SR en 1999-1-3-2008

ICS 91.010.30;91.080.
10
SR EN 1999-1-3
Noiembrie 2008
STANDARD ROMÂN
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

Partea 1-3: Structuri care lucrează în regim de
oboseală
Eurocode 9: Design of aluminium structures –
Part 1-3: Structures susceptible to fatigue
Eurocode 9 : Calcul des structures en aluminium —

Partie 1-3: Structures sensibles à la fatigue
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 13 septembrie 2007

Standardul european EN 1999-1-3:2007 are statutul unui
standard român
CORESPONDENğĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 1999-1-3:2007
This standard is identical with the European Standard

EN 1999-1-3:2007
La présente norme est identique à la Norme européenne

EN 1999-1-3:2007
ASOCIAğIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureúti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
DirecĠia Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
DirecĠia PublicaĠii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul RedacĠie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parĠială a prezentului standard în orice publicaĠii úi prin
orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există
acordul scris al ASRO
Ref: SR EN 1999-1-3: 2007 EdiĠia 1
Pagina tiparita cu aplicatia InfoStandard (c) 2008 ASRO (www.asro.ro) & SKY PROJECT (www.skyproject.ro).
Preambul naĠional
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1999-1-3:2007. Standardul

a fost tradus de ASRO, are acelaúi statut ca versiunile oficiale úi a fost publicat cu permisiunea CEN.
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 1999-1-3:2007
Standardul european EN 1999-1-3:2007 a fost adoptat, iniĠial, la 13 septembrie 2007 prin notă de
confirmare care este înlocuită de această traducere.
CorespondenĠa dintre standardele europene la care se face referire úi standardele române este
prezentată în anexa naĠională NA.
STANDAR EUROPEAN EN 1999-1-3
EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM Mai 2007
ICS 91.010.30; 91.080.10 Înlocuieúte ENV 1999-2:1998
Versiunea română
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

Partea 1-3: Structuri care lucrează în regim de oboseală
Eurocode 9: Design of Eurocode 9 : Calcul des Eurocode 9- Bemessung und
aluminium structures – structures en aluminium — Konstruktion
Part 1-3: Structures susceptible Partie 1-3: Structures Aluminiumtragwerken–
to fatigue sensibles à la fatigue Teil 1-3: Ermüdungsbeanspruchte
Tragwerke
Acest standard european a fost adoptat de CEN la 25 noiembrie 2006.
Membrii CEN sunt obligaĠi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiĠiile
în care acestui standard european i se atribuie statutul de standard naĠional, fără nici o modificare.
Listele actualizate úi referinĠele bibliografice referitoare la aceste standarde naĠionale pot fi obĠinute pe
bază de cerere adresată către Secretariatul Central sau orice membru CEN/CENELEC.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN/CENELEC, în
limba sa naĠională úi notificată Secretariatului Central, are acelaúi statut ca úi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organizaĠiile naĠionale de standardizare din: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
Danemarca, ElveĠia, Estonia, Finlanda, FranĠa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia úi Ungaria.
CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitee für Normung
Centru de Management: rue de Stassart 36, B-1050 Bruxelles
© 2007 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă úi în orice mod
sunt rezervate în lumea întreagă membrilor naĠionali CEN.
Ref.: EN 1999-1-3:2007 RO
SR EN 1999-1-3:2007
Cuprins
Pagina
Preambul………………………………………………………………………………………………………….5
1 GeneralităĠi.............................................................................................................................8
1.1 Domeniu de aplicare...............................................................................................................8
1.1.1 Domeniu de aplicare a EN 1999 .............................................................................................8
1.1.2 Domeniu de aplicare a EN 1999-1-3 .......................................................................................8
1.2 ReferinĠe normative ................................................................................................................9
1.3 Ipoteze ...................................................................................................................................9
1.4 DistincĠia între principii úi reguli de aplicare.............................................................................9
1.5 Termeni úi definiĠii ................................................................................................................10
1.5.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................10
1.5.2 Termeni adiĠionali folosiĠi în EN 1999-1-3..............................................................................10
1.6 Simboluri ..............................................................................................................................13
1.7 SpecificaĠie pentru execuĠie ..................................................................................................15
1.7.1 SpecificaĠie pentru execuĠie ..................................................................................................15
1.7.2 Manual de instruire...............................................................................................................15
1.7.3 Manual de inspecĠie úi întreĠinere..........................................................................................15
2 Bazele poiectării ...................................................................................................................16
2.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................16
2.1.1 CerinĠe de bază....................................................................................................................16
2.2 Metode de calcul la oboseală ...............................................................................................16
2.2.1 Calculul duratei de viată sigure .............................................................................................16
2.2.2 Calculul toleranĠei la avarii ....................................................................................................16
2.2.3 Calculul asistat de încercări ..................................................................................................17
2.3 Încărcarea de oboseală ........................................................................................................17
2.3.1 Sursele încărcării de oboseală..............................................................................................17
2.3.2 Încărcarea de oboseală echivalentă......................................................................................18
2.4 Factori parĠiali pentru încărcări de oboseală..........................................................................18
3 Materiale, produse componente úi elemente de îmbinare......................................................19
4 Durabilitatea.........................................................................................................................20
5 Analiza structurala.................................................................................................................21
5.1 Analiza globală.....................................................................................................................21
5.1.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................21
5.1.2 Utilizarea elementelor de grindă ...........................................................................................22
5.1.3 Utilizarea elementelor de membrană, placă úi solid...............................................................22
5.2 Tipuri de tensiuni ..................................................................................................................23
5.2.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................23
5.2.2 Tensiuni nominale ................................................................................................................23
5.2.3 Tensiunea nominală modificată ............................................................................................23
5.2.4 Tensiuni în puncte calde.......................................................................................................24
5.3 ObĠinerea tensiunilor ............................................................................................................26
5.3.1 ObĠinerea tensiunii nominale ................................................................................................26
5.3.2 ObĠinerea tensiunii nominale modificate................................................................................26
5.3.3 ObĠinerea tensiunii în puncte calde .......................................................................................27
5.3.4 Orientarea tensiunii ..............................................................................................................27
5.4 VariaĠia tensiunii pentru zone de iniĠiere specifice .................................................................27
5.4.1 Material de bază, sudură si îmbinări fixe prin mijloace mecanice...........................................27
5.4.2 Suduri de colĠ úi cap la cap cu pătrundere incompletă...........................................................27
5.5 Legături prin lipire.................................................................................................................28
5.6 Piese turnate ........................................................................................................................28
5.7 Spectrele tensiunilor .............................................................................................................28
5.8 Calcularea variaĠiei tensiunii echivalente pentru modele de încărcare de oboseală
standard ...............................................................................................................................28
5.8.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................28
5.8.2 Valoarea de calcul a variaĠiei tensiunii ..................................................................................29
6 RezistenĠa la oboseală úi categoriile de detalii ......................................................................30
6.1 Categorii de detalii................................................................................................................30
6.1.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................30
6.1.2 Factori care afectează categoria de detaliu...........................................................................30
2
SR EN 1999-1-3:2007
6.1.3 Detalii constructive ...............................................................................................................30
6.2 Date despre rezistenĠa la oboseală.......................................................................................31
6.2.1 Detalii constructive tipizate ...................................................................................................31
6.2.2 Detalii netipizate ...................................................................................................................33
6.2.3 Noduri îmbinate prin lipire.....................................................................................................33
6.2.4 Determinarea valorilor rezistenĠei de referinĠa la punctul cald................................................33
6.3 Efectul tensiunii medii...........................................................................................................33
6.3.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................33
6.3.2 Materiale plane úi noduri întărite mecanic .............................................................................34
6.3.3 Noduri sudate.......................................................................................................................34
6.3.4 Noduri lipite ..........................................................................................................................34
6.3.5 Domeniul anduranĠei reduse.................................................................................................34
6.3.6 Numărarea ciclurilor pentru calcularea raportului R...............................................................34
6.4 Efectul condiĠiilor de expunere ..............................................................................................34
6.5 Tehnici de îmbunătăĠire ........................................................................................................35
Anexa A (normativă) Bazele calculului rezistenĠei la oboseală ..........................................................35
A.1 Generalitatea........................................................................................................................36
A.1.1 InfluenĠa oboselii asupra calculului........................................................................................36
A.1.2 Mecanism de cedare ............................................................................................................36
A.1.3 Zone potenĠiale de fisurare din oboseală...............................................................................36
A.1.4 CondiĠii susceptibile de oboseală..........................................................................................37
A.2 Calculul duratei de viaĠă sigure .............................................................................................37
A.2.1 CondiĠii prealabile pentru calculul duratei de viată sigure ......................................................37
A.2.2 Numărarea ciclurilor .............................................................................................................38
A.2.3 ObĠinerea spectrului de tensiuni............................................................................................38
A.3 Calculul toleranĠei la avarii ....................................................................................................41
A.3.1 CondiĠii prealabile pentru calculul toleranĠei la avarii .............................................................41
A.3.2 Determinarea strategiei de inspecĠie pentru calculul toleranĠei la avarii .................................41
Anexa B (informativă) Recomandări privind evaluarea propagării fisurii prin mecanica ruperii ............44
B.1 Domeniu de aplicare.............................................................................................................44
B.2 Principii ................................................................................................................................44
B.2.1 Dimensiunile defectelor ........................................................................................................44
B.2.2 RelaĠia de creútere a fisurii ...................................................................................................45
B.3 Datele A si m de propagare a fisurii ......................................................................................45
B.4 FuncĠia geometrică y ............................................................................................................47
B.5 Integrarea propagării fisurii ...................................................................................................47
B.6 Evaluarea mărimii fisurii maxime a2 ......................................................................................47
Anexa C (informativă) Încercări pentru calculul la oboseală .................................................................
C.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................57
C.2 ObĠinerea datelor de acĠiune a încărcărilor............................................................................57
C.2.1 Structuri fixe supuse la o acĠiune mecanică ..........................................................................57
C.2.2 Structuri fixe supuse la acĠiuni din condiĠii de expunere.........................................................58
C.2.3 Structuri mobile ....................................................................................................................58
C.3 ObĠinerea tensiunilor ............................................................................................................58
C.3.1 Datele încercarilor pe componente .......................................................................................58
C.3.2 Datele încercărilor pe structură .............................................................................................59
C.3.3 Verificarea istoricului tensiunii...............................................................................................59
C.4 Obtinerea datelor de anduranĠă ............................................................................................59
C.4.1 Încercarea componentelor ....................................................................................................59
C.4.2 Încercări pe modele la scară reală ........................................................................................60
C.4.3 RecepĠia...............................................................................................................................60
C.5 Date despre creúterea fisurilor..............................................................................................63
C.6 Raport ..................................................................................................................................63
Anexa D (informativă) Analiza eforturilor .............................................................................................
D.1 Folosirea elementelor finite pentru analiza la oboseală .........................................................64
D.1.1 Tipuri de elemente................................................................................................................64
D.1.2 IndicaĠii suplimentare asupra utilizării elementelor finite ........................................................65
D.2 Factori de concentrare a tensiunii .........................................................................................65
D.3 Limitarea oboselii induse de flambajul local repetat...............................................................67
Anexa E (informativă) Îmbinări prin lipire..................................................................................... ........68
3
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa F (informativă) Domeniul oboselii oligociclice.........................................................................71
F.1 Introducere...........................................................................................................................71
F.2 Modificarea curbelor ǻ -N....................................................................................................71
F.3 Date de încercare.................................................................................................................71
Anexa G (informativă) InfluenĠa raportului R .....................................................................................73
G.1 ÎmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală....................................................................................73
G.2 Cazuri de îmbunătăĠire .........................................................................................................73
G.2.1 Cazul 1.................................................................................................................................73
G.2.2 Cazul 2.................................................................................................................................74
G.2.3 Cazul 3.................................................................................................................................74
Anexa H (informativă) ÎmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală a sudurilor............................................75
H.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................75
H.2 Prelucrarea sau úlefuirea......................................................................................................75
H.3 Finisare cu TIG sau plasmă; .................................................................................................76
H.4 Ciocănirea............................................................................................................................76
Anexa I (informativă) Piese turnate....................................................................................................77
I.1 Generalitatea........................................................................................................................77
I.2 Datele rezistenĠei la oboseală ...............................................................................................77
I.2.1 Piese turnate simple .............................................................................................................77
I.2.2 Material sudat.......................................................................................................................77
I.2.3 Piese turnate îmbinate mecanic............................................................................................77
I.2.4 Piese turnate îmbinate prin lipire...........................................................................................78
I.3 CerinĠe de calitate ................................................................................................................78
Anexa J (informativă) Tabele cu categorii de detaliu.........................................................................79
J.1 GeneralităĠi...........................................................................................................................79
Anexa K (informativă) Metoda detaliului de referinĠă la punctul cald..................................................95
Bibliografie.............................................................................................................................................96
4
SR EN 1999-1-3:2007
Preambul
Acest standard european EN 1999-1-3, Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu:

Partea 1-3: Structuri care lucrează în regim de oboseală, a fost elaborat de către Comitetul Tehnic
CENT/TC 250 „Eurocoduri structurale” al cărui secretariat este deĠinut de BSI. CEN/TC 250 este
responsabil pentru toate eurocodurile structurale.
Acest standard european trebuie să primească statutul de standard naĠional, fie prin publicarea unui
text identic, fie prin ratificare, până cel târziu în noiembrie 2007, iar standardele naĠionale în
contradicĠie cu acesta trebuie anulate până cel târziu în martie 2010.
Acest eurocod înlocuieúte ENV 1999-1-3:1999.
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, institutele naĠionale de standardizare din următoarele

Ġări sunt obligate să aplice acest standard european: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca,
ElveĠia, Estonia, Finlanda, FranĠa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia úi Ungaria.
Istoricul programului de eurocoduri

În 1975, Comisia ComunităĠilor Europene decidea demararea, în baza articolului 95 al Tratatului, a
unui program de acĠiune în domeniul construcĠiilor. Obiectivul programului era eliminarea barierelor
tehnice în schimburile comerciale úi armonizarea specificaĠiilor tehnice.
În cadrul acestui program de acĠiune, comisia a luat iniĠiativa stabilirii unui ansamblu de reguli tehnice
armonizate pentru proiectarea construcĠiilor; în prezent aceste reguli sunt utilizate în statele membre
ca o alternativă, într-o primă etapă, la regulile naĠionale în vigoare pe care urmează să le înlocuiască
ulterior.
Timp de cincisprezece ani, comisia a coordonat, cu ajutorul unui Comitet Director alcătuit din
reprezentanĠii statelor membre, dezvoltarea programului eurocodurilor, fapt care a condus la apariĠia
primei generaĠii de coduri europene în anii ’80.
În 1989, comisia úi statele membre ale Uniunii Europene úi ale AsociaĠiei Europene a Liberului Schimb
)
- AELS - au decis, pe baza unui acord1 între Comisie úi CEN, să transfere la CEN, printr-o serie de
mandate, pregătirea úi publicarea eurocodurilor, cu scopul de a le atribui în viitor statutul de standard
european (EN). În acest mod, se stabileúte, de facto, o legătură între eurocoduri úi totalitatea
directivelor Consiliului úi/sau deciziile Comisiei privind standardele europene (de exemplu Directiva
Consiliului 89/106/CEE privind produsele pentru construcĠii – DPC - úi Directivele Consiliului
93/37/CEE, 92/50/CEE úi 89/440/CEE privind lucrările úi serviciile publice, ca úi directivele echivalente
ale AELS, destinate revigorării pieĠei interne).
Programul eurocodurilor pentru structuri cuprinde standardele următoare, alcătuite fiecare, în general,
din mai multe părĠi:
EN 1990 Eurocod: Bazele proiectării structurale

EN 1991 Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor
EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton
EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oĠel
EN 1994 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oĠel úi beton
EN 1995 Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn
EN 1996 Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie
EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică
EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenĠa la cutremur
EN 1999 Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu
1 ) Acord între Comisia ComunităĠii Europene úi Comitetul European de Standardizare (CEN) privind activitatea
de elaborare a eurocodurilor pentru proiectarea construcĠiilor úi lucrărilor inginereúti (BC/CEN/03/89).
5
SR EN 1999-1-3:2007
Standardele eurocod recunosc responsabilitatea autorităĠilor de reglementare din fiecare stat membru
úi stipulează dreptul acestora de a stabili, la nivel naĠional, valori ale unor parametri de calcul, care să
fie incluse în reglementările privind siguranĠa construcĠiilor, în cazul în care aceste valori continuă să
fie diferite de la o Ġară la alta
Statutul úi domeniul de aplicare al eurocodurilor

Statele membre ale UE úi ale AELS recunosc eurocodurile ca documente de referinĠă care pot fi
utilizate drept:
— mijloc de a proba conformitatea construcĠiilor úi a lucrărilor inginereúti cu cerinĠele esenĠiale din
Directiva Consiliului 89/106/CEE, în particular cu CerinĠa EsenĠială nr.1 – Stabilitatea úi rezistenĠa
mecanică – úi CerinĠa EsenĠială nr. 2 – Securitatea în caz de incendiu;
— ca bază de specificaĠii pentru contractarea lucrărilor de construcĠii úi a serviciilor tehnice asociate;
— cadru de specificaĠii tehnice armonizate pentru produsele de construcĠii (EN úi ATE)
În măsura în care se referă la lucrările de construcĠii în sine, eurocodurile au o relaĠie directă cu

)
documentele interpretative2 la care se face referire în articolul 12 al DPC, chiar dacă au o natură
diferită de cea a standardelor armonizate de produse3). În consecinĠă, aspectele tehnice care rezultă
din lucrările de elaborare a eurocodurilor trebuie avute în vedere, în mod adecvat, de către comitetele
tehnice CEN úi/sau grupurile de lucru ale EOTA, care elaborează standardele de produse, în vederea
atingerii unei compatibilităĠi totale a specificaĠiilor tehnice pentru produse cu eurocodurile.
Standardele eurocoduri conĠin reguli comune de proiectare structurală pentru calculul complet al
structurilor úi produselor componente de natură tradiĠională sau inovatoare. Deoarece eurocodurile nu
abordează, în mod special, cazuri de construcĠii cu forme neregulate sau condiĠii deosebite de
proiectare, proiectantul trebuie să apeleze la experĠi pentru consideraĠii suplimentare referitoare la
aceste cazuri.
Standarde naĠionale care implementează eurocoduri

Standardele naĠionale care adoptă eurocoduri trebuie să cuprindă textul integral al eurocodului
(inclusiv anexele) aúa cum a fost publicat de CEN; textul eurocodului poate fi precedat de o pagină
naĠională de titluri úi un preambul naĠional úi poate fi urmat de o anexă naĠională (informativă).
Anexa naĠională (informativă) poate să conĠină numai informaĠii úi date privind acei parametri precizaĠi
în eurocod care sunt obiectul opĠiunii autorităĠilor naĠionale, definiĠi drept parametri determinaĠi la nivel
naĠional, care vor fi utilizaĠi la proiectarea construcĠiilor úi a lucrărilor inginereúti din Ġara respectivă úi
se referă la:
— valori pentru coeficienĠii parĠiali úi/sau clase pentru care eurocodul prevede alternative naĠionale;
— valori care se pot utiliza în cazul în care eurocodul nu furnizează valoarea parametrului úi indică
numai simbolul acestuia;
— date specifice Ġării respective (geografice, climatice etc.), ca de exemplu harta de zonare pentru
încărcarea dată de zăpadă;
— procedura care trebuie utilizată atunci când eurocodul prezintă proceduri alternative;
2) Conform articolului 3.3 al DPC, cerinĠele esenĠiale (CE) trebuie să fie prezentate într-o formă concretă în
documentele interpretative (DI) pentru a asigura legătura necesară între cerinĠele esenĠiale úi prevederile
standardelor europene armonizate (EN), agrementelor europene (ATE) úi ghidurilor europene armonizate pentru
agremente tehnice.
3)
Conform articolului 12 al DPC (Directiva Consiliului 89/106/CEE) documentele interpretative trebuie:
a) să prezinte într-o formă concretă cerinĠele esenĠiale prin armonizarea terminologiei úi bazei tehnice úi prin
indicarea, după caz, a claselor sau nivelurilor pentru fiecare cerinĠă;
b) să indice metodele de corelare a claselor sau nivelurilor cerinĠelor cu specificaĠiile tehnice, ca de exemplu
metode de calcul úi de încercare, reguli de proiectare etc.;
c) să servească drept documente de referinĠă pentru elaborarea standardelor armonizate úi recomandărilor
pentru aprobări tehnice la nivel european agremente tehnice armonizate.
Eurocodurile, de facto, au un rol similar in domeniul CerinĠei EsenĠiale nr.1 si al unei părĠi a CerinĠei EsenĠiale nr.2.
6
SR EN 1999-1-3:2007
— referiri la informaĠii úi date complementare, care să nu contravină textului standardului, cu scopul
de a asista utilizatorul la aplicarea eurocodului
Legături între eurocoduri úi specificaĠiile tehnice armonizate (EN úi ETA) pentru

produse
Este necesar să existe o coerenĠă în ceea ce priveúte specificaĠiile tehnice armonizate pentru
produsele de construcĠii úi regulile tehnice pentru lucrările de construcĠii 4). Pe lângă aceasta, orice
informaĠie referitoare la eurocoduri, care însoĠeúte marcajul CE pentru produsele de construcĠii,
trebuie să menĠioneze clar parametrii determinaĠi la nivel naĠional care au fost luaĠi în considerare.
InformaĠii suplimentare specifice EN 1999-1-3
EN 1999 este gândit sa fie utilizat cu eurocodurile EN 1990 - Bazele proiectării structurilor, EN 1991 -
AcĠiuni asupra structurilor si EN1992 la EN 1999, acolo unde structurile de aluminiu sau componentele
din aluminiu sunt referite.
EN 1999-1-3 este una din cele 5 părĠi EN 1999-1-1 la EN 1999-1-5, fiecare adresându-se unor
componente din aluminiu, stări limită sau tip de structuri specifice. EN 1999-1-3 descrie principiile,
cerinĠele úi regulile de proiectare structurală a componentelor din aluminium úi a structurilor supuse la
acĠiuni de oboseală.
Valorile numerice ale coeficienĠilor parĠiali úi ale altor parametri de siguranĠă sunt recomandate ca
valori de baza care furnizează un nivel acceptabil de fiabilitate. Aceútia au fost selectaĠi presupunând
că se aplică un nivel corespunzător de calificare úi de management al calităĠii.
Anexa naĠională la EN 1999-1-3

Acest standard indică proceduri alternative, valori úi recomandări pentru clase cu note care indică
cazurile în care se pot face opĠiuni la nivel naĠional. Astfel, standardul naĠional care implementează
EN 1999-1-3 poate avea o anexă naĠională care să conĠină Parametrii DeterminaĠi la nivel NaĠional
care sunt utilizaĠi pentru proiectarea construcĠiilor din aluminiu ce se execută în Ġara respectivă.
Alegerea naĠională este autorizată în EN 1999-1-3 pentru articolele următoare:
- 2.1 (1) - 6.2.1(2)
- 2.2.1 (3) - 6.2.1 (7)
- 2.3.1 (3) - 6.2.1 (11)
- 2.3.2 (6) - 6.2.4 (1)
- 2.4 (1) - A.3.1 (1)
- 3 (1) - E (5)
- 4 (2) - E (7)
- 5.8.1 (1) - I.2.2 (1)
- 5.8.2 (1) - I.2.3.2 (1)
- 6.1.3 (1) - I.2.4 (1).
4) A se vedea Art.3.3 úi Art.12 din DPC, cât úi clauzele 4.2, 4.3.1, 4.3.2 si 5.2 ale D I 1. Produsele de construcĠii
care se referă la Eurocoduri menĠionează clar care parametri determinaĠi la nivel naĠional trebuie luaĠi în calcul.
7
SR EN 1999-1-3:2007
1 GeneralităĠi
1.1 Domeniu de aplicare
1.1.1 Domeniu de aplicare a EN 1999
(1) P Standardul european EN 1999 se aplică la proiectarea clădirilor úi a lucrărilor de construcĠii

inginereúti realizate din aluminium. Acest standard satisface principiile úi cerinĠele de siguranĠă úi
exploatare ale structurilor, bazele proiectării lor úi verificările care sunt indicate în EN1990 - Bazele
proiectării structurilor.
(2) EN 1999 stabileúte numai cerinĠele de rezistenĠă, exploatare, durabilitate úi rezistenĠă la foc ale
structurilor din aluminium. Alte cerinĠe, de exemplu cele referitoare la izolarea termică sau fonică, nu
fac obiectul prezentului standard.
(3) EN 1999 este destinat utilizării împreună cu:
EN 1990 Bazele proiectării structurilor
EN 1991 AcĠiuni asupra structurilor
Standardele europene pentru produse de construcĠii relevante pentru structurile de aluminium
EN 1090-1: ExecuĠia structurilor din oĠel úi aluminiu – Partea 1: CerinĠe de conformitate ale
componentelor structurale5)
EN 1090-3: ExecuĠia structurilor din oĠel úi aluminium – Partea 3: CerinĠe tehnice pentru structuri
din aluminiu6)
(4) EN 1999 este împărĠit în cinci părĠi:
EN 1999-1-1 Proiectarea structurilor de aluminiu: Reguli generale
EN 1999-1-2 Proiectarea structurilor de aluminiu: Calculul structurilor la foc
EN 1999-1-3 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri care lucrează în regim de oboseală
EN 1999-1-4 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri de tablă formată la rece
EN 1999-1-5 Proiectarea structurilor din aluminiu: Structuri de plăci curbe subĠiri
1.1.2 Domeniu de aplicare a EN 1999-1-3
(1) EN 1999-1-3 furnizează bazele pentru proiectarea structurilor din aliaje de aluminiu cu luarea în
considerare a stării limită de rupere induse de oboseală.
(2) EN 1999-1-3 furnizează reguli pentru:
Calculul duratei de viaĠă sigure;
Calculul toleranĠei la avarii;
Proiectare asistată de încercări.
5) În curs de publicare
6) În curs de publicare
8
SR EN 1999-1-3:2007
(3) EN 1999-1-3 este destinat utilizării împreună cu EN 1090-3 “CerinĠe tehnice pentru execuĠia
structurilor din aluminiu” care conĠine cerinĠele necesare pentru ipotezele de proiectare care trebuie
îndeplinite pe timpul execuĠiei componentelor úi structurilor.
(4) EN 1999-1-3 nu acoperă rezervoarele presurizate sau conductele.
(5) Următoarele subiecte sunt tratate în EN 1999-1-3:
SecĠiunea 1: GeneralităĠi
SecĠiunea 2: Bazele proiectării
SecĠiunea 3: Materiale, produse componente úi elemente de îmbinare
SecĠiunea 4: Durabilitatea
SecĠiunea 5: Analiza structurală
SecĠiunea 6: RezistenĠa la oboseală úi categoriile de detalii
Anexa A [normativă]: Bazele calculului rezistenĠei la oboseală
Anexa B [informativă]: Recomandări privind evaluarea propagării fisurii prin mecanica ruperii
Anexa C [informativă]: Încercări pentru calculul la oboseală
Anexa D [informativă]: Analiza eforturilor
Anexa E [informativă]: Îmbinări realizate prin lipire
Anexa F [informativă]: Domeniul oboselii oligociclice
Anexa G [informativă]: InfluenĠa raportului R
Anexa H [informativă]: ÎmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală a sudurilor
Anexa I [informativă]: Piese turnate
Anexa J [informativă]: Tabele cu categorii de detaliu
Anexa K [informativă]: Metoda detaliului de referinĠă la punctul cald
Bibliografie
1.2 ReferinĠe normative
(1) Se aplică referinĠele normative din EN 1999-1-1.
1.3 Ipoteze
(1) P Se aplică ipotezele generale din EN 1990, 1.3.
(2) P Se aplică prevederile din EN 1999-1-1, 1.8.
(3) P Procedurile de proiectare sunt valabile numai dacă cerinĠele de execuĠie din EN 1090-3 sau alte
cerinĠe echivalente sunt îndeplinite.
1.4 DistincĠia între principii úi reguli de aplicare
(1) P Se aplică regulile din EN 1990, 1.4.
9
SR EN 1999-1-3:2007
1.5 Termeni úi definiĠii
1.5.1 GeneralităĠi
(1) Se aplică regulile din EN 1990, 1.5.
1.5.2 Termeni adiĠionali folosiĠi în EN 1999-1-3
(1) Pentru scopul acestui standard european, se aplică următorii termeni úi definiĠii, pe lângă cei
definiĠi în EN 1990.
1.5.2.1
oboseală
procesul de iniĠiere úi propagare a fisurilor printr-un element structural datorită acĠiunii variaĠiilor de
tensiune
1.5.2.2
încărcarea de oboseală
ansamblu de evenimente reprezentative de încărcare descrise prin poziĠiile sau prin deplasările
acĠiunilor, variaĠia intensităĠii lor úi frecvenĠa úi ordinea lor de producere
1.5.2.3
eveniment de încărcare
secvenĠă definită de încărcare aplicată pe structură, care, pentru scopul proiectării, se presupune ca
se repetă cu o anumită frecvenĠă
1.5.2.4
tensiune nominală
tensiunea în materialul de bază adiacent unei zone potenĠiale a fisurii, calculată în conformitate cu
teoria rezistenĠei materialelor în domeniul elastic, adică se admite valabilă ipoteza secĠiunilor plane iar
efectele concentrărilor de tensiuni sunt neglijate
1.5.2.5
tensiune nominală modificată
tensiunea nominală multiplicată cu un factor corespunzător al concentrărilor de tensiune geometrică kf,
permiĠând luarea în considerare doar a discontinuităĠilor geometrice care nu au fost luate în
considerare în clasificarea unui anumit detaliu constructiv.
1.5.2.6
tensiune geometrică
este cunoscută úi sub numele de tensiune structurală úi reprezintă tensiunea elastică într-un punct,
luând în considerare toate discontinuităĠile geometrice, ignorându-se însă toate punctele singulare în
care raza de racordare tinde către zero, cum ar fi crestăturile datorate unor mici discontinuităĠi, de
exemplu rădăcina sudurii, fisuri, alte discontinuităĠi asimilabile fisurilor, marcări ale maúinilor de
prelucrat etc. În principiu este acelaúi parametru de tensiune ca úi tensiunea nominală modificată, însă
în general evaluat după o metodă diferită.
1.5.2.7
factorul de concentrare al tensiunii geometrice
reprezintă raportul dintre tensiunea geometrică evaluată admiĠându-se o comportare liniar elastică a
materialului úi tensiunea nominală.
1.5.2.8
tensiunea în punctul cald
tensiunea geometrică într-o zonă de iniĠiere specifică, cum ar fi rădăcina sudurii într-o îmbinare în
unghi la secĠiuni tubulare, pentru care rezistenĠa la oboseală, exprimată în termeni de domeniu al
valorilor tensiunii în punctul cald, este de regulă cunoscută.
1.5.2.9
istoria de tensiune
înregistrare cronologică continuă, măsurată sau calculată, a variaĠiei tensiunii într-un punct dintr-o
structură, pe o perioadă dată de timp
10
SR EN 1999-1-3:2007
1.5.2.10
punct de extrem al tensiunii
valoarea tensiunii dintr-o istorie a tensiunii, în care viteza de schimbare a tensiunii îúi schimbă semnul
1.5.2.11
maximul tensiunii
punct de extrem în care viteza de schimbare a tensiunii îúi schimbă semnul din pozitiv în negativ
1.5.2.12
minimul tensiunii
punct de extrem în care viteza de schimbare îúi schimbă semnul din negativ în pozitiv
1.5.2.13
amplitudine constantă
se raportează la o istorie de tensiune în care tensiunea alternează între valori maxime úi valori minime
cu valori constante
1.5.2.14
amplitudine variabilă
se raportează la orice istorie de tensiune care conĠine mai mult de o maximă de tensiune sau o
minimă de tensiune
1.5.2.15
ciclu de tensiune
parte constantă a unei istorii de tensiune unde tensiunea începe úi se termina cu aceeaúi valoare dar,
pentru a face acest lucru trece printr-o maximă si o minimă de tensiune (în orice ordine). De
asemenea, o parte specifică a unei istorii de tensiune determinată prin metoda numărării ciclurilor.
1.5.2.16
ciclu de numărare
procesul de transformare a unei istorii de tensiuni de amplitudine variabilă într-un spectru de cicluri de
tensiuni, fiecare cu o variaĠie proprie a tensiunii, de exemplu metoda “rezervorului” úi metoda
„rainflow”.
1.5.2.17
metoda „rainflow”
metodă particulară de numărare a ciclurilor pentru realizarea unui spectru al variaĠiei de tensiune
plecând de la o istorie de tensiuni indicată
1.5.2.18
metoda rezervorului
metodă particulară de numărare a ciclurilor pentru realizarea unui spectru al variaĠiei de tensiune
plecând de la o istorie de tensiuni indicată
1.5.2.19
amplitudinea tensiunii
jumătate din valoarea variaĠiei tensiunii
1.5.2.20
raportul tensiunii
tensiunea minima raportată la tensiunea maximă într-o istorie de tensiune de amplitudine constantă
sau într-un ciclu obĠinut dintr-o istorie de tensiune de amplitudine variabilă
1.5.2.21
raportul intensităĠii tensiunii
intensitatea minima a tensiunii raportată la intensitatea maximă a tensiunii dintr-o istorie de tensiune
de amplitudine constantă sau dintr-un ciclu al unei istorii de tensiune de amplitudine variabilă
1.5.2.22
tensiunea medie
valoarea minimă a sumei algebrice a valorilor maxime úi minime ale tensiunii
11
SR EN 1999-1-3:2007
1.5.2.23
variaĠia tensiunii
diferenĠa algebrică dintre o tensiune maximă úi minimă într-un ciclu de tensiune
1.5.2.24
variaĠia intensităĠii tensiunii
diferenĠa algebrică dintre intensitatea maximă a tensiunii úi intensitatea minima a tensiunii obĠinute
dintr-o maximă de tensiune úi o minima de tensiune într-un ciclu de tensiune.
1.5.2.25
spectrul variaĠiei tensiunii
histograma frecvenĠei de producere pentru toate variaĠiile de tensiune de magnitudini diferite,
înregistrate sau calculate pentru un caz particular de încărcare (cunoscut úi ca “spectrul tensiunii”)
1.5.2.26
spectrul de calcul
totalul spectrelor variaĠiilor de tensiune relevante pentru evaluarea oboselii
1.5.2.27
categorie de detaliu
număr atribuit unei locaĠii de iniĠiere a oboselii pentru o anumită direcĠie de variaĠie a tensiunii, pentru
a indica ce curbă de rezistenĠă la oboseală se aplică la verificarea la oboseală
1.5.2.28
anduranĠa
durata de viaĠă până la cedare, exprimată în cicluri, sub acĠiunea unei istorii de tensiune de
amplitudine constantă
1.5.2.29
curba de rezistentă la oboseală
relaĠia cantitativă care leagă variaĠia tensiunii úi anduranĠa, folosită pentru verificarea la oboseală a
unei categorii de detaliu constructiv, exprimată în format logaritmic în acest standard
1.5.2.30
rezistenĠa de referinĠă la oboseală
variaĠia tensiunii de amplitudine constantă ǻıc pentru o anumită categorie de detaliu pentru o
6
anduranĠă NC = 2x10 cicluri
1.5.2.31
limita de oboseală la amplitudine constantă
variaĠia tensiunii sub care trebuie să se întindă valoarea tuturor variaĠiilor de tensiune în spectrul de
calcul pentru ca avaria din oboseală sa fie ignorată
1.5.2.32
limita de palier
limita sub care variaĠiile de tensiune ale spectrului de calcul pot fi omise din calculul cumulativ al
avariei
1.5.2.33
durata de viaĠă de calcul (proiectare)
perioada de timp de referinĠă pentru care se cere ca o structură sa fie sigură în exploatare cu o
probabilitate acceptabilă că cedarea structurală din fisuri de oboseală nu se va produce
1.5.2.34
durata de viaĠă sigură (safe life)
perioada de timp pentru care o structură este estimată să fie sigură în exploatare cu o probabilitate
acceptabilă ca cedarea structurală din fisuri de oboseală nu se va produce, atunci când se foloseúte
metoda de calcul a duratei sigure de viaĠă
1.5.2.35
toleranĠa la avarii
abilitatea structurii de a admite fisuri din oboseală fără cedare structurală sau ieúire din serviciu
12
SR EN 1999-1-3:2007
1.5.2.36
avarie din oboseală
raportul dintre numărul de cicluri al unei variaĠii de tensiune date care se cere să fie suportat pe o
anumită perioada de utilizare úi anduranĠa detaliului constructiv sub aceeaúi variaĠie de tensiune
1.5.2.37
însumarea Miner
însumarea avariei din toate ciclurile aparĠinând unui spectru al variaĠiei de tensiune (sau spectru de
calcul), bazată pe regula Palmgren-Miner
1.5.2.38
încărcarea de oboseală echivalentă
încărcare simplificată, de regulă o singură încărcare aplicată de un număr prescris de ori, astfel încât
ea poate fi folosită în schimbul unui ansamblu mai realist de încărcări, într-un domeniu indicat de
condiĠii, pentru a indica o cantitate echivalentă de avarie din oboseală, cu un nivel acceptabil de
aproximare
1.5.2.39
variaĠia de tensiune echivalentă
variaĠia tensiunii într-un detaliu constructiv datorită aplicării unei încărcări de oboseală echivalente
1.5.2.40
încărcarea echivalentă de amplitudine constantă
încărcarea simplificată de amplitudine constantă care cauzează aceleaúi avarii din oboseală ca o serie
de evenimente de încărcări reale de amplitudine variabilă
1.6 Simboluri
A constanta în relaĠia de propagare a fisurii
a cordonul de sudură de colĠ
a lungimea fisurii
ac lărgimea fisurii la suprafaĠă
da/dN viteza de propagare a fisurii (m/ciclu)
D valoarea avariei din oboseală calculată pentru o anumită perioadă de serviciu
DL valoarea avariei din oboseală calculată pentru întreaga durată de viaĠă de calcul
Dlim limita prescrisă a valorii avariei din oboseală
fv,adh rezistenĠa la tăiere caracteristică a adezivului
Kgt factorul de concentrare a tensiunii geometrice
K factorul de intensitate a tensiunii
ǻK variaĠia intensităĠii tensiunii
kadh factorul de rezistenĠă la oboseală pentru îmbinări lipite
kF numărul de abateri standard deasupra valorii medii a intensităĠii încărcării prezise
kN numărul de abateri standard deasupra valorii medii a numărului de cicluri prezise
Ladh lungimea efectivă a îmbinărilor prin suprapunere legate prin adeziv
13
SR EN 1999-1-3:2007
ld lungimea detectabilă minimă a fisurii
lf lungimea critică a fisurii la rupere
log logaritm în baza 10
m constanta pantei inverse a curbei de rezistenĠă la oboseală logǻ -logN, sau viteza de
propagare a fisurii
m1 valoarea lui m pentru N 5x106 cicluri
m2 valoarea lui m pentru 5x106 < N 108 cicluri
N numărul (sau numărul total) de cicluri de variaĠie a tensiunii
Ni anduranĠa pentru o variaĠie a tensiunii ǻ i
6
NC numărul de cicluri (2x10 ) la care rezistenĠa de referinĠă la oboseală este definită
6
ND numărul de cicluri (5x10 ) la care limita de oboseală sub amplitudine constantă este definită
NL numărul de cicluri (108) la care limita de palier este definită
ni numărul de cicluri de variaĠie de tensiune ǻ i
P probabilitate
R raportul tensiunii
t grosime
Ti interval de inspecĠie
Tf durata pentru ca o fisură să crească de la o mărime detectabilă la o mărime critică

apropiată de rupere
TL durata de viaĠă de calcul
TS durata de viaĠă sigură (safe life)
y factorul geometric al fisurii în relaĠia de propagare a fisurii
JFf factor parĠial pentru intensitatea încărcării de oboseală
JMf factor parĠial pentru rezistenĠa la oboseală
ǻ variaĠia tensiunii nominale (tensiune normală)
ǻW variaĠia tensiunii efective de tăiere
6
ǻ C rezistenĠa de referinĠă la oboseală la 2x10 cicluri (tensiune normală)
ǻ D limita de oboseală sub amplitudine constantă
ǻ E variaĠia tensiunii echivalente de amplitudine constantă relativă la Nmax
14
SR EN 1999-1-3:2007
ǻ E,2 variaĠia tensiunii echivalente de amplitudine constantă relativă la 2x106 cicluri
ǻ L limita de palier
ǻ R rezistenĠa la oboseală (tensiune normală)
max, min valori maxime úi minime ale tensiunilor fluctuante într-un ciclu de tensiune
m tensiune medie.
1.7 SpecificaĠie pentru execuĠie
1.7.1 SpecificaĠie pentru execuĠie
(1) SpecificaĠia pentru execuĠie include toate cerinĠele pentru prepararea, asamblarea, unirea,
tratamentul ulterior úi inspectarea materialului astfel încât să fie atinse rezistenĠele la oboseală cerute.
1.7.2 Manual de instruire
(1) Manualul de instruire cuprinde:
detaliile de încărcare de oboseală úi durata de viată de calcul presupusă în proiect;
toate prescripĠiile necesare pentru monitorizarea intensităĠii úi a frecvenĠei de încărcare pe

perioada serviciului;
o instrucĠiune de interzicere a tuturor modificărilor din structură de exemplu executarea de găuri

sau suduri, fără analiza calificată a eventualelor consecinĠe pentru structură;
instrucĠiunile pentru demontarea úi reasamblarea pieselor, de exemplu strângerea fixărilor;
procedee de reparaĠie acceptabile în eventualitatea unei avarii accidentale în serviciu (de

exemplu adâncituri, penetrări, despicări etc.).
1.7.3 Manual de inspecĠie úi întreĠinere
(1) Manualul de întreĠinere conĠine o eúalonare a tuturor inspecĠiilor în serviciu necesare pentru
piesele critice în condiĠii de oboseală. În particular, dacă un calcul de toleranĠă la avarii este utilizat,
acesta include informaĠiile următoare:
metodele de inspecĠie
locaĠiile pentru inspecĠie;
frecvenĠa inspecĠiilor;
mărimea maximă admisibilă a fisurii înainte ca repararea să fie necesară;
detaliile de metode de reparaĠie sau de înlocuire a pieselor fisurate.
15
SR EN 1999-1-3:2007
2 Bazele proiectării
2.1 GeneralităĠi
2.1.1 CerinĠe de bază
(1) P obiectul proiectării unei structuri la starea limită de oboseală îl constituie asigurarea, cu un nivel
acceptabil de probabilitate, că această performanĠă este satisfăcută pe întreaga durată de viată de
calcul, astfel încât structura nu trebuie să cedeze datorită oboselii sau nu trebuie să necesite reparaĠii
excesive cauzate de oboseală pe perioada de viaĠă de calcul.
Dimensionarea structurilor de aluminiu la starea limită de oboseală poate să fie efectuată prin
metodele următoare:
a) Calculul duratei de viaĠă sigure (a se vedea 2.2.1);
b) Calculul toleranĠei la avarii (a se vedea 2.2.2).
Oricare din metodele a) sau b) poate fi completată sau înlocuită prin calculul asistat de încercări (a se
vedea 2.2.3).
NOTĂ - Anexa naĠională poate să indice reguli pentru aplicarea metodei toleranĠei la avarii, a se vedea anexa A.
(2) Se aplică regulile de calcul din alte părĠi ale EN 1999.
2.2 Metode de calcul la oboseală
2.2.1 Calculul duratei de viată sigure
(1) Această metodă se bazează pe calculul avariei produse pe perioada de viaĠă a structurii folosind
limita anduranĠei minime standard úi o estimare a limitei superioare a încărcării de oboseală. Metoda
indică o estimare conservativă a rezistenĠei la oboseală.
(2) Metoda implică predicĠia istoriei de tensiuni în zonele potenĠiale de iniĠiere a fisurii, urmate de
numărarea variaĠiilor de tensiune úi întocmirea spectrului de tensiune. Plecând de la această
informaĠie, se face o estimare a duratei de viaĠă de calcul folosind o anduranĠă corespunzătoare úi o
variaĠie de tensiune pentru detaliul constructiv respectiv. Această metodă este indicată în A.2.
(3) Pentru calculul duratei de viaĠă sigure, avaria DL pentru toate ciclurile determinată pe baza
însumării Miner îndeplineúte condiĠia:
DL d Dlim (2.1)
în care:
DL ¦ ni / N i este calculat în conformitate cu procedura indicată la A.2.
NOTĂ - Valoarea lui Dlim poate fi indicată în anexa naĠională. Valoarea maximă recomandată a lui Dlim este 1,0.
2.2.2 Calculul toleranĠei la avarii
(1) Această metodă se bazează pe controlul propagării fisurii din oboseală prin intermediul unui
program obligatoriu de inspecĠie.
NOTĂ - Această metodă poate fi corespunzătoare pentru o aplicaĠie în care evaluarea duratei de viaĠă sigure
arată că oboseala are un efect semnificativ asupra economiei de calcul úi unde poate fi justificat un risc crescut
de fisurare din oboseală mai mare decât cel admis folosind principiile de calcul al duratei de viaĠă sigure. Această
metodă intenĠionează să obĠină acelaúi nivel de fiabilitate ca cel obĠinut prin metoda duratei de viaĠă sigure.
16
SR EN 1999-1-3:2007
(2) Metoda implică determinarea deschiderii maxime a unei fisuri detectabile în zonele potenĠiale de
iniĠiere a fisurii. Sunt calculate istoriile de tensiune în aceste locaĠii, urmate de numărarea variaĠiilor de
intensitate úi întocmirea spectrului de tensiune. Aceasta informaĠie este folosită cu o relaĠie de
propagare a fisurii pentru un aliaj pentru a calcula viteza de propagare a fisurii. Timpul necesar pentru
ca fisura să atingă o mărime maximă critica este apoi estimat úi este prevăzut un regim de inspecĠie
corespunzător. Metoda úi condiĠiile de aplicare sunt indicate la A.3
NOTĂ - Recomandările pentru datele de propagare a fisurii sunt precizate în anexa B.
2.2.3 Calculul asistat de încercări
(1) Această metodă este folosită acolo unde datele necesare de încărcare, datele de răspuns, datele
referitoare la rezistenĠă la oboseală sau datele referitoare la propagarea fisurii pentru o anumită
aplicaĠie nu sunt disponibile în standarde sau în alte surse úi pentru optimizarea detaliilor constructive.
Rezultatele experimentale sunt folosite doar în loc de date standard cu condiĠia ca ele să fie obĠinute
úi aplicate în condiĠii controlate.
NOTĂ - Verificarea calculului asistat de încercări se desfăúoară în conformitate cu anexa C.
2.3 Încărcarea de oboseală
2.3.1 Sursele încărcării de oboseală
(1) P Trebuie identificate toate sursele de fluctuaĠie a tensiunii dintr-o structură.
(2) Sunt considerate următoarele surse de fluctuaĠie a tensiunii:
a) încărcările mobile impuse, incluzând vibraĠii din maúini în structuri fixe;
b) încărcări datorate condiĠiilor de expunere, ca úi vânt, valuri etc.;
c) forĠe de acceleraĠie în structuri mobile;
d) răspuns dinamic datorat efectelor de rezonanĠă;
NOTĂ - Pentru limitarea oboselii induse de flambajul local repetat, a se vedea D.3.
e) variaĠii de temperatură.
(3) Încărcarea de oboseală este obĠinută din EN 1991 sau alte standarde europene relevante.
NOTA 1 - Parametrii acĠiunii indicaĠi în EN 1991 sunt fie
Qmax, nmax, spectrul standardizat sau
QE,n max legat de nmax sau
QE,2 corespunzător lui n = NC = 2x106 cicluri.
Dacă nu sunt făcute alte precizări, efectele dinamice sunt incluse în aceúti parametri.
NOTA 2 - Anexa naĠională poate să conĠină reguli pentru determinarea încărcărilor de oboseală pentru cazurile
care nu sunt stabilite de un standard european.
2.3.2 Sursa încărcării de oboseală
(1) În plus faĠă de încărcările de oboseală standard, se iau în considerate următoarele clauze:
(2) Încărcarea de oboseală este în mod normal descrisă în termeni de spectru al încărcării de calcul,
care defineúte un domeniu de intensităĠi al unui caz specific de încărcare variabilă úi numărul de
repetări cu care este aplicat fiecare nivel de intensitate pe durata de viată de calcul a structurii. Dacă
17
SR EN 1999-1-3:2007
se pot produce două sau mai multe cazuri de încărcare independente, atunci este necesar să se
specifice defazarea dintre ele.
(3) Evaluarea realistă a încărcării de oboseală este crucială în calculul duratei de viaĠă a structurii.
Atunci când nu există date publicate pentru încărcarea variabilă, se recurge la obĠinerea de date de la
structuri existente supuse la efecte similare.
(4) Prin înregistrarea continuă a măsurărilor deformaĠiilor sau deplasărilor pe o perioada de probă
potrivită, datele de încărcare sunt deduse prin analize ulterioare ale răspunsului. Se acordă o atenĠie
specială luării în considerare a efectelor de amplificare dinamică acolo unde frecvenĠele încărcării sunt
apropiate de una din frecvenĠele proprii ale structurii.
NOTĂ - IndicaĠii suplimentare sunt precizate în anexa C.
(5) Spectrul încărcării de calcul este astfel selectat încât să constituie o estimare a limitei superioare a
condiĠiilor de exploatare acumulate pe întreaga durată de viată de calcul a structurii. Se iau în
considerate toate efectele generate de condiĠiile de operare úi expunere din timpul utilizării structurii.
(6) Limita de siguranĠă utilizată pentru intensitatea spectrului încărcării de calcul se bazează pe
valoare medie teoretică plus kF abateri standard. Limita de siguranĠă care se foloseúte pentru numărul
de cicluri în spectrul încărcării de calcul se bazează pe valoarea minimă teoretică plus kF abateri
standard.
NOTĂ - Valorile lui kF si kN pot fi definite în anexa naĠională. Sunt recomandate valorile numerice kF = 2 úi kN = 2.
A se vedea de asemenea nota 2 din 2.4 (1).
2.3.2 Încărcarea de oboseală echivalentă
(1) O încărcare de oboseală echivalentă poate fi folosită dacă sunt îndeplinite următoarele condiĠii:
a) Structura se încadrează în categoria de forme úi dimensiuni structurale standard pentru care

încărcarea de oboseală echivalentă a fost iniĠial determinată.
b) Încărcarea de oboseală reală are o intensitate úi o frecvenĠă similare úi se aplică într-o manieră
similară cu aceea considerată în calculul încărcării de oboseală echivalente.
c) Valorile lui m1, m2, ND si NL, a se vedea figura 6.1, admise în calculul încărcării de oboseală
echivalente sunt aceleaúi cu cele corespunzătoare detaliului constructiv evaluat.
NOTĂ - Este posibil ca unele încărcări de oboseală echivalente să fie obĠinute considerând o panta continuă
simplă, unde m2 = m1 úi ǻ L = 0. Pentru multe aplicaĠii care implică numeroase cicluri de amplitudine joasă, acest
lucru va conduce la o estimare foarte conservativă a duratei de viaĠă.
d) Răspunsul dinamic al structurii este suficient de redus astfel încât efectele de rezonanĠă, care vor
fi afectate de diferenĠele în ceea ce priveúte masa, rigiditatea úi coeficientul amortizării, vor avea
un efect redus asupra însumării globale Miner.
(2) În cazul în care este obĠinută o încărcare de oboseală echivalentă pentru o aplicaĠie structurală din
aliaj de aluminiu, sunt considerate toate problemele menĠionate mai sus în aliniatul (1).
2.4 Factori parĠiali pentru încărcări de oboseală
(1) Acolo unde încărcările de oboseală FEk au fost obĠinute în conformitate cu cerinĠele de la 2.3.1 (2)
úi 2.3.2, se aplică încărcărilor un factor parĠial pentru a obĠine încărcarea de calcul FEd.
FEd = JFf FEk (2.2)
în care:
JFf este factorul parĠial pentru încărcările de oboseală
18
SR EN 1999-1-3:2007
NOTA 1 - Factorii parĠiali pot să fie definiĠi în anexa naĠională. Se recomandă o valoare JFf = 1,0.
NOTA 2 - Acolo unde încărcările de oboseală s-au bazat pe alte limite de siguranĠă decât cele din 2.3.2(5),
valorile recomandate ale factorilor parĠiali pentru încărcări sunt indicate în tabelul 2.1. În anexa naĠională pot să
fie specificate valori alternative.
Tabelul 2.1 — Factori parĠiali recomandaĠi JFf pentru intensitatea

úi numărul de cicluri din spectrul încărcării de oboseală
JFf
kF
kN = 0 kN = 2
0 1,5 1,4
1 1,3 1,2
2 1,1 1,0
3 Materiale, produse componente úi elemente de îmbinare
(1) Regulile de calcul din EN 1999-1-3 se aplică la produsele componente din structuri úi componente
aúa cum este prezentat în 1999-1-1:05-2005, cu excepĠia aliajelor cu rezistenĠă joasă EN AW-3005,
EN AW-3103, EN AW-5005, EN AW-8011A din toate stările úi EN AW-6060 din stareaT5.
NOTA 1 - Pentru aliajele menĠionate mai sus nu există date de oboseală sigure. Anexa naĠională poate să conĠină
date de oboseală pentru asemenea aliaje úi respectiv stări. Încercările pentru obĠinerea acestor date se
efectuează conform anexa C.
NOTA 2 - Pentru piese turnate, a se vedea anexa I.
(2) EN 1999-1-3 acoperă componente cu secĠiune deschisă úi închisă, inclusiv elemente realizate din
combinarea celor două produse.
(3) EN 1999-1-3 acoperă componente úi structuri realizate cu următoarele metode de îmbinare:
sudura în arc (gaz inert metalic úi gaz inert tungsten)
úuruburi din oĠel prezentate în EN 1999-1-1, tabelul 3.4
NOTĂ - Pentru îmbinări prin lipire, a se vedea anexa E.
(4) Pentru calculul úi verificarea la oboseală a úuruburilor din oĠel solicitate la întindere úi forfecare, a
se vedea EN 1993-1-9, tabelul 8.1
19
SR EN 1999-1-3:2007
4 Durabilitatea
(1) Datele de rezistenĠă la oboseală prezentate în EN 1999-1-3 se aplică în condiĠii atmosferice
normale până la temperaturi de 100 °C. Totuúi, în cazul aliajului EN AW-5083, la temperaturi mai mari
de 65 °C, datele de rezistenĠă la oboseală din EN 1999-1-3 nu se aplică dacă nu se execută o
protecĠie anticorozivă eficientă.
(2) Datele de rezistenĠă la oboseală nu se pot aplica în toate condiĠiile de expunere agresivă.
InformaĠii cu privire la materiale úi condiĠii de expunere sunt indicate în 6.2 úi 6.4
NOTĂ - Anexa naĠională poate să precizeze informaĠii suplimentare cu privire la durabilitate, pe baza condiĠiilor
locale de expunere.
(3) Pentru îmbinări prin lipire, se pot lua în considerare condiĠiile úi efectele speciale de mediu.
NOTĂ - A se vedea anexa E.
20
SR EN 1999-1-3:2007
5 Analiza structurală
5.1 Analiza globală
(1) Metoda de analiză este selectată astfel încât să ofere o evaluare exactă a tensiunii elastice în
structură din încărcarea de oboseală stabilită, astfel încât să se determine vârfurile maxime úi minime
ale istoriei tensiunii.
NOTĂ - Este posibil ca un model elastic utilizat pentru evaluarea statică (pentru starea limită ultimă sau de
serviciu) în conformitate cu EN 1990-1-1 să nu fie neapărat potrivit pentru evaluarea oboselii.
3
V
Vmax
Va
Vm
'V
0
T
Va
2
Vmin
a) amplitudine constantă
1
V
0 T
2
b) amplitudine variabilă
1 – maximum de tensiune; 2 – minimum de tensiune; 3 – ciclu de tensiune; o – extrem de tensiune

ımax: tensiune maximă; ımin: tensiune minimă; ım: tensiune medie; 'ı: variaĠie de tensiune;
ıa: amplitudine a tensiunii
Figura 5.1 — Terminologia folosită la istorii úi cicluri de tensiune
(2) Efectele dinamice sunt incluse în calculul istoriei tensiunii, cu excepĠia cazurilor în care se aplică o
acĠiune echivalentă care consideră deja aceste efecte.
(3) Atunci când răspunsul elastic este afectat de gradul de amortizare, acesta este determinat prin
încercări experimentale.
NOTĂ - A se vedea anexa C.
(4) Nu se ia în considerare redistribuĠia plastică a eforturilor între elementele structurale în cazul

structurilor static nedeterminate.
(5) Efectul de rigidizare al oricărui material care este fixat permanent pe structura de aluminiu se ia în
considerare în analiza elastică.
21
SR EN 1999-1-3:2007
(6) Modelele pentru analiza globală a structurilor static nedeterminate úi cadrelor cu zăbrele cu noduri
rigide sau semirigide (de exemplu modele cu element finit), se bazează pe comportarea elastică a
materialului, cu excepĠia cazurilor în care datele despre deformaĠiile specifice au fost obĠinute din
prototipuri ale structurii sau modele fizice la scară exacte.
NOTĂ - Termenul de element finit este folosit pentru a exprima tehnicile de analiză în care elementele structurale
úi îmbinările sunt reprezentate printr-o reĠea de bare, grinzi, membrane, solide sau alte elemente. Scopul analizei
îl constituie găsirea stării de tensiune în care sunt menĠinute compatibilitate deplasărilor úi echilibrul static
(sau dinamic).
5.1.2 Utilizarea elementelor de grindă
(1) Elementele de grindă se aplică în analiza globală a grinzilor, cadrelor sau structurilor cu zăbrele, cu
limitările prezentate de la (2) până la (7) de mai jos.
(2) Elementele de grindă sunt folosite pentru analiza la oboseală a structurilor din plăci rigidizate ale
elementelor plane sau curbe sau pentru elemente turnate sau forjate dacă nu au o formă prismatică
simplă.
(3) ProprietăĠile de rigiditate axială, la încovoiere, tăiere úi răsucire ale secĠiunii elementelor de grindă
sunt calculate în conformitate cu teoria elastică liniară presupunând că secĠiunile plane rămân plane.
Totuúi, se ia în considerare deformarea secĠiunii transversale produsă de torsiune.
(4) Atunci când în structură sunt folosite elemente de grindă cu secĠiune deschisă sau închisă
susceptibile de deformare, solicitate la forĠe de răsucire, elementele au cel puĠin 7 grade de libertate
inclusiv deformarea. Alternativ, pentru modelarea secĠiunilor se pot folosi elemente de placă.
(5) ProprietăĠile secĠiunii elementelor de grindă adiacente intersecĠiilor de elemente, iau în considerare
creúterea rigidităĠii datorită mărimii nodului úi prezenĠei componentelor adiĠionale (de exemplu gusee,
plăci de continuitate etc.)
(6) ProprietăĠile de rigiditate ale elementelor de grindă folosite pentru modelarea regiunii nodurilor de
la intersecĠii în unghi între elemente cu secĠiune deschisă sau închisă, acolo unde secĠiunea lor
transversală nu este continuată în întregime prin nod (de exemplu noduri de Ġevi nerigidizate) sau
acolo unde detaliile constructive sunt semirigide (de exemplu placă de capăt cu úuruburi sau îmbinare
cu corniere), se evaluează fie prin elemente de placă fie prin legarea elementelor prin resorturi.
Resorturile posedă o rigiditate suficientă pentru fiecare grad de libertate iar rigiditatea lor se determină
fie prin încercări fie prin modele cu elemente de placă.
(7) Acolo unde elementele de grindă sunt folosite la modelarea unei structuri cu excentricităĠi în noduri
între axele elementelor sau acolo unde acĠiunile úi rezemările sunt aplicate elementelor în alte locuri
decât în axele lor, sunt folosite în aceste zone elemente de legătură rigide pentru a corecta echilibrul
static. Resorturi similare cu cele din (6) sunt folosite dacă este necesar.
5.1.3 Utilizarea elementelor de membrană, placă úi solid
(1) Elementele de membrană sunt aplicate doar acelor părĠi ale structurii în care tensiunile din
încovoierea în afara planului sunt neglijabile.
(2) Elementele de placă sunt aplicate la toate tipurile de structuri, cu excepĠia celor care folosesc
elemente turnate, forjate sau care au o formă complexă 3D care induc stări de tensiune triaxială, în
care sunt folosite elemente solide.
(3) Atunci când în analiza globală elastică, pentru a lua în considerare efectele brute ale concentrării
tensiunilor, cum ar fi cele enumerate în 5.2.2, se folosesc elemente de membrană sau placă, în zonele
din elemente în care are loc iniĠierea, mărimea reĠelei este suficient de mică pentru a evalua în
întregime acest efect.
NOTĂ - A se vedea anexa D.
22
SR EN 1999-1-3:2007
5.2 Tipuri de tensiuni
(1) Trei tipuri diferite de tensiuni pot fi folosite úi anume:
a) Tensiuni nominale, a se vedea 5.2.2. Pentru obĠinerea tensiunii nominale, a se vedea 5.3.1;
b) Tensiuni nominale modificate, a se vedea 5.2.3. Pentru obĠinerea tensiunii nominale modificate, a
se vedea 5.3.2.
c) Tensiunile în puncte calde, a se vedea 5.2.4 úi 5.3.3.
5.2.2 Tensiuni nominale
(1) Tensiunile nominale, a se vedea figura 5.2, sunt folosite direct pentru evaluarea zonelor de iniĠiere
din elemente úi îmbinări simple, acolo unde se pot aplica următoarele condiĠii:
a) detaliile constructive asociate zonei de iniĠiere sunt reprezentate prin categorii de detalii, sau
b) categoria de detaliu a fost stabilită prin încercări în care rezultatele au fost exprimate în termeni
de tensiuni nominale
NOTĂ – Încercările se efectuează în conformitate cu anexa C.
c) nu sunt prezente în vecinătatea zonei de iniĠiere efecte geometrice brute, cum sunt cele
enumerate în 5.2.3.
5.2.3 Tensiunea nominală modificată
(1) Tensiunea nominală modificată este folosită în locul tensiunii nominale acolo unde zona de iniĠiere
se află în vecinătatea unuia sau mai multor efecte brute de concentrare a tensiunilor geometrice, cu
condiĠia ca să fie aplicabile condiĠiile 5.2.1(a) úi (b), după cum urmează:
a) modificări importante ale formei secĠiunii transversale, de exemplu decupări sau colĠuri intrânde.
b) modificări importante de rigiditate în jurul secĠiunii transversale a elementului la o intersecĠie în

unghi între secĠiuni deschise sau închise.
c) modificări de direcĠie sau aliniere peste cele permise în tabelele de categorii de detalii.
d) „shear lag” în table late
NOTĂ - A se vedea EN 1999-1-1, K.1.
e) distorsiunea elementelor cu secĠiune închisă;
f) efecte neliniare de încovoiere în afara planului în plăci plane zvelte, de exemplu secĠiuni de clasă
4, acolo unde tensiunile statice sunt apropiate de tensiunile critice elastice, de exemplu
câmpurile de tensiune din inimi.
NOTĂ - A se vedea anexa D.
(2) Efectele geometrice ale concentrării tensiunii sunt luate în considerare prin intermediul factorului
Kgt, a se vedea figura 5.2, definit ca o concentrare de tensiune teoretica úi evaluat în cazul unui
material liniar elastic prin omiterea tuturor influenĠelor (locale sau geometrice) deja incluse în curba de
rezistenĠă la oboseală 'V-N a detaliului constructiv tipizat considerat ca referinĠă.
23
SR EN 1999-1-3:2007
5.2.4 Tensiuni în puncte calde
(1) Punctele calde pot fi folosite doar acolo unde se aplică următoarele condiĠii:
a) Zona de iniĠiere este o rădăcină de sudură într-un nod cu o geometrie complexă unde tensiunea
nominală nu este clar definită;
NOTĂ - Datorită influenĠei mari a zonei afectate termic asupra rezistenĠei componentelor sudate din aluminiu,
experienĠa de detaliere din domeniul construcĠiilor metalice nu este în general aplicabilă la aluminiu.
b) o categorie de detaliu a punctului cald a fost stabilită prin încercări iar rezultatele au fost
exprimate în termeni de tensiuni în puncte calde pentru modul de acĠiune corespunzător;
c) în nodurile flexibile, tensiunile de încovoiere din plăci sunt generate úi luate în considerare în
conformitate cu 5.1.2 (6);
NOTĂ - A se vedea anexele C, D si K.
d) pentru obĠinerea tensiunilor în puncte calde, a se vedea 5.3.3 úi 6.2.4.
24
SR EN 1999-1-3:2007
'V= P M
A+ W
P P
M M
1 2
'V
a) Concentrarea tensiunii locale la rădăcina sudurii;

1– zona de iniĠiere a fisurii; 2 – distribuĠie liniară a tensiunii, factor de tensiune la rădăcina cordonului de
sudură la z necalculat
'V
3
4
'V K X
'V gt 'V
b) Concentrarea tensiunii brute pentru goluri mari

'V = variaĠia tensiunii nominale; 'VKgt = variaĠia tensiunii nominale modificate în zona de iniĠiere X
datorită golului;3 – distribuĠia neliniară a tensiunii; 4 – sudura; 5 – gol mare
'V
'V Kgt
x
x x
c) Punct dur în îmbinare;

'V = variaĠia tensiunii nominale; 'VKgt = variaĠia tensiunii nominale modificate în zona de iniĠiere X
datorită efectelor geometrice ale concentrării tensiunii
Figura 5.2 – Exemple de tensiuni nominale úi tensiuni nominale modificate
25
SR EN 1999-1-3:2007
5.3 ObĠinerea tensiunilor
5.3.1 ObĠinerea tensiunii nominale
5.3.1.1 Modele structurale folosind elemente de grindă
(1) Tensiunile axiale úi de forfecare la zona de iniĠiere se calculează din acĠiunea efectelor axiale, de
încovoiere, forfecare úi răsucire în secĠiunea respectivă folosind proprietăĠile liniar elastice ale secĠiunii.
(2) Aria úi modulul de rezistenĠă ale secĠiunii iau în considerare orice cerinĠă specifică legată de
detaliul constructiv.
5.3.1.2 Modele structurale care utilizează elemente de membrană, placă sau solid
(1) Acolo unde distribuĠia tensiunii axiale pe secĠiunea transversală este liniară pe ambele axe, pot fi
folosite direct tensiunile din punctul de iniĠiere.
(2) Acolo unde distribuĠia tensiunii axiale pe secĠiunea transversală este neliniara pe oricare dintre axe,
tensiunile pe secĠiune sunt integrate pentru a obĠine forĠa axială úi momentele încovoietoare.
NOTĂ - Ultima opĠiune este folosită în conjuncĠie cu aria úi modulul de rezistenĠă corespunzătoare ale secĠiunii
transversale pentru a obĠine tensiunile nominale
5.3.2 ObĠinerea tensiunii nominale modificate
5.3.2.1 Modele structurale care utilizează elemente de grindă
(1) Tensiunile nominale sunt multiplicate folosind o valoare corespunzătoare a factorului de

concentrare a tensiunii elastice Kgt în conformitate cu localizarea zonei de iniĠiere úi cu tipul de câmp
de tensiune.
(2) Kgt ia în considerare toate discontinuităĠile geometrice cu excepĠia celor deja încorporate în
categoria de detaliu.
(3) Kgt este determinat printr-una din metodele următoare:
a) SoluĠii standard pentru factorii de concentrare de tensiune;
NOTĂ - A se vedea D.2.
b) prin substructurarea geometriei învecinate folosind elemente de placă care iau în considerare (2)
úi aplicând tensiunile nominale pe contur.
c) măsurarea deformaĠiilor elastice pe un model fizic care încorporează discontinuităĠile geometrice

brute dar exclude alte caracteristici deja încorporate în categoria de detaliu (a se vedea (2)).
5.3.2.2 Modele structurale folosind elemente de membrană, placă sau solid
(1) Acolo unde tensiunea nominală modificată se obĠine din analiza globală elastică în regiunea zonei
de iniĠiere, se selectează pe următoarele baze:
a) Se omit concentrările de tensiune locale cum ar fi detaliile constructive tipizate úi profilul sudurii
deja incluse în categoria de detaliu;
b) Discretizarea în regiunea zonei de iniĠiere să fie suficient de fină pentru a prezice cu exactitate
câmpul general de tensiune din jurul zonei dar fără a încorpora efectele din (a).
26
SR EN 1999-1-3:2007
5.3.3 ObĠinerea tensiunii în puncte calde
(1) Tensiunea în punctul cald este tensiunea principală predominant transversală pe linia rădăcinii
sudurii úi este evaluată în general prin metode numerice sau experimentale, cu excepĠia cazurilor în
care sunt disponibile soluĠii standard.
(2) Pentru cazurile simple, cum ar fi cel din figura 5.2(c), tensiunea în punctul cald poate fi considerată
tensiunea nominală modificată calculată în conformitate cu 5.2.3.
(3) În general, pentru configuraĠii structurale pentru care factorii de concentrare de tensiune standard
nu sunt aplicabili úi care astfel necesită o analiză specială, tensiunea de oboseală la rădăcina sudurii
trebuie să omită efectele concentrării tensiunii datorită detaliului constructiv tipizat considerat ca
referinĠă, cum ar fi geometria rădăcinii sudurii.
5.3.4 Orientarea tensiunii
(1) VariaĠia tensiunii principale este cea mai mare diferenĠă algebrică dintre tensiunile principale
acĠionând în planuri principale amplasate la cel mult 45q.
(2) În scopul evaluării unui detaliu constructiv dacă este normal sau paralel la axa sudurii, dacă
direcĠia tensiunii de întindere principale este orientată la mai puĠin de 45° faĠă de axa sudurii, el este
considerat paralel cu ea.
5.4 VariaĠia tensiunii pentru zone de iniĠiere specifice
5.4.1 Material de bază, sudură si îmbinări fixe prin mijloace mecanice
(1) IniĠierea fisurii de la rădăcinile sudurii, pe grosimea sudurii, găuri de úuruburi sau nituri, suprafeĠe
de frecare etc. úi propagarea ei prin materialul de baza sau cel al sudurii, se evaluează folosind
variaĠia tensiunii principale nominale în element în punctul respectiv (a se vedea figura 5.3).
(2) Efectele concentrărilor de tensiune locale produse de sudură, de găurile pentru úuruburi sau nituri
sunt luate în considerare în datele de rezistenĠă 'V-N pentru categoria de detaliu constructiv
corespunzătoare.
5.4.2 Suduri de colĠ úi cap la cap cu pătrundere incompletă
(1) IniĠierea fisurilor de la rădăcina sudurii úi propagarea prin cordonul de sudură se evaluează
folosind suma vectorială 'V a tensiunilor în metalul sudurii pe baza grosimii efective a sudurii, a se
vedea figura 5.3.
NOTĂ - Valoarea de referinĠa a rezistenĠei poate fi considerată ca în detaliul constructiv 9.2, tabelul J.9.
Pw 'V Pw
2aeff
Hw
Hw
2aeff
aeff aeff
a) b) c)
Pw úi Hw sunt forĠe pe unitatea de lungime
Figura 5.3 — Tensiuni în cordonul de sudură
(2) În îmbinările prin suprapunere, tensiunea pe unitatea de lungime într-un plan poate fi calculată pe
baza ariei medii pentru forĠele axiale úi a unui modul elastic polar al grupului de suduri pentru
momentele din plan (a se vedea figura 5.4).
27
SR EN 1999-1-3:2007
NOTĂ - Valoarea de referinĠă a rezistenĠei poate fi luată ca în detaliul constructiv 9.4, tabelul J.9.
F 2
2
e
1 – sudură de colĠ; 2 – aria de suprapunere DistribuĠia tensiunii datorită DistribuĠia tensiunii datorită
forĠei tăietoare F momentului încovoietor
M = Fe
Figura 5.4 — Tensiuni în îmbinările prin suprapunere
5.5 Legături prin lipire
(1) Evaluarea oboselii cuprinde suprafaĠa de cedare prin planul lipiturii.
NOTĂ - A se vedea anexa E.
5.6 Piese turnate
(1) Se utilizează tensiunea geometrică principală. În cazul formelor complexe, atunci când soluĠiile
standard nu sunt disponibile, poate fi necesară analiza tensiunilor finite sau tensometria.
5.7 Spectrele tensiunilor
(1) Metodele pentru numărarea ciclurilor de variaĠie de tensiuni, necesare pentru obĠinerea spectrului
de calcul al tensiunii, sunt indicate în anexa A.
5.8 Calcularea variaĠiei tensiunii echivalente pentru modele de încărcare de oboseală

standard
(1) Evaluarea oboselii pentru încărcări de oboseală standard, aúa cum este specificat în EN 1991, se
efectuează în conformitate cu una din următoarele metode:
a) VariaĠiile tensiunii nominale pentru detalii constructive prezentate în informaĠiile referitoare la

categoria detaliului;
b) VariaĠiile tensiunii nominale modificate, acolo unde apar variaĠii bruúte ale secĠiunii în apropierea
zonei de iniĠiere ce nu sunt incluse în informaĠiile referitoare la detaliul constructiv.
c) VariaĠii ale tensiunii geometrice acolo unde apar gradienĠi mari de tensiune în apropierea unei
rădăcini de sudură.
NOTĂ - Anexa naĠională poate să dea informaĠii asupra utilizării variaĠiilor tensiunii nominale sau asupra
variaĠiilor tensiunii nominale modificate.
28
SR EN 1999-1-3:2007
(2) Valoarea de calcul a variaĠiei tensiunii care se foloseúte la evaluarea oboselii este variaĠia tensiunii
JFf ǻ E,2 corespunzătoare la NC = 2x106 cicluri.
5.8.2 Valoarea de calcul a variaĠiei tensiunii
(1) Valoarea de calcul a variaĠiilor tensiunii nominale JFf ǻ E,2 se determină conform:
J Ff 'V E,2 O1 u O2 u ...Oi u ...On u 'V (J Ff Qk ) pentru tensiunea nominală (5.1)
*
J Ff 'V E,2 K gt J Ff 'V E,2 pentru tensiunea nominală modificată (5.2)
în care:
'V (J Ff Qk ) este variaĠia tensiunii produsă de încărcările de oboseală precizate în EN 1991.
Oi sunt factorii avariei echivalente depinzând de spectru, aúa cum este specificat în
partea relevantă a EN 1991
K gt este factorul concentrării de tensiune care ia în considerare amplificarea tensiunii

locale în relaĠie cu geometria detaliului neinclusa în curba de referinĠă 'VC-N, a se
vedea de asemenea 5.3.2.1.
NOTĂ - Acolo unde nu există date corespunzătoare Ȝi , informaĠiile pentru valoarea de calcul a variaĠiei tensiunii
poate fi indicată în anexa naĠională.
29
SR EN 1999-1-3:2007
6 RezistenĠa la oboseală úi categoriile de detalii
6.1 Categorii de detalii
(1) Verificarea rezistenĠei necesare la oboseală se bazează pe valorile rezistenĠelor unui număr de
categorii de detalii standardizate. O categorie de detaliu poate să cuprindă unul sau mai multe detalii
constructive folosite mai des. Categoriile de detalii sunt definite prin rezistenĠa lor de referinĠă la
oboseală úi prin valoarea corespunzătoare a pantei inverse a părĠii principale a relaĠiei ǻı - N
liniarizate úi îndeplinesc prevederile din 6.2.
6.1.2 Factori care afectează categoria de detaliu
(1) RezistenĠa la oboseală a unui detaliu constructiv ia în considerare factorii următori:
a) DirecĠia tensiunilor variabile în raport cu detaliul constructiv;
b) LocaĠia iniĠierii fisurii în detaliul constructiv;
c) PoziĠia geometrică úi proporĠia relativă a detaliului constructiv;
(2) RezistenĠa la oboseală depinde de:
a) Forma produsului;
b) Material (dacă nu este sudat);
c) Procedeul de execuĠie;
d) Nivelul calităĠii (în cazul sudării úi al pieselor turnate);
e) Tipul îmbinării.
6.1.3 Detalii constructive
(1) Detaliile constructive pot fi împărĠite în următoarele trei grupuri principale:
a) Elemente plane, elemente sudate úi noduri bulonate;
b) Noduri îmbinate prin lipire;
c) Piese turnate.
NOTA 1 - Un set de categorii de detalii úi detalii constructive cu relaĠia ǻ -N pentru rezistenĠa la oboseală a
grupului a) de elemente, supuse la temperatura mediului ambient úi care nu necesită protecĠia suprafeĠei
(a se vedea tabelul 6.2), sunt indicate în anexa J. Anexa naĠională poate să precizeze alt set de categorii de
detalii úi detalii constructive, împreună cu un set de criterii consistente pentru asemenea elemente, luând în
considerare prevederile din 6.1.2 úi 6.3. Se recomandă setul de categorii indicat în anexa J.
NOTA 2 Anexa naĠională poate preciza detalii constructive care nu sunt stabilite în anexa J.
NOTA 3 Pentru recomandări la piese turnate, a se vedea anexa I.
NOTA 4 Pentru recomandări la noduri îmbinate prin lipire, a se vedea anexa E.
30
SR EN 1999-1-3:2007
6.2 Date despre rezistenĠa la oboseală
6.2.1 Detalii constructive tipizate
(1) Forma generalizată a relaĠiei ǻ -N este prezentată în figura 6.1, în scări logaritmice. Curba de
rezistenĠă la oboseală este reprezentată prin linia mediană minus de două ori abaterea standard obĠinută
din datele experimentale.
5 6
(2) RelaĠia de calcul la oboseală pentru anduranĠe cuprinse în domeniul dintre 10 până la 5x10 cicluri
este definită prin ecuaĠia:
m
6 §¨ 'V c1 · 1
Ni 2 u 10 ¨ ¸¸ (6.1)
© 'V i Ff J Mf
J ¹
în care:
Ni este numărul previzibil de cicluri până la cedare pentru un domeniu de tensiune ǻ i
ǻ c este valoarea de referinĠă a rezistenĠei la oboseală la 2 x 106 cicluri, în funcĠie de categoria

de detaliu, unde valorile standardizate sunt indicate în tabelul 6.1.
ǻ i este variaĠia de tensiune pentru tensiunile principale la un detaliu constructiv, este constant
pentru toate ciclurile
m1 este panta inversă a curbei 'V-N, în funcĠie de categoria de detaliu
JFf este factorul parĠial care Ġine seama de incertitudinile din spectrul încărcării úi al analizei
răspunsului;
JMf este factor parĠial pentru incertitudinile legate de materiale úi execuĠie.
NOTA 1 Pentru valori ale lui JFf , a se vedea 2.4.
NOTA 2 Valoarea factorului parĠial JMf pentru un tip de detaliu constructiv specific poate fi definită în anexa
naĠională. Valoarea 1,0 este recomandată atât pentru calculul la durata de viată sigură cât úi calculul la toleranĠa
avariilor.
NOTA 3 Pentru valoarea factorului parĠial JMf pentru noduri îmbinate prin lipire, a se vedea anexa E.
Tabelul 6.1 — Valori 'Vc standardizate (N/mm2)

140, 125, 112, 100, 90, 80, 71, 63, 56, 50, 45, 40, 36, 32, 28, 25, 23, 20, 18, 16, 14, 12
31
SR EN 1999-1-3:2007
'V
2)
a
1
m1
b
'V C
c
'V D
1
m2 d
'V L
2.10 6 5.10 6
NC ND NL 1)
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
a – curba rezistenĠei la oboseală; b – rezistenĠă de referinĠă la oboseală;
c – limita de oboseală sub amplitudine constantă ; d – limita de palier
Figura 6.1 — Curba de rezistenĠă la oboseală logǻı - logN
(3) Pentru NL în anumite condiĠii de expunere, a se vedea 6.4.
(4) RelaĠia de calcul la oboseală pentru anduranĠe cuprinse în domeniul dintre 5x106 până la 108 cicluri
este definită prin ecuaĠia:
m m
2
6 §¨ 'V c 1 · 2 § 2 · m1
Ni 5 u 10 ¨ ¸¸ ¨ ¸ (6.2)
© 'V i Ff J Mf
J ¹ ©5¹
(5) Limita de oboseală la amplitudine constantă, ǻ D, este definită la 5x106 cicluri (pentru un material
6
nealiat se consideră 2x10 cicluri), sub care se consideră ca ciclurile de tensiune de amplitudine
constantă sunt nedistructive. Cu toate acestea, chiar dacă doar ocazional apar cicluri deasupra acestei
limite, acestea vor contribui la propagare care, pe măsura ce fisurile se extind, vor face ca úi ciclurile de
amplitudine mai redusă să devină distructive. Din acest motiv, panta logaritmică inversă a curbelor
6 8
principale ǻı-N între 5x10 úi 10 cicluri este schimbată în m2 pentru condiĠiile generale ale acĠiunii
spectrului, unde m2 = m1+2.
NOTĂ - Folosirea inversei constantei pantei m2 = m1 + 2 poate fi conservativă pentru unele spectre.
(6) Orice cicluri aflate sub limita de palier ǻ L, considerat la 108 cicluri, se consideră nedistructive.
(7) Pentru variaĠii de tensiune aplicate de mai puĠin de 105 ori, valorile rezistenĠelor din figura 6.1 pot să
fie inutil conservative pentru anumite detalii constructive.
NOTĂ - Anexa F conĠine prevederi pentru calculul la oboseală pentru rezistenĠe în domeniul situat sub 105 cicluri.
Anexa naĠională poate să conĠină úi prevederi suplimentare.
3 5
(8) În domeniul dintre 10 úi 10 se verifică dacă variaĠia tensiunii de calcul nu are ca rezultat o tensiune
de întindere maximă care depăúeúte alte valori ale rezistenĠei asociate stării limită ultime pentru detaliul
constructiv, a se vedea EN 1999-1-1.
32
SR EN 1999-1-3:2007
(9) În scopul definirii unui domeniu limitat de categorii de detalii úi pentru a permite unei categorii de
detaliu să fie mărită sau redusă printr-un interval geometric constant, în tabelul 6.1 este indicată o
variaĠie standard a valorilor ǻ c. O creútere (sau descreútere) cu 1 a categoriei de detaliu înseamnă să
se selecteze următoarea valoare ǻ c mai mare (sau mai mică) pe când m1 si m2 rămân neschimbate.
Aceasta nu se aplică la nodurile prinse prin lipire.
(10) Categoriile de detalii se aplică tuturor valorilor tensiunii medii, dacă nu este precizat altfel.
NOTĂ - Pentru valori sporite ale rezistenĠei la oboseală din compresiune sau valori scăzute ale rezistenĠei la
întindere, a se vedea anexa G.
(11) Pentru elemente plate sub tensiuni de încovoiere, în care ǻ 1 úi ǻ 2 ( a se vedea figura 6.2) sunt
de semne opuse, valoarea rezistenĠei la oboseală pentru anumite tipuri de detaliu poate fi crescută
prin una sau două categorii de detaliu, în conformitate cu tabelul 6.1, pentru t d 15mm.
NOTĂ - Anexa naĠională poate să conĠină tipul de detaliu úi domeniul de grosimi pentru care se permite o
creútere, precum úi numărul categoriilor. Se recomandă ca această creútere de categorie să nu depăúească 2.
'V1
'V2
t
Figura 6.2 – Element plat solicitat la tensiuni de încovoiere
6.2.2 Detalii netipizate
(1) Detaliile care nu sunt în întregime acoperite de o anumită categorie de detaliu sunt evaluate prin
referire la date publicate, acolo unde sunt disponibile. Alternativ, se pot realiza úi încercări de acceptare
la oboseală.
NOTĂ - Încărcările la oboseală sunt realizate în conformitate cu anexa C.
6.2.3 Noduri îmbinate prin lipire
(1) RezistenĠele la oboseală ale nodurilor lipite se bazează pe date experimentale specifice pentru
aplicaĠie, luând în considerare condiĠiile de expunere semnificative.
NOTĂ - Pentru calculul nodurilor îmbinate prin lipire, a se vedea anexa E.
6.2.4 Determinarea valorilor rezistenĠei de referinĠa la punctul cald
(1) Valorile calculate ale tensiunilor la punctul cald depind de metoda de calcul aplicată, astfel încât
valorile de calcul ale rezistenĠei în punctele calde să fie corelate cu procedura de calcul folosită.
NOTĂ - Anexa K conĠine metoda detaliilor de referinĠă la punctul cald. Această anexă poate fi folosită în
combinaĠie cu anexa J la determinarea valorilor rezistenĠei de referinĠă la punctul cald.
6.3 Efectul tensiunii medii
(1) Datele de rezistenĠă la oboseală conĠinute în tabelele de categorii de detalii se referă la condiĠii de
tensiune medie de întindere ridicate. Acolo unde tensiunea medie este de compresiune sau are o
valoare de întindere redusă, durabilitatea la oboseală poate fi îmbunătăĠită în anumite condiĠii.
NOTĂ - A se vedea anexa G pentru indicaĠii suplimentare.
33
SR EN 1999-1-3:2007
6.3.2 Materiale plane úi noduri întărite mecanic
(1) Poate fi aplicat un factor de amplificare a oboselii cu condiĠia ca efectele tensiunilor reziduale din
întindere úi a celor din lipsa preciziei să fie adăugate la tensiunile aplicate.
NOTĂ - A se vedea anexa G.
6.3.3 Noduri sudate
(1) Nu se permite utilizarea tensiunii medii la nodurile sudate decât în următoarele condiĠii:
d) Acolo unde au fost realizate teste care reprezintă corect starea finală de tensiune (incluzând
tensiunile reziduale úi defecte de poziĠionare) în tipul de nod úi demonstrează o creútere
importantă a rezistenĠei la oboseală cu scăderea tensiunii medii;
e) Acolo unde sunt folosite tehnici de îmbunătăĠire care au dovedit că induc tensiuni de compresiune
reziduale úi unde tensiunea aplicată nu este aúa de mare încât tensiunile reziduale de
compresiune să fie reduse de plasticizări în exploatare.
6.3.4 Noduri lipite
(1) Nu trebuie să se Ġină seama de efectul tensiunii medii dacă nu este dovedit prin încercări.
6.3.5 Domeniul anduranĠei reduse

5
(1) Pentru anumite detalii constructive, atunci când numărul de cicluri N < 10 , se pot folosi rezistenĠe la
oboseală mai mari pentru rapoarte R negative.
6.3.6 Numărarea ciclurilor pentru calcularea raportului R
(1) Metoda obĠinerii tensiunii maxime, minime úi medii pentru cicluri individuale într-un spectru folosind
metoda rezervorului trebuie să Ġină seama de prevederile din anexa A, figura A.2.
6.4 Efectul condiĠiilor de expunere
(1) Pentru anumite combinaĠii de aliaje úi condiĠii de expunere, numărul categoriei de detaliu pentru un
detaliu constructiv este micúorat. RezistenĠa la oboseală indicată în acest standard european nu este
aplicată în cazul unei temperaturi a mediului mai mare de 65°C sau mai mare de 30°C într-un mediu
marin, decât dacă este prevăzută o protecĠie eficientă la coroziune.
NOTĂ - Pentru categoriile de detalii indicate în anexa G, tabelul 6.2 oferă numărul categoriilor de detaliu, până la
care acestea sunt reduse în funcĠie de condiĠiile de expunere úi aliaj.
34
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul 6.2 — Numărul categoriilor de detalii până la care 'Vc este redus în funcĠie de condiĠiile
de expunere úi de aliaj
Material CondiĠii de expunere

Regimuri de
Serie CompoziĠia protecĠie Industrial
Rural
aliaj1) de bază (a se vedea Marin Scufundat
Urban
EN 1999-1-1)
Mode- Sever Neindustrial Mode- Sever2) Apă Apă
rat rat dulce sarată2)
3xxx AlMn A 0 0 (P)1) 0 0 0 0 0
5xxx AlMg A 0 0 (P)1) 0 0 0 0 0
5xxx AlMgMn A 0 0 (P)1) 0 0 0 0 1
6xxx AlMgSi B 0 0 (P)1) 0 0 1 0 2
7xxx AlZnMg C 0 0 (P)1) 0 0 2 1 3

1)
(P) foarte dependent de condiĠii de expunere. Poate fi cerută întreĠinerea regulată a protecĠiei pentru a se reduce riscul
expunerilor locale, care pot să aibă un caracter nociv pentru iniĠierea fisurii.
2)
Valorile lui ND trebuie să crească de la 5x106 până la 107 cicluri.
NOTĂ - Reducerea nu este necesară pentru categoriile de detaliu < 25 N/mm².
6.5 Tehnici de îmbunătăĠire
(1) Pot fi folosite metode pentru îmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală a unor detalii constructive
sudate.
NOTĂ - Tehnicile de îmbunătăĠire sunt în general scumpe úi prezintă dificultăĠi de control al calităĠii. Proiectarea
generală nu se bazează pe ele, decât dacă, în particular, oboseala este critică la nivelul global al structurii, caz în
care este cerută o recomandare de la un expert. Acestea sunt folosite mai ales pentru a depăúi deficiente de
proiectare existente. A se vedea anexa H (normativă).
35
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa A
(normativă)
Bazele pentru calculul rezistenĠei la oboseală
A.1 GeneralităĠi
A.1.1 InfluenĠa oboselii asupra calculului
(1)P Structurile supuse încărcărilor de exploatare cu variaĠii frecvente pot fi susceptibile să cedeze prin
oboseală úi t verificate pentru această stare limită.
(2) Gradul de conformitate cu criteriile stării limită ultime sau de serviciu indicate în EN 1999-1-1 nu
sunt folosite ca o măsură a riscului de cedare din oboseală (a se vedea A.1.3).
(3) Măsura în care oboseala poate guverna calculul se stabileúte din faza iniĠială a calculului. Pentru a
avea o exactitate suficientă în evaluarea siguranĠei împotriva cedării din oboseală, este necesară:
a) Evaluarea exactă a succesiunii încărcărilor de exploatare pe tot cuprinsul perioadei de viaĠă de

calcul.
b) Evaluarea suficient de exactă a răspunsului elastic al structurii sub încărcările prevăzute.
c) Calculul detaliilor constructive, prevederea de metode de fabricare úi control al calităĠii adecvate.

Aceste probleme pot sa aibă o influenĠă majoră asupra rezistenĠei la oboseală úi pot să necesite
un control mai precis decât în cazul structurilor calculate la alte stări limită. Pentru informaĠii cu
privire la cerinĠe de execuĠie, a se vedea EN 1090-3.
A.1.2 Mecanism de cedare
(1) Se ia în calcul ipoteza că cedarea din oboseală este declanúată de regulă în puncte foarte
solicitate (datorită schimbării bruúte a geometriei, tensiunilor reziduale de întindere sau
discontinuitatea ascuĠită similară fisurilor). Fisurile din oboseală se vor extinde progresiv sub acĠiunea
variaĠiei ciclice a tensiunii. Acestea rămân de regulă stabile sub încărcare constantă. Cedarea apare
dacă restul secĠiunii transversale este insuficient pentru a susĠine vârful sarcinii aplicate.
(2) Se ia lua în calcul ipoteza că fisurile din oboseală se propagă aproximativ după direcĠii
perpendiculare pe direcĠia variaĠiei tensiunii principale maxime. Viteza de propagare creúte
exponenĠial. Din acest motiv, creúterea fisurii este de regulă redusă în stadiile iniĠiale iar fisurile din
oboseală tind sa fie neobservabile pentru marea parte a vieĠii lor. Acest lucru poate sa dea naútere la
probleme în detectarea lor în timpul exploatării.
A.1.3 Zone potenĠiale de fisurare din oboseală
(1) Sunt considerate următoarele zone de iniĠiere a fisurilor din oboseală asociate cu detalii
constructive specificate:
a) vârful úi rădăcina sudurilor prin fuziune;
b) colĠuri prelucrate
c) goluri realizate prin perforare sau găurire
d) margini neprelucrate
e) suprafeĠe sub presiuni de contact mari;
f) rădăcinile filetelor úuruburilor
36
SR EN 1999-1-3:2007
(2) În practică, fisurile din oboseală pot să se iniĠieze úi în alte zone. Următoarele aspecte sunt luate în
considerare atunci când sunt semnificative:
a) Discontinuitatea în material sau defecte în sudură;
b) Crestături sau caneluri din avarii mecanice;
c) Pori din coroziune.
A.1.4 CondiĠii susceptibile de oboseală
(1) În evaluarea probabilităĠii de sensibilitate la oboseală, se iau în considerare următoarele:
a) un raport mare între încărcarea dinamică úi cea statică: structurile de ridicat sau transportat, cum
ar fi vehiculele de transport pe apa sau în aer, macaralele, sunt mai supuse problemelor de
oboseală decât structurile fixe, dacă cele din urmă nu susĠin încărcări predominant mobile, cum
ar fi cazul podurilor;
b) aplicarea frecventă a încărcării: aceasta rezultă intr-un număr mare de cicluri de-a lungul duratei
de viaĠă de calcul. Structurile zvelte sau elementele cu frecvenĠe proprii reduse sunt mai expuse
la rezonanĠă úi din acest motiv la amplificarea tensiunii dinamice, chiar dacă tensiunile statice de
calcul sunt reduse. Structurile supuse predominant la încărcări din fluide, de exemplu vânt úi
structurile care susĠin maúini sunt verificate cu atenĠie împotriva efectelor de rezonanĠă;
c) folosirea sudurii: unele detalii de sudură uzuale au o rezistenĠă redusă la oboseală. Acest lucru se
aplică nu numai la noduri între elemente, dar de asemenea la orice prindere pe un element, chiar
dacă îmbinarea respectivă este considerată sau nu „structurală”;
d) complexitatea detaliului de nod: nodurile complexe conduc frecvent la concentrări mari de

tensiuni datorită variaĠiilor locale de rigiditate. Pe când acestea pot sa aibă deseori un efect redus
asupra capacitaĠii de răspuns statice, ele pot să aibă un efect sever asupra rezistenĠei la
oboseală. Dacă oboseala este dominantă, forma secĠiunii transversale a elementului trebuie
aleasă astfel încât să asigure planeitatea úi simplitatea calcului nodului, astfel încât tensiunile să
poată fi calculate úi să fie asigurate standarde adecvate de fabricaĠie úi inspecĠie.
e) in anumite condiĠii de expunere termică úi chimică, rezistenĠa la oboseală poate fi redusă dacă
suprafaĠa metalului este neprotejată.
A.2 Calculul duratei de viaĠă sigure
A.2.1 CondiĠii prealabile pentru calculul duratei de viată sigure
(1) Se recomandă să fie disponibil istoricul de exploatare al structurii în termeni de secvenĠă úi

frecvenĠă de încărcare. Alternativ, se recomandă să fie disponibil răspunsul tensiunii în toate zonele
potenĠiale de iniĠiere în termeni de istorii de tensiune.
(2) Caracteristicile curbei de oboseală în toate zonele potenĠiale de iniĠiere sunt disponibile în termeni
de curbe de rezistenĠă la oboseală.
(3) Toate zonele potenĠiale care au fluctuaĠii mari de tensiuni úi/sau concentrări severe de tensiuni
sunt verificate.
(4) Standardele de calitate, folosite în fabricarea componentelor conĠinând zone potenĠiale de iniĠiere,
trebuie să fie compatibile cu detaliile constructive folosite.
(5) Procedura de bază este următoarea (a se vedea figura A.1):
a) se obĠine o estimare a limitei superioare a secvenĠei încărcării de exploatare pentru durata de

viaĠă de calcul a structurii (a se vedea 2.3);
37
SR EN 1999-1-3:2007
b) se estimează istoria tensiunii rezultante în zona potenĠială de iniĠiere supusă verificării (a se
vedea A.2.3 ObĠinerea spectrului de tensiune)
c) acolo unde sunt utilizate tensiunile nominale, se modifică istoria tensiunii în orice regiune de
concentrare a tensiunii geometrice care nu este deja inclusă în categoria de detaliu, prin
aplicarea unui factor al concentrării de tensiune corespunzător (a se vedea 5.3.2 ObĠinerea
tensiunilor nominale modificate);
d) se reduce istoria tensiunii la un număr echivalent de cicluri (ni) de diferite variaĠii de tensiune ǻ i
folosind o tehnică de numărare a ciclurilor (a se vedea A.2.3 ObĠinerea spectrului de tensiune);
e) se ordonează ciclurile în ordine descrescătoare a variaĠiei ǻ i pentru a forma un spectru al

variaĠiei de tensiune, unde i = 1, 2, 3 etc. pentru prima, a doua, a treia bandă din spectru (a se
vedea A2.3 ObĠinerea spectrului tensiunii);
f) se clasează detaliul constructiv în funcĠie de setul dat de categorii de detaliu. Pentru categoria de
detaliu potrivită úi relaĠia ǻ –N respectivă, se determină anduranĠa admisibilă (Ni) pentru variaĠia
tensiunii de calcul (ǻ i);
g) se calculează avaria totală DL pentru toate ciclurile, folosind însumarea Miner, unde:
n
DL ¦ Nii
(A.1)
h) se calculează durata de viaĠă sigură Ts, unde:
TL
TS (A.2)
DL
unde durata de viaĠă de calcul din TL are aceleaúi unitatea ca úi TS;
i) dacă TS este mai mic decât TL, se ia una sau mai multe din acĠiunile următoare:
recalculează structura sau elementul pentru a reduce nivelurile de tensiuni;
schimbă detaliul constructiv cu unul de categorie superioară;
foloseúte o metodă de calcul la toleranĠa avariilor, acolo unde este cazul (a se vedea A.3).
A.2.2 Numărarea ciclurilor
(1) Numărarea ciclurilor de tensiune este un procedeu de descompunere a unei istorii complexe de
tensiune într-un spectru convenabil de cicluri în termeni de variaĠia tensiunii ǻ , numărul de cicluri n úi,
dacă este necesar, raportul R.
(2) Pentru istorii scurte de tensiune, acolo unde evenimente simple de acĠiune se repetă de un număr
de ori, este recomandată metoda Rezervorului. Aceasta este uúor de vizualizat úi simplu de
întrebuinĠat (a se vedea figura A.2). Acolo unde se folosesc istorii lungi de tensiune, cum ar fi cele
obĠinute din măsurări de deformaĠii în structuri reale (a se vedea anexa C), se recomandă procedeul
„Rainflow”. Ambele metode sunt potrivite pentru analiza automată.
A.2.3 ObĠinerea spectrului de tensiuni
(1) Listarea ciclurilor în ordine descrescătoare a variaĠiei de tensiune ǻ are drept rezultat un spectru
de tensiune. Pentru a uúura calculul, se poate cere simplificarea spectrului complex într-un număr mai
mic de benzi. O metodă conservativă este aceea de a grupa benzile astfel încât să formeze grupuri
mai mari conĠinând acelaúi număr total de cicluri, dar a căror variaĠie a tensiunii este egală cu aceea a
celei mai largi benzi din grup. Mai exact, media ponderată a tuturor benzilor dintr-un grup poate fi
38
SR EN 1999-1-3:2007
calculată folosind puterea m, unde m este inversa pantei curbei celei mai probabile 'V-N (a se vedea
figura A.3). Folosirea valorii mediei aritmetice va fi întotdeauna neconservativă.
PA
PB
T
PA X-X
PB
a) Sistem, detaliu constructiv X-X úi T

încărcarea b) Ciclu de încărcare tipic (repetat de n ori în calcul). T = timp
V
c) Istoria tensiunii în detaliul X-X

T
'V 'V 'V
3 4 2
'V
1
d) Numărarea ciclurilor, metoda
rezervorului
'V 'V
1
'V
e) Curbele de rezistenĠă pentru variaĠia de 2 'V
tensiune 3 'V
4
n n n n
1 2 3 4
'V 'V - N
'V
1
f) Ni = cicluri până la cedare pentru variaĠia
tensiunii 'Vi, 'V
log'V – logN curba de rezistenĠă pentru detaliul 'V 2
constructiv X-X
'V 3
4
N NN N N
1 2 3 4
§n · n1 n 2 n
g) Cumularea defectelor, legea Palmgren-Miner ¦ ¨¨© Nii ¸¸¹
N1 N 2
... n
Nn
D
Figura A.1 — Procedura de verificare la oboseală
39
SR EN 1999-1-3:2007
B
V Pas 1. Determină istoria de tensiune
pentru cazul de încărcare. Identifică
vârful B
C
A T
B B Pas 2. Mută istoria tensiunii din

stânga vârfului B spre dreapta
C A
Pas 3. Umple "rezervorul" cu "apă".

Adâncimea maximă este ciclul major
Vmax
' V1
=
Vmean Pas 4. Scurge în dreptul adâncimii

maxime. Găseúte noua adâncime
=
maximă. Aceasta va fi cel de-al doilea

Vmin ciclu major
=
'V2
Vmean
=
Pas 5 Înaintează. Repetă până se

scurge toată „apa”. Suma tuturor
' V1
ciclurilor reprezintă spectrul de
'V2
tensiune pentru istoria de mai sus
Vmean
=
'V3
=
' V3
Cycles
Figura A.2 – Metoda rezervorului pentru numărarea ciclurilor
40
SR EN 1999-1-3:2007
'V1 3
'V 6 n 'V m
1/m
4 'V = 6 n
'V
'V2 5
'V3
'V4 6
n1 n2 n3 n4 N
1 – benzile originale; 2 – bandă simplificată; ǻ - variaĠia de tensiunii; N - frecvenĠa cumulată (orice
număr de ciclu); 3 – vârf (conservativ); 4 – media ponderată (cea mai precisă); 5 – media aritmetică
(neconservativă) 6 – spectrul înregistrat; 7 – spectrul simplificat de calcul
Figura A.3 – Spectrul simplificat al variaĠiei de tensiune
A.3 Calculul toleranĠei la avarii
A.3.1 CondiĠii prealabile pentru calculul toleranĠei la avarii
(1) Calculul toleranĠei la avarii este folosit doar atunci când sunt definite clar condiĠiile de aplicare.
NOTĂ - Anexa naĠională poate sa conĠină condiĠii pentru utilizarea calculului toleranĠei la avarii. Sunt
recomandate condiĠiile indicate de la a) până la d).
a) Zonele de iniĠiere a fisurii din oboseală trebuie să fie pe sau aproape de suprafaĠă, care trebuie sa fie
accesibilă în exploatare. Singura excepĠie trebuie să se facă în cazul în care sunt asigurate rute alternative sigure
de transfer a solicitării iar detaliile constructive sunt calculate să garanteze ca fisurile vor fi oprite úi nu se vor
propaga dincolo de prima rută de transfer a solicitării.
b) Procedura din A.2.2 trebuie aplicată la stabilirea frecvenĠei de inspectare úi mărimea maximă permisă a fisurii
înainte de care corectarea devine necesară.
c) Se recomandă să fie disponibile metode practice de inspecĠie care sa fie capabile să detecteze fisurile úi să
determine mărimea lor cu mult înainte ca ele să i-úi atingă mărimea critică de rupere.
d) Manualul de întreĠinere să precizeze informaĠiile prezentate în 1.7.3 pentru fiecare zonă de fisurare.
A.3.2 Determinarea strategiei de inspecĠie pentru calculul toleranĠei la avarii
(1) În orice zone potenĠiale de iniĠiere, acolo unde durata de viaĠă sigură TS este mai mică decât durata
de viaĠă de calcul TL, se calculează intervalul de inspecĠie Ti.
(2) Manualul de întreĠinere precizează că prima inspecĠie în fiecare zonă potenĠială de iniĠiere are loc
înainte de consumarea duratei de viaĠă sigură.
(3) Manualul de întreĠinere precizează că inspecĠiile ulterioare au loc la intervale regulate Ti, unde
Ti d 0,5 Tf (A.3)
încare Tf este timpul calculat pentru ca o fisură, iniĠiată în zona evaluată, să crească de la lungimea
detectabilă la suprafaĠa ld la lungimea critică de rupere lf (a se vedea figura A.4).
41
SR EN 1999-1-3:2007
NOTĂ - Lungimea expusă minimă presupusă a fisurii de suprafaĠă ia în considerare accesibilitatea, poziĠia, starea
probabilă a suprafeĠei úi metoda de inspecĠie. Dacă nu se întreprinde o încercare specifică pentru a demonstra că
pot fi detectate lungimi mai mici cu o probabilitate de cel puĠin 90%, valoarea presupusă ld nu este mai mică
decât valoarea recomandată în tabelul A.1 unde întreaga lungime a fisurii este accesibilă pentru inspecĠie.
(4) Acolo unde orice altă parte structurală sau nestructurală permanentă împiedică accesul complet la
fisură, lungimea fisurii ascunsă vederii este adăugată la valoarea corespunzătoare din tabelul A.1
pentru a obĠine valoarea ld.
(5) Acolo unde sunt folosite grosimi mari de elemente úi unde zona de iniĠiere se află pe o suprafaĠă
inaccesibilă (de exemplu rădăcina unei suduri de colĠ pe o singură faĠă intr-un element tubular), poate
să fie judicios să se planifice o strategie de inspecĠie bazată pe folosirea încercărilor ultrasonice pentru
detectarea úi măsurarea fisurilor înainte ca ele să atingă suprafaĠa accesibilă. O asemenea strategie
nu este desfăúurată înainte de a fi încercată úi evaluată.
lf a
c
d
l
c
ld b
1 2 3 4 5 i
Ti Ti Ti Ti Ti T
Ts Tf
a – lungimea critică a fisurii; b – lungimea minimă detectabilă presupusă; c – curba reală de creútere; d – curba
de creútere cea mai rapidă presupusă, a se vedea Anexa B pentru limita superioară; i – numărul inspecĠiei; Ti –
intervalul de inspecĠie, Ts – intervalul de timp pentru lungimea detectabilă a fisurii; Tf – intervalul de timp pentru
ca fisura să crească de la lungimea detectabilă la lungimea critică
Figura A.4 – Strategia de inspecĠie pentru calculul toleranĠei la avarii
Tabelul A.1 — Valori de siguranĠă recomandate ale lungimii fisurii de suprafaĠă detectabile ld în mm
Localizarea fisurii
Metoda de inspecĠie SuprafaĠă plană SuprafaĠă ColĠ ascuĠit,

fină rugoasă, calota rădăcina sudurii
sudurii
Vizual, cu mijloace de mărire 20 30 50
Încercare cu lichide penetrante 5 10 15
NOTĂ - Valorile de mai sus presupun acces apropiat, buna iluminare úi îndepărtarea protecĠiei suprafeĠei
(6) Valoarea lui lf se recomandă să fie astfel încât secĠiunea netă, luând în considerare forma
probabilă a profilului fisurii pe grosime, să fie capabilă să suporte forĠele statice maxime de întindere
din încărcările de calcul, calculate în conformitate cu EN 1999-1-1, fără propagarea instabilă a fisurii.
(7) Tf este evaluat prin calcul úi/sau încercări, considerând încărcarea de calcul (a se vedea 2.4), după
cum urmează:
42
SR EN 1999-1-3:2007
a) Metoda de calcul se bazează pe principiile mecanici ruperii (a se vedea anexa B). Trebuie folosită
o limită superioară definită printr-o relaĠie de creútere a fisurii folosind media plus două abateri
standard. Alternativ, se pot obĠine date de creútere a fisurii specifice din încercări standard pe
epruvete folosind acelaúi material ca în materialul aflat în calea propagării fisurii. În acest caz,
viteza de creútere a fisurii este amplificată în concordanĠă cu factorul de încercare la oboseală F
(a se vedea tabelul C.1);
b) Acolo unde creúterea fisurii se obĠine din încercări pe structură sau componente ce simulează
corect materialele, geometria úi metodele de fabricaĠie, pe epruveta de încercat se va aplica
schema de încărcare semnificativă (a se vedea anexa C);
c) Vitezele de propagare înregistrate între lungimile fisurii ld úi lf se înmulĠesc cu factorul de

încercare la oboseală F (a se vedea tabelul C.1).
(8) Manualul de întreĠinere să specifice acĠiunile ce se vor lua în cazul descoperirii unei fisuri de
oboseală pe perioada inspecĠii periodice de întreĠinere, după cum urmează:
a) Dacă lungimea măsurată a fisurii este mai mică decât ld, nu sunt necesare măsuri de remediere;
b) Dacă lungimea măsurată a fisurii este egală sau depăúeúte ld, componenta este evaluată pe
baza obiectivelor de conformitate, pentru a determina cât timp structura mai poate fi utilizată în
siguranĠă fără rectificare sau înlocuire. În cazul continuării utilizării, se acordă atenĠie creúterii
frecvenĠei de inspecĠie în zona cu probleme;
c) Dacă lungimea măsurată a fisurii depăúeúte lf, structura este imediat scoasă din serviciu.
43
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa B
(informativă)
Recomandări privind evaluarea propagării fisurii prin mecanica ruperii
B.1 Domeniu de aplicare
(1) Obiectivul acestei anexe îl constituie furnizarea de informaĠii cu privire la utilizarea mecanicii ruperii
la evaluarea propagării fisurilor din oboseală în discontinuităĠi plane ascuĠite. Principalele utilizări
servesc la evaluarea:
defectelor cunoscute (incluzând fisuri din oboseală descoperite în exploatare)
defectelor iniĠiale (incluzând considerarea nodului original sau a limitelor de detectare ale
metodelor de control nedistructiv NDT);
toleranĠa la defecte (incluzând evaluarea aptitudinii utilizării defectelor de fabricare pentru

cerinĠele de serviciu particulare)
(2) Metoda acoperă propagarea fisurii din oboseală perpendiculară pe direcĠia tensiunilor principale de
întindere (Modul 1)
B.2 Principii
B.2.1 Dimensiunile defectelor
(1) Se presupune că propagarea fisurii porneúte dintr-un defect în plan pre-existent având o fisură
ascuĠită pe partea frontală orientată normal faĠă de direcĠia variaĠiei tensiunilor de întindere principale
ǻ în acel punct.
(2) Dimensiunile defectelor pre-existente sunt arătate în figura B.1, diferit dacă ele au continuitate
până la suprafaĠă sau sunt incluse complet în interiorul materialului.
A 3
'V1 'V1
a1
A 2c1
1
A-A
a) defect la suprafaĠă preexistent
1 – suprafaĠă liberă; 2 – defect
B
'V1 'V1
2a1
B 2c1
B -B
b) defect in interior
Figura B.1 — Defect planar pre-existent
44
SR EN 1999-1-3:2007
B.2.2 RelaĠia de creútere a fisurii
(1) Sub acĠiunea variaĠiei ciclice de tensiune ǻ , frontul fisurii se va deplasa în material în conformitate
cu legea de propagare a fisurii. În direcĠia lui „a”, viteza de propagare este indicată de:
da
dN

A 'V a 0,5 y
m
(B.1)
în care:
A este constanta de material (viteza de propagare a fisurii din oboseală FCGR)
m este exponentul vitezei de propagare a fisurii
y este factorul de formă al fisurii, ce depinde de forma fisurii, orientarea úi dimensiunile

conturului la suprafaĠă
-2 0,5 0,5
NOTĂ - UnităĠile pentru factorii de intensitate ai tensiunii 'K sunt Nmm m [MPa m ] úi pentru viteza de
propagare a fisurii da/dN este [m/ciclu]. Datele prezentate în B.3 sunt valabile doar pentru aceste unităĠi.
(2) Aceasta poate fi rescrisă în forma următoare:
da
A' K m (B.2)
dN
unde 'K este variaĠia intensităĠii tensiunii úi este egală cu ǻ a0,5 y.
(3) După aplicarea a N cicluri ale variaĠiei de tensiune ǻ , fisura va creúte de la dimensiunea a1 la
dimensiunea a2, conform următoarei integrări:
a2
da
N ³ m
(B.3)
a1 A'K
(4) Pentru cazul general A, 'K si m sunt dependente de a.
B.3 Datele A úi m de propagare a fisurii
(1) A si m sunt obĠinute din măsurările de propagare a fisurii pe epruvete cu crestătură standard,
orientate în direcĠiile LT, TL sau ST (de exemplu a se vedea figura B.2), folosind metode de
încercare standard. Calculul epruvetei este unul pentru care să fie disponibilă o soluĠie exactă
a factorului de intensitate a tensiunii (K) (de exemplu relaĠia dintre acĠiunea aplicată úi
mărimea „a” a fisurii).
NOTĂ - Pentru informaĠii suplimentare asupra metodelor de încercare standardizate, a se vedea referinĠa B.1.
45
SR EN 1999-1-3:2007
+ 0,05
0,25 w
- 0,00
1
0,8 A
4 2
3
± 0,005w
A
± 0,005w
0,275w
0,6w
A an
b
a
w ± 0,005 w
1,5w ± 0,010 w
1 – diametrul găurii; 2 – deplasarea deschiderii gurii fisurii; 3 – increment; 4 – fisura prealabilă din
oboseală
Grosime recomandată w / 20 d b d w / 4
Figura B.2 –Epruvetă tip pentru propagarea fisurii caracteristice (exemplu din ref. B.3)
(2) Încercările sunt efectuate cu controlul automat al acĠiunii ciclice, la un raport al intensităĠii tensiunii
aplicate R = Kmin/Kmax, fie pentru condiĠiile de încercare cu R constant sau Kmax constant úi o măsurare
precisă a propagării fisurii dinspre crestătură.
NOTĂ - Pentru mai multe informaĠii asupra condiĠiilor de încercare, a se vedea referinĠa B.2.
(3) Dacă sunt obĠinute valori discrete pentru lungimea fisurii a, este ataúată datelor o curbă cu inclinare
mică folosind metoda precizată în standardul încercării. Viteza de propagare a fisurii, da/dN, a unei
lungimi date a fisurii este apoi calculată ca úi gradientul curbei la valoarea a.
(4) Valoarea corespunzătoare a variaĠiei factorului intensităĠii tensiunii, 'K, este obĠinută folosind o
soluĠie K corespunzătoare pentru epruveta de încercat, în legătură directa cu variaĠia acĠiunii aplicate.
Rezultatele da/dN funcĠie de ǻK sunt realizate folosind scări logaritmice.
(5) Pentru uzul general, pot fi cerute curbe de creútere a tensiunii pentru diferite valori R. Figura B.3
prezintă un set tipic de curbe da/dN funcĠie de 'K pentru aliajul de extrudare de aluminiu EN AW-6005A
T6. În figura B.3(a) condiĠia de încercare a fost raportul constant al intensităĠii tensiunii Kmin/Kmax, iar în
-2 0,5
figura B.3(b) rezultatul unei încercări folosind constanta Kmax = 10 Nmm m este combinat cu ramurile
conservative ale curbelor din figura B.3(a). Această combinaĠie a rezultatelor constantei R úi
constantei K este o aproximare inginerească conservativă úi poate fi folosită pentru calcularea duratei
de viaĠă sigură în cazul unor tensiuni de întindere reziduale mari sau evaluări ale fisurii de oboseală pe
perioadă scurtă. Valorile m úi A din figura B.3 sunt indicate în tabelul B.1(a) úi (b).
(6) În figura B.4(a) sunt prezentate constantele R-FCGR ale aliajelor de aluminiu sudabil cu R = 0,1, iar
în figura B.4(b) sunt adăugate datele corespunzătoare pentru constanta R = 0,8. Figura B.5 prezintă
setul de curbe R-FCGR constante pentru trei aliaje de turnătorie în cochilie prin gravitaĠie la R = 0,1 úi
R = 0,8. Figura B.6 reprezintă datele combinate ale constantei R úi constantei Kmax – încercări pe aliaje
de aluminiu sudabil pentru R = 0,1 si R = 0,8. Valorile m úi A ale înfăúurătorilor limitei superioare FCGR
prezentate în figura B.4 la B.6 sunt indicate în tabelul B.2 până la B.4.
NOTĂ - Pentru mai multe date da/dN funcĠie de 'K, a se vedea referinĠele B.3 úi B.4.
(7) CondiĠiile corozive de expunere pot afecta valorile A úi m. Datele experimentale obĠinute în condiĠii
de mediu umed vor acoperi corespunzător majoritatea condiĠiilor atmosferice normale.
46
SR EN 1999-1-3:2007
B.4 FuncĠia geometrică y
(1) FuncĠia geometrică y depinde de geometria fisurii (formă si mărime), dimensiunile limitei suprafeĠei
materialului înconjurător úi modelul tensiunii în regiunea traiectoriei de propagare a fisurii.
(2) Această informaĠie poate fi obĠinută dintr-o analiză cu element finit a detaliului constructiv, folosind
elemente de vârf ale fisurii. Intensitatea tensiunii pentru diferite lungimi ale fisurii este calculată folosind
procedura integralei J. Alternativ, se poate calcula din câmpul de deplasare sau de tensiuni din jurul
vârfului fisurii, sau plecând de la energia de deformaĠie elastică totală.
(3) SoluĠiile publicate pentru geometrii folosite uzual (material plan úi noduri sudate) sunt o sursă
-0,5
alternativă pentru valorile y. Datele standard sunt deseori indicate în termeni de y, unde y = yS . Un
exemplu tipic pentru o fisură de suprafaĠă intr-un produs plan este prezentat în figura B.7(a). Dacă fisura
este localizată la rădăcina sudurii pe o suprafaĠă plană, atunci poate fi făcută o nouă rectificare a
efectului concentrării de tensiune folosind factorul de amplificare Mk (a se vedea figura B.7(b)).
NOTĂ - Pentru mai multe informaĠii despre soluĠia y publicate, a se vedea referinĠele B.1 úi B.5.
(4) Producerea lui y pentru placa plană si MK pentru rădăcina sudurii prezintă variaĠia lui y pe măsură ce
fisura se dezvoltă pe grosimea materialului (a se vedea figura B.7.(c)).
B.5 Integrarea propagării fisurii
(1) Pentru cazul general al unei istorii de tensiune cu amplitudine variabilă, se obĠine un spectru de
tensiune (a se vedea 2.2.1). În practică, spectrul complet este aplicat în cel puĠin 10 secvenĠe identice cu
variaĠii ale intensităĠii si rapoartelor R, dar cu o zecime din numărul de cicluri. Blocul cu cea mai mare
variaĠie de tensiune este aplicat primul in fiecare secvenĠă (a se vedea figura A.3). Propagarea
incrementală a fisurii este calculată folosind poligonul pentru creúterea fisurii pentru raportul R
corespunzător, pentru fiecare bloc de cicluri de tensiune cu amplitudine constantă.
(2) În regiunea sudurilor, dacă modelul tensiunii reziduale este de fapt cunoscut, este folosit raportul R
(R = 0,8) sau curba de propagare constantă a fisurii.
(3) Lungimea fisurii „a” este integrată pe această bază până când este atinsă mărimea maximă a fisurii
necesare a2 úi numerele sunt calculate.
B.6 Evaluarea mărimii fisurii maxime a2
(1) Aceasta va fi de regulă determinată pe baza ruperii ductile în secĠiunea netă sub acĠiunea de
întindere maximă aplicată úi factorul parĠial corespunzător, a se vedea EN 1999-1-1.
47
SR EN 1999-1-3:2007
da/dN 1,0E-04
[m/ciclu]
1,0E-05
1,0E-06
1,0E-07 R=0.1
R=0.2
1,0E-08
R=0.3
R=0.5
1,0E-09
R=0.65
1,0E-10 R=0.8
1,0E-11
0,10 1,00 10,00 100,00
-2 0,5
'K [Nmm m ]
a) R = Kmin/Kmax = constant
1,0E-04
da/dN
[m/ciclu]
1,0E-05
1,0E-06
1,0E-07
R=0.1
1,0E-08 R=0.3
R=0.5
1,0E-09
R=0.65
1,0E-10
R=0.8
1,0E-11
0,10 1,00 10,00 100,00
-2 0,5
'K [Nmm m ]
b) Kmax = 10 Nmm-2m0,5
Figura B.3 – Curbele tipice ale propagării fisurii din oboseală pentru aliajul de aluminiu
EN AW-6005A T6 LT
48
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul B.1(a) — Viteza de propagare a fisurii din oboseală pentru EN AW-6005A T6 LT,
R = Kmin/Kmax = constant
Intensitatea Intensitatea
Raport tensiunii 'K Raport tensiunii 'K
m A m A
R -2 0,5
R -2 0,5
[Nmm m ] [Nmm m ]
0,100 3,30 15,00 1,65789E-19 0,500 2,00 16,29 1,24322E-16

4,50 7,52 1,29310E-14 2,72 3,85 3,17444E-11
8,00 2,96 1,67380E-10 4,20 4,87 7,41477E-12
32,4 12,0 4,10031E-24 6,50 2,81 3,50674E-10
41,61 12,0 4,10031E-24 21,00 12,23 1,21158E-22
60,00 12,0 4,10031E-24 29,17 12,23 1,21158E-22
42,50 12,23 1,21158E-22
0,200 2,90 18,53 2,67965E-20 0,650 1,50 16,93 1,04285E-14

3,80 5,87 5,94979E-13 1,95 4,43 4,41861E-11
7,50 2,93 2,22754E-10 2,20 2,39 2,20681E-10
29,60 12,43 2,25338E-24 3,55 4,77 1,06838E-11
37,98 12,43 2,25338E-24 6,00 3,05 2,32639E-10
55,00 12,43 2,25338E-24 15,00 12,00 6,08450E-21
22,18 12,00 6,08450E-21
0,300 2,60 18,67 1,77471E-19 0,800 1,00 13,03 9,99999E-12

3,40 5,24 2,47080E-12 1,28 4,99 7,28970E-11
7,35 2,82 3,06087E-10 1,55 2,50 2,16851E-11
26,00 12,40 8,41151E-24 3,50 6,03 2,61124E-12
34,49 12,40 8,41151E-24 4,60 3,12 2,22506E-10
50,00 12,40 8,41151E-24 9,20 15,93 9,83032E-23
13,48 15,93 9,83032E-23
49
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul B.1(b) – Viteza de propagare a fisurii din oboseală pentru EN AW-6005A-T6 LT,
Kmax = 10 Nmm-2m0,5 = constant
Intensitatea Intensitatea
Raport tensiunii 'K Raport tensiunii 'K
m A M A
R -2 0,5 R
[Nmm m ] [Nmm-2m0,5]
0,100 0,85 11,09 6,06810E-11 0,500 0,85 11,09 6,06910E-11

1,16 3,74 1,80712E-10 1,16 3,74 1,80712E-10
1,60 2,69 2,96984E-10 1,60 2,70 2,95817E-10
8,00 2,96 1,67380E-10 5,55 5,09 4,92250E-12
32,40 12, 0 4,10322E-24 6,50 2,81 3,50674E-10
41,61 12, 0 4,10322E-24 21,00 12,20 1,20951E-22
29,17 12,20 1,20951E-22
0,300 0,85 11,09 6,06910E-11 0,650 0,85 11,09 6,06910E-11

1,16 3,74 1,80712E-10 1,16 3,74 1,80712E-10
1,60 2,71 2,93585E-10 1,60 2,69 2,96037E-10
6,70 5,52 1,41317E-12 4,95 4,76 1,08127E-11
7,35 2,82 3,06087E-10 6,00 3,05 2,32639E-10
26,00 12,40 8,42100E-24 15,00 12,04 6,08100E-21
34,49 12,40 8,42100E-24 22,18 12,04 6,08100E-21
0,800 0,85 11,09 6,06910E-11

1,16 3,74 1,80712E-10
1,60 2,72 2,92718E-10
4,15 6,01 2,68983E-10
4,60 3,12 2,22506E-10
9,20 15,93 9,81913E-23
13,48 15,93 9,81913E-23
50
SR EN 1999-1-3:2007
da/dN [m/ciclu]
1E-04
1E-05
WAA R=0,1
1E-06 6005 LT Ex
6005 TL Ex
1E-07 6082 LT Ex
6082 LT Ro
5454 LT Ro
1E-08
5454 TL Ro
7020 LT Ro
1E-09 7020 TL Ro
2024 TL Ro
1E-10 7075 LT Ro
1E-11
1 10 100
'K [Nmm -2 m 0,5 ]
a) R = 0,1
da/dN [m/ciclu]
1E-04
1E-05
WAA R=0,8
1E-06 6005 LT Ex
6005 TL Ex
1E-07
6082 LT Ex
6082 LT Ro
1E-08
5454 LT Ro
1E-09 5454 TL Ro
7020 LT Ro
1E-10 7020 TL Ro
2024 TL Ro
1E-11
0,1 1 10 100
-2 0,5
'K [Nmm m ]
b) R = 0,8
Figura B.4 – Curbe tipice pentru viteza de propagare a fisurii din oboseală pentru diferite aliaje
sudabile de aluminiu
NOTĂ - Aliajele 2024 TL Ro úi 7075 LT Ro nu sunt recomandate pentru clădiri úi lucrări de inginerie civilă.
Acestea sunt indicate aici doar pentru comparaĠie.
51
SR EN 1999-1-3:2007
da/dN [m/ciclu]
1E-04
1E-05
1E-06
1E-07 CAA R=0,1
AC-21100
1E-08
AC-21000
1E-09 AC-42100
1E-10
1E-11
1 10 100
'K [Nmm -2 m 0,5 ]
a) R = 0,1
da/dN [m/ciclu]
1E-04
1E-05
1E-06
1E-07 CAA R=0,8

AC-21100
1E-08
AC-21000
AC-42100
1E-09
1E-10
1E-11
1 10 100
'K [Nmm -2 m0,5 ]
b) R = 0,8
Figura B.5 – Curbe tipice pentru propagarea fisurii din oboseală pentru diferite aliaje turnate
NOTĂ - Aliajele AC-21100 úi AC-211000 nu sunt recomandate pentru clădiri úi lucrări de inginerie civilă. Acestea
sunt prezentate aici doar pentru comparaĠie.
52
SR EN 1999-1-3:2007
da/dN [m/ciclu]
1E -04
1E -05
1E -06
WAA R=0,1
1E -07 6005 L Ex F
6005 L Ex G
1E -08 60 82 LT Ex
6082 LT Ro
1E -09 5454 LT Ro
5454 TL Ro
1E -10 7020 LT Ro
7020 TL Ro
1E -11
0 1 10 100
-2 0,5
'K [Nmm m ]
a) R = 0,1; Kmax = 10 Nmm-2m0,5
da/dN [m/ciclu]
1E -04
1E -05
1E -06
WAA R=0,8
1E -07 6005 L Ex F
6082 LT Ro
1E -08
5454 LT Ro
1E -09
5454 TL Ro
1E -10 7020 LT Ro
7020 TL Ro
1E -11
0,1 1 10 100
-2
'K [Nmm m0,5 ]
-2 0,5
b) R = 0,8; Kmax = 10 Nmm m
Figura B.6 – Curbe tipice pentru propagarea fisurii din oboseală pentru diferite aliaje sudabile
53
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul B.2 – Viteza de propagare a fisurii din oboseală pentru aliaje sudabile,
R = Kmin/Kmax=constant
Intensitatea tensiunii
Raport R 'K m A
-2 0,5
[Nmm m ]
a) 0,100 1,68 34,8 1,47182E-19

1,89 4,23 4,06474E-11
2,96 1,94 4,88644E-10
4,75 6,69 2,95135E-13
6,70 2,80 4,82538E-10
19,51 5,96 4,12350E-14
28,70 8,74 3,57541E-18
34,50 8,74 3,57541E-18
b) 0,800 0,87 10,43 4,27579E-11

1,24 3,33 1,95935E-10
2,27 2,98 2,60324E-10
3,40 4,69 3,24644E-11
6,44 10,8 3,73040E-16
11,45 10,8 3,73040E-16
NOTĂ - Aceste valori sunt înfăúurăturile limitelor superioare obĠinute din curbele din figura B.4(a) úi (b).
Tabelul B.3 — Viteza de creútere a fisurii din oboseală pentru aliaje turnate
R = Kmin/Kmax = constant
Intensitatea tensiunii
Raport R 'K M A
-2 0,5
[Nmm m ]
a) 0,100 3,28 35,46 5,10219E-30

3,45 11,01 7,18429E-17
4,60 4,37 1,82159E-12
12,18 5,78 5,37156E-14
23,07 19,12 3,47503E-32
27,30 19,12 3,47503E-32
b) 0,800 1,42 21,24 6,08486E-15

1,76 3,55 1,34235E-10
5,82 18,1 1,05480E-21
8,70 18,1 1,05480E-21
NOTĂ - Valorile sunt înfăúurători ale limitelor superioare obĠinute din curbele din figura B.5(a) úi (b).
54
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul B.4 – Viteza de creútere a fisurii din oboseală pentru aliaje sudabile,
Kmax=10 Nmm-2m0,5 = constant
Intensitatea tensiunii 'K

Raport R m A
[Nmm-2m0,5]
0,100 0,76 9,13 1,21148E-10

1,26 2,77 5,26618E-10
19,50 5,95 4,18975E-14
28,71 8,79 3,07173E-18
34,48 8,79 3,07173E-18
0,800 0,76 9,27 1,27475E-10

1,22 2,84 4,56026E-10
4,37 5,28 1,24266E-11
6,76 11,02 2,12818E-16
11,45 11,02 2,12818E-16
NOTĂ - Aceste valori sunt înfăúurăturile limitelor superioare obĠinute din curbele din figura B.6(a) úi (b).
55
SR EN 1999-1-3:2007
2,5 a/2c = 0
Y 2
a
'V b 'V 1,5
a/2c
1
0,5
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
a/b
a) Valoarea y pentru plăci plane; a/b = raportul adâncimii fisurilor
2,5
Mk 2
a
1,5
0,5
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8
a/b
b) Valoarea Mk pentru concentrarea tensiunii în rădăcina sudurii

3
2,5 a/2c = 0
Y
2
1,5 a/2c = 0,2
0,5
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
a/b
c) Valori y pentru nod sudat
Figura B.7 – Folosirea soluĠiilor geometrice standard tipice pentru Y úi Mk
56
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa C
(informativă)
Încercări pentru calculul la oboseală
C.1 GeneralităĠi
(1) Acolo unde nu există suficiente date pentru o verificare completă a structurii prin calcul în
conformitate cu 2.2.1 sau 2.2.2, sunt obĠinute dovezi suplimentare printr-un program de încercare
specific. În acest caz, datele pot fi cerute din următoarele motive:
a) Nu este valabilă istoria sau spectrul unuia sau mai multor încărcări aplicate úi este dincolo de
capacităĠile metodelor practice de calcul structural (a se vedea 2.3.1 úi 2.3.2). Acestea se aplică
în particular structurilor în miúcare, încărcate hidraulic sau aerodinamic, acolo unde pot apărea
efecte dinamice úi de rezonanĠă;
b) Geometria structurii este atât de complexă încât estimarea încărcărilor pe elemente sau a
câmpurilor locale de tensiune nu poate fi obĠinută prin metode practice (a se vedea 5.2 úi 5.4);
c) Materialele, dimensiunile detaliilor sau metodele de fabricaĠie a componentelor sau a îmbinărilor

sunt diferite faĠă de cele date în tabelele cu categorii de detaliu;
d) Viteza de creútere este necesară pentru verificarea toleranĠei la avarii.
(2) Încercarea se poate efectua pe prototipuri, pe structuri echivalente celor care trebuie construite sau
pe componente. InformaĠiile rezultate din încercări trebuie să ia în considerare gradul la care
încărcarea, materialul, detaliile constructive úi metodele de fabricaĠie ale structurilor sau
componentelor de încercat, reflectă structura care trebuie construită.
(3) Rezultatele încercărilor sunt folosite în locul datelor standard numai dacă sunt obĠinute úi aplicate
folosind procedee controlate.
C.2 ObĠinerea datelor de acĠiune a încărcărilor
C.2.1 Structuri fixe supuse la o acĠiune mecanică
(1) Aceste structuri includ poduri, grinzi de rulare úi suporturi pentru maúini. Se pot folosi structuri
similare existente încărcate în aceeaúi condiĠii pentru obĠinerea amplitudinii, fazării úi frecvenĠei
încărcărilor aplicate.
(2) Captorii de tensiuni, deformaĠii sau acceleraĠii fixaĠi pe componentele selectate, etalonaĠi sub
aplicarea unor încărcări cunoscute, pot înregistra tiparul încărcării pe o anumită perioadă de utilizare a
structurii, folosind echipamente de achiziĠie de date analogice sau digitale. Componentele sunt selectate
astfel încât componentele încărcărilor principale să fie deduse independent folosind coeficienĠii de
influenĠă obĠinuĠi din încărcările de etalonare.
(3) Alternativ, celulele de încărcare pot fi folosite la interfeĠele dintre încărcările aplicate úi structură iar
obĠinerea înregistrărilor se face continuu de către aceleaúi echipamente.
(4) Masa, rigiditatea úi decrementul logaritmic ale structurii încercate trebuie să fie până în 30 % din
valoarea finală úi frecvenĠa naturală a modurilor proprii de vibraĠie care produc cele mai marii fluctuaĠii de
tensiune trebuie să fie limitate la 10 %. Daca nu acesta este cazul, răspunsul sub încărcare trebuie
verificat pe o structură concepută până în faza finală de calcul.
57
SR EN 1999-1-3:2007
(5) Componenta frecvenĠei spectrului de încărcare obĠinută din perioada de lucru trebuie amplificată cu
raportul dintre durata de viaĠă úi perioada de lucru obĠinută din spectrul final. Trebuie admisă creúterea
intensităĠii sau a frecvenĠei, sau extrapolarea statică din perioada măsurată la durata de viaĠă, după
cerinĠe.
C.2.2 Structuri fixe supuse la acĠiuni din condiĠii de expunere
(1) Acestea includ structuri cum ar fi turnuri, coúuri de fum úi suprastructuri marine. Metodele de obĠinere
a spectrului de încărcare sunt practic aceleaúi ca la anexa C.2.1, exceptând faptul că perioada trebuie să
fie în general mai mare datorită nevoii de a obĠine un spectru reprezentativ pentru încărcările din
expunere, cum ar fi vântul úi valurile. Avaria din oboseală tinde să fie limitată la o anumită bandă din
spectrul de încărcare general datorită efectelor rezonantelor induse de curgerea fluidului. Acesta tinde să
fie specific direcĠiei, frecvenĠei úi amortizării. Din acest motiv, este necesară o precizie mai mare în
simularea, atât a proprietăĠilor structurale (masă, rigiditate úi amortizare) cât úi a proprietăĠilor
aerodinamice (geometria secĠiunii transversale).
(2) Se recomandă ca încărcarea să se verifice pe o structură până în faza finală de proiectare dacă
încărcarea iniĠială este obĠinută din structuri cu frecventă sau amortizare naturală diferită cu mai mult de
10%, sau dacă secĠiunea transversală nu este identică.
(3) Se poate obĠine un spectru final de calcul în termeni de direcĠie, intensitate úi frecvenĠa a încărcării,
modificat corespunzător prin compararea încărcării în timpul colectării datelor cu înregistrările
meteorologice obĠinute de-a lungul duratei de viaĠă tipice a unei structuri.
C.2.3 Structuri mobile
(1) Acestea includ structuri cum ar fi macarale mobile úi alte structuri pe roĠi, vehicule úi structuri
plutitoare. La aceste tipuri de structuri, geometria trebuie definită adecvat în termeni de formă,
amplitudine a ondulaĠiilor úi frecvenĠă, având un efect important asupra încărcări dinamice pe structură.
(2) Alte efecte cum ar fi încărcarea sau descărcarea se pot măsura folosind principiile din anexa C.2.1.
(3) SuprafeĠele de rulare, cum ar fi úinele pentru încercări experimentale, pot fi folosite pentru obĠinerea
istoriei încărcărilor pentru proiectarea prototipurilor. Datele despre încărcările din structurile anterioare
trebuie folosite cu precauĠie, deoarece diferenĠe mici, în special în cazul calculului boghiurilor de
exemplu, pot schimba substanĠial răspunsul dinamic. Se recomandă ca încărcarea să fie verificată în
calculul final dacă nu se adoptă testarea la oboseală la scara reală ( a se vedea C.3).
C.3 ObĠinerea tensiunilor
C.3.1 Datele încercărilor pe componente
(1) Acolo unde apar elemente simple astfel încât componentele forĠei principale în element pot fi
calculate sau măsurate uúor, este potrivită încercarea componentelor conĠinând îmbinări sau detalii
constructive ce se vor analiza.
(2) O epruvetă cu dimensiuni identice ca cea folosită în calculul final este etalonată conform evaluării
simplificate a tensiunilor geometrice (a se vedea anexa D), folosind o metodă convenabilă cum ar fi
captori de deformaĠii cu rezistenĠă electrică sau tehnici elastice termice. ExtremităĠile componentelor
trebuie să fie destul de depărtate faĠă de zona de interes astfel încât efectele locale în punctul de
aplicare a încărcărilor să nu afecteze distribuĠia tensiunilor. Componentele forĠelor úi ale gradientului
de tensiune în zona de interes trebuie să fie identice cu cele din întreaga structură.
(3) CoeficienĠii de influenĠă pot fi obĠinuĠi din încărcările statice care permite determinarea tiparului
tensiunilor pentru orice combinaĠie a componentelor de încărcări. Dacă este necesar, coeficienĠii se
pot obĠine din epruvete micúorate la scară, cu condiĠia ca scalarea componentelor să fie identică.
58
SR EN 1999-1-3:2007
C.3.2 Datele încercărilor pe structură
(1) În anumite tipuri de structuri, cum ar fi structurile din plăci curbe subĠiri, continuitatea materialului
structural poate face impracticabilă izolarea componentelor cu forĠe aplicate simplu. În acest caz,
datele tensiunilor sunt obĠinute din prototipuri sau structuri de producĠie.
(2) Pot fi utilizate metode similare de măsurare cu cele pentru încercarea componentelor. Pentru uzul
general se recomandă ca încărcările statice să fie aplicate sub formă de componente independente,
astfel încât tensiunile pot fi combinate folosind coeficienĠi de influenĠă individuali pentru punctele de
interes. Încărcarea trebuie să treacă printr-un ciclu de probă înainte de a obĠine datele coeficienĠilor de
influenĠă.
C.3.3 Verificarea istoricului tensiunii
(1) Aceeaúi metodă descrisă în C.3.2 poate fi utilizată pentru a verifica istoricul tensiunii într-un punct în
timpul încercărilor pe prototip sub o încărcare specificată. În acest caz, se utilizează echipamentul de
achiziĠie de date cum este folosit în C.2.1 pentru a înregistra istoria completă de tensiune sau pentru a
realiza operaĠiunea de numărare a ciclurilor. Aceasta din urmă poate fi folosită pentru a estima durata de
viată, atâta timp cât a fost aleasă curba ǻ -N adecvată.
(2) O altă opĠiune, care poate fi folosită în cazul istoriilor de încărcare incerte, este păstrarea permanentă
a echipamentului de numărare a ciclurilor pe structura în serviciu.
C.4 ObĠinerea datelor de anduranĠă
C.4.1 Încercarea componentelor
(1) Oricând spectrul de forĠă sau istoria de tensiune sunt cunoscute, încercarea componentelor poate
fi efectuată pentru a verifica calculul unor parĠi critice ale structurii. Componenta ce urmează să fie
încercată trebuie confecĠionată cu aceleaúi dimensiuni úi prin aceleaúi metode cu care se
intenĠionează să se lucreze în calculul final. Toate aceste aspecte trebuie documentate în întregime
înainte de confecĠionarea componentei. În plus, orice metodă de încercare nedistructivă úi criteriu de
conformare trebuie documentate, împreuna cu raportul inspectorului asupra calităĠii îmbinărilor ce
urmează să fie încercate.
(2) Epruvetele experimentale sau componentele trebuie încărcate într-o manieră similară cu cea
descrisă în C.2.1. Trebuie folosiĠi captori de tensiune, în special în cazul componentelor, pentru a
verifica că fluctuaĠiile tensiunilor sunt cele cerute. PoziĠionarea acestora trebuie să fie în aúa fel încât
să înregistreze corect parametrul tensiunilor. Dacă se înregistrează tensiunea nominală, captorii
trebuie să fie situaĠi la minimum 10 mm distanĠa de orice sudură sau capăt. Acolo unde gradientul
tensiunilor este excesiv, trebuie folosiĠi trei captori pentru a putea efectua interpolarea.
(3) ObĠinerea datelor de calcul a anduranĠei din încercări, urmează aceleaúi proceduri statistice de
evaluare care au fost folosite pentru determinarea valorilor de calcul ale rezistenĠei la oboseală în 6.2.
În mod curent, aceasta implică o evaluare statistică, bazată pe estimarea mediei úi a abaterii standard,
presupunând o distribuĠie normală a ciclurilor de viată logaritmice observate (variabilă dependentă)
pentru valori ale tensiunilor logaritmice date (variabilă independentă) sau respectiv o analiză de
regresie liniara logǻ -logN pentru intervale diferite de viaĠă, a se vedea figura 6.1. Prin aceasta, o linie
de regresie medie sau o linie de regresie caracteristică pentru o probabilitate specifică de
supravieĠuire (în mod normal cca. 97,7% sau la 2 abateri standard de la medie) vor fi stabilite. Pentru
scopul calculului, aceasta din urmă va fi presupusă paralelă cu prima. Linia de regresie caracteristică,
definită ca mai sus, nu trebuie să fie mai mare de 80% din valoarea tensiunii medii corespunzătoare.
Aceasta permite variaĠii mai mari în producĠie decât se aúteaptă în mod normal într-un singur set de
probe la oboseală.
(4) Este de reĠinut faptul că această procedură simplificată de obĠinere a parametrilor de regresie se
aplică des, deúi există posibilitatea ca aceasta să nu fie de încredere în cazul probelor mici. Pentru
factorii de corecĠie corespunzători, se pot folosi pentru recomandări procedurile din C.4.3.
59
SR EN 1999-1-3:2007
(5) Pentru calculul toleranĠei la avarie, este obĠinută o înregistrare a creúterii fisurilor din oboseală
odată cu numărul de cicluri.
(6) Alternativ, dacă istoria de tensiune de calcul este cunoscută úi este disponibilă o instalaĠie cu
amplitudine variabilă, epruveta poate fi încercată prin aplicarea unei istorii de tensiune fără coeficienĠi.
C.4.2 Încercări pe modele la scară reală
(1) Încercările pe modele la scară reală se pot desfăúura în condiĠii reale de operare, sau într-un
laborator de încercări, aplicând încărcarea de probă prin mijloace hidraulice sau alte metode de control.
(2) Încărcările aplicate nu depăúesc încărcările nominale.
(3) Acolo unde încărcările de serviciu variază într-o manieră aleatoare între limitele lor, ele sunt
reprezentate printr-o serie echivalentă de încărcări, stabilită în concordanĠă cu furnizorul úi cumpărătorul.
(4) Ca o alternativă, încărcările experimentale sunt egale cu încărcările fără coeficienĠi.
(5) Aplicarea încărcărilor asupra eúantionului reproduce cu exactitate condiĠiile de aplicare prevăzute
pentru structură sau pentru componenta în serviciu.
(6) Încercările trebuie să continue până are loc cedarea sau până când proba nu mai este capabilă să
susĠină în totalitate încărcarea experimentală, din cauza avariilor suferite.
(7) Numărul de aplicare a încărcărilor experimentale până la cedare este numărat cu exactitate úi
înregistrat împreună cu observaĠiile referitoare la evoluĠia fisurilor.
C.4.3 RecepĠia
(1) Criteriul de conformare depinde de necesitatea ca structura să aibă o performanĠă sigură de-a
lungul duratei de viaĠă, a se vedea (2) până la (7), sau o performanĠă de toleranĠă a avariilor, a se
vedea (11).
(2) Pentru acceptarea unui calcul al duratei de viaĠă sigură, durata de viaĠă până la cedare
determinată experimental, ajustată pentru a Ġine seama de numărul de rezultate experimentale
disponibile, nu trebuie sa fie mai mică decât durata de viaĠă de calcul (definită în A.2.1), după cum
urmează:
Tm
TL (C.1)
F
în care:
TL este durata de viaĠă (în cicluri)
Tm este durata de viaĠă medie pană la cedare determinată experimental (în cicluri)
F este factorul de încercare la oboseală, care depinde de numărul efectiv de rezultate

experimentale disponibile, aúa cum se defineúte în tabelul C.1.
(3) În estimarea valorilor factorului F, se aplică următoarele principii statistice generale úi ipoteze. O
valoare statistică caracteristică se obĠine din expresia
Fc P KV (C.2)
în care K depinde de distribuĠia probabilităĠii úi de probabilitatea de supravieĠuire cerută
pentru o distribuĠie statistică cu media μ úi abaterea standard . În practică, pot fi calculate numai
estimări ale mediei úi abaterii standard, de exemplu xm úi s respectiv, pentru o dimensiune a probei n.
Sunt aplicaĠi factori de corecĠie corespunzători, ce exprimă intervale de încredere atât ale mediei cât úi
ale variantului (sau abaterii medii). RelaĠia anterioara trebuie deci exprimată ca
60
SR EN 1999-1-3:2007
xc xm k s (C.3)
în care:
k = k1k2 + k3
k1 valoarea teoretică a distribuĠiei ce aparĠine unei probabilităĠi specifice de supravieĠuire
k2 corecĠia pentru intervalul de încredere al abaterii standard
k3 corecĠia pentru intervalul de încredere a mediei
k2 úi k3 sunt dependente de abaterea standard s, dimensiunea probei n úi nivelul de încredere

prescris.
În cazul general
n t (1D / 2,n 1)

k k1k 2 k 3 z(1D / 2 ) (C.4)
F (2D / 2,n 1) n
în care:
n dimensiunea eúantionului
D este nivelul de încredere a valorii probabilităĠii (în cazul unei distribuĠii normale)
z(1-Į/2) este valoarea distribuĠiei normale a probabilităĠii cu o probabilitate de supravieĠuire dată

de (1- /2), ce corespunde la o probabilitate cu doua feĠe de(1- )
2
²(Į/2,n-1) este valoarea distribuĠiei probabilităĠilor Ȥ pentru un interval de încredere de /2 úi n-1
grade de libertate
t(1-Į/2,n-1) este valoarea celei de-a t distribuĠie a probabilităĠii pentru o probabilitate dată (1- /2), ce
corespunde unei probabilităĠi pe două feĠe de (1- ) úi n-1 grade de libertate.
Pentru scopul acestor reguli, sunt făcute ipotezele următoare:
valoarea abaterii standard se cunoaúte din experienĠa anterioară, de exemplu bazată pe un

eúantion suficient de mare
dimensiunea, aceasta permite ca, k2 să fie ales unitar;
sunt disponibile date suficiente despre distribuĠia de bază sau nu există abateri semnificative de la
distribuĠia normală;
în corectarea pentru intervalul de încredere a mediei, distribuĠia t poate fi înlocuită de o distribuĠie

normală.
(4) În cazul general al mai multor epruvete încercate la cedare, expresia (C.3) devine
z(1D / 2)
k k1 k 3 z(1D / 2) (C.5)
n
(5) În cazul mai multor epruvete încercate simultan până la cedarea primei epruvete úi pentru a estima
k, se va presupune că:
Durata de viaĠă rezultată a primei epruvete – cu referire la TL din expresia (C.1) – se va afla la
limita superioară a distribuĠiei corespunzătoare;
61
SR EN 1999-1-3:2007
Durata de viaĠă de calcul– în legătură cu Tm din expresiile (C.1) – va fi la limita inferioară a
distribuĠiei.
Limita inferioara va fi obĠinută din xm – k1 s, cu k1 conform expresiei (C.4). Limita superioară va fi

obĠinută corespunzător din xm + k4 s. Valoarea potrivită a lui k4 se calculează din presupunerea că
dacă probabilitatea de supravieĠuire a unei epruvete care cedează la atingerea acelei durate de viaĠă
este P, atunci probabilitatea de supravieĠuire a n epruvete la acelaúi nivel va fi Pn. Pentru a fi în
n
domeniul de siguranĠă, va fi definită o valoare suficient de mică pentru P = c úi k4 se calculează din
1/n
distribuĠia normală la a c probabilitate pentru valorile n corespunzătoare.
Factorul k se calculează din formula
k k1 k 2 z(1D / 2) zp (C.6)
(6) Din expresia (C.1) este obĠinută următoarea expresie:
logTL logTm log F (C.7)
care în comparaĠie cu expresia (C.2) indică :
log F = k s sau (C.8)
F 10 ks (C.5)
úi F din tabelul C.1.
(7) Valorile abaterii standard sunt estimate. ExperienĠa anterioară cu cazuri structurale similare oferă
niúte valori mai sigure. Date disponibile (referinĠele C.1 úi C.2) pentru diferite detalii constructive de
aluminiu sudat indică un domeniu de valori diferite pentru abaterea standard slogǻ . Acestea pot fi
transformate prin panta liniei de regresie medie corespunzătoare cu m = 4 pentru a ajunge la valori
6
slogN ale duratei de viaĠă până la limita la oboseală cu amplitudine constantă de 5x10 cicluri. Pentru o
8
durată de viaĠă de până la 10 cicluri, poate fi adecvată folosirea unor valori ale împrăútierii mai mari,
corespunzând unei pante de m+2. După această limită, vor fi necesare consideraĠii speciale.
(8) Valorile F calculate pe baza relaĠiilor statistice de mai sus, sunt indicate în tabelul C.1.
(9) Valorile din tabelul C.1 se bazează pe o probabilitate de supravieĠuire de 95% úi un nivel de
încredere de 0,95 pentru distribuĠia normală úi o valoare a abaterii standard de slogN = 0,18. În cazul
primului eúantion care cedează, se presupune o valoare a probabilităĠii de supravieĠuire de Pn = 5%.
(10) Criteriul pentru a lua în considerare viaĠa măsurată úi pentru acceptarea acesteia vor varia de la o
aplicaĠie la alta úi este ales de comun acord cu inginerul responsabil cu acceptarea (acestora).
(11) Acceptarea unui calcul la toleranĠa avariilor depinde de viaĠa unei fisuri ce atinge o dimensiune la
care poate fi detectată printr-o metodă de inspecĠie aplicată în serviciu. De asemenea, depinde úi de
rata de propagare a fisurii, de consideraĠii privind lungimea critică a fisurii úi de implicaĠiile siguranĠei
reziduale a structurii asupra costurilor reparaĠiilor.
Tabelul C.1 —Factorul de încercare la oboseală F
Dimensiunea probei n
Rezultatul încercărilor
1 2 3 4 5 6 8 10 15 20 30 100
Eúantioane identice încercate
3,91 3,20 2,93 2,78 2,68 2,61 2,52 2,45 2,36 2,30 2,24 2,12
la oboseală
Eúantioane identice încercate
simultan. Primul eúantion 3,91 2,71 2,27 2,03 1,88 1,77 1,61 1,51 1,36 1,26 1,15 0,91
care cedează
62
SR EN 1999-1-3:2007
C.5 Date despre creúterea fisurilor
Recomandări referitoare la obĠinerea datelor de creútere a fisurilor sunt indicate în anexa B.
C.6 Raport
(1) În concluziile oricăror încercări efectuate în concordanĠă cu această secĠiune, trebuie întocmit un
certificat de încercare, care să conĠină următoarele informaĠii:
a) Numele úi adresa laboratorului de încercări;
b) referinĠe despre acreditarea facilităĠilor de încercare (acolo unde este cazul);
c) datele încercărilor;
d) numele persoanei (persoanelor) responsabile cu încercarea;
e) descrierea probei încercate prin următoarele:
1) referire la numărul de ordine, acolo unde este cazul; sau
2) referire la numărul (numerele) desenului, acolo unde este cazul; sau
3) descrierea cu schiĠe úi diagrame; sau
4) fotografii;
f) descrierea sistemului de aplicare a încărcării, inclusiv referiri la alte standarde europene, unde
este cazul;
g) înregistrări ale aplicării încărcării úi reacĠiunile măsurate la încărcări, de exemplu deplasare,

tensiuni, viaĠă
h) rezumatul încărcărilor, deformaĠiilor úi al tensiunilor în punctele de acceptare critice;
i) înregistrarea anduranĠei úi a modului de cedare;
j) înregistrarea locurilor unde se fac observaĠii cu referinĠă de la e)2) până la e)4) de mai sus;
k) note referitoare la orice comportare observată ce poate avea influenĠa asupra siguranĠei sau
utilizării obiectului încercat, de exemplu natura úi locul de producere a fisurilor din încercări de
oboseală;
l) înregistrarea condiĠiilor de expunere la momentul efectuării încercărilor, acolo unde aceasta este
relevantă;
m) certificat de la autorităĠile verificatoare în privinĠa echipamentului de măsurare utilizat;
n) definirea scopului încercărilor;
o) certificat de conformare sau non-conformare cu criteriile de acceptare relevante, acolo unde este
cazul;
p) înregistrarea numelor úi statutului persoanelor responsabile cu încercarea úi elaborarea

raportului;
q) numărul raportului úi data emiterii.
63
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa D
(informativă)
Analiza eforturilor
D.1 Folosirea elementelor finite pentru analiza la oboseală
D.1.1 Tipuri de elemente
D.1.1.1 Elemente de tip bară
(1) Elementele de tip bară sunt în principal folosite la analiza tensiunilor nominale la structuri în cadre
úi alte structuri similare. Elementul convenĠional de bară pentru analiza tridimensională are úase grade
de libertate la fiecare nod: trei deplasări úi trei rotaĠii. Acest element descrie corect comportarea la
torsiune numai în cazurile în care secĠiunea nu se deformează, sau se deformează liber. În cazul
structurilor cu secĠiuni deschise cu pereĠi subĠiri, analiza tensiunilor din răsucirea împiedicată este
imposibilă.
(2) De obicei aceste elemente sunt prinse rigid în noduri. Alternativ, se pot folosi úi îmbinări articulate.
Cu toate acestea, în multe cazuri structurile folosesc îmbinări semi-rigide. În plus, la îmbinările între
elemente tubulare rigiditatea are o distribuĠie inegală, cauzând dezvoltarea de momente încovoietoare.
Astfel de caracteristici structurale necesită modelari mai sofisticate decât în cazul îmbinărilor rigide
sau articulate.
D.1.1.2 Elemente de membrană
(1) Elementele de membrană sunt folosite în cazul modelarii structurilor din plăci solicitate în
planul lor. Ele nu pot fi folosite atunci când se produc încovoieri în placă. Elementele triunghiulare sau
rectangulare sunt cele mai potrivite pentru obĠinerea câmpurilor de tensiuni nominale de membrană în
structuri din plăci rigidizate de mari dimensiuni.
D.1.1.3 Elemente de placă subĠire
(1) Programele cu element finit conĠin diferite tipuri de elemente de placă subĠire. Acestea sunt
elemente plate, elemente cu o singură curbură úi elemente cu dublă curbură. De regulă, câmpurile de
deformare sunt formulate liniar (elemente cu patru noduri) sau parabolic (elemente cu opt noduri). În
general, aceste elemente suportă tensiuni structurale elastice în conformitate cu teoria plăcilor subĠiri.
Tensiunea mediană este egală cu tensiunea de membrană, iar zonele tensiunilor superioare úi
inferioare sunt tensiuni de încovoiere de membrană úi de încovoiere în placă.
(2) Elementele de placă subĠire pot modela doar planul median al plăcilor. Grosimea reală a
materialului este dată doar ca proprietate a e elementului. De asemenea, există úi plăci subĠiri cu
grosime variabilă, care se folosesc (de exemplu) pentru modelarea structurilor turnate. Cel mai
important dezavantaj al plăcilor subĠiri este faptul că nu pot modela distribuĠia rigidităĠilor úi tensiunilor
în interiorul sau vecinătatea zonelor sudate dintre plăci.
D.1.1.4 Elemente de placă groasă
(1) Unele programe cu elemente finite includ úi aúa numitele elemente de placă groasă. Acestea
permit luarea în considerare a deformaĠiilor din tăiere transversală ale plăcilor în direcĠia grosimii
plăcii. Plăcile groase lucrează mai bine decât cele subĠiri, spre exemplu detaliile constructive în care
distanĠa dintre intersecĠii de plăci adiacente este mică, dând naútere la tensiuni de tăiere semnificative.
64
SR EN 1999-1-3:2007
D.1.1.5 Elemente cu deformaĠii plane
(1) Uneori este folositor să se studieze câmpurile locale de tensiune în jurul crestăturilor folosind un
model 2-D local. Apoi,o secĠiune transversală de grosime unitară poate fi modelată ca o structură bi-
dimensională folosind elemente cu deformaĠii plane.
D.1.2 IndicaĠii suplimentare asupra utilizării elementelor finite
(1) Elementele solide sunt necesare pentru modelarea structurilor cu tensiuni tridimensionale úi câmpuri
de deformaĠii. Elementele isoparametrice curbe cu 20 de noduri sunt în general cele mai potrivite. În
componentele sudate, sunt folosite câteodată pentru modelarea zonelor de interacĠiune a plăcilor simple
sau curbe.
(2) Elemente solide cu formularea liniară a deplasărilor nu sunt recomandate pentru că nu posedă
convergenĠă suficientă odată cu rafinarea discretizării.
(3) Elemente solide de tip tetraedru cvadratic cu 10 noduri sunt foarte eficiente pentru realizarea
automata a discretizării úi asigură o buna convergenĠă.
D.2 Factori de concentrare a tensiunii
(1) Valorile factorilor de concentrare a tensiunii úi factorii de crestare pentru geometrii frecvente pot fi
obĠinute din datele publicate (a se vedea referinĠele D.1 úi D.2).
(2) Valori tipice a Kgt pentru colĠuri rotunjite în elemente plate sunt indicate în figura D.1.
65
SR EN 1999-1-3:2007
E B
B/C 1
3,6 r
B
3,4 3 x C
C
3,2
3 2
2,8 1,5
Kgt 1 B=C
2,6 0,5
2
2,4 0,25
2,2 B E>B
2
C
1,8
1,6
1,4
1,2
1
0 0,05 0,1 0,15 0,2 0,25 0,3 0,35 0,4 0,45 0,5
r
B
a) Factorul de concentrare a tensiunii la oboseală K pentru goluri nerigidizate în funcĠie de
tensiunea netă la X
1 – margine liberă; 2 – fluctuaĠia tensiunii
2,6
2,5
2,4
Kgt 2,3
2,2
2,1 r
2
H/r
1,9 x
1,8 3
1
1,7 2
1,6 1 H W
1,5 0,5
1,4
0,25
1,3
2
1,2
1,1
1
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
r
W
b) Factorul de concentrare a tensiunii la oboseală K pentru colĠuri intrânde în funcĠie de tensiunea

netă la X
1 – lungimea dreaptă > 2r; 2 – fluctuaĠia tensiunii
Figura D.1 – Factori tipici de concentrare a tensiunilor din margini rotunjite la plăci plate
66
SR EN 1999-1-3:2007
D.3 Limitarea oboselii induse de flambajul local repetat
(1) ZvelteĠea elementelor de placă este limitată pentru a evita flambajul local repetat care poate duce
la oboseală la sau în apropierea îmbinărilor marginale.
(2) Flambajul local repetat excesiv poate fi neglijat dacă este îndeplinit următorul criteriu:
2 2
§ V x,Ed,ser · § 1,1W x,Ed,ser ·
¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ d 1,1 (D.1)
© kV V E ¹ © kW V E ¹
în care:
Vx,Ed,ser, Wx,Ed,ser tensiunile pentru combinaĠiile de încărcări frecvente.
kV, kW coeficienĠii de flambaj liniar elastic considerând marginile articulate ale

elementului de placă.
2
VE = 0,904 E (tw/bw)
tw, bw grosimea úi lăĠimea panoului de inimă.
NOTĂ - Termenul de „respiraĠie a inimii” poate fi întâlnit în literatură, acesta are acelaúi înĠeles ca úi flambajul
local repetat.
67
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa E
(informativă)
Îmbinări prin lipire
(1) Calculul îmbinărilor prin lipire ia în considerare următoarele:
acĠiunea de exfoliere este redusă la minimum;
concentrările de tensiune sunt minimizate;
deformaĠiile în metalul de bază sunt menĠinute sub curgere;
conversiunea chimică sau acoperirea anodică a suprafeĠelor îmbunătăĠeúte aderenĠa în

comparaĠie cu degresarea sau úlefuirea mecanică;
condiĠiile agresive de expunere reduc de regulă rezistenĠă la oboseală.
(2) Pentru îmbinări prin suprapunere care cedează în planul lipiturii, variaĠiile tensiunii de tăiere ǻW se
bazează pe forĠa pe unitatea de lăĠime a îmbinării împărĠită la lungimea efectivă a suprapunerii Ladh, în
care
Ladh = lungimea suprapunerii L, unde L d 15 mm
Ladh = 15 mm, unde L > 15 mm
(3) RezistenĠa de referinĠă la oboseală a unei îmbinări prin lipire cu două suprafeĠe de suprapunere
care cedează pe linia lipiturii este definită prin ecuaĠia:
ǻW C,adh= kC,adh . fv,adh
(E.1)
În care:
6
kC,adh este valoarea factorului rezistenĠei la oboseală a îmbinării lipite kadh la NC = 2x10 cicluri
fv,adh este rezistenĠa caracteristică la tăiere a lipiturii obĠinută dintr-o încercare standard de
forfecare statică de suprapunere (a se vedea EN 1999-1-1).
68
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul E.1 — Îmbinări prin lipire
Formele produsului
Categoria Analiza
Detaliu constructiv CerinĠe de execuĠie
de detaliu tensiunii
Zona de iniĠiere
0,11 fv,adh Produse laminate, extrudate úi forjate Tensiune

normală la faĠa
m1 = 6 Epoxizi cu unul sau două componente de atac Uzinare doar cu freza de mare
Îmbinări prin suprapunere, grosimea părĠii mai subĠiri viteză
m2 = 6
d 8 mm Vârful de
tensiune la Pregătirea suprafeĠei:
suprafaĠa de degresare sau conversiune
atac, cromică
excentricitatea
transmiterii Ansamblu: grosimea liniei de
încărcării doar lipire în toleranĠele precizate
în îmbinări prin pentru încercarea de tăiere
suprapunere cu
In planul îmbinării pe faĠa de atac plăci duble
NC ND NL
10
''VWCadh
N/mm 2
N/mm2
6
5
3
0,11 fv,ahd -m 1
2 3,85-6
2,75-6
2,20-6
1
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Curba de rezistenĠă la oboseală din tăiere: 3,85-6 un singur component, polimerizare la cald, adeziv epoxidic
modificat, fv,adh = 35 N/mm²
Curba de rezistenĠă la oboseală din tăiere: 2,75-6 două componente, polimerizare la rece, epoxid modificat,
fv,adh = 25 N/mm²
Curba de rezistenĠă la oboseală din tăiere: 2,20-6 două componente, polimerizare la rece, adeziv acrilic modificat,
fv,adh = 20 N/mm²
Figura E.1 — Curba ǻWadh-N pentru îmbinări prin lipire
69
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul E.2 — Valori numerice pentru kadh (=ǻW/fv,adh) pentru îmbinări prin lipire
Categoria de detaliu (N = 2x106) N = 105 ND = 5x106 NL = 108
ǻWC,adh/fv,adh m1 ǻW/fv,adh ǻWD/fv,adh ǻWL/fv,adh
0,11 6 0,181 0,094 0,065
(4) RelaĠia de calcul la oboseală pentru anduranĠe din domeniul 105 la 5x106 cicluri sau din domeniul
6 8
5x10 la 10 cicluri este definit conform 6.2.1 (2) úi 6.2.1 (4).
(5) Valorile rezistenĠei de calcul pentru îmbinări prin lipire se aplică la un factor parĠial JMf la valorile
rezistenĠei indicate mai sus.
NOTĂ - Factorul parĠial JMf pentru tipurile de detalii constructive specifice poate să fie definit în anexa naĠională.
Valoarea recomandată este JMf = 3,0.
(6) Pentru aplicaĠii critice este recomandată încercarea în condiĠii reprezentative de geometrie,
calificare profesională úi condiĠii de expunere.
(7) Datele de oboseală pentru îmbinări prin lipire se aplică doar pentru temperaturi în domeniul -20 °C
úi + 60 °C.
NOTĂ - Limitele de temperatură indicate se bazează pe datele experimentale disponibile. Alte valori pot să fie
definite în anexa naĠională, dacă acestea sunt justificate prin încercări în conformitate cu anexa C.
(8) Nu se admite efectul tensiunii medii fără o confirmare prin încercări (a se vedea anexa C).
70
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa F
(informativă)
Domeniul oboselii oligociclice
F.1 Introducere
(1) Acolo unde se produc avarii semnificative din cauza variaĠiilor de tensiune mari care sunt aplicate de
mai puĠin de 105 ori, curbele ǻ -N indicate în 6.2 pentru anumite detalii constructive úi rapoarte R pot
deveni neconservative. Datele de mai jos pot fi folosite pentru a obĠine o evaluare mai exactă a duratei
de viaĠă.
F.2 Modificarea curbelor ǻı-N
(1) Pentru anduranĠe între 103 si 105 cicluri curba de calcul la oboseală poate fi definită astfel:
m0 m0
§ 'V C 1 · m1
Ni ¨¨ ¸¸ 20 10 5 (F.1)
© 'V i J Ff J Mf ¹
în care:
Ni este numărul calculat de cicluri până la cedare pentru o variaĠie de tensiune ǻ i
ǻ c este valoarea de referinĠa a rezistenĠei la oboseală la 2x106 cicluri în funcĠie de categoria

de detaliu
ǻ i este variaĠia tensiunii pentru tensiunile principale la detaliu úi este constantă pentru toate
ciclurile
3 5
m0 este inversa pantei logaritmice a curbei ǻ -N în domeniul 10 úi 10 cicluri, depinzând de
categoria de detaliu, aliaj úi valoarea R
m1 este inversă pantei logaritmice a curbei ǻ -N, depinzând de categoria de detaliu
JFf este factorul parĠial care Ġine seama de incertitudini în spectrul de încărcare úi analiza
răspunsului (a se vedea 2.4);
JMf este factorul parĠial care Ġine seama de incertitudini în materiale úi execuĠie
(a se vedea 6.2.1( 2)).
F.3 Date de încercare
(1) Tabelul F.1 indică valorile lui m0 pentru detaliile constructive selectate în anumite produse aliate
forjate care au fost obĠinute din date de încercări.
NOTA 1 - Pentru rapoarte R între R = -1 úi R = 0 poate fi folosită o interpolare liniară valorii inverse m0.
NOTA 2 - Valoarea R se poate baza pe tensiunile aplicate doar neluând în considerare tensiunile reziduale.
71
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul F.1 — Valori ale lui m0
Tabelul m0
Tip de
categoriei Aliaje Forma produsului
detaliu
de detaliu R = -1 R0
Table subĠiri, plăci úi extrudări

1.1 7020 simple 5,0 m1
1.2 Seriile 6000 1) Table subĠiri, plăci úi extrudări 4,0 m1

J.1 simple
1.3 7020 4,0 m1
Profile extrudate
1.4 Seriile 6000 1) 4,0 m1
Profile extrudate
7.6 3,0 m1
9.1 3,0 m1
9.2 J.7 úi J.9 EN 1999-1-1, tabelul 3.1a 1) 3,0 m1
9.3 3,0 m1
9.4 3,0 m1
7020 3,3 m1
15.1
J.15 EN 1999-1-1, tabelul 3.1a
15.2
7020 3,3 m1
1)
ExcepĠii - a se vedea 3(1)
72
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa G
(informativă)
InfluenĠa raportului R
G.1 ÎmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală
(1) Pentru valori ale raportului tensiunilor aplicate mai mici de R = +0,5, poate fi folosită o rezistenĠă de
referinĠă la oboseală sporită ǻ C(R) în loc de ǻ C cum urmează:
'VC(R) = f(R) 'VC (G1)
în care:
f(R) este factorul de îmbunătăĠire, depinzând de raportul R úi de tipul de detaliu component úi

constructiv, a se vedea G.2.
NOTĂ - ğevile trase úi pofilele (formate prin laminare úi îndoire) pot avea tensiuni reziduale, care nu sunt
neglijabile, astfel încât o îmbunătăĠire conform acestei anexe nu este posibilă.
G.2 Cazuri de îmbunătăĠire
G.2.1 Cazul 1
(1) Se aplică zonelor de iniĠiere în materialul de bază úi produselor forjate în elemente structurale în zone
depărtate de îmbinări.
(2) Sunt admise orice pre-acĠiuni sau defecte de ajustare adiĠionale tensiunilor aplicate.
(3) Valorile factorului de îmbunătăĠire f(R) sunt indicate de
f(R) = 1,2 – 0,4R (G.2)
a se vedea tabelul G.1 úi figura G.1.
Tabelul G.1 – Valorile f(R) pentru cazul 1
R f(R)
-1 1,6
!-1
1,2 - 0,4R
+0,5
+ 0,5 1,0
73
SR EN 1999-1-3:2007
Factorul f(R)
1,6
1
1,3
2
3
1,0
-1 -0,5 -0,25 0 +0,5 +1
R = Vmin/Vmax
1 – zone fără solicitări; 2 – zone parĠial solicitate; 3 – zone cu tensiuni reziduale
Figura G.1 — Factorul de îmbunătăĠire a rezistenĠei f(R) la 2 x102 cicluri
G.2.2 Cazul 2
(1) Se aplică zonelor de iniĠiere asociate cu îmbinări sudate sau rigidizate la elemente structurale simple,
unde tensiunile reziduale res au fost stabilite, luând în considerare orice pre-acĠiune sau defect de
ajustare.
(2) Raportul R efectiv Reff este estimat astfel:
2V res 'V
Reff (G.3)
2V res 'V
în care:
ǻ este variaĠia tensiunilor aplicate
(3) Valorile factorului de îmbunătăĠire f(R) sunt indicate de
f(R) = 0,9 – 0,4R (G.4)

a se vedea tabelul G.2 úi figura G.1.
Tabelul G.2 – Valorile f(R) pentru cazul 2
Reff f(R)
-1 1,3
! -1
- 0,25 0,9 - 0,4R
-0,25 1,0
G.2.3 Cazul 3
(1) Se aplică lângă îmbinările sudate úi la ansambluri structurale complexe unde controlul tensiunilor
reziduale nu este realizabil.
(2) În acest caz f(R) se ia valoarea 1 pentru toate raporturile R (a se vedea figura G.1).
74
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa H
(informativă)
ÎmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală a sudurilor
H.1 GeneralităĠi
(1) În cazul iniĠierii fisurilor de oboseală la rădăcina sudurii, capacitatea îmbinărilor sudate poate fi
îmbunătăĠită. Aceste metode sunt folosite la cele mai solicitate suduri sau pentru îmbunătăĠirea sudurilor
cu rezistenĠă scăzută.
(2) Următoarele metode sunt considerate:
prelucrare sau úlefuire;
finisare cu TIG sau plasmă;
ciocănire (prelucrare cu alice metalice, dorn sau ciocan).
(3) În cazurile în care se folosesc tehnici de îmbunătăĠire specifice, se poate obĠine o îmbunătăĠire a
zonelor cu durabilitate medie úi mare cu până la 30% măsurată prin variaĠia de tensiune. Cea mai mare
îmbunătăĠire este atinsă prin combinarea a două metode, cum ar fi prelucrarea (sau polizare) úi ciocănire,
unde poate fi obĠinută o dublă îmbunătăĠire a metodelor individuale.
(4) Pentru toate metodele sunt luate în considerare aspectele următoare:
a) Să fie disponibilă o procedură de lucru corespunzătoare;
b) Înainte de aplicarea măsurilor pentru îmbunătăĠire, se asigură că nu sunt fisuri de suprafaĠă în

zonele critice.
c) Aceasta se poate face cu lichide penetrante sau alte metode nedistructive NDT;
d) În zonele cu durabilitate mică unde tensiunile locale depăúesc limita de curgere, perioada de
iniĠiere reprezintă o mică parte (neĠinând seamă de cazul crestăturii) astfel că îmbunătăĠirea este
5
mică. Deci, nu se va obĠine nici o îmbunătăĠire în calculul la 10 cicluri (curba 'V - N este astfel rotită
5
cu o valoare fixă de 10 );
e) Se iau în considerare úi alte zone potenĠiale de rupere la oboseală decât cele care sunt
îmbunătăĠite: de exemplu daca aria rădăcinii sudurii este îmbunătăĠită, atunci factorul de limitare
poate fi reprezentat de zona cusăturii sudurii sau zona fisurilor interne (penetrare parĠială).
f) Se iau în considerare rezistenĠa la oboseală úi utilitatea metodelor de îmbunătăĠire;
g) Deseori, în condiĠii libere de corodare în mediu acvatic, îmbunătăĠirea este pierdută. Metodele
care implică tensiuni reziduale de compresiune (ciocănire) sunt mai puĠin susceptibile. Pentru
obĠinerea îmbunătăĠirii este folosită protecĠie anticorosivă.
(5) Valorile de calcul pentru sudurile îmbunătăĠite sunt stabilite prin încercări, a se vedea anexa C.
H.2 Prelucrarea sau úlefuirea
(1) Prelucrarea poate fi executată cu ajutorul unei maúina de tăiat cu cuĠit rotativ de mare viteză, care
are avantajul de a produce o curbă mai exactă, lăsând semne paralele cu direcĠiile tensiunilor úi obĠinând
acces la colĠuri. Alternativ, dacă accesul permite, se poate utiliza un disc de úlefuire, a se vedea
figura H.1. În ambele cazuri raza vârfului tăieturii sau marginii este corect aleasă.
(2) Pentru a asigura îndepărtarea intruziunilor, aparatul de debavurare este de minimum 0,5 mm sub
baza fiecărei subtăieturi etc., dar nu depăúeúte 2 mm sau 5% din grosimea plăcii, care este mai mică, a
75
SR EN 1999-1-3:2007
se vedea figura H.2. Reducerea grosimii plăcii úi creúterea corespunzătoare a tensiunilor nominale sunt
nesemnificative pentru grosimi de 10 mm sau mai mari. În cazul sudurilor cu mai multe treceri, sunt
tratate cel puĠin două rădăcini. Se asigură menĠinerea mărimii cusăturii sudurii.
a) b)
b)
a)
0,5 - 1,0mm 0,5 - 1,0mm
a) maúina de debavurare; b) úlefuire a) profil; b) rădăcina sudurii
Figura H.1 — Tehnici de prelucrare, úlefuire Figura H.2 — Geometria profilului
H.3 Finisare cu TIG sau plasmă
(1) Deúi sudura de tip TIG este un proces practic doar pentru structuri din plăci subĠiri cu grosimi de
4 mm sau mai mici, aceasta poate fi folosită pentru îmbunătăĠirea rezistenĠei la oboseală în cazurile în
care zone critice apare la rădăcina sudurii. Prin retopire se pot îndepărta incluziunile existente din
regiunea rădăcinii si canelurile astfel ca razele rădăcinii pot fi mărite, ceea ce conduce la reducerea
factorului concentrării locale de tensiune.
(2) Sunt folosite echipamentele de finisare TIG standard, fără adăugarea altor materiale de umplutură.
Echipamentul TIG este sensibil la îndemânarea operatorului úi este important să se aibă suprafeĠe
curate pentru evitarea porilor. Sunt pregătite proceduri detaliate.
(3) ÎmbunătăĠirea se verifică prin încercări.
H.4 Ciocănirea
(1) Cele mai mari beneficii sunt obĠinute în mod normal cu metodele care folosesc tensiunile reziduale de
compresiune. Cele mai comune metode sunt cele de ciocănire (prelucrare cu alice metalice, dorn sau
ciocan). Ciocănirea este un proces de lucru la rece în care impactul unei unelte deformează plastic
suprafaĠa. Materialul învecinat (elastic) va comprima volumul deformat. Solicitările mari de compresiune
în serviciu pot reduce nivelul tensiunilor reziduale úi sunt luate în considerare atunci când se aplică un
spectru de încărcare oarecare.
(2) Procedurile pentru toate metodele de ciocănire sunt pregătite: trecerile, deformarea rădăcinii sudurii
úi adâncitura pentru ciocănirea cu un ciocan sau legătura de sârmă; intensitate, acoperire úi deformaĠia
benzii Almen pentru prelucrarea cu alice metalice.
76
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa I
(informativă)
Piese turnate
I.1 GeneralităĠi
(1) Datele următoare pot fi folosite pentru piese turnate cu condiĠia ca regulile pentru calculul tensiunilor din
EN 1999-1-1 clauza 3.2.3.1 úi anexa C.3.4 să fie respectate.
(2) Regulile de calcul din EN 1999-1-3 pentru piese turnate sub încărcarea de oboseală, pentru
aliajele indicate în EN 1999-1-1, tabelul 3.3, pot fi folosite dacă se Ġine seama de cerinĠele
suplimentare din I.3.
I.2 Datele rezistenĠei la oboseală
I.2.1 Piese turnate simple
(1) În funcĠie de nivelul de calitate necesar, a se vedea I.3, pot să fie aplicate valorile numerice pentru
ǻ din tabelul I.1.
Tabelul I.1 – Valori numerice pentru ǻı (N/mm²) pentru material simplu
Categoria de detaliu
N = 105 ND = 2x106 NL = 108
(NC = 2x106)
ǻ C m1=m2 ǻ ǻ D ǻ L
1)
71 7 108,9 71 40,6
50 7 76,7 50 28,6
40 7 61,4 40 22,9
32 7 49,1 32 18,3
25 7 38,4 25 14,3
1)
a se vedea nota în I.3
I.2.2 Material sudat
(1) Valorile rezistenĠei la oboseală pentru piese turnate sudate nu sunt acoperite de EN 1999-1-3.
NOTĂ - Valorile rezistenĠei la oboseală pentru îmbinările sudate ale pieselor turnate pot să fie definite în anexa
naĠională.
I.2.3 Piese turnate îmbinate mecanic
I.2.3.1 Îmbinări cu úuruburi
(1) Valorile numerice ale ǻ din tabelul I.2 pot fi aplicate pentru úuruburi de categoria A: de tip presiune pe
gaură, a se vedea EN 1999-1-1.
77
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul I.2 —Valori numerice ale ǻı (N/mm²) pentru îmbinări cu úuruburi
Categoria de detaliu Categoria de detaliu corespunzătoare

(NC = 2x106) pentru (NC = 2x106) N = 10
5
ND = 5x106 NL = 108
material simplu pentru îmbinări cu úuruburi
ǻ C m1= m2 ǻ ǻ D ǻ L
71 45 4 95,2 35,8 16,9

50 40 4 84,6 31,8 15,0
40 25 4 52,9 19,9 9,4
32 20 4 42,3 15,9 7,5
25 16 4 33,8 12,7 6,0
I.2.3.2 Îmbinări articulate
(1) Valorile rezistenĠei la oboseală pentru îmbinări articulate nu sunt acoperite de EN 1999-1-3.
NOTA 1 - Valorile rezistenĠei la oboseală din tabel J.15 pentru îmbinări cu úuruburi pot fi folosite în cazul în care
analiza de calcul Ġine seama în mod corect úi sigur de distribuĠia eforturilor în lungul elementului úi al articulaĠiei ,
de exemplu prin calculul tensiunii geometrice.
NOTA 2 - Valorile rezistenĠei la oboseală pentru îmbinări articulate ale pieselor turnate pot fi definite în anexa
naĠională.
I.2.4 Piese turnate îmbinate prin lipire
(1) Îmbinările lipite la piesele turnate nu sunt acoperite de EN 1999-1-3.
NOTĂ - Valorile rezistenĠei la oboseală pentru îmbinările lipite la piesele turnate pot fi definite în anexa naĠională.
I.3 CerinĠe de calitate
(1) Limitările suplimentare din tabelul I.3 cu privire la diametrului maxim al porilor sunt urmărite.
Tabelul I.3 – Valori pentru diametrul maxim al porilor în [mm] pentru piese turnate
Categoria de detaliu
71 50 40 32 25
(NC = 2x106)
Diametrul maxim al porilor 0,2 0,5 0,9 1,5 2,0 (normal)
NOTĂ - Producerea de piese turnate cu diametrul porilor mai mic de 0,6 mm necesită calitate, experienĠă,
metodologie úi tehnică de turnare specială. În plus, detectarea porilor mai mici de 0,6 mm necesită echipament
special, mai ales pentru dimensiunile de până la 0,2 mm, unde posibilitatea de a detecta defecte de o asemenea
dimensiune depinde úi de forma (grosimea) piesei turnate. Ipotezele cu privire la proprietăĠile materialului pieselor
turnate ce urmează a fi folosite în calculul structural, sunt confirmate de executantul pieselor.
78
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa J
(informativă)
Tabele cu categorii de detaliu
J.1 GeneralităĠi
(1) Categoriile de detaliu úi relaĠiile 'V – N din această anexă pot fi folosite numai împreună cu
prescripĠiile din secĠiunea 6.
(2) Valorile pentru categoriile de detaliu sunt valide pentru temperatura ambientală, condiĠii de
expunere care nu necesită protecĠia suprafeĠei (a se vedea tabelul 6.2) úi sunt în legătură cu cerinĠele
de execuĠie din EN 1090-3. Aceste valori sunt obĠinute pentru valori ale raportului de tensiune mai mici
de 0,5.
Tabelul J.1 – Categoriile de detaliu pentru elemente plane
Analiza tensiunii
Categorie de
Orientarea
Tip detaliu
tensiunii
detaliu Forme produs
'V– m1 1) Detaliu constructiv CerinĠele de execuĠie
Zonă de iniĠiere
RestricĠie aliaj
Tablă, placă úi bară simplă extrudată, părĠi
realizate mecanic
125-7 Fără colĠuri intrânde în
Tensiunea nominală principală la zona de iniĠiere

1.1
SuprafaĠa liberă de colĠuri ascuĠite doar în cazul când sunt paralele cu direcĠia
doar 7020 'V 'V profil, fără contact cu
alte părĠi
Prelucrat cu o calitate a
la direcĠia de laminare sau extrudare
suprafeĠei Rz5 < 40 Pm

'V tensiunilor, margini fără amplificatori de tensiune
1.2 90-7 InspecĠie vizuală
Neregularitatea suprafeĠei
Tablă, profile extrudate, Ġevi, piese forjate
80-7 ùlefuirea manuală nu
1.3 este permisă decât
doar 7020 'V 'V
dacă este paralelă cu
direcĠia tensiunii
Fără semne marcate
'V transversal pe direcĠia
1.4 71-7 tensiunii
2)
Paralel sau normal
InspecĠie vizuală
crestături, găuri
concentrării de tensiune: a
Luarea în considerare a
140-7 Găuri realizate cu

1.5 maúină de găurit úi
doar 7020
se vedea D.2
alezate
Fără semne marcate
transversal pe direcĠia
tensiunii
1.6 100-7
InspecĠie vizuală
1)
m1 = m2, limita de oboseală la amplitudine constantă la 2x106 cicluri
2)
Dacă orientarea tensiunii este normală la direcĠia de extrudare, producătorul trebuie consultat cu privire la asigurarea
calităĠii.
3)
Rz5 a se vedea EN-ISO 4287 úi EN-ISO 4288.
79
SR EN 1999-1-3:2007
NC=ND NL
500
400
'V 300
N/mm2
200
150
100
140-7
125-7
100-7
50 90-7
80-7
40 71-7
30
20
15
10
5
104 105 106 107 108 109
N
Figura J.1 — Curbele de rezistenĠă la oboseală 'V- N pentru elemente plane – categorii
conform tabelul J.1
Tabelul J.2 – Valori numerice 'V-N (N/mm²) pentru elemente plane – categorii de detaliu
indicate în tabelul J.1
Pantă Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
7,0 7,0 214,8 154,6 140,0 122,8 111,2 80,1 80,1
7,0 7,0 191,8 138,0 125,0 109,7 99,3 71,5 71,5
7,0 7,0 153,4 110,4 100,0 87,7 79,5 57,2 57,2
7,0 7,0 138,1 99,4 90,0 79,0 71,5 51,5 51,5
7,0 7,0 122,7 88,3 80,0 70,2 63,6 45,7 45,7
7,0 7,0 108,9 78,4 71,0 62,3 56,4 40,6 40,6
80
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul J.3 – Categorii de detaliu pentru elemente cu piese adiĠionale sudate – cordon de
sudură transversal
Analiza
CerinĠe de execuĠie
tensiunilor
Tip detaliu
Tensiuni deja
de
Categorie de detaliu Detaliu constructiv
Dimensiuni
Parametrul
'V – m1 1) 2)
tensiunilor
Zonă de iniĠiere
3)
permise
calitate
Nivelul
pentru
(mm)
L 'V
3.1 32-3,4 L 20
t
'V
25-3,4 t4
În rădăcina sudurii transversale de colĠ din
3.2 23-3,4 4 < t 10 L > 20
elementul solicitat, la distanĠă de margini
20-3,4 10 < t 15
(sudura continuată longitudinal pe marginea
Efect de rigidizare al elementelor adiĠionale

Tensiunea nominală în zona de iniĠiere
tălpii)
L 'V
3.3 28-3,4 L 20
t rectificare
fină la Interior
23-3,4 t4 'V
3.4 20-3,4 4 < t 10 L > 20
18-3,4 10 < t 15 În rădăcina sudurii transversale de colĠ în
elementul solicitat, la colĠ (sudura continuată
longitudinal pe marginea tălpii)
3.5 18-3,4 Fără rază

'V
C
La marginea suprafeĠei elementului
r
3.6 36-3,4 r 50
Raza de
'V rectificare
La baza rădăcinii sudurii de pe margine paralelă cu
direcĠia
r tensiunii.
Rădăcina
sudurii trebuie
sa fie complet
3.7 36-3,4 r 50 netedă
'V
La baza rădăcinii sudurii pe margine la
extremitatea sudurii
Fără
3.8 23-3,4
'V rază
În sudura transversală de pe suprafaĠa

elementului
1)
m2 = m1 + 2
2)
Pentru elemente plate sub tensiuni de încovoiere, a se vedea 6.2.1(11) úi se va mări cu două categorii de detaliu.
3)
Conform EN ISO 10042:2005.
81
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
2
N/mm
200
150
100
50
40
30
20
36-3,4
15 32-3,4
28-3,4
25-3,4
10 23-3,4
20-3,4
18-3,4
5
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.2 – Curbele de rezistenĠă la oboseală 'V-N pentru elemente cu piese suplimentare
sudate, sudură transversală de colĠ– categorii de detaliu în tabelul J.3
Tabelul J.4 – Valori numerice ale 'V-N (N/mm²) pentru piese suplimentare sudate, sudura
transversală de colĠ – categorii de detaliu în tabelul J.3
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
3,4 5,4 86,9 44,1 36,0 27,5 24,2 15,8 15,8
3,4 5,4 77,2 39,2 32,0 24,4 21,5 14,0 14,0
3,4 5,4 67,6 34,3 28,0 21,4 18,8 12,3 12,3
3,4 5,4 60,3 30,7 25,0 19,1 16,8 11,0 11,0
3,4 5,4 55,5 28,2 23,0 17,6 15,5 10,1 10,1
3,4 5,4 48,3 24,5 20,0 15,3 13,4 8,8 8,8
3,4 5,4 43,4 22,1 18,0 13,7 12,1 7,9 7,9
82
SR EN 1999-1-3:2007
Tabel J.5 – Categorii de detaliu pentru elemente cu suduri longitudinale
Analiza
tensiunilor
deja luate în considerare
3)
Concentrări de tensiuni
Detaliu constructiv
Nivelul
calitate
Parametrul tensiunilor
Categorie de
Tip detaliu
de
detaliu Tipul
Zonă de iniĠiere
sudurii
adiĠional
Caracteristicile
'V – m11)
Geometric si
de suprafaĠa
sudurii
intern
Sudare
Sudură cap la cap
completă, sudură
faĠa elementului
polizată până la
cu pătrundere
5.1 63-4,3 automată B C
continuă
'V
Tensiune nominală în zona de iniĠiere

5.2 56-4,3 C C
La discontinuitatea sudurii Sudură cap la
pătrundere
completă
'V Orice plăcuĠe
cap cu
5.3 45-4,3 suport vor fi C D

'V continue
La discontinuitatea sudurii 2)
Sudură de colĠ
5.4 45-4,3 B C
continuă
'V 'V
5.5 40-4,3 C D
La discontinuitatea sudurii
Sudura de colĠ
întreruptă
g 25L
5.6 36-4,3 Lg C D
Lg
'V 'V
La rădăcina sudurii sau crater
acces centrată
pe axa sudurii
Gaura de
PrezenĠa
găurii de
acces
r 25
r
5.7 28-4,3 C D
'V
La rădăcina sudurii sau crater
1)
m2 = m1 + 2
2)
Discontinuitatea în direcĠia sudurii longitudinale nu trebuie să fie mai lungă de 1/10 din grosimea plăcii sau să aibă o pantă mai mare
de 1:4.
3)
Conform EN ISO 10042:2005
83
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
2
N/mm
200
150
100
50
40
30 63-4,3
56-4,3
45-4,3
20 40-4,3
36-4,3
15 28-4,3
10
5
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.3 – Curbele de rezistenĠa la oboseală 'V-N pentru elemente cu suduri longitudinale –
categoria de detaliu ca în tabelul J.5
Tabelul J.6 – Valori numerice ale 'V-N (N/mm²) cu suduri longitudinale - categoria de detaliu ca
în tabelul J.5
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
4,3 6,3 126,4 74,0 63,0 50,9 45,6 31,6 31,6
4,3 6,3 112,4 65,8 56,0 45,3 40,5 28,1 28,1
4,3 6,3 90,3 52,9 45,0 36,4 32,6 22,6 22,6
4,3 6,3 80,3 47,0 40,0 32,3 29,0 20,1 20,1
4,3 6,3 72,3 42,3 36,0 29,1 26,1 18,1 18,1
4,3 6,3 56,2 32,9 28,0 22,6 20,3 14,1 14,1
84
SR EN 1999-1-3:2007
TabelulJ.7 – Categorii de detaliu pentru îmbinări cu sudură cap la cap între elemente
Analiza tensiunilor
Nivelul de
CerinĠe de sudură
Categorie
Tip calitate)
de detaliu Detaliu constructiv PărĠile
adiĠional
detaliu Tip de
îmbinate
geometric
suprafaĠă
sudură
e úi de
'V – m11) Zona de iniĠiere
intern
Pătrundere
Plăci,
7.1.1 56-7 completă, B B
solide
sudură
Plăci de extindere folosite la capete, sudură polizată până la faĠa elementului pe ambele părĠi în direcĠia tensiunii
polizată până 6)
la faĠa
Polizarea rădăcinii
7.1.2 45-7
'V elementului
SecĠiuni
C C
Sudură deschise
pe ambele
părĠi
Plăci, 4) 6)
7.2.1 50-4,3 B B
Sudură din solide
ambele părĠi,
7.2.2 40-3,4 B C
pătrundere SecĠiuni
'V 6)
completă
SecĠiunea netă
deschise
7.2.3 36-3,4 Rădăcina sudurii C C
Sudură pe o
parte, Plăci,
7.3.1 40-4,3 C C
penetrare solide
completă, 6)
plăcuĠa SecĠiuni
'V deschise,
7.3.2 32-3,4 suport nu se C C
Rădăcina sudurii îndepărtează chesoane,
după sudare tubulare
5) 6)
7.4.1 45-4.3 Sudată pe o Plăci, B B
parte, solide
7.4.2 40-4,3 pătrundere C C
completă, SecĠiuni
'V fără plăcuĠă deschise,
6)
7.4.3 32-3,4 C C
Rădăcina sudurii suport chesoane,
tubulare
ÎnălĠime netă
Pătrundere
7.5 18-3,4 D D
parĠială
'V
Sudură
SecĠiune netă2)
Pătrundere
7.6 36-3,4 B B
completă
'V
Rădăcina sudurii
1)
m2 = m1 + 2
2)
Concentrarea tensiunilor din efectul de rigidizare adus de elementul transversal deja luata în calcul.
3)
Conform EN ISO 10042:2005
4)
Unghiul de umplere 150° pentru ambele părĠi ale sudurii.
5)
Unghiul de umplere 150°.
6)
Panta racordului < 1:4 la variaĠia grosimii sau lăĠimii
85
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
N/mm 2
200
150
100
50
40
56-7
30 45-7
50-4,3
45-4,3
20 40-3,4
40-4,3
15 36-3,4
32-3,4
10
18-3,4
5
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.4 —Curbele de rezistenĠă la oboseala 'V-N pentru îmbinări între elemente cu sudură
cap la cap – categoriile de detalii ca în tabelul J.7
Tabelul J.8 – Valori numerice ale 'V-N (N/mm²) pentru îmbinări între elemente cu sudură cap la
cap – categoriile de detalii ca în tabelul J.7
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
7 9 85,9 61,8 56,0 49,1 45,5 35,2 35,2
7 9 69,0 49,7 45,0 39,5 36,6 28,3 28,3
4,3 6,3 100,4 58,7 50,0 40,4 36,2 25,1 25,1
4,3 6,3 90,3 52,9 45,0 36,4 32,6 22,6 22,6
3,4 5,4 96,5 49,0 40,0 30,6 26,9 17,5 17,5
4,3 6,3 80,3 47,0 40,0 32,3 29,0 20,1 20,1
3,4 5,4 86,9 44,1 36,0 27,5 24,2 15,8 15,8
3,4 5,4 77,2 39,2 32,0 24,4 21,5 14,0 14,0
3,4 5,4 43,4 22,1 18,0 13,7 12,1 7,9 7,9
86
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul J.9 – Categorii de detalii pentru îmbinări cu sudură de colĠ între elemente
Analiza
tensiunii
Nivelul de
Parametrul tensiunilor
tensiunilor deja luată
CerinĠă de sudură
calitate)
Tip detaliu
în considerare
Categorie
Concentrarea
Detaliu constructiv Tipul de
adiĠional
de detaliu
Geometrice úi
de suprafaĠă
Zonă de iniĠiere sudură
'V – m11)
intern
Sudură de colĠ
Plăci de extindere la capete, sudură polizată până la faĠa

SecĠiune netă
pe ambele
elementului pe ambele părĠi în direcĠia tensiunii 'V

părĠi
C
Efectul de rigidizare al elementului transversal

9.1 28-3,4 pătrundere C
'V parĠială;
fisura rădăcinii
Rădăcina sudurii a/t > 0,6
Sudură de colĠ
pe ambele
părĠi
9.2 25-3,4 pătrundere C C
'V parĠială;
ÎnălĠimea netă
fisura rădăcinii
Sudură
pentru a/t 0,6
Sudură de colĠ
pe o parte 2),
9.3 12-3,4 C C
fisura rădăcinii
'V pentru a/t 0,6
Sudură
Vârfuri de tensiune
la marginea sudurii
SecĠiune netă
9.4 23-3,4 Sudură de colĠ C C
'V
Rădăcina sudurii
'V
Rădăcina sudurii
ÎnălĠimea netă, a
se vedea 5.4.2
'V
Sudură
1)
m2 = m1 + 2
2)
In cazul secĠiunilor tubulare, calculul se face la tipul de secĠiune 9.1 sau 9.2 adecvat.
3)
87
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
2
N/mm
200
150
100
50
40
30
20
15
28-3,4
10 25-3,4
23-3,4
18-3,4
14-3,4
5 12-3,4
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.5 – Curbele de rezistenĠă la oboseala 'V-N pentru îmbinări cu sudură de colĠ între
elemente – categoriile de detalii ca în tabelul J.9
Tabelul J.10 – Valori numerice ale 'V-N (N/mm²) pentru îmbinări cu sudură de colĠ între
elemente – categoriile de detalii ca în tabelul J.9
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
3,4 5,4 67,6 34,3 28,0 21,4 18,8 12,3 12,3
3,4 5,4 60,3 30,7 25,0 19,1 16,8 11,0 11,0
3,4 5,4 55,5 28,2 23,0 17,6 15,5 10,1 10,1
3,4 5,4 43,4 22,1 18,0 13,7 12,1 7,9 7,9
3,4 5,4 33,8 17,2 14,0 10,7 9,4 6,1 6,1
3,4 5,4 29,0 14,7 12,0 9,2 8,1 5,3 5,3
88
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul J.11 – Categorii de detalii pentru suduri încruciúate la grinzi alcătuite din table sudate
Nivel de
calitate 4)
Analiza tensiunii
Tip detaliu
suplimentar
Categorie Detaliu constructiv
de suprafaĠă úi
detaliu
geometrice
Tip de
'V – m11) Zona de iniĠiere
intern
2) 3) CerinĠe de
sudură
sudare
Sudură cap
la cap pe
Plăci de prelungire a sudurii la capete, care se taie ulterior, zona rezultată din tăiere se polizează paralel cu
'V ambele feĠe,
Rădăcina polizată
pătrundere
completă,
11.1 40-3,4 sudură B B
Pentru suduri de colĠ între inimă úi tălpi, a se vedea Tabel J.5, tip nr. 5.4 sau 5.5
polizată până
la faĠa
elementului
Sudură pe ambele
părĠi
Sudură cap
la cap pe o
'V singură
parte,
pătrundere
completă,
direcĠia tensiunilor 'V

11.2 40-3,4 B B
sudură
SecĠiune netă
polizată până
la faĠa
Sudură elementului
pe ambele
părĠi
supraîncărcare 150°
'V
Rădăcina polizată
Sudură cap
Unghiul de
la cap pe
11.3 36-3,4 ambele feĠe, B C
pătrundere
completă
Rădăcina sudurii
'V
Sudură cap
la cap pe o
singură
11.4 32-3,4 C C
parte,
pătrundere
completă
Rădăcina sudurii
1)
m2 = m1 + 2
2)
Îmbinare de continuitate prin sudură cap la cap pe inimă úi tălpi executată înainte de asamblarea grinzii.
3)
Panta de racordare < 1:4 la variaĠia grosimii sau lăĠimii.
4)
89
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
2
N/mm
200
150
100
50
40
30
20
40-3,4
15 36-3,4
10
18-3,4
5
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.6 – Curbele de rezistenĠă la oboseală, ǻı-N pentru suduri încruciúate la grinzi alcătuite
din table sudate – categorii de detaliu la fel ca în tabelul J.11
Tabelul J.12 – Valori numerice 'V-N (N/mm²) la suduri încruciúate pentru grinzi alcătuite din
table sudate – categorii de detaliu la fel ca în tabelul J.11
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
3,4 5,4 96,5 49,0 40,0 30,6 26,9 17,5 17,5
3,4 5,4 86,9 44,1 36,0 27,5 24,2 15,8 15,8
3,4 5,4 43,4 22,1 18,0 13,7 12,1 7,9 7,9
90
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul J.13 – Categorii de detaliu pentru adaosuri la grinzi alcătuite din table sudate
CerinĠe de
Analiza
execuĠie
tensiunii
Categoria de Detaliu constructiv
Nivel de
Tip detaliu
detaliu
Concentrările de
calitate 2)
tensiune deja
considerare
suplimentar
Zona de iniĠiere
Parametrul
Tip de sudură
tensiunii
luate în
'V – m1 1)
geometric
SuprafaĠă
intern
úi
>t
'V t
Efect de rigidizare al piesei de adaos / concentrarea tensiunii in “punctul cald” al îmbinării (a se compara cu figura 5.2)
Element prins
transversal,
13.1 23-3,4 grosime
< 20 mm, sudură
pe ambele părĠi
Rădăcina sudurii
Pentru suduri de colt intre inima ;i tălpi, a se vedea tabelul J.5, tip nr. 5.4 sau 5.5
'V
SecĠiunea netă
Element prins
longitudinal,
lungime
13.2 18-3,4
t 100 mm,
sudură pe toate
părĠile
Rădăcina sudurii
'V
Îmbinări în cruce,
C C
sudură cu
13.3 32-4,3
pătrundere
completă
Rădăcina sudurii
Suduri în cruce
ÎnălĠimea netă
sau în T, cu
sudură de colĠ
13.4 25-4,3 pe ambele părĠi;
Fisura rădăcinii
pentru
a/t 0,6
Sudură
'V >t
t Lungimea
SecĠiunea netă
elementului
suprapus t 100
13.5 20-4,3
mm,
sudat pe toate
laturile
Rădăcina sudurii
1)
m2 = m1 + 2
2)
91
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
2
N/mm
200
150
100
50
40
30
20
32-4,3
15
25-4,3
10 23-3,4
20-4,3
18-3,4
5
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.7 – Curbe de rezistenĠă la oboseala 'V-N pentru adaosuri la grinzi alcătuite din table
sudate – categorii de detaliu la fel ca în tabelul J.13
Tabelul J.14 – Valori numerice 'V-N (N/mm²) pentru adaosuri la grinzi alcătuite din table sudate
– categorii de detaliu la fel ca în tabelul J.13
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
4,3 6,3 64,2 37,6 32,0 25,9 23,2 16,1 16,1
4,3 6,3 50,2 29,4 25,0 20,2 18,1 12,6 12,6
3,4 5,4 55,5 28,2 23,0 17,6 15,5 10,1 10,1
4,3 6,3 40,1 23,5 20,0 16,2 14,5 10,0 10,0
3,4 5,4 43,4 22,1 18,0 13,7 12,1 7,9 7,9
92
SR EN 1999-1-3:2007
Tabelul J.15 – Categorii de detaliu pentru îmbinări cu úuruburi
Analiza tensiunii
Categoria Detaliu constructiv
Concentrările CerinĠe de
de detaliu
Zona de iniĠiere Parametrul de tensiune execuĠie
Tip de
'V – m1 1) tensiunii deja luate în
detaliu
considerare
Îmbinări prin
suprapunere cu
Textura suprafeĠe plane
suprafeĠei, paralele
geometria
găurii de Prelucrare doar
ùuruburi din oĠel de înaltă rezistenĠă úurub; cu maúini de
pretensionate (prin frecare) frezat de mare
viteză; găuri
forate (cu
Tensiunea
alezare
nominală
opĠională) sau
bazată pe
prin perforare
15.1 56-4 proprietăĠile
(cu alezare
secĠiunii
'V brute DistribuĠia obligatorie dacă
inegală a grosimea > 6 mm)
în faĠa găurii încărcării între
rândurile de Pentru úuruburi
úuruburi; pretensionate,
(uneori pe marginea găurii) calitatea trebuie
să fie 8.8 (fy t
640 N/mm²) sau
mai sus, a se
vedea EN 1999-
1-1.
Excentricitatea Îmbinări prin

căii de suprapunere cu
transmitere a suprafeĠe plane
încărcării doar paralele
în îmbinări prin
suprapunere Prelucrare doar
ùuruburi din oĠel nepretensionate
(prin presiune pe gaură) cu úuruburi úi cu maúini de
Tensiunea eclise duble frezat de mare
nominală simetrice viteză; găuri
bazată pe forate (cu
15.2 56-4 proprietăĠile alezare
secĠiunii opĠională) sau
nete prin perforare
(cu alezare
'V obligatorie dacă
La marginea găurii grosimea > 6 mm)
Pentru úuruburi
a se vedea
EN 1999-1-1.
1)
m1 = m2
2)
Verificarea rezistenĠei úuruburilor din oĠel: a se vedea EN 1993-1-9.
93
SR EN 1999-1-3:2007
NC ND NL
500
400
'V 300
2
N/mm
200
150
100
50
40
30
56-4
20
15
10
5
10 4 10 5 10 6 10 7 10 8 10 9
N
Figura J.8 – Curbe de rezistenĠă la oboseala ǻı-N pentru îmbinări cu úuruburi – categorii de
detaliu la fel ca în tabelul J.15
Tabelul J.16 – Valori numerice 'V-N (N/mm²) pentru îmbinări cu úuruburi – categorii de detaliu
la fel ca în tabelul J.15
Panta Cicluri N
m1 m2 1E+05 1E+06 2E+06 5E+06 1E+07 1E+08 1E+09
4 4 118,4 66,6 56,0 44,5 37,4 21,1 21,1
94
SR EN 1999-1-3:2007
Anexa K
(informativă)
Metoda detaliului de referinĠă la punctul cald

(1) Pentru metoda de calcul a rezistenĠei la oboseală prin detaliul de referinĠă la punctul cald, definită
conform acestei anexe, sunt folosite datele determinate în condiĠiile cerinĠelor din acest standard.
(2) Procedura de calcul este următoarea:
a) SelectaĠi un detaliu de referinĠă cu o rezistenĠă la oboseală cunoscută, din tabelele cu categoriile

de detaliu, care să fie cât mai apropiat posibil de detaliul evaluat în ceea ce priveúte calitatea sudurii
úi parametrii geometrici úi de încărcare;
b) IdentificaĠi tipul de tensiune în care este exprimată rezistenĠa la întindere. Aceasta este de regulă
tensiunea nominală (la fel ca în tabelele cu categorii de detaliu);
c) StabiliĠi un model cu element finit pentru detaliul de referinĠă úi pentru detaliul ce va fi evaluat,
folosind aceeaúi discretizare úi elemente, folosind recomandările indicate în 5.1;
d) ÎncărcaĠi detaliul de referinĠă úi detaliul de evaluat cu tensiunea identificată în b);
e) DeterminaĠi variaĠiile tensiunii la punctul cald 'VHS,ref al detaliului de referinĠă úi variaĠiile tensiunii
la punctul cald 'VHS,assess al detaliului de evaluat;
f) RezistenĠa la oboseală pentru 2 milioane de cicluri a detaliului de evaluat 'VC,assess este apoi
calculată din clasa de oboseală a detaliului de referinĠă 'VC,ref prin:
V HS,ref
'V C,assess 'V C,ref (K.1)
V HS, assess
g) PresupuneĠi pentru detaliul de evaluat aceleaúi pante m1, m2 ca pentru detaliul de referinĠă;
(3) In cazul în care sunt realizate măsurări de control pentru verificarea tensiunilor calculate, este
asigurată o poziĠionare corectă a timbrelor tensometrie în afara zonei afectate termic.
NOTĂ - InformaĠii suplimentare asupra metodei detaliului de referinĠă: a se vedea referinĠa D.3.
95
SR EN 1999-1-3:2007
Bibliografie
ReferinĠe la anexa B: Mecanica ruperii
B.1 Standard test method for measurement of fatigue crack growth rates, ASTM E647-93.
B.2 Simulations of short crack and other low closure action conditions utilising constant Kmax / 'K-
decreasing fatigue crack growth procedures. ASTM STP 1149-1992, pp.197-220.
B.3 Graf, U.: Fracture mechanics parameters and procedures for the fatigue behaviour estimation of
welded aluminium components. Reports from Structural Engineering, Technische Universität
München, Report No. 3/92 (TUM-LME research rep. D. Kosteas), Munich, 1992.
B.4 Ondra, R.: Statistical Evaluation of Fracture Mechanic Data and Formulation of Design Lines for
welded Components in Aluminium Alloys. Reports from Structural Engineering, Technische
Universität München, Report No. 4/98 (TUM-LME research rep. D. Kosteas), Munich, 1998.
B.5 Stress intensity factor equations for cracks in three-dimensional finite bodies. ASTM STP 791,
1983, pp I-238 to I-265.
ReferinĠe la anexa C: Încercări pentru calculul la oboseală

C.1 Kosteas, D.: On the Fatigue Behaviour of Aluminium. In: Kosteas, D.(Ed.), Aluminium in Practice,
Stahlbau Spezial, issue No. 67(1998) Ernst & Sohn, Berlin.
C.2 Jaccard, R., D. Kosteas, R. Ondra: Background Document to Fatigue Design Curves for welded
Aluminium Components. IIW doc. No. XIII-1588-95.
ReferinĠe la anexa D: Analiza eforturilor
D.1 Pilkey, W. D.: Peterson`s stress concentration factors, John Wiley and Sons Inc., 1997.
D.2 Young, W. C., Budynas R. G.: Roark`s formulas for stress and strain, McGraw Hill, 2001.
D.3 Hobbacher, A: Recommendations on fatigue of welded components, IIW Doc. XIII-1965-03/XV-

1127-03, July 2004.
96
SR EN 1999-1-3:2007
Anexă naĠională NA
(informativă)
CorespondenĠa standardelor europene úi internaĠionale cu standardele române

prEN 1090-1 - -
prEN 1090-3 - -
EN 1990:2002 IDT SR EN 1990:2004

Eurocod – Bazele proiectării structurilor
EN 1991-1-1:2002 IDT SR EN 1991-1-1:2004

Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 1-1: AcĠiuni
generale. GreutăĠi specifice, greutăĠi proprii, încercări utile
pentru clădiri
EN 1991-1-2:2002 IDT SR EN 1991-1-2:2004

generale. AcĠiuni asupra structurilor expuse la foc
EN 1991-1-3:2003 IDT SR EN 1991-1-3:2005

generale. Încărcări date de zăpadă
EN 1991-1-4:2005 IDT SR EN 1991-1-4:2006

generale - AcĠiuni ale vântului
EN 1991-1-5:2003 IDT SR EN 1991-1-5:2004

generale. AcĠiuni termice
EN 1991-1-6:2005 IDT SR EN 1991-1-6:2005

generale - AcĠiuni pe durata execuĠiei
EN 1991-1-7:2006 IDT SR EN 1991-1-7:2007

generale - AcĠiuni accidentale
EN 1991-2:2003 IDT SR EN 1991-2:2004

Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 2: AcĠiuni din
trafic la poduri
EN 1991-3:2006 IDT SR EN 1991-3:2007

Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 3: AcĠiuni
induse de macarale úi utilaje
EN 1991-4:2006 IDT SR EN 1991-4:2006

Eurocod 1: AcĠiuni asupra structurilor. Partea 4: Silozuri úi
rezervoare
EN 1993-1-1:2005+AC:2006 IDT SR EN 1993-1-1:2006+AC:2006

Eurocod 3: Proiectarea structurilor de otel. Partea 1-1:
Reguli generale si reguli pentru clădiri
EN 1999-1-1:2007 IDT SR EN 1999-1-1:2007

Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu.
Partea 1-1: Reguli generale
97
SR EN 1999-1-3:2007
EN 1999-1-2:2007 IDT SR EN 1999-1-2:2007
Partea 1-2: Calculul comportării la foc
EN 1999-1-3:2007 IDT SR EN 1999-1-3:2007

Partea 1-3: Structuri care lucrează în regim de oboseală
EN 1999-1-4:2007 IDT SR EN 1999-1-4:2007

Partea 1-4: Structuri de tablă formată la rece
EN 1999-1-5:2007 IDT SR EN 1999-1-5:2007

Partea 1-5: Structuri de plăci curbe subĠiri
EN 573-1:1994 - -
EN 573-1:2004 IDT SR EN 573-1:2005
Aluminiu úi aliaje de aluminiu. CompoziĠia chimică úi forma
produselor obĠinute prin deformare plastică. Partea 1: Sistem
numeric de simbolizare
EN 573-2:1994 IDT SR EN 573-2:1995

produselor obĠinute prin deformare plastică. Partea 2: Sistem
de simbolizare bazat pe simboluri chimice
EN 573-3:2003 IDT SR EN 573-3:2004

produselor obĠinute prin deformare plastică.
Partea 3: CompoziĠie chimică
EN 573-4:1994 - -
EN 573-4:2003 IDT SR EN 573-4:2004
produselor obĠinute prin deformare plastică.
Partea 4: Formele produselor
EN 515:1993 IDT SR EN 515:1994

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Produse deformabile.
Simbolizarea stărilor
EN 485-1:1993 IDT SR EN 485-1:1995

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Table, benzi úi table groase.
Partea 1: CondiĠii tehnice de inspecĠie úi de livrare
EN 586-1:1997 IDT SR EN 586-1:2001

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Piese forjate.
EN 754-1:1997 IDT SR EN 754-1:1998

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Bare úi Ġevi trase la rece.
EN 755-1:1997 IDT SR EN 755-1:1998

Aluminiu si aliaje de aluminiu. Bare, Ġevi úi profile extrudate.
EN 1592-1:1997 IDT SR EN 1592-1:2002

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. ğevi sudate prin curenĠi de
înaltă frecvenĠă (CIF). Partea 1: CondiĠii tehnice de inspecĠie
úi de livrare
98
SR EN 1999-1-3:2007
EN 12020-1:2001 IDT SR EN 12020-1:2001
Aluminiu si aliaje de aluminiu. Profile de precizie extrudate
din aliaje EN AW-6060 si EN AW-6063. Partea 1: CondiĠii
tehnice de inspecĠie úi de livrare
EN 28839:1991 IDT SR EN 28839:1999

Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare.
ùuruburi parĠial filetate, úuruburi complet filetate, prezoane úi
piuliĠe de metale neferoase
EN ISO 898-1:1999 IDT SR EN ISO 898-1:2002
Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare
executate din otel carbon si otel aliat. Partea 1: ùuruburi
parĠial úi complet filetate úi prezoane
EN ISO 3506-1:1997 IDT SR EN ISO 3506-1:2002

Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare de
oĠel inoxidabil rezistent la coroziune. Partea 1: ùuruburi
parĠial úi complet filetate úi útifturi filetate
EN 485-2:2004 - -
EN 485-2:2007 IDT SR EN 485-2:2007
Partea 2: Caracteristici mecanice
EN 485-3:2003 IDT SR EN 485-3:2003

Partea 3: Tolerante de forma úi la dimensiuni pentru produse
laminate la cald
EN 485-4:1993 IDT SR EN 485-4:1995

Partea 4: ToleranĠe de formă úi la dimensiuni pentru produse
laminate la rece
EN 508-2:2000 IDT SR EN 508-2:2002

Produse pentru învelitori de acoperiú din foi metalice.
SpecificaĠie pentru produse autoportante de tablă de oĠel,
aluminiu sau oĠel inoxidabil. Partea 2: Aluminiu
EN 586-2:1994 IDT SR EN 586-2:2001

Partea 2: Caracteristici mecanice úi proprietăĠi speciale
EN 586-3:2002 IDT SR EN 586-3:2002

Partea 3: ToleranĠe la dimensiuni úi de formă
EN 754-2:1997 IDT SR EN 754-2:1998

EN 754-3:1995 IDT SR EN 754-3:1997

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Bare úi Ġevi trase.
Partea 3: Bare rotunde, toleranĠe la dimensiuni úi de formă
EN 754-4:1995 IDT SR EN 754-4: 1997

Partea 4: Bare pătrate, toleranĠe la dimensiuni úi de formă
EN 754-5:1995 IDT SR EN 754-5:1997

Aluminiu si aliaje de aluminiu. Bare úi Ġevi trase.
Partea 5: Bare dreptunghiulare, toleranĠe la dimensiuni úi de
formă
99
SR EN 1999-1-3:2007
EN 754-6:1995 IDT SR EN 754-6:1997

Partea 6: Bare hexagonale, toleranĠe la dimensiuni úi de
formă
EN 754-7:1998 IDT SR EN 754-7:1999

Partea 7: ğevi fără sudură, toleranĠe la dimensiuni úi de
formă
EN 754-8:1998 IDT SR EN 754-8:1999
Partea 8: ğevi obĠinute pe matriĠe cu punte, toleranĠe la
dimensiuni úi de formă
EN 755-2:1997 IDT SR EN 755-2:1998

EN 755-3:1995 IDT SR EN 755-3:1997

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Bare, Ġevi úi profile extrudate.
Partea 3: Bare rotunde, toleranĠe la dimensiuni úi de formă
EN 755-4:1995 IDT SR EN 755-4:1997

Partea 4: Bare pătrate, toleranĠe la dimensiuni úi de formă
EN 755-5:1995 IDT SR EN 755-5:1997

Partea 5: Bare dreptunghiulare, tolerante la dimensiuni si de
forma
EN 755-6:1995 IDT SR EN 755-6:1997

Partea 6: Bare hexagonale, toleranĠe la dimensiuni úi de
formă
EN 755-7:1998 IDT SR EN 755-7:1999

Partea 7: ğevi fără sudură, tolerante la dimensiuni si de
forma
EN 755-8:1998 IDT SR EN 755-8:1999

Partea 8: ğevi obĠinute pe matriĠă cu punte, toleranĠe la
dimensiuni úi de formă
EN 755-9:2001 IDT SR EN 755-9:2001

Partea 9: Profile, toleranĠe la dimensiuni úi de formă
EN 12020-2:2001 IDT SR EN 12020-2:2001

Aluminiu si aliaje de aluminiu. Profile de precizie extrudate
din aliajele EN AW-6060 si EN AW-6063.
Partea 2: ToleranĠe la dimensiuni úi de forma
EN 1592-2:1997 IDT SR EN 1592-2:2002

înaltă frecvenĠă (CIF). Partea 2: Caracteristici mecanice
100
SR EN 1999-1-3:2007
EN 1592-3:1997 IDT SR EN 1592-3:2002
înaltă frecvenĠă (CIF). Partea 3: ToleranĠe la dimensiuni úi
de formă pentru Ġevi rotunde
EN 1592-4:1997 IDT SR EN 1592-4:2002

înaltă frecvenĠă (CIF). Partea 4: ToleranĠe la dimensiuni úi
de formă pentru Ġevi pătrate, dreptunghiulare úi profilate
EN 1559-1:1997 IDT SR EN 1559-1:1998

Turnătorie. CondiĠii tehnice de livrare. Partea 1: GeneralităĠi
EN 1559-4:1999 IDT SR EN 1559-4:2000

Turnătorie. CondiĠii tehnice de livrare. Partea 4: CondiĠii
suplimentare pentru piesele turnate din aliaje de aluminiu
EN 1371-1:1997 IDT SR EN 1371-1:1998

Turnătorie. Examinare cu lichide penetrante. Partea 1: Piese
turnate în amestec, în cochila, prin gravitaĠie úi la presiune
joasă
EN 12681:2003 IDT SR EN 12681:2003
Turnătorie. Examinare radiografică
EN 571-1:1997 IDT SR EN 571-1:1999

Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante.
Partea 1: Principii generale
EN 13068-1:1999 IDT SR EN 13068-1:2003

Examinări nedistructive. Examinare radioscopică.
Partea 1: Măsurare cantitativă a caracteristicilor imaginii
EN 13068-2:1999 IDT SR EN 13068-2:2003

Partea 2: Verificarea stabilităĠii pe termen lung a sistemelor
de formare a imaginii
EN 13068-3:2001 IDT SR EN 13068-3:2002

Partea 3: Principii generale pentru examinarea radioscopică
cu radiaĠii X úi gama a materialelor metalice
EN 444:1994 IDT SR EN 444:1996

Examinări nedistructive. Principii generale pentru
examinarea radiografică cu radiaĠii X úi gama a materialelor
metalice
ISO 8062:1994 IDT SR ISO 8062:1995

Piese turnate. Sistem de tolerante dimensionale úi adaosuri
de prelucrare
EN 1706:1998 IDT SR EN 1706:2000

Aluminiu úi aliaje de aluminiu. Piese turnate. CompoziĠie
chimică úi caracteristici mecanice
EN 287-2:1997 - -
EN 288-4:1997 - -
EN 439:1994 IDT SR EN 439:1996

Materiale pentru sudare consumabile. Gaze de protecĠie
pentru sudare úi taiere cu arc electric
101
SR EN 1999-1-3:2007
EN 970:1997 IDT SR EN 970:1999
Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate prin topire.
Examinare vizuală
EN 1011-1:1998 IDT SR EN 1011-1:2001

Sudare. Recomandări pentru sudarea materialelor metalice.
Partea 1: Ghid general pentru sudarea cu arc electric
EN 1011-4:2000 IDT SR EN 1011-4:2002

Sudare. Recomandări pentru sudarea materialelor metalice.
Partea 4: Sudarea cu arc electric a aluminiului úi aliajelor de
aluminiu
EN 1418:1997 IDT SR EN 1418:2000

Personal pentru sudare. Calificarea operatorilor sudori
pentru sudarea electrică prin presiune, pentru sudarea
mecanizată úi automată a materialelor metalice
EN ISO 10042 IDT SR EN ISO 10042:2006

Sudare. Îmbinări de aluminiu úi aliaje de aluminiu sudate cu
arc electric. Niveluri de calitate pentru imperfecĠiuni
ISO 18273:2002 -
EN ISO 18273:2004 IDT SR EN ISO 18273:2004
Materiale pentru sudare. Sârme electrod, sârme úi vergele
pentru sudarea aluminiului úi aliajelor de aluminiu.
Clasificare
ISO 1000:1992 IDT SR ISO 1000:1995

UnităĠi SI úi recomandări pentru utilizarea multiplilor úi
submultiplilor lor zecimali precum úi a altor unităĠi
ISO 31-0:1992 IDT SR ISO 31-0:1994

Mărimi úi unităĠi. Partea 0: Principii generale
ISO 3898:1997 - -
ISO 8930:1991 - -
ISO 11003-1:2001 - -
ISO 11003-2:2001 - -

SpecificaĠii geometrice pentru produse (GPS). Indicarea
stării suprafeĠei în documentaĠia tehnică de produs

SpecificaĠii geometrice pentru produse (GPS). Starea
suprafeĠei: Metoda profilului. Termeni, definiĠii úi parametri
de stare ai profilului

SpecificaĠii geometrice pentru produse (GPS). Starea
suprafeĠei. Metoda profilului. Reguli úi proceduri pentru
evaluarea stării suprafeĠei
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene úi internaĠionale la care se face
referinĠă (respectiv standardele române identice cu acestea).
Simbolul gradului de echivalenĠă (IDT – identic), conform SR 10000-8.
102
SR EN 1999-1-3:2007
(pagină albă)
103
Standardul european EN 1999-1-3:2007 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic
CT 343 - Bazele proiectării úi eurocoduri pentru structuri.
Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat această traducere a standardului european
EN 1999-1-3:2007:
Responsabil EC 3 UTCB - Universitatea Tehnică de ConstrucĠii dl. ùerban Dima

Bucureúti
Secretar ASRO – AsociaĠia de Standardizare din România dna. Marilena Călin
Membru UPT - Universitatea Politehnică Timiúoara dl. Dan Dubină
Versiunea română a acestui standard a fost elaborată de către: dl. Dinu Florea specialist al comitetului
tehnic CT 343 - Bazele proiectării úi eurocoduri pentru structuri UPT - Universitatea Politehnică
Timiúoara.
Un standard român nu conĠine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediĠii úi a
tuturor modificărilor.
InformaĠiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române úi în

Buletinul Standardiz rii.

SR en 1999-1-3-2008

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 1999-1-3-2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 91.010.30;91.080.

Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

Eurocode 9 : Calcul des structures en aluminium —

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 13 septembrie 2007

CORESPONDENğĂ Acest standard este identic cu standardul european

This standard is identical with the European Standard

La présente norme est identique à la Norme européenne

ASOCIAğIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1999-1-3:2007. Standardul

ICS 91.010.30; 91.080.10 Înlocuieúte ENV 1999-2:1998

Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

Acest standard european a fost adoptat de CEN la 25 noiembrie 2006.

Centru de Management: rue de Stassart 36, B-1050 Bruxelles

Acest standard european EN 1999-1-3, Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu:

Acest eurocod înlocuieúte ENV 1999-1-3:1999.

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, institutele naĠionale de standardizare din următoarele

Istoricul programului de eurocoduri

EN 1990 Eurocod: Bazele proiectării structurale

Statutul úi domeniul de aplicare al eurocodurilor

În măsura în care se referă la lucrările de construcĠii în sine, eurocodurile au o relaĠie directă cu

Standarde naĠionale care implementează eurocoduri

Legături între eurocoduri úi specificaĠiile tehnice armonizate (EN úi ETA) pentru

InformaĠii suplimentare specifice EN 1999-1-3

Anexa naĠională la EN 1999-1-3

Alegerea naĠională este autorizată în EN 1999-1-3 pentru articolele următoare:

- 2.1 (1) - 6.2.1(2)

- 2.2.1 (3) - 6.2.1 (7)

- 2.3.1 (3) - 6.2.1 (11)

- 2.3.2 (6) - 6.2.4 (1)

- 2.4 (1) - A.3.1 (1)

- 5.8.1 (1) - I.2.2 (1)

- 5.8.2 (1) - I.2.3.2 (1)

- 6.1.3 (1) - I.2.4 (1).

1.1 Domeniu de aplicare

1.1.1 Domeniu de aplicare a EN 1999

(1) P Standardul european EN 1999 se aplică la proiectarea clădirilor úi a lucrărilor de construcĠii

(3) EN 1999 este destinat utilizării împreună cu:

 EN 1990 Bazele proiectării structurilor

 EN 1991 AcĠiuni asupra structurilor

 Standardele europene pentru produse de construcĠii relevante pentru structurile de aluminium

(4) EN 1999 este împărĠit în cinci părĠi:

EN 1999-1-1 Proiectarea structurilor de aluminiu: Reguli generale

EN 1999-1-2 Proiectarea structurilor de aluminiu: Calculul structurilor la foc

EN 1999-1-3 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri care lucrează în regim de oboseală

EN 1999-1-4 Proiectarea structurilor de aluminiu: Structuri de tablă formată la rece

EN 1999-1-5 Proiectarea structurilor din aluminiu: Structuri de plăci curbe subĠiri

1.1.2 Domeniu de aplicare a EN 1999-1-3

(2) EN 1999-1-3 furnizează reguli pentru:

 Calculul duratei de viaĠă sigure;

 Calculul toleranĠei la avarii;

 Proiectare asistată de încercări.

(4) EN 1999-1-3 nu acoperă rezervoarele presurizate sau conductele.

(5) Următoarele subiecte sunt tratate în EN 1999-1-3:

SecĠiunea 2: Bazele proiectării

SecĠiunea 3: Materiale, produse componente úi elemente de îmbinare

SecĠiunea 5: Analiza structurală

SecĠiunea 6: RezistenĠa la oboseală úi categoriile de detalii

Anexa A [normativă]: Bazele calculului rezistenĠei la oboseală

Anexa C [informativă]: Încercări pentru calculul la oboseală

Anexa D [informativă]: Analiza eforturilor

Anexa E [informativă]: Îmbinări realizate prin lipire

Anexa F [informativă]: Domeniul oboselii oligociclice

Anexa G [informativă]: InfluenĠa raportului R

EN 1990 Bazele proiectării structurilor

EN 1991 AcĠiuni asupra structurilor

Standardele europene pentru produse de construcĠii relevante pentru structurile de aluminium

Calculul duratei de viaĠă sigure;

Calculul toleranĠei la avarii;

Proiectare asistată de încercări.

m1 valoarea lui m pentru N 5x106 cicluri

m2 valoarea lui m pentru 5x106 < N 108 cicluri

detaliile de încărcare de oboseală úi durata de viată de calcul presupusă în proiect;

toate prescripĠiile necesare pentru monitorizarea intensităĠii úi a frecvenĠei de încărcare pe

o instrucĠiune de interzicere a tuturor modificărilor din structură de exemplu executarea de găuri

instrucĠiunile pentru demontarea úi reasamblarea pieselor, de exemplu strângerea fixărilor;

procedee de reparaĠie acceptabile în eventualitatea unei avarii accidentale în serviciu (de

locaĠiile pentru inspecĠie;

mărimea maximă admisibilă a fisurii înainte ca repararea să fie necesară;

detaliile de metode de reparaĠie sau de înlocuire a pieselor fisurate.