de flambaj Vcr,s este:
4,2N w E I s t3
Vcr,s = (5.13)
As 8 b12 3 be 4 b1
cu:
Ee = 2Ep,1 + Ep,2 + 2Es
E1 = Ep,1 + 0,5 Er
în care:
Ep,1 este lăţimea geometrică a elementului plan marginal, prezentat în figura 5.6;
Ep,2 este lăţimea geometrică a elementului plan central, prezentat în figura 5.6;
Es este lăţimea rigidizării măsurată de-a lungul perimetrului acesteia, a se vedea
figura 5.6(c);
(4) Pentru o talpă cu trei rigidizări, cea din mijloc se consideră a fi ineficace.
(5) Valoarea coeficientului Nw se poate calcula din lungimea de flambaj a tălpii comprimate Ob după
cum urmează:
- dacă Ob / Vw t 2:Nw = Nwo (5.14a)

2
- dacă Ob / Vw < 2:Nw = Nwo -(Nwo -1)[2Ob /Vw -(Ob / Vw ) ] (5.14b)
în care:
Vw este înălţimea pe înclinat a inimii, a se vedea figura 5.7(a).
Ob este lungimea de semiundă corespunzătoare flambajului elastic al rigidizării, a se vedea (7).
(6) Ca alternativă, rigiditatea la rotire Nw se poate considera în mod acoperitor ca fiind egală cu 1,0
corespunzând unei situaţii de reazem articulat.
(7) Valorile Ob şi Nwo se determină după cum urmează:
- pentru o talpă cu o singură rigidizare intermediară solicitată la compresiune:
25
SR EN 1999-1-4:2007
2

Ob = 3,07 4 I s b p 2bp 3bs / t 3 (5.15)
Nwo =
s w + 2bd (5.16)
s w + 0,5bd
cu:
Ed = 2Ep + Es
- pentru o talpă cu o două sau trei rigidizări intermediare solicitată la compresiune:
Ob = 3,65 4 I s b12 3be 4b1 / t 3 (5.17)
Nwo =
2be sw 3be 4b1 (5.18)
b1 4be 6b1 + sw 3be 4b1
(8) Aria eficace redusă a rigidizării $s,red care ia în calcul flambajul prin distorsiune (flambajul prin
încovoiere a rigidizării intermediare) este egală cu:
f /J
$s,red = Fd $s o M1 dar As, red d As (5.19)
V com,Ed
(9) Dacă inimile sunt nerigidizate, coeficientul de reducere Fd se obţine direct din Vcr,s , folosind
metoda prezentată în 5.5.3.1(5).
(10) Dacă şi inimile sunt prevăzute cu rigidizări, coeficientul de reducere Fd se obţine folosind metoda
prezentată în 5.5.3.1(5), dar cu tensiunea critică elastică modificată Vcr,mod prezentată în 5.5.4.4.
(11) Aria eficace redusă $s,red poate fi reprezentată folosind o grosime redusă Wred = Fd Weff pentru toate
elementele componente ale ariei $s .
,QLPLFXPD[LPXPGRXăULJLGL]ăULLQWHUPHGLDUHVROLFLWDWHODWHQVLXQLYDULDELOH

(1) Secţiunea transversală eficace a porţiunii comprimate de inimă se consideră a fi formată din ariile
eficace reduse a cel mult două rigidizări intermediare $s,red, o bandă adiacentă tălpii comprimate şi o
bandă adiacentă axei neutre a secţiunii transversale eficace (a se vedea figura 5.7). Inimile supuse la
compresiune uniformă se vor trata analog cu tălpile rigidizate.
(2) Secţiunea eficace a inimii, aşa cum se prezintă în figura 5.7 include:
a) o bandă de lăţime Va/2 şi grosime eficace Weff,a adiacentă tălpii comprimate;
b) aria eficace redusă $s,red a fiecărei rigidizări de pe inimă (maximum două rigidizări);
c) o bandă de lăţime 2Vn/3 adiacentă axei neutre a secţiunii transversale eficace;
d) porţiunea de inimă întinsă.
26
SR EN 1999-1-4:2007
We We
a
V sa V sa
Ksa K
Ksa K
ff,a ff,a
a
Kb
V
V
V sb We
We ff,b
Hc
Hc
Hc
ff,n
Ksb
b
V
We
n
V
ff,n
n
V
Kw
We
ff,n
n
V
w
V
c
V
c
V
Ht
Ht
Ht
W W W
I I I
(a) (b) (c) a
We We We V sa W
ff,a ff,a ff,b
V sa V sa V sb
W
12
Va Va Vb
We 2 We 2 We 2 W
ff,n ff,b ff,n
Vn $sa Vb $sa Vn $sb ,s
W
12
3 2 3 a
(d1) (d2) (d3) (e)
)LJXUD6HFĠLXQLWUDQVYHUVDOHHILFDFHDOHLQLPLORUWDEOHORUSURILODWH
(3) Ariile eficace iniţiale ale rigidizărilor se obţin astfel:

- pentru o singură rigidizare:
s s
Asa (teff,a a t ssa teff, n n ) , figura 5.7(d1) (5.20a)
2 3
- pentru rigidizarea mai apropiată de talpa comprimată din inima cu două rigidizări:
s s
Asa (teff,a a t ssa teff, b b ) , figura 5.7(d2) (5.20b)
2 2
- pentru o a doua rigidizare:
s s
Asb (teff, b b t ssb teff, n n ) , figura 5.7(d3) (5.21)
2 3
în care dimensiunile Va, Vsa, Vb, Vsb, şi Vn prezentate în figura 5.7, iar Weff,a, Weff,b şiWeff,n sunt indicate în (5).
(4) În primul pas, poziţia axei neutre se stabileşte considerând secţiunea eficace a tălpilor, iar pentru
inimi secţiunea brută.
(5) Dacă zvelteţea O p a elementului din inimă care este comprimat este mai mare decât O lim
(a se vedea 5.5.2(4)), atunci grosimile eficace Wteff,a, Wteff,b şi Wteff,n se determină după cum urmează:
Weff = UW (5.22)
în care U este calculat folosind expresia (5.2), cu zvelteţea COp şi coeficientul referitor la raportul
tensiunilor \ din tabelul 5.5, în care Hc şi Ht sunt distanţele de la axa centrală a secţiunii eficace la linia
mediană a tălpii comprimate, respectiv întinse, conform figurii 5.7, iar dimensiunile Ka, Kb, Ksa, Ksb, Vn şi I
sunt prezentate în figura 5.7.
27
SR EN 1999-1-4:2007
(6) Pentru a calcula aria eficace iniţială a secţiunii $sa , respectiv $sb a rigidizărilor de pe inimă, Va şi Vb
se împart în două părţi egale Va/2 şi Vb/2. Elementul de inimă Vn care se află deasupra axei centrale se
împarte într-o parte Vn/3 adiacentă rigidizării (a se vedea figura 5.7 (d1) şi (d3)) şi o parte 2Vn/3 adiacentă
axei centrale a secţiunii.
7DEHOXO=YHOWHĠHD O p úLFRHILFLHQWXOUHIHULWRUODUDSRUWXOWHQVLXQLORU \ SHQWUXRLQLPăFX

ULJLGL]ăUL
Element de Coeficientul referitor la raportul
Poziţia elementului de inimă
inimă
Zvelteţea Op tensiunilor \
)ăUăULJLGL]ăULILJXUDD
sn fo e
Între talpa comprimată şi
Vn Op \ t
axa centrală t E kV ec
&XRULJLGL]DUHILJXUDE
sa fo ec ha
Adiacentă tălpii comprimate Va Op \
t E kV ec
sc f o ec ha hsa ec
Adiacentă axei centrale Vn Op \
t E kV ec sn sinI
&XGRXăULJLGL]ăULILJXUDF
sa fo ec ha
Adiacentă tălpii comprimate Va Op \
t E kV ec
sb f o ec ha hsa ec hb
Între rigidizări Vb Op \
t E kV ec ec ha hsa
sc f o ec hb hsb ec
Adiacentă axei centrale Vn Op \
t E kV ec sn sinI
(7) Pentru o singură rigidizare, sau pentru rigidizarea mai apropiată de talpa comprimată, în cazul
inimilor cu două rigidizări, tensiunea critică de flambaj Vcr,sa este:
1,05 N f E I sa t 3 s1
V cr,sa (5.23)
Asa s 2 ( s1 s 2 )
în care V1 şi s2 sunt indicate de:
- pentru o singură rigidizare:
s1 0,9( sa ssa sc ) , s2 s1 sa 0,5 ssa (5.24)
- pentru rigidizarea mai apropiată de talpa comprimată, în cazul inimilor cu două rigidizări, unde cea de-a
doua rigidizare se află în zona întinsă sau apropiată de axa centrală:
s1 sa ssa sb 0,5( ssb sc ) , s2 s1 sa 0,5 ssa (5.25)
în care:
Nf este un coeficient care ţine seama de împiedecarea parţială a rotirii inimii rigidizate de către
tălpi;
,sa este momentul de inerţie al ansamblului format din rigidizarea în sine Vsa şi două benzi
alăturate ei, fiecare de lăţime 12W, în raport cu axa centrală proprie paralelă cu planul inimii,
a se vedea figura 5.7(e). În calculul valorii lui ,sa diferenţele eventuale de pantă între benzile
eficace ale inimii situate de-o parte şi de alta a rigidizării se pot neglija.
28
SR EN 1999-1-4:2007
(8) În absenţa unor date mai precise, coeficientul care ţine seama de rigiditatea la rotire Nf se poate
considera, în mod acoperitor egal cu 1,0 şi corespunde unei rezemări articulate între pereţi.
(9) Pentru o singură rigidizare comprimată, sau pentru rigidizarea mai apropiată de talpa comprimată,
în cazul inimilor cu două rigidizări, aria eficace redusă $sa,red (Pasul 2 în figura 5.5) se determină cu
relaţia:
F d Asa
Asa,red dar Asa,red d Asa (5.26)
h 0,5 hsa
1 a
ec
(10) Dacă şi tălpile sunt rigidizate, coeficientul de reducere Fd se obţine folosind metoda din 5.5.3.1(5),
dar cu o tensiune critică elastică modificată Vcr,mod , prezentată în 5.5.4.4.
(11) Pentru o singură rigidizare solicitată la întindere, aria eficace redusă $sa,red se ia egală cu $sa .
(12) Pentru inimi cu două rigidizări, aria eficace redusă $sb,red pentru a doua rigidizare, cea mai
apropiată de axa neutră, se consideră egală cu $sb .
(13) La determinarea caracteristicilor secţiunii eficace, aria eficace redusă $sa,red se obţine prin
folosirea unei grosimi reduse Wred = F d Weff pentru toate elementele componente ale $sa .
(14) Dacă Fd < 1, valoarea acestuia se poate îmbunătăţi printr-un calcul iterativ conform 5.5.3(7).
(15) Pentru aflarea caracteristicilor secţiunii eficace la stările limită de serviciu, a se vedea 7.1.
7DEOHSURILODWHFXULJLGL]ăULDWkWSHWăOSLFkWúLSHLQLPL

(1) În cazul tablelor profilate cu rigidizări atât pe tălpi cât şi pe inimi, aşa cum se prezintă în figura 5.8,
interacţiunea dintre flambajul prin distorsiune al rigidizărilor tălpii şi rigidizărilor inimii se ia în considerare
prin utilizarea unei tensiuni critice elastice modificate V cr,mod , pentru ambele tipuri de rigidizări, obţinută
astfel:
V cr,s
V cr,mod (5.27)
4
ª V cr,s º
4 1 «E »
s
«¬ V cr,sa »¼
în care:
V cr,s este tensiunea critică elastică pentru o rigidizare intermediară a tălpii: pentru o talpă cu o
singură rigidizare conform 5.5.4.2(2), iar pentru o talpă cu două rigidizări conform
5.5.4.2(3);
V cr,sa este tensiunea critică elastică pentru o singură rigidizare pe inimă sau pentru rigidizarea
mai apropiată de talpa comprimată în cazul inimilor cu două rigidizări, conform
5.5.4.3(7);
E s 1 ( ha 0,5hsa ) / ec pentru un profil solicitat la încovoiere;
Es 1 pentru un profil solicitat la compresiune axială.
29
SR EN 1999-1-4:2007
Weff,1
We
Ka
ff,a $s
Ksa
$sa
Hc
We
Kw
ff,n
\eff \eff
)LJXUD±6HFĠLXQHDWUDQVYHUVDOăHILFDFHDWDEOHLFXWDWHIRUPDWHODUHFHFXULJLGL]ăULSHWDOSăúL
ULJLGL]ăULSHLQLPă
30
SR EN 1999-1-4:2007
6WăULOLPLWăXOWLPH
5H]LVWHQĠDVHFĠLXQLORUWUDQVYHUVDOH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Regulile din aceasta secţiune se aplică la proiectarea prin calcul.
(2) Proiectarea asistată de încercări experimentale poate fi folosită în locul proiectării prin calcul pentru
determinarea capacităţii portante, a se vedea secţiunea 9 şi anexa A.
NOTĂ - Proiectarea asistată de experiment este în mod particular probabil să fie benefică pentru secţiuni
transversale cu rapoarte relativ mari Ep / W, spre exemplu în relaţie cu comportamentul neelastic, deformarea locală a
inimii sau efectul „shear lag”.
(3) Pentru proiectarea prin calcul se iau în considerare efectele flambajului local şi al flambajului prin
distorsiune, folosind caracteristicile secţiunii efective determinate conform specificaţiilor din 5.5.
(4) Rezistenţa la flambaj a tablelor profilate solicitate la compresiune se verificată după cum este
specificat în 6.2.
)RUĠDD[LDOăGHvQWLQGHUH
(1) Efortul capabil al unei secţiuni transversale solicitate la întindere axială uniformă 1t,Rd se determină
cu:
f o Ag
N t,Rd dar 1t,Rd d )net,Rd (6.1)
J M1
în care:
$g este aria brută a secţiunii transversale;
)net,Rd este rezistenţa secţiunii nete, în funcţie de tipul de conectori mecanici.
)RUĠDD[LDOăGHFRPSUHVLXQH
(1) Efortul capabil al unei secţiuni transversale solicitate la compresiune 1c,Rd se determinată cu:
- dacă aria eficace Aeff este mai mică decât aria brută Ag (secţiune redusă datorită flambajului local
şi/sau flambajului prin distorsiune)
N c, Rd Aeff f o / J M1 (6.2)
- dacă aria eficace Aeff este egală cu aria brută Ag (secţiune fără reduceri datorită flambajului local
şi/sau flambajului prin distorsiune)
N c, Rd Ag f o / J M1 (6.3)
în care:
Aeff este aria eficace a secţiunii transversale, determinate din 5.5.2 presupunând o tensiune de
compresiune uniformă egala cu f o / J M1 .
(2) Forţa axială dintr-un element se consideră că acţionează în centrul de greutate a secţiunii
transversale brute. Aceasta reprezintă o ipoteză acoperitoare şi poate fi folosită fără alte analize
suplimentare. Analizele suplimentare pot conduce la o repartiţie mai realistă a eforturilor interne, de
exemplu în cazul concentrării uniforme a efortului normal în elementul comprimat.
(3) Forţa axială rezistentă a unei secţiuni transversale se consideră că acţionează în centrul de
greutate al secţiunii transversale eficace. Dacă acesta nu coincide cu centrul de greutate a secţiunii
transversale brute, atunci se ia în considerare excentricitatea HN dintre axele centrelor de greutate
(a se vedea figura 6.1), folosind metoda indicată în 6.1.9. Atunci când excentricitatea axei neutre
furnizează un rezultat favorabil în verificarea tensiunilor şi dacă excentricitatea a fost obţinută cu o
31
SR EN 1999-1-4:2007
tensiune egală cu limita de curgere şi nu cu tensiunea reală de compresiune, excentricitatea HN este
neglijată.
Weff,1
H1
W eff,2
1 Ed
1 Ed
Weff,3
W eff,4
(a) Secţiunea transversală brută (b) Secţiunea transversală eficace

)LJXUD±'HSODVăULLD[HLQHXWUHSHQWUXRVHFĠLXQHWUDQVYHUVDOăVXSXVăODFRPSUHVLXQH
0RPHQWXOvQFRYRLHWRU
5H]LVWHQĠDHODVWLFăúLHODVWRSODVWLFăFXSODVWLFL]DUHDWăOSLLFRPSULPDWH
(1) Momentul încovoietor capabil de proiectare al unei secţiuni transversale la încovoiere 0c,Rd se
determină după cum urmează:
- dacă modulul de rezistenţă al secţiunii eficace Weff este mai mic decât modulul de rezistenţă elastic al
secţiunii brute Wel :
M c,Rd Weff f o / J M1 (6.4)
- dacă modulul de rezistenţă al secţiunii eficace Weff este egal cu modulul de rezistenţă elastic al
secţiunii brute Wel :
M c,Rd
f o Wel (Wpl Wel ) 4(1 O / Oel ) / J M1 dar nu mai mare decât Wpl f o / J M1 (6.5)
în care:
O este zvelteţea relativă a elementului din secţiunea transversală care corespunde valorii celei
mai mari O / Oel ;
Pentru elemente plane dublu rezemate O O p şi Oel Olim unde, Olim se prezintă în tabelul 5.2;
Pentru elemente rigidizate O Os şi Oel 0,25 , a se vedea 5.5.3.1.
NOTĂ - Rezistenţa momentul încovoietor capabil care rezultă în funcţie de zvelteţea celui mai zvelt element ale
secţiunii transversale este prezentată în figura 6.2.
0c,Rd
:plIo
:elIo :effIo
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxx
0
0 Oel O
)LJXUD±0RPHQWXOvQFRYRLHWRUFDSDELOUDSRUWDWOD]YHOWHĠHDUHODWLYă
(2) Expresia (6.5) se poate aplica cu condiţia ca înclinarea inimii în raport cu tălpile I
(a se vedea figura 6.5) este mai mică de 60o.
(3) Dacă condiţia (2) nu este satisfăcută, atunci se poate folosi următoarea relaţie:
32
SR EN 1999-1-4:2007
M c,Rd Wel f o / J M1 (6.6)
(4) Modulul de rezistenţă eficace :eff se calculează pe baza secţiunii transversale eficace, obţinută
doar din momentul încovoietor după axa principală de inerţie corespunzătoare şi o tensiune maximă
σmax,Ed egală cu Io/γM1, care ia în considerare efectele voalării şi flambajului prin distorsiune, aşa cum
este specificat în 5.5. În cazul când efectul „shear lag” este semnificativ
(a se vedea EN 1999-1-1), efectele acestuia trebuie să fie luate în considerare.
(5) Raportul tensiunilor \ = V2 / V1 , folosit la determinarea zonelor eficace ale inimii poate fi obţinut
prin folosirea secţiunii eficace a tălpii comprimate, însă cu inima integral eficace (a se vedea figura
6.3).
(6) Dacă curgerea apare mai întâi la fibra comprimată a secţiunii transversale şi dacă condiţiile cerute
în 6.1.4.2 nu sunt îndeplinite, valoarea lui :eff se determină pe baza unei distribuţii liniare a tensiunii
de-a lungul secţiunii transversale.
Weff,f
Weff,f
V1 IRJ M1
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Hc
W Weff
VF
,w xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
W xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
V2 \V1
)LJXUD±6HFĠLXQHDWUDQVYHUVDOăHILFDFHVROLFLWDWăODvQFRYRLHUH
(7) Dacă în analiza globală se consideră o redistribuţie a momentelor încovoietoare, atunci trebuie
îndeplinite indicaţiile furnizate în 7.2. Dacă momentul rezidual în dreptul rezemărilor intermediare nu se
considera a fi egal cu zero, atunci momentul rezidual aplicat se determină pe cale experimentală.
5H]LVWHQĠDHODVWLFăúLHODVWRSODVWLFăFXSODVWLFL]DUHDGRDUDWăOSLLvQWLQVH
(1) Dacă curgerea apare ai întâi în fibra întinsă a secţiunii transversale, este admisă utilizarea rezervelor
plastice a zonei întinse, fără nici o condiţie de deformaţiei, până când tensiunea maximă de compresiune
Vcom,Ed atinge valoarea Io /JM1 . În acest articol este considerată doar acţiunea simplă a încovoierii. Pentru
acţiunea combinată forţă axială cu încovoiere se aplică 6.1.8 sau 6.1.9.
(2) În acest caz, modulul de rezistenţă parţial plastic eficace :pp,eff se determină pe baza unei distribuţii
biliniare a tensiunii în zona întinsa şi liniară în zona comprimată.
(3) În absenţa unei analize mai detaliate, grosimea eficace Weff a inimilor poate fi determinată conform
paragrafului 5.5.2, unde mărimea Hc este calculată pe baza unei distribuţii biliniare a tensiunii
(a se vedea figura 6.4), considerând \
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Hc
Kw
)LJXUD±0ăULPHDeFSHQWUXGHWHUPLQDUHDJURVLPLLHILFDFH
(1) Dacă în analiza globală se ţine seama de redistribuţia momentelor încovoietoare, atunci trebuie
satisfăcute prescripţiile date în 7.2. Dacă momentul rezidual în dreptul rezemărilor intermediare nu se
considera a fi egal cu zero, atunci momentul rezidual aplicat se determină pe cale experimentală.
33
SR EN 1999-1-4:2007
(IHFWHOHÄVKHDUODJ´
(1) Efectele „shear lag” sunt luate în considerare conform EN 1999-1-1.
(2) Efectele „shear lag” se pot ignora pentru tălpi cu raportul EW d 300.
)RUĠDGHIRUIHFDUH
(1) Rezistenţa la forfecare 9b,Rd se determină din:

9b,Rd = (Kw / sin I) W Ibv / JM1 (6.7)
unde:
Ibv este rezistenţa la flambajul prin forfecare, conform tabelului 6.1;
Kw este înălţimea inimii măsurată între axele tălpilor, a se vedea figura 6.5;
I este unghiul de înclinare a inimii faţă de tălpi.
7DEHOXO±5H]LVWHQĠDODIODPEDMSULQIRUIHFDUHfEYvQUDSRUWFX]YHOWHĠHDUHODWLYăDLQLPLL O w
Zvelteţea relativă a inimii Inimă fără rigidizări în secţiunea de reazem Inimă cu rigidizări în secţiunea de reazem 1)
0,58 Io 0,58 Io
O w t 0,83
0,83 O w d 1,40 0,48 Io / Ow 0,48 Io / Ow
O w t 1,40 2 Ow
0,67 Io / Ow 0,48 Io /
1) Rigidizările în secţiunile de pe reazem, cum ar fi cornierele, sunt dispuse pentru a preveni deformarea inimii şi proiectate pentru a
prelua reacţiunea de pe reazem.
(2) Zvelteţea relativă a inimii O w se obţine din:
- pentru inimi fără rigidizări longitudinale:
s fo
COw = 0,346 w (6.8a)
t E
- pentru inimi cu rigidizări longitudinale, a se vedea figura 6.5:
5,34 f o sp fo
O w = 0,346 s d dar O w t 0,346 (6.8b)
t kW E t E
cu:
2,10 ¦ I s
N = 5,34 + 3 (6.9)
t sd
în care:
,s este momentul de inerţie al unei rigidizări longitudinale în raport cu axa D±D, după cum
este indicat în figura 6.5;
Vd este înălţimea desfăşurată a porţiunii înclinate a inimii, după cum este indicat în figura 6.5;
Vp este înălţimea pe înclinat a celui mai înalt element plan al inimii, a se vedea figura 6.5;
Vw este înălţimea pe înclinat a inimii, după cum este indicat în figura 6.5, între mijloacele
axelor mediane ale colţurilor,a se vedea figura 6.5.
34
SR EN 1999-1-4:2007
a
W
12W
Vd
12W
Kw
Vw
Vp
a
)LJXUD±*HRPHWULDLQLPLLULJLGL]DWHORQJLWXGLQDOúLVHFĠLXQHDWUDQVYHUVDOăHILFDFHDULJLGL]ăULL
0RPHQWXOGHWRUVLXQH
(1) Rezistenţa şi rigiditatea la torsiune sunt neglijabile pentru tabla profilată.
)RUĠHWUDQVYHUVDOHFRQFHQWUDWH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Pentru evitarea fenomenelor de strivire, deformare locală sau voalare a inimii datorate reacţiunilor
de pe reazem, sau a altor forţe transversale concentrate aplicate prin intermediul tălpilor, forţa
transversală )Ed trebuie să satisfacă:
)Ed d5w,Rd (6.10)
în care 5w,Rd este rezistenţa inimii la cedare prin deformare locală.
(2) Rezistenţa inimii la cedare prin deformare locală 5w,Rd se determină după cum urmează:
a) pentru inimi nerigidizate: conform 6.1.7.2

b) pentru inimi cu rigidizări: conform 6.1.7.3.
(3) În cazul în care forţa concentrată sau reacţiunea este aplicată prin intermediul unei corniere care
împiedica deformarea locală a inimii şi care este proiectată să preia forţele concentrate transversale,
atunci nu trebuie verificată rezistenţa inimii la cedare prin deformare locală sub forţe concentrate.
6HFĠLXQLWUDQVYHUVDOHFXLQLPLQHULJLGL]DWH
(1) Rezistenţa transversală locală a unei inimi nerigidizate, a se vedea figura 6.6, se determină
conform specificaţiilor din (2), dacă ambele condiţii care urmează sunt satisfăcute:
- distanţa liberă F, de la punctul de aplicare al reacţiunii din reazem sau forţei concentrate şi capătul
liber este de cel puţin 40 mm, a se vedea figura 6.7;
- secţiunea satisface următoarele condiţii:
U/W d 10 (6.11a)
Kw/W d 200 sin I (6.11b)
45 dId90q (6.11c)
în care:
Kw este înălţimea inimii măsurată între axele mediane ale tălpilor;
U este raza interioară a colţurilor;
I este unghiul de înclinare a inimii faţă de tălpi [în grade].
35
SR EN 1999-1-4:2007
Kw
I
5Z5G 5Z5G 5Z5G 5Z5G 5Z5G 5Z5G
)LJXUD±([HPSOHGHVHFĠLXQLWUDQVYHUVDOHFXGRXăVDXPDLPXOWHLQLPL
(2) Dacă cele două condiţiile specificate la punctul (1) sunt satisfăcute, rezistenţa la cedare prin
deformare locală a fiecărei inimi a tablei profilate 5w,Rd se determină cu:

Rw, Rd
D t 2 f o E 1 0,1 r/t 0,5 + 0,02la / t 2,4 + (I / 90) 2 / J Ml (6.12)
în care:
Oa este lungimea eficace de rezemare pentru categoria corespunzătoare, a se vedea (4);
D este coeficientul pentru categoria corespunzătoare, a se vedea (3);
VZ este lungimea pe înclinat a inimii (= KZ / sinI);
U este raza interioară de îndoire (U < 10 W).
(3) Valoarea coeficientului D se determină din figura 6.7.
(4) Valorile pentru Oa se determină din (5). Valoarea maximă de calcul pentru Oa este de 200 mm. Când
reazemul este o secţiune formată la rece cu o singură inimă sau o ţeavă rotundă, pentru Vs se consideră
o valoare de 10 mm. Categoria hotărâtoare (1 sau 2) depinde de distanţa liberă H între forţa concentrată
şi cel mai apropiat reazem, sau de distanţa F de la reazem sau forţa concentrată la un capăt liber,
conform figurii 6.7.
(5) Valoarea pentru lungimea eficace de rezemare Oa pentru table profilate se determină după cum
urmează:
a) pentru Categoria 1:
Oa = Vs dar Oa d40 mm (6.13a)
b) pentru Categoria 2:
dacă Ev d 0,2: Oa = Vs (6.13b)
dacă Ev t 0,3: Oa = 10 mm (6.13c)
dacă 0,2 < Ev < 0,3: interpolare liniară pentru Oa între valorile 0,2 şi 0,3 cu:
| VEd,1 | | VEd,2 |
Ev (6.14)
| VEd,1 | | VEd,2 |
în care |9Ed,1| şi |9Ed,2| sunt valorile absolute ale forţelor de forfecare transversale, de fiecare parte a
reacţiunii din reazem sau încărcării concentrate şi cu |9Ed,1| t|9Ed,2|, iar Vs este lungimea efectivă a
reazemului.
36
SR EN 1999-1-4:2007
VV Categoria 1: D= 0,075

- forţa concentrată este aplicată la o distanţă H d1,5 Kw / W faţă de cel
mai apropiat reazem;
H Vs
Vs Categoria 1: D= 0,075

- forţa concentrată este aplicată la o distanţă F d 1,5 Kw / W faţă de
capătul liber;
Categoria 1: Ḍ= 0,075

- reacţiunea pe reazemul de capăt acţionează la distanţa F d 1,5 Kw / W
Kw
F faţă de capătul liber;
Vs
Vs Categoria 2; D= 0,15

- forţa concentrată este aplicată la o distanţă H > 1,5 Kw / W faţă de cel
mai apropiat reazem;
H Vs
Vs Categoria 2; D= 0,15

- forţa concentrată este aplicată la o distanţă F > 1,5 Kw / W faţă de un
capăt liber;
Categoria 2; D = 0,15
- reacţiunea pe reazemul de capăt acţionează la distanţa F > 1,5 Kw / W
Kw
F faţă de un capăt liber;
Vs
Categoria 2; D= 0,15

- reacţiunea pe un reazem intermediar;
Vs
)LJXUD±ÌQFăUFăULFRQFHQWUDWHúLUHDFĠLXQL±VHFĠLXQLWUDQVYHUVDOHFXGRXăVDXPDLPXOWHLQLPL
37
SR EN 1999-1-4:2007
6HFĠLXQLWUDQVYHUVDOHFXLQLPLULJLGL]DWH
(1) Rezistenţa la cedare prin deformare locală a unei inimi rigidizate se determină după specificaţiile
din (2), pentru secţiuni transversale cu rigidizări longitudinale pe inimă, realizate astfel încât cele două
porţiuni plane de inimă să fie de-o parte şi pe alta a liniei drepte ce uneşte punctele de intersecţie a linei
mediane a inimii cu liniile mediane a tălpilor (a se vedea figura 6.8) şi care satisfac condiţia:
2 < Hmax / W< 12 (6.15)
în care:
Hmax este excentricitatea maximă între axa mediană a inimii şi o dreaptă care uneşte colţurile
secţiunii transversale aflate pe linia mediană.
(2) Pentru secţiuni transversale cu rigidizări pe inimi, care satisfac condiţiile specificate (1), rezistenţa
la cedare prin deformare locală a unei inimi rigidizate poate fi determinată înmulţind valoarea
corespunzătoare cazului unei inimi similare nerigidizate, obţinută din 6.1.7.2, cu factorul Na,s dat de
relaţia:
Na,s = 1,45  0,05 Hmax / W dar Na,s d0,95 + 35 000 W2 Hmin / ( Ed2 Vp ) (6.16)
în care:
Ed lăţimea desfăşurată a tălpii încărcate, a se vedea figura 6.8;

Hmin este excentricitatea minimă între axa mediană a inimii şi o dreaptă care uneşte colţurile
secţiunii transversale aflate pe linia mediană, a se vedea figura 6.8;
Vp este înălţimea pe înclinat a elementului plan de inimă cel mai apropiat de talpa încărcată, a
se vedea figura 6.8.
Hm
in
Hm
ax
Vp
5w,Ed 5w,Ed
Ed
)LJXUD±5HDFĠLXQLúLJHRPHWULDLQLPLORUULJLGL]DWH
$FĠLXQHDFRPELQDWăvQWLQGHUHD[LDOăFXPRPHQWvQFRYRLHWRU
(1) Secţiunile transversale solicitate la întindere axială 1Ed combinată cu moment încovoietor 0y,Ed
satisfac condiţia:
N E d + M y,E d d 1 (6.17a)
N t, Rd M cy,Rd, ten
în care:
1t,Rd este efortul capabil al unei secţiuni transversale la întindere axială (6.1.2);
38
SR EN 1999-1-4:2007
0cy,Rd,ten
este momentul capabil al unei secţiuni transversale solicitată la moment încovoietor
numai în jurul axei \±\, corespunzător tensiunii maxime de întindere (6.1.4).
(2) Dacă M cy,Rd,com d M cy,Rd, ten , unde M cy,Rd,com este momentul capabil al unei secţiuni
transversale solicitată doar la moment încovoietor, corespunzător tensiunii maxime de compresiune,
atunci trebuie îndeplinită şi următoarea condiţie:
M y,Ed N Ed
d1 (6.17b)
M cy,Rd,com N t,Rd
$FĠLXQHDFRPELQDWăFRPSUHVLXQHD[LDOăFXPRPHQWvQFRYRLHWRU
(1) Secţiunile transversale solicitate la compresiune axială 1Ed combinată cu moment încovoietor
0y,Ed satisfac următorul criteriu:
N Ed + M y,Ed + 'M y,Ed d 1 (6.18)

N c, Rd M cy,Rd, com
în care 1c,Rd este definit conform 6.1.3 şi 0cy,Rd,com este definit conform 6.1.8.
(2) Momentul adiţional '0y,Ed datorat deplasării axei centrului de greutate se ia după cum urmează:
'0y,Ed = 1Ed HN (6.18b)
în care HN este deplasarea axei \\ a centrului de greutate datorită forţelor axiale de compresiune, a
se vedea 6.1.3(3).
(3) Dacă M cy,Rd, ten d M cy,Rd, com şi următorul criteriu este îndeplinit:
M y,Ed + 'M y,Ed N Ed

d1 (6.19)
M cy,Rd, ten N c, Rd
în care 0cy,Rd,ten este definit conform 6.1.8.
$FĠLXQHDFRPELQDWăIRUĠăGHIRUIHFDUHIRUĠăD[LDOăúLPRPHQWvQFRYRLHWRU
(1) Dacă raportul 9Ed/9w,Rd nu depăşeşte valoarea 0,5, atunci efortului capabil din acţiunea combinată
forţă axială şi moment încovoiere nu se aplică nici o reducere datorită prezenţei forţei de forfecare. Dacă
raportul 9Ed/9w,Rd este mai mare de 0,5, atunci efectele combinate dintre forţă axială 1Ed, moment
încovoietor 0Ed şi forţă de forfecare 9Ed satisfac relaţia:
2
N Ed M y, E d §¨ M f, Rd ·§ 2VEd
¸¨
·
+ 1 1¸ d1 (6.20)
N Rd M y, Rd ¨© M pl, Rd ¨
¸ Vw, Rd ¸
¹© ¹
în care:
1Rd este efortul capabil al secţiunii transversale la întindere sau compresiune axială calculat
conform 6.1.2 sau 6.1.3;
0y,Rd este momentul încovoietor capabil al secţiunii transversale calculat conform 6.1.4;
9w,Rd este efortul capabil la forfecare al inimii calculat conform 6.1.5. Pentru elemente cu mai
multe inimi 9w,Rd reprezintă suma eforturilor capabile ale inimilor;
0f,Rd este momentul capabil plastic al secţiunii transversale compus doar din aria eficace a
tălpilor;
39
SR EN 1999-1-4:2007
0pl,Rd este momentul capabil plastic al secţiunii transversale compus din aria eficace a tălpilor
şi aria eficace completă a inimii, indiferent de clasa de secţiune.
$FĠLXQHDFRPELQDWăPRPHQWvQFRYRLHWRUúLIRUĠHFRQFHQWUDWHVDXUHDFĠLXQL
(1) Secţiunile transversale solicitate la acţiunea combinată a unui moment încovoietor 0Ed şi o forţă
transversală datorată unei forţe concentrate sau reacţiuni )Ed satisfac următoarele condiţii:
M Ed
d1 (6.21a)
M c, Rd
F Ed
d1 (6.21b)
R w, Rd
2 2
ª M º ª F º
0,94 « Ed » « Ed » d 1 (6.22)
¬« M c, Rd ¼» «¬ R w, Rd ¼»
în care:
0c,Rd este momentul capabil a secţiunii transversale calculate conform 6.1.4.1;
5w,Rd este suma rezistenţelor la cedare prin deformare locală a inimilor luate individual şi
calculate conform 6.1.7.
(2) În expresia (6.22) momentul încovoietor 0Ed poate fi calculat la marginea reazemului.
5H]LVWHQĠDODIODPEDM
*HQHUDOLWăĠL
(1) Se iau în considerare efectele de flambaj local şi flambaj prin distorsiune. Se pot folosi metodele
specificate în 5.5.
(2) În tablele profilate se consideră că forţa axială acţionează în centrul de greutate al secţiunii
transversale brute.
(3) Se presupune că efortul axial de compresiune al tablei profilate acţionează în centrul de greutate
al secţiunii transversale eficace. Dacă acesta nu coincide cu centrul de greutate al secţiunii brute, se vor
lua în considerare momentele datorate deplasării axelor centrului de greutate (a se vedea figura 6.9),
folosind metoda prezentată în 6.2.3.
Weff,1
W eff,2
'0y,Ed
HN
\ \ \ \
\eff \eff
Weff,3
1Ed 1Ed
(a) secţiunea transversală brută (b) secţiunea transversală eficace
)LJXUD±'HSODVDUHDD[HORUFHQWUXOXLGHJUHXWDWHDVHFĠLXQLLWUDQVYHUVDOHHILFDFH
&RPSUHVLXQHD[LDOă
5H]LVWHQĠDGHFDOFXOODIODPEDMSULQvQFRYRLHUH
(1) Rezistenţa de calcul la flambaj pentru compresiune axială 1b,Rd se obţine din:
1b,Rd = F $eff Io./ JM1 (6.23)
40
SR EN 1999-1-4:2007
în care:
$eff este aria eficace a secţiunii transversale, calculată conform secţiunii 5, considerând o
tensiune axială de compresiune Vcom,Ed egală cu Io/JM1;
F este valoarea corespunzătoare factorului de reducere la flambaj prin încovoiere.
(2) Factorul de reducere F pentru rezistenţa la flambaj prin încovoiere se determină din:
1
F= dar Fd 1,0 (6.24a)
I + (I O 2)0,5
2
cu:

I 0,5 1 D (O O0 ) O 2 (6.24b)
în care:
D este un factor de imperfecţiune;
O0 este limita palierului orizontal;
O este parametrul de zvelteţe corespunzător modului de flambaj aplicat.
(3) Factorul de imperfecţiune pentru tablă profilată este D = 0,13, iar limita palierului orizontal este
O0 0,2 .
(4) Zvelteţea relativă pentru flambaj prin încovoiere se determină din:
l fo
O (6.25)
iS E
în care:
O este lungimea de flambaj pentru flambaj prin încovoiere faţă de axa y – y ( Oy );
L este raza de giraţie în jurul axei respective ( Ly ), calculat pe baza proprietăţilor secţiunii
transversale brute.
ÌQFRYRLHUHFXFRPSUHVLXQHD[LDOă
(1) Toate elementele solicitate la acţiunea combinată de încovoiere cu compresiune axială vor
satisface condiţia:
N Ed M y,E d + 'M y,E d

+ d1 (6.26)
F y f oZx Aeff / J M1 f o W eff, y,com / J M1
în care:
$eff este aria eficace a secţiunii transversale eficace solicitate doar la compresiune
axială; a se vedea figura 6.10(a);
:eff,y,com este modulul de rezistenţă al secţiunii eficace pentru efortul maxim de compresiune
al secţiunii transversale eficace, solicitată numai din încovoiere fată de axa y - y, a se
vedea figura 6.10 (b);
'0y,Ed este momentul încovoietor suplimentar, rezultat dintr-o posibilă deplasare a axelor
centrale pe direcţia y, a se vedea 6.1.9(2);
Fy este factorul de reducere, conform 6.2.2 pentru flambajul faţă de axa y - y;
Zx este o expresie a interacţiunii, a se vedea (2).
41
SR EN 1999-1-4:2007
Weff,1
Weff,1
c c c c
Weff,2 Weff,a
H1
\ \
\eff Weff,n
\eff
\eff \eff
Weff,3
W
c c t t
(a) compresiune axială (b) moment încovoietor faţă de axa y – y
)LJXUD±([HPSOHSHQWUXFDOFXOXOSURSULHWăĠLORUVHFĠLXQLLHILFDFH
(2) Pentru tablele profilate solicitate la acţiunea combinată de forţă axială şi momente inegale la
capete şi/sau încărcări transversale, se verifică mai multe secţiuni pe deschidere. În expresia interacţiunii
se foloseşte momentul încovoietor real din secţiunea analizată iar
1
Zx (6.27)
F y (1 F y ) sin( S x s / l c )
în care:
[s este distanţa de la secţiunea analizată la un reazem articulat sau la un punct de inflexiune al
deformatei pentru flambajul elastic datorat doar forţei axiale (a se vedea figura 5.9) din
EN 1999-1-1.
Oc = ./este lungimea de flambaj, a se vedea tabelul 5.7 din EN 1999-1-1.
NOTĂ - Pentru simplificare, poate fi folosită valoarea Zx = 1.
3URLHFWDUHDSHED]DSULQFLSLXOXLGHvQYHOLWRDUHFRODERUDQWăVWUHVVHGVNLQGHVLJQ
*HQHUDOLWăĠL
(1) Se ţine seama de interacţiunea dintre elementele structurale şi panourile de tablă cutată care sunt
proiectate să lucreze împreună ca părţi a unui sistem structural, după cum se descrie în acest articol 6.3.
(2) Diafragmele sunt formate din tablă profilată de aluminiu folosită ca element de închidere pentru
acoperiş şi pereţi.
NOTĂ - Informaţii referitoare la verificarea acestor tipuri de diafragme se pot obţine din:
ECCS Publication No. 88 (1995): (XURSHDQ UHFRPPHQGDWLRQV IRU WKH DSSOLFDWLRQ RI PHWDO VKHHWLQJ DFWLQJ DV D
GLDSKUDJP.
(IHFWXOGHGLDIUDJPă
(1) În cazul proiectării pe baza principiului de învelitoare colaborantă, se poate lua în considerare
avantajul adus de contribuţia diafragmelor din tablă profilată folosite ca învelitoare la acoperiş, planşee,
respectiv pereţi, la rezistenţa şi rigiditatea unei structuri, prin intermediul rigidităţii şi rezistenţei acestor
elemente structurale la forfecare.
(2) Acoperişurile şi planşeele se comportă ca nişte grinzi, având înălţimea inimii egală cu deschiderea
clădirii, respectiv deschiderea grinzii egală cu lungimea clădirii, ce preiau încărcări exercitate în planul lor
şi transmit reacţiunile cadrelor de fronton sau cadrelor intermediare de contravântuire. Panourile de tablă
profilată acţionează ca o inimă care poate prelua eforturile de forfecare, iar barele dispuse pe laturile
longitudinale acţionează ca nişte tălpi care preiau întinderile sau compresiunile axiale, aşa cum se
prezintă în figura 6.11 şi figura 6.12.
(3) În mod similar, panourile de perete se consideră ca sisteme de contravântuire care acţionează ca
diafragme solicitate la forfecare în plan.
42
SR EN 1999-1-4:2007
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
(a) diafragmă din tablă profilată

(c) (b) panou de diafragmă forfecat
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
© forţe preluate de barele marginale
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
(b)
(a)
)LJXUD±ÌQYHOLWRDUHFRODERUDWăODRVWUXFWXUăFXDFRSHULúSODQ

&RQGLĠLLGHDSOLFDUHDPHWRGHL
(1) Metodele de proiectare cu învelitoare colaborată şi care consideră diafragmele din tablă profilată
ca părţi integrante ale structurii de rezistenţă, pot fi aplicate dacă se respectă condiţiile următoare:
- utilizarea tablei profilate într-o funcţiune suplimentară faţă de scopul iniţial, se limitează la realizarea
unor diafragme lucrând la forfecare, care preiau deplasările structurii în planul acestor diafragme.;
- diafragmele sunt prevăzute cu bare marginale, după direcţia longitudinală, care lucrează ca tălpi şi
preiau forţele axiale generate de efectul de diafragmă;
- forţele preluate de diafragmele din planul acoperişului sau planşeelor vor fi transmise fundaţiilor prin
intermediul unor cadre de contravântuire, a unor diafragme verticale cu pereţi colaboraţi sau a altor
elemente constructive care se opun deplasării laterale a construcţiei;
- pentru asigurarea continuităţii transmiterii forţelor din diafragmă structurii principale de rezistenţă, ca
şi pentru îmbinarea cu bare marginale lucrând ca tălpi se utilizează soluţii de îmbinare dimensionate
corespunzător;
- tablele cutate se consideră componente ale structurii de rezistenţă şi nu se demontează fără o
analiză corespunzătoare a consecinţelor;
- notele de calcul şi desenele de execuţie atrag atenţia asupra faptului că structura este proiectată
ţinând seama de efectul învelitorii colaborate;
- se recomandă montarea semnalelor de avertizare care sa informeze asupra faptului că tabla cutată
se tratează ca o component a structurii de rezistenţă şi demontarea necesită precauţie în menţinerea
stabilităţii.
(2) Proiectarea pe baza principiului de învelitoare colaborată se utilizează mai des la clădiri cu un
număr mic de niveluri sau la planşeele sau pereţii de închidere ai clădirilor înalte.
(3) Diafragmele se pot utiliza în principal pentru a prelua încărcările din vânt, din zăpadă sau alte
tipuri de încărcări care se pot prelua şi transmite prin intermediul tablei profilate. Acestea se pot de
asemenea utiliza pentru preluarea unor încărcări variabile de mică intensitate, de exemplu supraîncărcări
din poduri rulante uşoare sau grinzi de rulare, dar nu se pot utiliza pentru preluarea unor încărcări
permanente mari, cum ar fi cele din utilaje.
43
SR EN 1999-1-4:2007
(c)
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
(a) diafragma din tablă profilată
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
(b) forţe preluate de barele marginale
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx (b) (c) panou de diafragmă forfecat
(d) tirant în fronton pentru preluarea forţelor din
acoperiş
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
(b)
(d)
(a)
)LJXUD±ÌQYHOLWRDUHFRODERUDWăODRVWUXFWXUăFXDFRSHULúvQGRXăDSH
'LDIUDJPHGLQWDEOHSURILODWHGHDOXPLQLX
(1) În cazul diafragmelor din table profilate de aluminiu, a se vedea figura 6.13, amândouă capetele
ale tablelor profilate se prind de grinzile suport cu şuruburi autoperforante, cu bolţuri împuşcate, cu
suduri în puncte sau alte tipuri de conectori, care nu vor ieşi din lucru în exploatare, prin smulgerea sau
forfecare înainte de a se produce sfâşierea tablei. Aceşti conectori se vor fixa în elementele suport
trecând prin cutele tablei, care reazemă direct pe acestea, mai puţin în situaţiile în care transmiterea
forţelor considerate în proiectare se realizează prin alte măsuri constructive.
(2) Îmbinările de continuitate între panourile adiacente de tablă profilată se realizează cu nituri,
şuruburi autofiletante, suduri sau alte tipuri de conectori, care nu vor ieşi din lucru în exploatare, prin
smulgere sau forfecare înainte de a se produce sfâşierea tablei. Pasul dintre conectorii de continuitate nu
este mai mare de 500 mm.
(3) Distanţa de la conectori şi până la marginile tablei profilate sau până la capetele ei libere, este
suficient de mare pentru a evita pericolul spintecării premature a acesteia.
(4) Golurile mici, dispuse aleator şi a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 3% din suprafaţa diafragmei
sunt admise fără a fi efectuate verificări speciale, cu condiţia ca prin amplasarea lor să nu se reducă
numărul conectorilor. Golurile în suprafaţă totală de 15% din suprafaţa diafragmei sunt admise, cu
condiţia unor verificări detaliate. Daca în diafragmă sunt practicate goluri mai mari, diafragma se
divizează în diafragme secundare neperforate situate intre aceste goluri şi care au un comportament
corespunzător la forfecare.
(5) Panourile de tabla profilată care intră în componenţa diafragmelor învelitorii colaborante sunt
dimensionate pentru a rezista în primul rând solicitării de încovoiere pentru care sunt prevăzute. În
continuare, se verifică dacă efortul unitar apărut datorită solicitării de forfecare din efectul de diafragmă
nu depăşeşte 0,25 Io/JM1 , pentru a evita orice deteriorare apărută din încovoiere.
(6) Capacitatea portantă la forfecare a unei diafragme aparţinând învelitorii colaborante se determină
pe baza rezistenţei minime la spintecare a îmbinărilor de continuitate sau a îmbinărilor tablă – bare de
susţinere paralele cu cutele tablei sau, la diafragme prinse numai pe barele longitudinale marginale, pe
baza rezistenţei minime la spintecare a îmbinărilor marginale. Capacitatea portantă la forfecare,
determinată pentru orice alt mod de cedare este mai mare decât această valoare minimă şi se stabileşte
după cum urmează:
- la cedarea conectorilor dintre tablă şi pană sub acţiunea combinată a forfecării şi a sucţiunii din vânt,
prin mărirea cu cel puţin 40 %;
- pentru orice alt tip de cedare, prin mărirea cu cel puţin 25 % .
44
SR EN 1999-1-4:2007
(g)
(a) Rigla de cadru
(b)Pană
(c) Cupon conector pentru
(a) preluarea forfecării
(d) Şuruburi îmbinare tablă –
(b) cupoane conector
(c) (e) Pană

(f) Şuruburi îmbinare tablă-
(d) pană
(g) Îmbinări de continuitate a
(f) (e) panourilor de tablă
)LJXUD6WUXFWXUDXQXLSDQRXGHGLDIUDJPă
7DEOHSURILODWHSHUIRUDWHFXJăXULOHGLVSXVHvQIRUPăGHWULXQJKLXULHFKLODWHUDOH
(1) Tablele profilate perforate, se pot proiecta prin calcul considerând că regulile pentru table
neperforate se modifică prin introducerea unei grosimi eficace, aşa cum se prezintă mai jos.
NOTĂ - Aceste reguli de calcul conduc la valori acoperitoare. Soluţii economice se pot obţine pe baza proiectării
asistate de experiment.
(2) Considerând că 0,2 d GD d 0,9 , caracteristicile secţiunii transversale brute se pot calcula folosind
6.1.2 pană la 6.1.5, dar înlocuind W cu Wa,eff determinat din:
Wa,eff = 1,18t 1 d/ (0,9a ) (6.28)
în care:
G este diametrul perforaţiilor;
D este distanţa dintre centrele perforaţiilor.
(3) Considerându-se că 0,2 d GD d 0,9 , caracteristicile secţiunii transversale eficace se pot calcula
folosind secţiunea 5.5, dar înlocuind W cu Wb,eff determinat din:

Wb,eff = t 3 1,181 d/a (6.29)
(4) Considerându-se că 0,2 d GD d 0,8 , rezistenţa unei inimi la forţe transversale locale se calculează
folosind 6.1.7, dar înlocuind W cu Wc,eff determinat din:
>
Wc,eff = t 1 d/a 2 s per / s w @ 3/ 2
(6.30)
în care:
Vper este înălţimea pantei părţii perforate de inimă, centrică pe înălţimea inimii;
Vw este înălţimea totală a pantei inimii.
45
SR EN 1999-1-4:2007
6WăULOHOLPLWăGHVHUYLFLXH[SORDWDUH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Principiile referitoare la stările limită de serviciu prezentate în EN 1999-1-1 se aplică şi în cazul
tablelor formate la rece.
(2) Caracteristicile secţiunii transversale eficace corespunzătoare stării limită de serviciu determinate
conform (3) pentru tablele formate la rece se folosesc pentru toate calculele la starea limită de serviciu.
(3) Momentul de inerţie se poate calcula prin interpolare între secţiunea brută şi cea eficace utilizând
următoarea relaţie:
,eff,ser = ,gr - Vgr (,gr - ,eff ) / Io (7.1)
În care:
,gr este momentul de inerţie al secţiunii brute;

,eff este momentul de inerţie al secţiunii eficace la starea limită ultimă, ce ţine seama de
voalarea pereţilor;
Vgr este valoarea maximă negativă a efortului unitar din compresiune corespunzător stării limită
de serviciu, determinat pe baza secţiunii transversale brute (se consideră pozitiv în
formulă);
(4) Momentul de inerţie eficace ,eff,ser se poate considera variabil de-a lungul deschiderii. Ca
alternativă, se poate folosi o valoare constantă a momentului de inerţie eficace, obţinut pe baza valorii
maxime a momentului de pe deschiderea elementului, sub încărcările de serviciu.
'HIRUPDĠLLSODVWLFH
(1) Când este folosită o analiză globală plastică, prin combinarea momentului încovoietor şi a
reacţiunii pe un reazem intermediar nu se depăşeşte 0,9 din rezistenţa de calcul la acţiunea combinată,
determinată folosind coeficientul parţial de siguranţă JM,ser şi ,eff,ser , în conformitate cu 7.1(3).
(2) Rezistenţa de calcul la acţiunea combinată se poate determina conform relaţiei (6.22) din 6.1.11,
dar folosind secţiunea transversală eficace la starea limită de serviciu şi coeficientul parţial de siguranţă
JM,ser .
6ăJHĠL
(1) Săgeţile se pot calcula considerându-se comportarea elastică.
(2) Influenţa alunecărilor relative din îmbinări (de exemplu în cazul tablelor continue cu suprapuneri)
se va lua în considerare în calculul deformaţiilor, forţelor şi a momentelor.
NOTĂ - Pentru conectorii folosiţi în mod uzual conform 8.2 şi 8.3 alunecarea poate fi ignorată.
(3) Conform EN 1990 – Anexa A1.4, limitele admise ale săgeţii se specifică pentru fiecare proiect în
parte şi de comun acord cu beneficiarul.
NOTĂ - Anexele naţionale pot stabili aceste limite.
46
SR EN 1999-1-4:2007
ÌPELQăULFXFRQHFWRULPHFDQLFL
*HQHUDOLWăĠL
(1) Îmbinările cu conectori mecanici sunt compacte ca formă. Conectorii sunt amplasaţi în cadrul
îmbinării astfel încât să existe spaţiu suficient pentru montaj şi întreţinerea ulterioară.
(2) Forţele de forfecare pe fiecare conector mecanic dintr-o îmbinare pot fi considerate egale, cu
condiţia:
- conectorii au suficientă ductilitate;
- conectorii nu cedează prin forfecare.
(3) În cazul proiectării prin calcul, rezistenţa conectorilor mecanici supuşi la încărcări predominant
statice se determină din relaţia 8.2 pentru nituri oarbe şi 8.3 pentru şuruburi autofiletante şi şuruburi
autoperforante.
(4) Semnificaţia simbolurilor, folosite în expresiile de mai sus se pot găsi în EN 1999-1-1 cu adăugiri
din secţiunea 1.4 EN 1999-1-4.
(5) Coeficientul parţial de siguranţă pentru calculul efortului capabil al unui conector mecanic se
consideră ca fiind JM3 conform 2(3).
S1 H1
S1 t 30 mm
4G
H2
S2 t 20 mm
2G
(a) H1 t 20 mm
S2
2G
G
H2 t 10 mm
1,5 G
(a) Direcţia de acţionare a forţei
)LJXUD'LVWDQĠDvQWUHúXUXEXULUHVSHFWLYvQWUHúXUXEXULúLPDUJLQLOHSLHVHL
(6) Efortul capabil corespunzător modului de cedare prin smulgerea tablei prezentat în 8.2.3.1 pentru
niturile oarbe sau în 8.3.3.1 pentru şuruburi autofiletante şi autoperforante depinde de poziţia conectorilor
şi este redus dacă conectorii nu sunt poziţionaţi central pe lăţimea cutei tablei. Dacă conexiunea se face
la un sfert de lăţime, rezistenţa de calcul se reduce la 0,9)p,Rd, iar dacă avem doi conectori amplasaţi la
sfert de lăţime, rezistenţa de calcul se consideră 0,7)p,Rd pentru fiecare conector
(a se vedea tabelul 8.3).
(7) Atunci când un conector este solicitat simultan la forfecare şi întindere, considerând că valorile
)p,Rd )o,Rd, )b,Rd, şi )n,Rd sunt determinate prin calcul pe baza 8.2 pentru nituri oarbe sau 8.3 pentru
şuruburi autofiletante şi autoperforante, rezistenţa conectorului la solicitarea combinată forfecare şi
întindere se verifică cu formula:
Ft,Ed Fv,Ed
d1 (8.1)
min( Fp,Rd , Fo,Rd ) min( Fb,Rd , Fn,Rd )
(8) Distorsiunea secţiunii brute poate fi neglijată dacă sunt respectate condiţiile de rezistenţă din 8.2.3
şi 8.3.3 şi dacă lăţimea pereţilor asamblaţi este mai mică de 150 mm.
(9) În ceea ce priveşte diametrul găurilor filetate anterior montării şuruburilor, se ţine seama de
indicaţiile producătorului de şuruburi. Aceste indicaţii se bazează pe criteriile următoare:
- momentul de strângere aplicat şurubului este cu puţin mai mare decât momentul de înfiletare;
47
SR EN 1999-1-4:2007
- momentul de strângere aplicat şurubului este mai mic decât momentul de strivire a filetului său sau
a capului şurubului;
- momentul de înfiletare este mai mic de 2/3 din momentul de forfecare a capului şurubului.
(10) Regulile de proiectare pentru nituri oarbe sunt valabile dacă diametrul găurii nu este mai mare de
0,1 mm decât diametrul nitului.
1LWXULRDUEH
*HQHUDOLWăĠL
(1) Efortul capabil al niturilor oarbe solicitate la forfecare este exprimat ca valoarea minimă dintre
capacitatea portantă )b,Rd, efortul capabil al tablei în secţiunea netă )net,Rd respectiv efortul capabil al
conectorului la forfecare )v,Rd.
(2) Tija niturilor oarbe sunt conform EN AW- 5019.
(3) Se utilizează nituri oarbe conform EN ISO 15973, EN ISO 15974, EN ISO 15977, EN ISO 15978,
EN ISO 15981 sau EN ISO 15982.
(IRUWXOGHFDOFXODOQLWXULORURDUEHVROLFLWDWHODIRUIHFDUH

(IRUWXOFDSDELOODSUHVLXQHSHJDXUă
)b,Rd = 2,5 Iu,min t 3d /JM3 pentru Wsup / W = 1,0, dar )b,Rd d 1,5 Iu,min WG /JM3 (8.2a)
)b,Rd = 1,5 Iu,min WG /JM3 pentru Wsup / W t 2,5 (8.2b)
Pentru grosimi 1,0 < Wsup / W < 2,5 capacitatea portantă )b,Rd se poate obţine prin interpolare liniară.
(IRUWXOFDSDELODOHOHPHQWXOXLVXSXVODvQWLQGHUHvQVHFĠLXQHDQHWă
)net,Rd = $net Iu /JM3 (8.3)
(IRUWXOFDSDELODOXQXLFRQHFWRUODIRUIHFDUH
)v,Rd = 38 G2 /JM3 [N] cu G în mm (8.4)
Condiţii pentru calculul la presiune pe gaură şi la forfecare:
- Iu,min > 260 N/mm2 nu se ia în considerare

- 2,6 mm d G d 6,4 mm

(IRUWXULGHFDOFXOSHQWUXvPELQăULOHQLWXLWHVROLFLWDWHODvQWLQGHUH
(IRUWXOFDSDELOFRUHVSXQ]ăWRUVPXOJHULLWDEOHL
)p,Rd = 2,35 DE WIo /JM3 [N] cu W în mm şi Io în N/mm2 ; DE conform tabelului 8.3 (8.5)
Condiţii:
- W d 1,5 mm; Gw t 9,5 mm;
- Io > 220 N/mm2 nu se ia în considerare
(IRUWXOFDSDELODOXQXLFRQHFWRUODVPXOJHUH
- Elementul de bază din oţel: )o,Rd = 0,47 Wsup GIy /JM3 (8.6)
- Elementul de bază din aluminiu: )o,Rd = 0,20 Wsup GIo /JM3 (8.7)
48
SR EN 1999-1-4:2007
Condiţii:
- Wsup > 6 mm, Iy > 350 N/mm2 , Io > 220 N/mm2 nu se iau în considerare (toate trebuie îndeplinite)
- găurile trebuie să fie executate conform recomandărilor producătorului.
(IRUWXOFDSDELODOXQXLFRQHFWRUODVPXOJHUH
)t,Rd = 47 G2/JM3>1@ , unde G este în mm. (8.8)
ùXUXEXULDXWRILOHWDQWHDXWRSHUIRUDQWH

*HQHUDOLWăĠL
(1) Efortul capabil al şuruburilor supuse la forfecare este valoarea minimă dintre efortul capabil la
presiunea pe gaură )b,Rd , efortul capabil în secţiunea netă a tablei )net,Rd şi efortul capabil la forfecare a
conectorului )v,Rd.
(2) Limitele pentru diametrele şuruburilor indicate în articolele ce urmează sunt valabile, alte limite
putând fi considerate dacă acestea sunt obţinute prin teste experimentale.
(3) Limitele valorilor rezistenţelor pentru materialele de bază sunt valabile, alte limite putând fi
considerate dacă acestea sunt obţinute prin teste experimentale.
(4) Se utilizează şuruburile autoperforante conform EN ISO 1479, EN ISO 1481 sau ISO 7049.
(5) Se utilizează şuruburile autofiletante conform EN ISO 15480 sau EN ISO 15481.
(IRUWXOGHFDOFXOSHQWUXFRQH[LXQLFXúXUXEXULVXSXVHODIRUIHFDUH

(IRUWXOFDSDELOODSUHVLXQHSHJDXUă
(1) Efortul capabil la presiune pe gaură pentru elemente de rezemare din oţel sau aluminiu este
indicată de relaţia:
)b,Rd = 2,5 Iu,min t 3d /JM3 pentru Wsup / W = 1,0 dar )b,Rd d 1,5 Iu,min WG /JM3 (8.9a)
)b,Rd = 1,5 Iu,min WG /JM3 pentru Wsup / W t 2,5 (8.9b)
Pentru grosimi între 1,0 < Wsup / W < 2,5 efortul capabil la presiune pe gaură )b,Rd se poate obţine prin
interpolare liniară.
Condiţii:
- şuruburile autoperforante şi autofiletante sunt din oţel sau oţel inoxidabil cu diametrul G t 5,5 mm,
- Iu,min > 260 N/mm2 nu se ia în considerare;
- pentru W > Wsup se ia W = Wsup;
- găurile trebuie să fie executate conform recomandărilor producătorului.
(2) Efortul capabil la presiune pe gaură pentru elemente de rezemare din lemn este indicat de relaţia:
)b,Rd d 1,5 WGIu,min /JM3 [N] (8.10)
(3) Pentru eforturile de calcul ale elementelor de rezemare din lemn, a se vedea secţiunea 8 din
EN 1995-1-1, îmbinări între oţel şi lemn.
Condiţii:
- şuruburile autoperforante şi autofiletante din oţel sau oţel inoxidabil cu diametrul 5,5 mm d G d 8 mm;
- distanţele până la margini şi distanţele dintre conectori pe elementul din lemn, a se vedea secţiunea 8
din EN 1995-1-1.
49
SR EN 1999-1-4:2007
(IRUWXOFDSDELODOHOHPHQWXOXLVXSXVODvQWLQGHUHvQVHFĠLXQHDQHWă
)net,Rd = $net Iu /JM3 (8.11)
(IRUWXOFDSDELODOXQXLFRQHFWRUODIRUIHFDUH
Efortul de calcul la forfecare a şuruburilor de oţel sau de oţel inoxidabil este indicat de relaţia:
)v, Rd = 380 $s /JM3 [N], cu $s în mm2 (8.12)
(IRUWXULGHFDOFXOSHQWUXvPELQăULOHFXúXUXEXULVXSXVHODvQWLQGHUH
(IRUWXOFDSDELOFRUHVSXQ]ăWRUVPXOJHULLWDEOHL
(1) Efortul capabil la smulgere a îmbinărilor cu şuruburi supuse la întindere este indicat de:
)p,Rd = 6,1 DL DE DM WIu d w /22 /JM3 [N] (8.13)
cu: W şi Gw în mm şi Iu în N/ mm2 iar
- DL factor de corecţie care ţine seama de întinderea din încovoiere (tabelul 8.1);
- DM factor de corecţie care ţine seama de tipul de şaibă (tabelul 8.2);
- DE factor de corecţie care ţine seama de poziţia conectorilor (tabelul 8.3).
Condiţii:
- W d 1,5 mm;
- Gw t 14 mm şi grosimea şaibei t 1 mm;
- lăţimea tălpii adiacente secţiunii fâşiei de tablă d 200 mm;
- Gw > 30 mm şi Iu > 260 N/mm nu se iau în considerare;
- pentru o grosime a tablei mai mică de 25 mm, efortul capabil la smulgere se reduce cu 30 %.
7DEHOXO±)DFWRUXOGHFRUHFĠLHD/FDUHĠLQHVHDPDGHHIRUWXULOHGHvQWLQGHUHGLQ
vQFRYRLHUHvQFRQHFWRULLGLQUH]HPăUL
Rezistenţa ultimă DL
[N/mm2] Deschiderea / < 1,5 m Deschiderea 1,5 d / d 4,5 m Deschiderea / > 4,5 m
< 215 1 1 1
t 215 1 1,25 - //6 0,5
NOTĂ - În cazul rezemărilor de capăt unde nu apar eforturi de încovoiere şi pentru îmbinările de pe talpa superioară, se ia DL = 1.
7DEHOXO±)DFWRUXOGHFRUHFĠLHD0FDUHĠLQHVHDPDGHPDWHULDOXOGLQFDUH
HVWHIDEULFDWăúDLED
Materialul şaibei DM
Oţel carbon, oţel inoxidabil 1,0
Aluminiu 0,8
7DEHOXO±)DFWRUXOGHFRUHFĠLHD(FDUHĠLQHVHDPDGHSR]LĠLDFRQHFWRULORU
Atunci când talpa este în contact cu reazemul Fără contact
Îmbinare
Eu d 150:0,9
DE 1,0
Eu > 150:0,7
0,7 0,9 0,7 0,7 1,0 0,9
NOTĂ - Nu este necesară combinarea factorilor de corecţie. Se ia în considerare cea mai mică dintre valori.

50
SR EN 1999-1-4:2007
(IRUWXOFDSDELOODVPXOJHUH

(1) Efortul capabil la smulgere pentru şuruburile autoperforante şi autofiletante din oţel şi din oţel
inoxidabil, pentru care elementele de reazem sunt din oţel sau din aluminiu, este indicat de:

)o,Rd = 0,95 Iu,sup t sup3d /JM3 (8.14)
Condiţii:
- şuruburile autoperforante şi autofiletante sunt din oţel sau din oţel inoxidabil;
- diametrul şuruburilor 6,25 mm d G d 6,5 mm;
- Wsup > 6 mm şi Iu,sup > 250 N/ mm2 pentru aluminiu sau
- Wsup > 5 mm şi Iu,sup> 400 N/ mm2 pentru oţel nu se iau în considerare;
- diametrul găurii trebuie să fie conform recomandărilor date de producător;
(2) Pentru elementele de reazem din lemn, a se vedea secţiunea 8 din EN 1995-1-1.
(IRUWXOFDSDELOODvQWLQGHUH

(1) Efortul capabil la întindere a şuruburilor din oţel sau din oţel inoxidabil este indicat de:
)t,Rd = 560 $s /JM3 >1@ cu $s în mm2 (8.15)
51
SR EN 1999-1-4:2007
3URLHFWDUHDDVLVWDWăGHvQFHUFăULH[SHULPHQWDOH
(1) Această secţiune 9 se poate utiliza pentru a aplica principiile proiectării bazate pe încercări
experimentale prezentate în EN 1990, luându-se în considerare cerinţele specifice ale tablelor profilate la
rece.
(2) Încercările pe table profilate la rece se realizează aplicându-se principiile indicate în anexa A.
(3) Încercarea la întindere a aliajelor de aluminiu se realizează conform EN 10002-1. Încercările

experimentale pentru determinarea altor proprietăţi ale aluminiului se realizează în concordanţă cu
standardele europene corespunzătoare.
(4) Încercările pe conectori şi îmbinări se realizează în conformitate cu standardele europene şi

internaţionale corespunzătoare
NOTĂ - În lipsa unui standard european sau internaţional corespunzător, informaţii referitoare la metodele de
încercare a conectorilor se obţin din:
ECCS Publication No. 21 (1983): European recommendations for steel construction: the design and testing of
connections in steel sheeting and sections;
ECCS Publication No. 42 (1983): European recommendations for steel construction: mechanical fasteners for use in
steel sheeting and sections.
52
SR EN 1999-1-4:2007
$QH[D$
(normativă)
0HWRGHGHvQFHUFDUH
$ *HQHUDOLWăĠL
(1) Această anexă indică metode de încercare şi de evaluare standardizate corespunzătoare pentru o
serie de încercări experimentale care sunt în mod curent cerute în practică, ca o bază pentru
armonizarea încercărilor ulterioare.
NOTA 1 - În domeniul învelitorilor din table profilate la rece, este de dorit folosirea în mod frecvent a proiectării bazată
pe încercări experimentale, deoarece multe produse standardizate folosite în proiectarea prin calcul nu conduc la
soluţii economice.
NOTA 2 - Anexa naţională poate furniza informaţii suplimentare despre metodele de încercare.
NOTA 3 – Anexa naţională poate furniza factori pentru conversia rezultatelor încercărilor experimentale existente,
astfel încât acestea să devină echivalente cu încercările standardizate în conformitate cu această anexă.
(2) Această anexă stabileşte:

- încercări experimentale pe table profilate , a se vedea A.2;
- evaluarea rezultatelor încercărilor pentru determinarea valorilor de calcul, a se vedea A.3.
$ ÌQFHUFăULH[SHULPHQWDOHSHWDEOHSURILODWH
$ *HQHUDOLWăĠL
(1) Încărcarea se poate aplica prin airbaguri, sau într-o cameră de vacuum, sau prin traverse de oţel
sau lemn, dispuse astfel încât să aproximeze încărcarea uniform distribuită.
(2) Pentru a preveni desfacerea cutelor, se prevăd pe elementele încercate, benzi transversale sau
alte accesorii potrivite pentru încercări cum ar fi calupuri de lemn. Câteva exemple sunt prezentate în
figura A.1.
(3) Specimenele pentru încercările pe table profilate trebuie să conţină două ondulaţii complete, însă
există posibilitatea ca el să conţină o singură ondulaţie completă, cu condiţia ca rigiditatea ondulaţiei este
suficientă. În timpul încercări, marginile transversale libere vor fi situate în zona întinsă.
(a) Nit sau şurub
(b) Bandă transversală

(a) (bandă metalică)
(b)
(c) Calupuri din lemn
(c)
)LJXUD$([HPSOHGHDFFHVRULLSHQWUXvQFHUFăUL
(4) Pentru încercări de sucţiune, sistemul de încercare simulează în mod realist, comportarea panoului
din condiţiile practice. Tipul de îmbinare dintre tablă şi reazeme este acelaşi ca pentru îmbinările folosite
în practică.
53
SR EN 1999-1-4:2007
(5) Pentru a asigura rezultatelor un domeniu larg de aplicare, se preferă utilizarea reazemelor articulate
sau simple, pentru a evita orice influenţă de încastrare în reazeme asupra rezultatelor încercărilor.
(6) Se asigură că direcţia încărcării să rămână perpendiculară pe planul iniţial al panoului pe tot timpul
încercării.
(7) Pentru a elimina deformaţiile reazemelor, sunt măsurate de asemenea deformaţiile la ambele capete
ale elementului de încercat.
(8) Rezultatul încercării este considerat ca valoarea maximă a încărcării aplicate asupra elementului, fie
corespunzător cedării, fie imediat înaintea cedării corespunzătoare.
$ ÌQFHUFDUHSHRVLQJXUăGHVFKLGHUH
(1) Un dispozitiv de încercare echivalent cu cel din figura A.2 poate fi utilizat pentru determinarea
momentului rezistent de la mijlocul deschiderii (în absenţa forţei tăietoare) şi a rigidităţii eficace la
încovoiere.
(2) Deschiderea se alege astfel încât rezultatele încercării să reprezinte momentul rezistent al
panoului.
(3) Momentul rezistent se determină din încercări experimentale.
(4) Rigiditatea la încovoiere se determină din reprezentarea grafică a comportării încărcare-
deplasare.
$ ÌQFHUFDUHSHGRXăGHVFKLGHUL
(1) Dispozitivul de încercare din figura A.3 se utilizează pentru determinarea rezistenţei unui panou
continuu cu două sau mai multe deschideri, la combinaţii de moment şi forfecare la reazeme
intermediare, şi rezistenţa panoului la moment combinat cu reacţiune de reazem pentru o lăţime
specificată de reazem.
(2) Încărcarea este de preferat uniform distribuită (aplicată de exemplu cu un airbag sau o cameră de
vid).
(3) Alternativ, pot fi utilizate orice număr de linii de forţă (transversal pe deschidere), aranjate astfel
încât să producă momente şi forţe interne, care sunt potrivite pentru a reprezenta efectele încărcării
uniform distribuite. Câteva exemple de scheme corespunzătoare sunt prezentate în figura A.4.
$ ÌQFHUFăULSHUHD]HPLQWHUPHGLDU
(1) Ca o alternativă la A.2.3, dispozitivul de încercare din figura A.5 poate fi utilizat pentru a determina
rezistenţa unui panou din tablă care este continuu pe două sau mai multe reazeme la combinaţii de
moment şi forţe tăietoare pe reazeme intermediare şi rezistenţa combinată la moment şi reacţiuni pe
reazem pentru o lăţime de reazem indicată.
(2) Deschiderea de încercat V folosită pentru a reprezenta porţiunea de panou de tablă dintre
punctele de inflexiune de fiecare parte a reazemului intermediar, într-un panou continuu pe două
deschideri egale / poate fi obţinută din:
V = 0,4 / (A.1)
(3) Dacă se presupune redistribuirea plastică a momentului de pe reazem, deschiderea de încercare

V se reduce pentru a reprezenta raportul corespunzător dintre momentul de pe reazem şi forţa tăietoare.
(4) Lăţimea E% a grinzii folosită pentru a aplica forţa de încărcare este selectată pentru a reprezenta
lăţimea actuală a reazemului care trebuie folosită în practică.
(5) Fiecare rezultat obţinut poate fi utilizat pentru a reprezenta rezistenţa la combinaţia moment
încovoietor şi reacţiune din reazem (sau forţă tăietoare) pentru o deschidere dată şi o lăţime de reazem
dată. Pentru a obţine informaţii despre interacţiunea dintre momentul încovoietor şi reacţiunea din
reazem, încercările sunt realizate pentru diverse deschideri diferite.
54
SR EN 1999-1-4:2007
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
) ) ) )
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
//8 //4 //4 //4 //8

1
/
a) Încărcare uniform distribuită şi exemplu de linie de b) Încărcare distribuită aplicată printr-un airbag (alternativ
încărcare echivalentă printr-un mecanism de vacuum)
1 – tirant transversal
×K xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx
K
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
!K /
c) Exemplu de reazem pentru evitarea distorsiunii
) )
xxxxx
xxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxx
xxxx
xxxxx
xxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxx
xxxx
xxxxx xxxxxxxx xxxxxxxx xxxx
xxxxx
xxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxx
xxxx
xxxxx
xxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxx
xxxx
K
xxxxx
xxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxx
xxxx
xxxxx
xxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxx
xxxx
×1,4K
d) Exemplu de metodă de aplicare a unei linii de încărcare
)LJXUD$±'LVSR]LWLYGHvQFHUFDUHSHQWUXHOHPHQWHVLPSOXUH]HPDWH
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
/ /
)LJXUD$'LVSR]LWLYGHvQFHUFDUHSHQWUXJULQGDFRQWLQXăFXGRXăGHVFKLGHUL
) ) ) ) ) ) ) )
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxx xxxxxxx
//8 //4 //4 //4 //4 //4 //4 //4 //8

/ /
) ) ) )
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxx
xxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxx xxxxxxx
0,125/ 0,525/ 0,35/ 0,35/ 0,525/ 0,125/

/ /
)LJXUD$±([HPSOHGHFRQILJXUDĠLLSHQWUXYDULDQWHDOWHUQDWLYHGHvQFăUFDUH
55
SR EN 1999-1-4:2007
) ) )
xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
EB xxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxx
K
xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxxx
xxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
a) Reazem interior sub încărcarea gravitaţională
EB
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
K
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxx xxxxxxxxxxxxx xxx xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxx
xxx xxxxxxxxxxxxx xxx xxxxxxxxxxxxx xxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxx
) ) )
b) Reazem interior sub încărcare de sucţiune
) ) )
<10 mm
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
K
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxx
xxxxxx
xxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxx
xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
EB xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
c) Reazem interior cu încărcare aplicată la talpa întinsă

)LJXUD$'LVSR]LWLYGHvQFHUFDUHSHQWUXUHD]HPLQWHULRU
X |//3 |2//3
)
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
K
1:20 xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
5A xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxx
EAtK 300 mm t 3K t 3K
/
EA = lungimea reazemului
X = lungime de la marginea interioară a reazemului de capăt la marginea panoului
)LJXUD$±'LVSR]LWLYGHvQFHUFDUHSHQWUXUHD]HPGHFDSăW
$ ÌQFHUFDUHSHQWUXUHD]HPPDUJLQDO
(1) Configuraţia de încercare prezentată în figura A.6 poate fi utilizată pentru determinarea rezistenţei
a unui panou de tablă pe un reazem marginal.
(2) Încercări separate sunt realizate pentru determinarea rezistenţei la forfecare a panoului pentru
lungimi diferite u de la punctual de contact la marginea interioară a reazemului de capăt, la marginea
actuală a panoului de tablă, a se vedea figura A.6.
56
SR EN 1999-1-4:2007
$ (YDOXDUHDUH]XOWDWHORUvQFHUFăULORU
$ *HQHUDOLWăĠL
(1) Un element supus la încercare experimentală se consideră că a cedat, în momentul în care

încărcările aplicate ating valorile maxime, sau deformaţiile totale depăşesc limitele specificate.
(2) La încercarea îmbinărilor, sau a unor componente în care este necesară examinarea unor
deformaţii mari, pentru o evaluare exactă (de exemplu, în evaluarea caracteristicilor moment-rotire a
manşoanelor), nu se limitează deformaţia totală în timpul încercării.
(3) Se prevede o marjă de siguranţă între modul de cedare ductil şi modurile de cedare fragile
posibile. Deoarece modurile de cedare fragile nu apar în mod curent la încercări la scară naturală, dacă
este necesar se pot realiza încercări suplimentare detaliate.

NOTĂ - Adesea acesta este cazul pentru îmbinări.
$ &RUHFĠLDUH]XOWDWHORUvQFHUFăULORUH[SHULPHQWDOH
(1) Rezultatele încercărilor sunt corectate corespunzător pentru a avea în vedere variaţiile dintre
proprietăţile măsurate reale ale elementelor încercate şi valorile lor nominale.
(2) Limita de curgere convenţională la 0,2% reală măsurată I0,2,obs nu se abate cu mai mult de ±25%
faţă de limita de curgere convenţională la 0,2% nominală I0,2,obs.
(3) Grosimea reală măsurată Wobs nu trebuie să depăşească grosimea de calcul W bazată pe grosimea
nominală a materialului Wnom cu mai mult de 12%.
(4) Corecţiile sunt făcute cu respectarea valorilor reale măsurate ale grosimii totale a materialului Wobs
şi limita de curgere convenţională la 0,2 % I0,2,obs pentru toate încercările, cu excepţia expresiilor de calcul
care folosesc rezultatele încercărilor experimentale care folosesc de asemenea valoarea reală măsurată
a grosimii sau limita de curgere convenţională la 0,2 % a materialului.
(5) Valoarea corectată 5adj,L a rezultatului încercării pentru încercarea L se determină din rezultatul real
măsurat al încercări 5obs,L folosind:
5adj,L = 5obs,L / PR (A.2)
În care PR este factorul rezistenţei corectate indicat de:
D
§ f 0,2,obs · § t obs · E
PR = ¨ ¸
¨ f 0,2 ¸ ¨© t ¸¹
(A.3)
© ¹
(6) Exponentul Ḍfolosit în expresia (A.2) se obţine după cum urmează:

- dacă I0,2,obs d I0,2: D=0
- dacă I0,2,obs > I0,2: D=1
- pentru panouri din tablă profilată în care elementele comprimate au raporturi mari Ep/W astfel că
voalarea locală este clar modul de cedare:D = 0,5
(7) Exponentul E folosit în expresia (A.2) se obţine după cum urmează:

- dacă Wobs d W: E=1
- dacă Wobs > W: E=2
$ 9DORULFDUDFWHULVWLFH
$ *HQHUDOLWăĠL
(1) Valorile caracteristice pot fi determinate statistic, cu condiţia să existe cel puţin patru rezultate de
încercări.
NOTĂ - Un număr mai mare este în general preferat, mai ales dacă împrăştierea este relativ largă.
57
SR EN 1999-1-4:2007
(2) Valoarea minimă caracteristică se determină folosind următoarele prevederi. Dacă se cere
valoarea caracteristică maximă sau valoarea caracteristică medie, se determină utilizându-se adaptări
corespunzătoare ale prevederilor indicate pentru valoarea caracteristică minimă.
(3) Valoarea caracteristică 5k determinată pe baza a cel puţin patru încercări poate fi obţinută din:
5k 5m±NV (A.4)
În care:
V este abaterea medie standard;
N este coeficientul adecvat din tabelul A.1;
5m este valoarea medie a rezultatelor experimentale corectate 5adj.
(4) Abaterea medie standard V se poate determina prin:
n n n
¦ Radj,
2
i ¦ Rm
2
¦ Radj,
2 2
i n Rm
s i 1 i 1 i 1 (A5)
n 1 n 1
în care:
5adj,L este rezultatul încercării experimentale corectat pentru încercarea L ;
Q este numărul de încercări.
7DEHOXO$±9DORULDOHFRHILFLHQWXOXLk
Q 4 5 6 8 10 20 30 f
N 2,63 2,33 2,18 2,00 1,92 1,76 1,73 1,64
$ 9DORULFDUDFWHULVWLFHSHQWUXIDPLOLLGHvQFHUFăUL
(1) O serie de încercări realizate pe un număr de table similare, în care variază unul sau mai mulţi
parametri, poate fi tratată ca o singură familie de încercări, numai cu condiţia ca toate să aibă acelaşi
mod de cedare. Parametrii variabili pot include dimensiunile secţiunii transversale, deschideri, grosimi şi
rezistenţe de material.
(2) Rezistenţele caracteristice ale elementelor unei familii pot fi determinate pe baza expresiilor
adecvate de calcul care să lege rezultatele experimentale de toţi parametrii relevanţi. Această expresie
de calcul se poate baza fie pe ecuaţiile adecvate ale mecanicii structurale, fie pe determinarea pe baze
empirice.
(3) Expresia de calcul poate fi modificată pentru a prevedea rezistenţa măsurată medie cât mai
aproape de realitate, prin ajustarea coeficienţilor astfel încât corelaţia să fie optimă.
NOTĂ - Informaţii despre acest proces sunt indicate în anexa D din EN 1990.
(4) Pentru a calcula abaterea medie standard V fiecare rezultat experimental este mai întâi normalizat
prin divizarea lui cu valoarea corespunzătoare precizată de expresia de calcul. Dacă expresia de calcul a
fost modificată conform (3), valoarea medie a rezultatelor experimentale normalizate este o valoare
unitară. Numărul de încercări Q se ia egal cu numărul total de încercări din familie.
(5) Pentru o familie de cel puţin patru încercări, rezistenţa caracteristică 5k se obţine în continuare din
expresia (A.3) prin luarea lui 5m egal cu valoarea prevăzută de expresia de calcul, şi utilizând valoarea
lui N din tabelul A.1 corespunzând valorii lui Q egală cu numărul total de încercări din familie.
$ 9DORULGHFDOFXO
(1) Valoarea de calcul a unei rezistenţe 5d se determină din valoarea caracteristică corespunzătoare
5k care rezultă din încercare, folosind:

5d = 5k / (JM Jsys) (A.6)
58
SR EN 1999-1-4:2007
în care:
JM este coeficientul parţial pentru rezistenţă;
Jsys este un factor de conversie pentru diferenţe de comportare în condiţii experimentale şi
condiţii de serviciu.
(2) Pentru o familie de cel puţin patru teste , valoarea lui JM poate fi determinată prin metode statistice.
NOTĂ - Informaţii în legătură cu o metodele corespunzătoare de determinare sunt indicate în anexa D din EN 1990.
(3) În mod alternativ, JM poate fi luat egal cu valoarea JM de calcul corespunzătoare indicată în
secţiunea 2.
NOTĂ - Coeficienţii JM şi Jsvs pot fi precizaţi în anexa naţională. În cazul tablelor se recomandată valoarea 1,0 pentru
coeficientul Jsvs.
(4) Pentru alte tipuri de încercări pentru care, fenomene de instabilitate posibile, sau moduri de
comportare ale structurilor sau componentelor structurale nu pot să fie suficient acoperite de încercările
experimentale, valoarea lui Jsys este stabilită luând în considerare condiţiile reale de încercare, astfel
încât să se atingă fiabilitatea necesară.
$ 6WDUHDOLPLWăGHVHUYLFLX
(1) Se recomandă să fie îndeplinite prevederile indicate în secţiunea 7.
59
SR EN 1999-1-4:2007
$QH[D%
(informativă)

'XUDELOLWDWHDFRQHFWRULORU
(1) Pentru îmbinări mecanice ale tablelor profilate la rece se poate aplica tabelul B.1

7DEHOXO%±0DWHULDOXOGHED]ăGLQFRQHFWRULvQIXQFĠLHGHPHGLXOGHFRUR]LXQHúLPDWHULDOXO
WDEOHLQXPDLFXWLWOXLQIRUPDWLY6HFRQVLGHUăQXPDLULVFXOGHFRUR]LXQH&ODVLILFDUHDPHGLXOXL
FRQIRUP(1,62
0DWHULDOGHED]ăGLQFRQHFWRUL
Categorii Oţel Oţel tratat prin Oţel
0DWHULDO Oţel inoxidabil, eventual
de galvanizat zincare termică . inoxidabil,
WDEOă Aluminiu călit Monela
coroziune Grosime strat Grosime strat ≥ 1.4301 d
1.4006 d,e
≥ 7Pm 45Pm 1.4436 d
C1 A, B, C X X X X X X
D, E, S X X X X X X
C2 A X - X X X X
C, D, E X - X X X X
S X - X X X X
C3 A X - X - X X
C, E X - X (X)C (X)C -
D X - X - (X)C X
S - - X X X X
C4 A X - (X)C - (X)C -
D - - X - (X)C -
E X - X - (X)C -
S - - X - X X
C5-I A X - - - (X)C -
C
DI - - X - (X) -
S - - - - X -
C5-M A X - - - (X)C -
C
DI - - X - (X) -
S - - - - X -
NOTĂ - Conectorul de oţel fără strat protector se poate folosi în clasa de coroziune C1.
A= Aluminiu indiferent de finisarea suprafeţei -= Tip de material nerecomandat din punctul de vedere
B= Tabla de oţel netratată al coroziunii
C= Tablă de oţel zincată termic (Z275) sau tablă de oţel aluzinc a Se referă doar la nituri
D= (AZ150) b Se referă doar la şuruburi şi piuliţe
E= Tablă de oţel zincată termic + acoperire cu vopsea sau material c Şaibă izolantă, din material rezistent la îmbătrânire,
S= plastic între tablă şi conector
X= Tablă de oţel acoperită cu aluzinc (AZ185) d Oţel inoxidabil EN 10088
(X) = Oţel inoxidabil e Risc la decolorare.
Tip de material recomandat din punctul de vedere al coroziunii f A se verifica cu furnizorul de tablă
Tip de material recomandat din punctul de vedere al coroziunii
numai în condiţia specificată
(2) Clasificarea mediului de coroziune, conform EN ISO 12944-2 este prezentată în tabelul B.2.
60
SR EN 1999-1-4:2007
7DEHOXO%&DWHJRULLOHGHFRUR]LXQHDWPRVIHULFăFRQIRUP(1,62úLH[HPSOXGH
PHGLXWLS

Categorii de Nivel de Exemple de medii tip la temperatura ambiantă (informativ)
coroziune coroziune Exterior Interior
C1 foarte mic - Clădiri încălzite cu atmosferă curată, de
exemplu: birouri, şcoli, magazine şi hoteluri.
C2 mic Mediu cu nivel mic al poluării. În cele mai Clădiri neîncălzite unde poate să apară
multe cazuri zonele rurale. condensul, de exemplu: depozite, săli de sport.
C3 mediu Mediu urban şi industrial, poluare Săli de producţie cu umiditate mare şi o
moderată cu dioxid de sulf. Zone de oarecare poluare a aerului, de exemplu: fabrici
coastă cu salinitate joasă. de procesare a alimentelor, spălătorii, distilerii
şi fabrici de lapte.
C4 mare Zone industriale si de coastă cu Combinate chimice, piscine, şantiere navale şi
salinitate moderată. porturi.
C5-I foarte Zone industriale cu umiditate mare şi Clădiri sau zone cu condens permanent şi
mare mediu agresiv. foarte poluate.
(industrial)
C5-M foarte Zone aflate pe coastă sau în larg cu Clădiri sau zone cu condens aproape
mare salinitate mare. permanent şi foarte poluate.
(marin)
61
SR EN 1999-1-4:2007
%LEOLRJUDILH
1. Weber, H.: Dach und Wand - Panen und Bauen mit Aluminium-Profiltafeln; Aluminium-Verlag-
Düsseldorf 1982 (in German)
2. Richtlinie für die Verlegung von Aluminium-Profiltafeln; Aluminium-Merkblatt A7; Gesamtverband

der Aluminiumindustrie, Düsseldorf 1995 (in German)
3. Verbindungen Profiltafeln und dünnwandigen Bauteilen aus Aluminium; Aluminium-Merkblatt A9;

Gesamtverband der Aluminiumindustrie, Düsseldorf 1995 (in German)
4. SFHF-Richtlinien für hinterlüftete Fassaden - Grundsätze für Planung, Bemessung, Konstruktion

und Ausführung; Schweizerischer Fachverband für hinterlüftete Fassaden; Zürich 1992 (in German
and French)
5. Directives APSFV pour façades ventilées; Principes et remarques pour l'étude, le

dimensionnement, la construction et l'exécution; Association professionnelle suisse pour des
façades ventilées (in French and German)
6. Aluminium-Trapezprofile und ihre Verbindungen – Kommentar zur Anwendung und Konstruktion.

Gesamtverband der Aluminiumindustrie e.V. Am Bonneshof 5, D-40 474 Düsseldorf.
7. Baehre, R., Wolfram, R.: Zur Schubfeldberechnung von Trapezprofilen Stahlbau 6/1986, S. 175-
179
8. Baehre, R., Huck, G.: Zur Berechnung der aufnehmbaren Normalkraft von Stahl- Trapezprofilen
nach DIN 18807 Teile 1 und 3, Stahlbau 69 (1990), Heft 8, S. 225 - 232
62
SR EN 1999-1-4:2007
$QH[ăQDĠLRQDOă1$
(informativă)
&RUHVSRQGHQĠDVWDQGDUGHORUHXURSHQHúLLQWHUQDĠLRQDOHFXVWDQGDUGHOHURPkQH
prEN 1090-1 - -
EN 1090-3:2008 IDT SR EN 1090-3:2008
Executarea structurilor de oţel şi aluminiu. Partea 3: Cerinţe tehnice
pentru structurile de aluminiu
EN 1990:2002 IDT SR EN 1990:2004

Eurocod – Bazele proiectării structurilor
EN 1991-1-1:2002 IDT SR EN 1991-1-1:2004

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încercări utile pentru clădiri
EN 1991-1-2:2002 IDT SR EN 1991-1-2:2004

Acţiuni asupra structurilor expuse la foc
EN 1991-1-3:2003 IDT SR EN 1991-1-3:2005

Încărcări date de zăpadă
EN 1991-1-4:2005 IDT SR EN 1991-1-4:2006

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale -
Acţiuni ale vântului
EN 1991-1-5:2003 IDT SR EN 1991-1-5:2004

Acţiuni termice
EN 1991-1-6:2005 IDT SR EN 1991-1-6:2005

Acţiuni pe durata execuţiei
EN 1991-1-7:2006 IDT SR EN 1991-1-7:2007

Acţiuni accidentale
EN 1991-2:2003 IDT SR EN 1991-2:2004

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 2: Acţiuni din trafic la
poduri
EN 1991-3:2006 IDT SR EN 1991-3:2007

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 3: Acţiuni induse de
macarale şi utilaje
EN 1991-4:2006 IDT SR EN 1991-4:2006

Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 4: Silozuri şi
rezervoare
EN 1995-1-1:2004 IDT SR EN 1995-1-1:2004

Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn
Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
EN 1999-1-1:2007 IDT SR EN 1999-1-1:2007

Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu.
Partea 1-1: Reguli generale
63
SR EN 1999-1-4:2007
EN 485-2:2007 IDT SR EN 485-2:2007
Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Table, benzi şi table groase.
Partea 2: Caracteristici mecanice
EN 508-2:2000 IDT SR EN 508-2:2008

Produse pentru învelitori de acoperiş din foi metalice. Specificaţie
pentru produse autoportante de tablă de oţel, aluminiu sau oţel
inoxidabil. Partea 2: Aluminiu
EN 1396:2007 IDT SR EN 1396:2007

Aluminiu şi aliaje de aluminiu. Table şi benzi acoperite în rulou
pentru aplicaţii generale. Condiţii tehnice
EN 10002-1:2001 IDT SR EN 10002-1:2002

Materiale metalice. Încercarea la tracţiune. Partea 1: Metoda de
încercare la temperatura ambiantă
EN 10088:2005 IDT SR EN 10088-1:2005

Oţeluri inoxidabile. Partea 1: Lista oţelurilor inoxidabile
EN ISO 1479:1994 IDT SR EN ISO 1479:2003

Şuruburi pentru tablă cu cap hexagonal

Şuruburi pentru tablă cu cap cilindric, crestat

Şuruburi autofiletante cu cap hexagonal şi guler plat cu filet pentru
tablă

Şuruburi autofiletante cu cap cilindric bombat şi locaş cruciform, cu
filet de şurub pentru tablă

Nituri tubulare cu cap bombat şi tijă de tragere - AIA/St

Nituri tubulare cu cap bombat şi tijă de tragere - AIA/St

Nituri tubulare cu cap bombat cu tijă de tragere, cu capăt deschis -
AIA/St

Nituri tubulare cu cap bombat şi tijă de tragere, cu capăt deschis -
AIA

AIA

AIA
ISO 7049:1994 - -
EN ISO 7094:1994: IDT SR EN ISO 7049:2001
Şuruburi pentru tablă cu cap cilindric bombat şi locaş cruciform
EN ISO 12944-2:1998 IDT SR EN ISO 12944-2:2002

Vopsele şi lacuri. Protecţia prin sisteme de vopsire a structurilor de
oţel împotriva coroziunii. Partea 2: Clasificare a mediului
64
SR EN 1999-1-4:2007
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi internaţionale la care se face
referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).
Simbolul gradului de echivalenţă (IDT – identic), conform SR 10000-8.
65
Standardul european EN 1999-1-4:2007 a fost acceptat ca standard român de către comitetul
tehnic CT 343 - Bazele proiectării şi eurocoduri pentru structuri.
Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat această traducere a standardului european
EN 1999-1-4:2007:
Responsabil EC3 şi UPT - Universitatea Politehnică Timişoara dl. Dan Dubină

EC 9
Secretar ASRO – Asociaţia de Standardizare din România dna. Marilena Călin
Specialist EC 9 UPT - Universitatea Politehnică Timişoara dl. Adrian Ciutina
Versiunea română a acestui standard a fost elaborată de către: dl. Viorel Ungureanu specialist EC 9,
UPT - Universitatea Politehnică Timişoara.
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii
standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în &DWDORJXO 6WDQGDUGHORU 5RPkQH şi în

%XOHWLQXO6WDQGDUGL]ăULL.

SR en 1999-1-4-2009

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 1999-1-4-2009

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 91.010.30, 93.

Eurocode 9. Design of aluminium structures.

Eurocode 9. Calcul des structures en aluminium.

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 31 iulie 2007

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

This standard is identical with the European Standard

La présente norme est identique à la Norme européenne

Ref.: SR EN 1999-1-4:2007 Ediţia 1

Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1999-1-4:2007. Standardul a

Acest standard european a fost adoptat de CEN la 12 noiembrie 2006.

6 Stări limită ultime…………………………………………………………………………………. 31

7 Stări limită de serviciu(exploatare)…………………………………………………………….. 46

8 Îmbinări cu conectori mecanici…………………………………………………………………. 47

9 Proiectarea asistată de încercări experimentale…………………………………………….. 52

Anexa A (normativă) – Metode de încercare…………………………………………………………… 53

Anexa B (informativă) – Durabilitatea conectorilor…………………………………………………….. 60

Comitetul Tehnic CEN/TC250 este responsabil pentru toate Eurocoduri Structurale.

În măsura în care se referă la lucrări de construcţii în sine, eurocodurile au o relaţie directă cu

Opţiunea naţională este autorizată în EN 1999-1-4 la articolele:

(1)P Standardul european EN 1999 se aplică la proiectarea clădirilor şi la lucrările de construcţii

(3) EN 1999 este destinat a fi utilizat împreună cu:

(4) EN 1999 este subdivizat în cinci părţi:

(1) În completarea simbolurilor prezentate în EN 1999-1-1, se folosesc şi simbolurile următoare:

(1) Pentru table profilate, în EN 1999-1-4, se utilizează convenţia de axe următoare:

- y–y axa paralelă cu planul tablei;

- z–z axa perpendiculară pe planul tablei.

(2) Se admite că proprietăţile la compresiune sunt aceleaşi cu cele de la întindere.

(4) Constantele de material (modul de elasticitate etc.) se consideră la fel ca în EN 1999-1-1.

t t nom (100  dev) / 95 (3.1)

în care GHY este deviaţia negativă în %.

(3) Toleranţele pentru produsele de acoperiş sunt furnizate în EN 508-2.

(1) Se pot folosi următoarele tipuri de conectori mecanici:

(2) Rezistenţa caracteristică la forfecare Fv,Rk şi rezistenţa caracteristică la întindere Ft,Rk a

(4) Rezistenţa caracteristică la forfecare şi rezistenţa caracteristică la întindere a conectorilor

(a) mijlocul axei mediane a colţului sau îndoiturii

(c) lăţimea plană a peretelui Ep pentru pereţi adiacenţi

(d) lăţimea plană a peretelui Ep pentru pereţi adiacenţi

(2) Raporturile maxime între lăţime – grosime:

(5) Flambajul prin distorsiune a barelor cu rigidizări intermediare, se prezintă în 5.5.3.

- dacă O p d Olim : U 1,0 (5.2a)

în care zvelteţea plăcii Op este indicată de:

Elementul secţiunii (+ = compresiune) \ V 2 /V1 Coeficientul de flambaj kV

0 ! \ t 1 7,81  6,26\  9,78\ 2

(1) Calculul elementelor plane comprimate cu rigidizări intermediare se bazează pe ipoteza că

0,25 <COs < 1,04 1,155  0,62Os

- 3DVXO: Se foloseşte o secţiune eficace diferită a rigidizării pentru calculul momentului de

- 3DVXO: Opţional se poate efectua un calcul iterativ pentru a îmbunătăţi valoarea

pentru N = f pe baza V com,Ed f o / J M1 .

Vcr,s c) 3DVXO: Efortul critic elastic V cr,s aferent

Weff,2 eficace 12W şi rigiditatea resortului N

e) 3DVXO: Opţional se repetă pasul 1 prin

până când F d,n | F d,n 1 dar F d,n d F d,n 1 .

f) Se adoptă o secţiune transversală eficace

Wred,1= FdWeff,1 Wred,2= FWeff,2

$s = Weff,1 Ep,1 / 2 + WEs + Weff,2 Ep,2 / 2 (5.8)

în care lăţimea rigidizării Es se ia după cum se prezintă în figura 5.4.

(2) De asemenea, se ia în considerare interacţiunea dintre flambajul prin distorsiune al rigidizărilor

12W 12W 12W 12W

Ep,1 Er Ep,2 Er Ep,1

- dacă Ob / Vw t 2:Nw = Nwo (5.14a)

(7) Valorile Ob şi Nwo se determină după cum urmează:

- pentru o talpă cu o singură rigidizare intermediară solicitată la compresiune:

- pentru o talpă cu o două sau trei rigidizări intermediare solicitată la compresiune:

t t nom (100 dev) / 95 (3.1)

0 ! \ t 1 7,81 6,26\ 9,78\ 2

0,25 <COs < 1,04 1,155 0,62Os

- 3DVXO: Se foloseşte o secţiune eficace diferită a rigidizării pentru calculul momentului de

- 3DVXO: Opţional se poate efectua un calcul iterativ pentru a îmbunătăţi valoarea

Vcr,s c) 3DVXO: Efortul critic elastic V cr,s aferent

Weff,2 eficace 12W şi rigiditatea resortului N

e) 3DVXO: Opţional se repetă pasul 1 prin

până când F d,n | F d,n 1 dar F d,n d F d,n 1 .

Ob = 3,65 4 I s b12 3be 4b1 / t 3 (5.17)

7DEHOXO=YHOWHĠHD O p úLFRHILFLHQWXOUHIHULWRUODUDSRUWXOWHQVLXQLORU \ SHQWUXRLQLPăFX

0,83 O w d 1,40 0,48 Io / Ow 0,48 Io / Ow

5Z5G 5Z5G 5Z5G 5Z5G 5Z5G 5Z5G

3URLHFWDUHDSHED]DSULQFLSLXOXLGHvQYHOLWRDUHFRODERUDQWăVWUHVVHGVNLQGHVLJQ

) ) ) )