BS EN

STANDARD BRITANIC 1295-1:1998

Încorporând
Revizuirea Nr. 1
Proiectarea structurală a țevilor îngropate
sub diferite condiții de încărcare ‒

Partea 1: Cerințe generale

Standard European EN 1295- 1:1997 are statutul unui

standard britanic

ICS 23.040.01

Fără copiere fără permisiunea BSI cu excepție ca permis prin

Legea dreptului de autor
 Prefață națională

Acest standard britanic este versiunea oficială în limba engleză a EN 1295-

1:1997 publicată de Comitetul European pentru Standardizare (CEN).
Participarea UK la pregătirea acestuia a fost încredințată de Comitetul
Tehnic B/505, ingineria apei uzate, de Subcomitetul B/504/505/1, Cerințe
generale pentru conducte și fitinguri, care are responsabilitatea de a:
- ajuta solicitanții să înțeleagă textul;
- prezenta responsabilului comitetului internațional/european responsabil
și solicitanților pe interpretare sau propuneri de schimbare și să țină la
curent interesele Marii Britanii;
- monitorizează dezvoltarea internațională și europeană aferentă și le
promulgă în UK.
O listă a organizațiilor reprezentative a acestui subcomitet poate fi obținută
prin solicitare la secretariatul lui.
Standardul European EN 1295- 2 va încorpora în timp util procedurile de
calcul pentru proiectarea structurală a conductelor îngropate ale tuturor țărilor
membre. Întrucât comitetul de profil din UK este de acord cu privire la
formatul și conținutul procedurii de calcul s-a decis să includă o anexă
națională informativă în această parte. Aceasta va permite industriei de țevi
din UK o oportunitate timpurie să vadă procedura.
NOTĂ. Termenii și numerele din figura 1 se referă la EN 1610.
Anexa națională atașată cuprinde procedura de calcul pentru proiectarea
structurală a conductelor îngropate ca practicată în UK. În timp util această
anexă va fi încorporată în EN 1295- 2, împreună cu procedurile altor țări
membre CEN. Întrucât declarația UK a fost agreată, comitetul BSI a inclus-o
pentru a oferi industriei de conducte din Marea Britanie o oportunitate
timpurie pentru a vizualiza procedura de calcul.
Referințe încrucișate
Standardele britanice care implementează publicațiile internaționale sau
europene la care se face referire în acest document pot fi găsite în Catalogul
BSI, în secțiunea intitulată ”Indexul de corespondență al standardelor
Internaționale” sau prin folosirea facilității ”Caută” din Catalogul Electronic
BSI sau standarde britanice online.
Această publicație nu intenționează să includă toate prevederile necesare ale
unui contract. Utilizatorii sunt responsabili pentru aplicarea ei corectă.
Conformitatea cu un standard britanic nu conferă în sine imunitate din
obligațiile legale.

Rezumatul paginilor

Acest document cuprinde o copertă frontală, o copertă frontală interioară,

pagina de titlu EN, paginile 2 până la 34, o copertă interioară din spate și o
copertă din spate.
Nota de drept de autor BSI afișată în acest document indică data la care a fost
Acest standard britanic, după ce a eliberat ultima dată documentul.
fost pregătit sub direcția Consiliului
Sectorial pentru Ingineria Amendamentele emise de la publicare
Construcțiilor și civile, a fost
publicat sub autoritatea Consiliului Amd. nr. Data Comentarii
de Standardizare și intră în vigoare
pe 15 iunie 1998. 16110 31 mai 2006 Corecții la Anexa
Rectificarea nr. 1 națională
STANDARD EUROPEAN EN 1295- 1

Iulie 1997

ICS 23.040.01

Descriptori: salubritate, alimentare cu apă, evacuarea apei, conducte de apă, conducte îngropate, conducte sub presiune, canalizare,
calcul, rezistență mecanică, încărcări: forțe

Versiunea engleză

Proiectarea structurală a conductelor îngropate sub diferite condiții de încărcare —

Partea 1: Cerințe generale

Acest standard european a fost aprobat de CEN pe 1997-06-29. Membrii CEN au obligația de a se
conforma Regulilor Interne CEN/CENELEC care stipulează condițiile pentru acordarea acestui
standard european a statutului de standard național fără nicio modificare.
Listele actualizate și referințele bibliografice referitoare la astfel de standarde naționale pot fi
obținute la cerere de la Secretariatul Central sau de la orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
orice altă limbă poate fi făcută sub traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN în propria
limbă și sesizat Secretariatul Central că are același statut ca și versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naționale de standardizare ale Austriei, Belgiei, Republica Cehia,
Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie.

CEN

Comitetul European pentru Standardizare

Secretariatul Central: strada Stassart 36, B- 1050 Brussel

© 1997 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă și prin orice mijloc sunt rezervate la nivel
mondial pentru membrii naționali CEN.
Ref. Nr. EN 1295-1: 1997 E
Pagina 2
EN 1295-1:1997

Cuvânt înainte
Acestui standard european i se va da statut de
standard național, fie prin publicare a unui text
identic sau prin aprobare la cel mai târziu ianuarie
1998, iar standardele conflictuale naționale vor fi
retrase cel mai târziu în ianuarie 1998.
În conformitate cu CEN/CENELEC Regulamente
interne, organizațiile naționale de standardizare ale
următoarelor țări sunt obligate să implementeze
acest standard european: Austria, Belgia, Republica
Cehia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania,
Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și
Regatul Unit.
Acest standard este destinat utilizării împreună cu
seria de standarde de produs acoperind conductele
din diferite materiale pentru industria apei.
Acest standard cuprinde două părți:
- Partea 1: Cerințe generale, care se ocupă de
cerințele pentru proiectarea structurală a conductelor
și oferă principiile de bază ale metodelor de
proiectare stabilite la nivel național;
- Partea 2: Rezumatul metodelor de proiectare
stabilite la nivel național, dând o prezentare
generală a acestor metode ca preparate de diferite
țări unde ele sunt în folosință.
Acest standard european a fost preparat de Comitetul
Tehnic CEN/TC 165, ingineria apei reziduale,
Secretariat care este ținut de DIN.

Conținut
0 Introducere 5
1 Scop 5
2 Referințe normative 5
3 Definiții 5
3.1 Termenii de instalare 5
3.2 Termeni de proiectare 6
4 Cerințe 6
5 Baza procedurilor de proiectare 7
5.1 General 7
5.2 Încărcările externe 7
5.3 Stări limită 7
5.4 Efecte longitudinale 7
6 Considerații suplimentare pentru conducte sub presiune 7
6.1 General 7
6.2 Tensiuni și deformații rezultate din încărcări simultane 8
6.3 Efectul presiunii pe deformație 8
6.4 Flambajul țevilor sub presiune 8
6.5 Împingeri și tensiuni longitudinal 8
7 Influența procedurilor de construcție 8
7.1 General 8
7.2 Proceduri de realizare a șanțului 8
7.3 Așezarea țevii 9
7.4 Proceduri de umplere 9
8 Filozofii de proiectare și factorul de siguranță 9
Anexe
A (informativ) Definiția țevii conform comportamentului transversal 10
B (informativ) Metode de proiectare stabilite la nivel național 10
B.1 Identificarea metodei și adresei unde ele sunt valabile 10
B.1.1 Austria 10
B.1.2 Belgia 10
B.1.3 Danemarca 10
B.1.4 Finlanda 10
B.1.5 Franța 10
B.1.6 Germania 10
B.1.7 Olanda 11
B.1.8 Norvegia 11
B.1.9 Spania 11
B.1.10 Suedia 11
B.1.11 Elveția 11
B.1.12 Marea Britanie 11
B.2. Descrierea metodelor 12
B.2.1 Austria 12
B.2.2 Belgia 13
B.2.3 Danemarca 14
B.2.4 Finlanda 15
B.2.5 Franța 15
B.2.6 Germania 16
B.2.7. Olanda 17
B.2.8 Norvegia 17
B.2.9 Spania 17
B.2.10 Suedia 18
B.2.11 Elveția 18
B.2.12 Marea Britanie 19

0 Introducere
Proiectarea structurală a țevilor îngropate
constituie domeniu larg și complex al ingineriei,
care a fost subiect de studii intensive și cercetare în
mule țări într-o perioadă de mulți ani.
În timp ce multe caracteristici comune există între
metodele de proiectare care au fost dezvoltate și
stabilite în diferite țări membre ale CEN
(Comitetul European de Standardizare), există, de
asemenea, diferențe reflectând chestiuni precum
variații geologice și climatice și practicile de
instalare și lucru diferite.
O abordare în două etape a fost adoptată pentru
dezvoltarea acestui Standard European în vederea
reglementării acestor diferențe și a timpului cerut
pentru dezvoltarea unei metode comune de
proiectare care ar reflecta pe de-a-ntregul
considerentele variate identificate în metodele
particulare naționale.
În concordanță cu această abordare în două etape,
grupul comun de lucru, la prima întâlnire a rezolvat
”primul ghid pentru a produce EN bazat pe
aplicații ale metodelor stabilite național pentru
proiectarea structurală a țevilor îngropate sub
diferite condiții de încărcare”, în timp ce s-a
muncit către o metodă comună de proiectare
structurală. Acest standard reprezintă
implementarea primei părți a acestei rezoluții.
1 Scop
Acest standard specifică cerințele pentru
proiectarea structurală a conductelor de alimentare
cu apă, scurgere și canalizare și alte conducte
industriale de apă, la presiune de operare
atmosferică, mai mare sau mai mică.
În plus, acest standard oferă îndrumări cu privire la
aplicarea metodelor stabilite la nivel național
declarate și folosite de țările membre ale CEN la
momentul elaborării acestui standard.
Această îndrumare este o sursă importantă de
expertiză în proiectare, dar nu poate include
Pagina 3
EN 1295-1:1997
toate cazurile speciale posibile, în care pot fi
aplicate extinderile sau restricțiile metodelor de
proiectare de bază.
În timp ce în practică se precizează detaliile
tipurilor de sol și condițiilor de instalare, acestea
nu sunt întotdeauna valabile în etapa de proiectare,
alegerea presupunerilor de proiectare este lăsată la
raționamentul inginerului. În această conexiune,
ghidul poate doar să furnizeze indicații generale și
sfat.
Această parte a standardului specifică cerințele
pentru proiectarea structurală și indică referințele
și principiile de bază ale metodelor stabilite la nivel
național de proiectare (a se vedea anexele A și B).
2. Referințe normative
Standardul European încorporează, prin referințele
datate sau nedatate, prevederi de la alte publicații.
Aceste referințe normative sunt citate în locurile
potrivite din text și publicațiile sunt enumerate în
continuare. Pentru referințele datate,
amendamentele sau revizuirile ulterioare ale
oricăreia dintre publicații se aplică acestui Standard
European numai atunci când sunt încorporate în el
cu amendamentul sau revizuirea. Pentru referințele
nedatate, se aplică cea mai recentă ediție a
publicației la care se face referință.
prEN 1610 Construcția conductelor pentru scurgeri
și canalizări.
3 Definiții
Pentru scopurile acestui standard se aplică
următoarele definiții (a se vedea, de asemenea,
Anexa A).
3.1 Termenii de instalare
Termenii de instalare sunt dați în figura 1. Aceiași
termeni se aplică pentru instalații de terasamente și
pentru șanțuri cu pereți înclinați.
Pagina 4
EN 1295-1:1997
NOTĂ. Termenii din figura 1 sunt aceiași ca în prEN 1610.
Figura 1. Instalarea în șanțuri
3.1.1 compactare
Densificare intenționată a solului în timpul
procesului de construcție.
3.1.2 consolidare
Densificare dependentă de timp a solului prin alte
procese decât cele aplicate intenționat în timpul
construcției.
3.1.3 înglobare, încorporare
Aranjament și tipuri de materiale din jurul unei
conducte îngropate care contribuie la performanța
sa structurală.
3.2 Termeni de proiectare
3.2.1 factor de rezemare
Raport al încărcării maxime de proiectare pentru
țeavă, când este instalată cu un terasament specific,
pe sarcina de testare care produce același moment
de încovoiere maxim.
3.2.2 presiune de proiectare (DP)
Presiunea internă de operare maximă a sistemului
sau a zonei de presiune fixată de proiectant având
în vedere evoluțiile viitoare, dar excluzând
supratensiunea.
3.2.3 capacitatea portantă
Sarcină pe unitatea de lungime pe care o poate
suporta o anumită combinație de țeavă și înglobare
fără a depăși o starea limită.
3.2.4 presiune de proiectare maximă (MDP)
Presiunea internă de operare maximă a sistemului
sau a zonei de presiune fixată de proiectant având
în vedere evoluțiile viitoare, dar incluzând
supratensiunea, unde:
- MDP este desemnată MDPa când există o
permisiune (toleranță) fixată pentru
supratensiune;
- MDP este proiectată MDPc când
supratensiunea este calculată.
1 suprafața
2 partea de jos a șoselei sau căii ferate, dacă există
3 pereții șanțului
4 rambleu principal (3.6)
5 rambleu inițial (3.5)
6 umplutură laterală (3.12)
7 reazem superior
8 reazem inferior
9 partea de jos a șanțului
10 adâncimea de acoperire (3.3)
11 adâncimea reazemului (3.1)
12 adâncimea terasamentului (3.4)
13 adâncimea șanțului (3.13)
a adâncimea reazemului inferior
b adâncimea reazemului superior
c adâncimea rambleului inițial
3.2.5 Efectul Silo
Efectul prin care presiunea laterală a pământului în
rambleul șanțului determină frecarea peretelui
șanțului să suporte o parte din greutatea umpluturii.
3.2.6 Interacțiunea sol-structură
Proces prin care deformarea solului și/sau țevii
cauzată de presiunea de contact și reacție dintre o
țeavă și solul înconjurător distribuie presiunea
pentru a atinge echilibrul.
3.2.7 Presiunea de testare a sistemului (STP)
Presiune hidrostatică aplicată unei conducte nou
așezate pentru a asigura integritatea și etanșeitatea
acesteia.
4. Cerințe
4.1 Toate conductele ar trebui proiectate astfel
încât să reziste diferitelor sarcini la care se așteaptă
a fi supuse în timpul construcției și exploatării fără
a prejudicia funcția lor și mediul înconjurător.
4.2 Viitorul proprietar al conductei este liber să
specifice metoda adecvată de proiectare care
urmează să fie adoptată.
4.3 Proiectantul a trebui să determine dacă sau nu
conducta vine cu scopul ca metodele să acopere
acest standard.
4.4 Proiectul adoptat ar trebui să fie astfel încât
construcția să poată fi realizată în siguranță și să
asigure, de asemenea, că ipotezele de proiectare cu
privire la influența procedurilor de construcție și
caracteristicile solului vor fi satisfăcute.
4.5 Conform celorlalte cerințe ale clauzei 4,
proiectarea ar trebui să fie realizată folosind în
întregime una dintre metodele din anexa B a
acestui standard.
4.6 Metodele de proiectare, conform anexei B,
când se prezintă sub formă de tabele, diagrame sau
programe de calculator, vor fi considerate
echivalente cu un calcul complet, cu condiția ca

orice simplificare să nu reducă nivelul de siguranță
care ar putea fi obținut printr-o proiectare integrală.
Ieșirile din programele computerizate trebuie să
poată fi verificate.
4.7 În cazul în care se utilizează o altă metodă de
proiectare decât cele din anexa B, proiectantul
trebuie să se asigure că metoda constituie un sistem
coerent și asigură nivelul de siguranță.
4.8 Se ține cont de consecințele probabile ale
cedării conductei în stabilirea nivelului de
siguranță acceptabil.
4.9 Valorile adoptate pentru toate variabilele,
incluzând factorul de siguranță, trebuie să fie în
conformitate cu metoda folosită.
5. Baza procedurilor de proiectare
5.1 General
Deși există diferențe între unele dintre procedurile
noționale de proiectare stabilite, nu există diferențe
în legătură cu baza fundamentală de proiectare care
este sistemul interactiv constând din țeavă și solul
înconjurător.
Sarcinile externe care trebuie luate în considerare
trebuie să includă pe cea datorată rambleului, pe
cea datorată celei mai severe supratensiuni de
suprafață sau încărcare din trafic care ar putea să
apară și toate celelalte datorate altor cauze, precum
greutatea proprie a țevii și greutatea apei,
producând o încărcare de valoare semnificativă.
Proiectarea conductei și înglobarea acesteia trebuie
să asigure un nivel adecvat de siguranță împotriva
depășirii stării limită corespunzătoare.
5.2 Încărcările externe
Trebuie să se țină cont de efectul rigidității țevii și
al rigidității solului înconjurător.
După caz, se va ține cont de efectele construcției
șanțului, de apele subterane și de influențe
dependente de timp. Proiectarea ar trebui să țină
cont, oricum, de efectele posibile asupra condițiilor
șanțului a oricăror lucrări ulterioare sunt
planificate.
Presiunea efectivă datorată umpluturii și orice
sarcini distribuite pe suprafață trebuie calculate pe
baza principiilor interacțiunii sol-structură.
Presiunea exercitată pe conductă printr-o
supratensiune de suprafață concentrată, precum
roțile vehiculelor, trebuie calculate în conformitate
cu o metodă bazată pe Boussinesq și ținând cont de
impact.
5.3 Stări limită
Starea limită ultimă pentru toate tipurile de țevi
este atinsă când țeava încetează să se comporte în
modul prevăzut în proiectarea structurală.
Pagina 5
EN 1295-1:1997
Stările limită de funcționare pot fi dictate prin orice
efecte asupra performanței sau durabilității
conductelor (de exemplu scurgere, deformare sau
fisură dincolo de limitele admise).
În plus, se pot aplica stări limită de funcționare
suplimentare pentru anumite materiale de țeavă și
se va face referire la standardele relevante.
Proiectarea conductei trebuie să asigure că aceste
stări limită de mai sus nu sunt atinse. Aceasta va
include luare în considerare a unuia sau mai
multora dintre următorii factori:
- deformație, tensiune, moment de încovoiere
și forță normală sau capacitatea portantă, în
direcție inelară sau longitudinală, după caz;
- instabilitate (flambaj);
- deformare inelară;
- etanșeitate.
În cazul în care vor exista sarcini fluctuante
de intensitate și frecvență semnificative, ar trebui
să se acorde o atenție adecvată efectelor lor
cumulative.
5.4 Efecte longitudinale
Efectele longitudinale includ momente de
încovoiere, forțe tăietoare și de tracțiune rezultând,
de exemplu, din așezarea neuniformă sau mișcări
termice și, în cazul conductelor sub presiune (vezi
6.5), din contracția și împingerea lui Poisson la
schimbare direcției sau secțiunii transversale.
Aceste efecte pot fi suportate de o deformare
unghiulară și/sau rezistența la forfecare a
îmbinărilor flexibile și prin rezistența la încovoiere
a țevilor, ale căror limite de funcționare ar trebui
să fie obținute din diferite standarde de produs.
Proiectantul trebuie să verifice că aceste prevederi,
împreună cu proiectul umplerii, sunt suficiente
pentru proiect și, unde necesită, să specifice măsuri
suplimentare adecvate.
6. Considerații suplimentare pentru conducte
sub presiune
6.1 General
Conductele care funcționează la presiuni interioare
peste sau sub presiunea atmosferică sunt supuse
unor sarcini peste cele la presiune atmosferică.
Aplicarea presiunii interioare nu numai că
introduce tensiuni și deformări suplimentare în
direcția circumferențială, dar poate modifica, de
asemenea, și deformarea țevilor rigide și semi-
rigide.
Suplimentar, conductele sub presiune, conținând
schimbări de direcție sau alte discontinuități,
trebuie să fie proiectate pentru solicitări
longitudinale de întindere sau împingere la
discontinuități.
Pagina 6
EN 1295-1:1997
Se va acorda o atenție specială conductelor care
vor fi supuse unor suprapresiuni tranzitorii.
Ambele presiuni tranzitorii pozitive sau negative
trebuie considerate, dar aceasta nu poate fi
corespunzătoare pentru că acestea trebuie luate în
combinație cu sarcina de supraîncărcare a
vehiculelor.
Proiectarea trebuie să ia în calcul presiunea de
proiectare, presiunea maximă de proiectare și
presiunea de testare a sistemului (vezi 3.2).
6.2 Tensiuni și deformații rezultate din
încărcări simultane
Presiuni interne peste sau sub cea atmosferică
produc tensiuni și deformații circumferențiale care
acționează simultan cu tensiunile și deformațiile de
îndoire datorate sarcinilor exterioare.
Cazurile de proiectare considerate ca depinzând de
materialul țevii și/sau tipul și respectiv intensitatea
încărcării, pot fi unul sau mai multe dintre
următoarele:
- tensiuni circumferențiale rezultate din
încărcări combinate;
- deformații circumferențiale rezultate din
încărcări combinate;
- analiza separată a tensiunilor sau
deformațiilor circumferențiale.
Când este cazul, cazuri similare trebuie considerate
pentru direcție longitudinală.
Notă. Dacă secțiunea transeversală a țevii este într-adevăr
circulară, tensiunile și deformațiile circumferențiale datorate
presiunii interioare vor fi întinderi sau compresiuni pure, dar
dacă secțiunea transversală nu este circulară sau a fost
deformată vor exista tensiuni și deformații de îndoire datorate
presiunii interioare.
6.3 Efectul presiunii pe deformație
Când este aplicată presiune interioară pozitivă pe o
țeavă nu tocmai circulară, ea tinde să rotunjească
țeava deformată, să reducă deformațiile
necirculare.
Procesul de re-rotunjire trebuie să aibă efect
benefic de reducere a tensiunilor și deformațiilor
de îndoire în peretele țevii. Extinderea cu care se
reduce deformarea țevii depinde de proprietățile
țevii și de alți diferiți factori, precum raportul
presiunii interne pe presiunea externă și cantitatea
de consolidare a solului care a avut loc în jurul
țevii. Prin urmare, este probabil ca efectele
benefice ale re-rotunjirii să fie mari dacă presiunea
este aplicată curând după încorporare și mici dacă
există o îndelungă așezare fără prima presurizare.
Deși, aplicarea presiunii interioare pozitive va
produce întotdeauna un anumit grad de re-
rotunjire, intensitatea este dificil de prezis. De
asemenea, deși ovalizarea țevii beneficiază de
presiunea interioară,
tensiunile și deformațiile pot să nu beneficieze în
aceeași măsură (când forma deformată nu este
eliptică).
6.4 Flambajul țevilor sub presiune
Presiunea interioară pozitivă sprijină țevile care nu
sunt rigide să reziste oricărei tendințe de flambare,
dar din moment ce nu poate exista niciodată o
confirmare completă că presiunea nu poate fi
îndepărtată la un moment dat pe durata de viață a
conductei, este normal să se proiecteze conductele
să reziste flambajului fără sprijin.
Conductele supuse la tranzitorii hidraulice pot
experimenta presiuni sub-atmosferice și, deși de
obicei sunt de foarte scurtă durată, tind să crească
tendința de a se flamba.
Se ține seama în mod corespunzător de această
posibilitate în cazul proiectării unor astfel de
conducte și este de preferat să se bazeze pe o
estimare conservatoare a presiunii sub-atmosferice.
La calcularea stabilității, presiunea sub-atmosferică
se adăugă presiunii externe cauzate de încărcarea
susținută.
6.5 Împingeri și tensiuni longitudinale
Un alt efect al aplicării presiunii interne este
generarea de împingeri în coturi și alte
discontinuități.
În funcție de tipul prevederilor realizate pentru
rezistența acestor împingeri, conductele și
fitingurile pot fi supuse unor tensiuni suplimentare
de îndoire longitudinală și/sau de tracțiune, precum
și la mișcări excesive care ar putea provoca
dislocarea îmbinărilor.
7. Influența procedurilor de construcție
7.1 General
Dintre diferiții factori considerați în procesul de
proiectare structurală, câțiva, precum diametrul
țevii și adâncimea de acoperire pot fi considerați
ca fiind în întregime sub controlul proiectantului.
Alți factori, precum metodele adoptate pentru
excavarea șanțului și pentru umplerea în jurul și
deasupra conductei sunt doar sub controlul
proiectantului numai că trebuie specificați în
prealabil și supravegheați în timpul construcției.
7.2 Proceduri de realizare a șanțului
Lățimea șanțului poate influența măsura în care
sarcina de rambleu poate fi redusă prin efectul silo
și acest efect este luat în calcul pentru anumite
aplicații.
Lățimea solului poate influența, de asemenea,
calitatea suportului lateral al solului pe lateralele
conductelor. Acest efect este acoperit diferențiat în
procedurile de proiectare, prin coeficientul de
presiune laterală a pământului, factorul de
rezemare, modulul solului etc.
Panta laturilor șanțului poate da mărimea sarcinii
de rambleu și dacă sunt realizate laturi verticale ale
șanțului, trebuie, de asemenea, luată în considerare
metoda de sprijin.
Dacă suporturile de șanț sunt retrase după
înglobare și/sau umplere, se lasă goluri care
cauzează pierderea solului, reducând calitatea
înglobării sau frecarea prin efectul silo și
favorizează tasarea pe termen lung.
Prezența apei subterane și folosirea unor măsuri
precum scăderea apei subterane până la
îndepărtarea ei în timpul construcției, pot avea
efecte importante. Absența apei subterane ajută la
compactarea umpluturii, dar reîntoarcerea
ulterioară a apei subterane după finalizarea
umplerii poate cauza mișcări ale particulelor de
solul, conducând posibil la creșterea sarcinilor și
reducerea sprijinului pe părțile laterale ale
conductei.
7.3 Așezarea țevii
Dacă prin natura sa pământul de la baza șanțului nu
va putea furniza sprijin adecvat, atunci, pentru
toate tipurile de țevi, grosimea reazemului inferior
trebuie proiectată pentru a asigura un suport
adecvat de-a lungul lungimii conductei.
Când țevile sunt instalate în pământ moale, poate fi
necesară creșterea grosimii reazemului inferior cu
scopul de a preveni tasarea excesivă a conductei.
Sunt acceptate grosimi ale reazemului superior care
să asigure momentul de îndoire în țeavă (calculat
direct sau cu acoperire prin factorul de așezare).
7.4 Proceduri de umplere
În vecinătatea țevii, amplasarea și compactarea
materialului de umplere au o puternică influență
asupra performanței structurale. Ele afectează
distribuția presiunii solului în jurul circumferinței
conductei și prin urmare răspunsul conductei.
Cantitatea de compactare aplicată inițial în timpul
instalării afectează, de asemenea, gradul de tasare
care va avea loc ulterior, ca rezultat al consolidării
naturale sau al consolidării accelerate de trafic. De
obicei, cu cât tasările sunt mai puternice, cu atât
sarcina care va fi transferată pe țeavă va fi mai
mare.
Atunci când solul din jurul țevii este compactat cu
scopul de a îmbunătății calitatea structurală, o parte
din energie este redirecționată în țeavă (ca energie
de deformare) și o parte către solul nativ.
Pagina 7
EN 1295-1:1997
Măsura în care energia totală de compactare este
redirecționată depinde de raportul de rigiditate
țeavă-sol și de tipul de sol nativ.
Prezicerea acestor efecte este dificilă și este și mai
complicată prin sensibilitatea unor soluri la
conținutul de umezeală. Utilizarea solurilor care
sunt ușor de compactat și care au o sensibilitate
scăzută față de conținutul de umiditate, poate, prin
urmare, să reducă foarte mult intensitatea
deformațiilor dezvoltate în conducte ca urmare a
instalării.
8. Filozofii de proiectare și factorul de siguranță
Studiile în domeniu și experimentale ale
conductelor arată variații ale presiunii pământului
și deformării conductelor, tensiunilor și
deformațiilor țevii. Principala cauză a acestor
variații este inevitabila inconsistență a
caracteristicilor solului și practicilor de construcție,
deja descrise în clauza 7 a acestui standard.
Mărimea variației poate fi redusă printr-o bună
supraveghere, măsurare de control și prin folosirea
materialelor de umplere, care sunt ușor de amplasat
și tratat, dar un anumit grad ale variației este
inevitabil.
De asemenea, în practică pot să apară variații ale
caracteristicilor țevii, precum rezistența și
elasticitatea.
Toleranța adecvată pentru aceste variații trebuie să
fie făcută în etapa de proiectare și trebuie să fie în
conformitate cu una dintre următoarele filosofii de
proiectare:
a) Procedura de proiectare are scopul de a prezice
valorile medii ale sarcinilor și trebuie să le
compare cu capacitatea portantă a conductei bazată
pe valorile medii ale rezistenței sau rigidității
conductei (de exemplu, așa cum sunt derivate din
calcul) și pe ipotezele distribuției medii a presiunii
pământului.
b) Procedura de proiectare va viza prezicerea
valorilor maxime posibile ale sarcinilor (fractură
înaltă sau îndoire inferioară) și le va compara cu
estimările capacității portante a conductei bazată pe
îndoirea mai joasă (sau fractură mică) valorile
rezistenței sau rigidității conductei (de exemplu,
așa cum sunt stabilite prin testare) și pe ipotezele
nefavorabile ale distribuției presiunii pământului.
Factorii de siguranță care urmează a fi angajați cu
proiectări prin următoarele filosofii b) vor fi mai
mici decât cei utilizați în a), pentru a obține aceeași
probabilitate de cedare.
Pagina 8
EN 1295-1:1997
Anexa A (informativ)
Definiția conform comportamentului în secțiune
transversală a conductei ca rigidă, semi-rigidă sau
flexibilă se bazează în principal pe considerentul
performanței structurale a secțiunii transversale a
conductei, sub sarcini externe.
Unele metode de proiectare stabilite la nivel
național disting între conducte ”rigide”, ”semi-
rigide” și ”flexibile” pe baza țevii relative și a
rigidității solului înconjurător. Distincția este
deosebit de utilă în evaluarea sarcinii de rambleu
pentru care conducta trebuit proiectată.
În alte metode de proiectare stabilite la nivel
național, distincția dintre flexibil și rigid este
bazată pe tipul de material din care este fabricată
conducta și de modul în care materialul este folosit.
Prin urmare țevile ale căror material se va fractura
la deformații mici ale secțiunii transversale sunt
considerate ca rigide, în timp ce conductele ale
căror secțiuni transversale se pot deforma
substanțial fără fractură sunt considerate ca
flexibile.
Proiectanții ar trebui să ia în calcul ambele
considerații și să recunoască că definiția țevii ca
rigidă sau flexibilă conform unei abordări poate să
nu fie asociată invariabil cu aceiași definiție în altă
abordare. Având selectată procedura de proiectare
care urmează să fie utilizată, proiectanții ar trebui
să folosească metoda de definiție încorporată în
procedură respectivă.
În timp ce materialele pot fi definite ca flexibile
sau rigide conform deformațiilor de cedare, o
conductă fabricată dintr-un material cu deformare
redusă la rupere nu va fi definit neapărat ca rigid.
Materialele care cedează la alungiri reduse, sunt
folosite la țevile cu pereți subțiri, pot produce țevi
foarte flexibile deoarece deformația secțiunii
transversale a țevii corespunzătoare limitei
deformației în peretele țevi este mare. Acest aspect
al materialelor și al performanței țevii este de
obicei tratat prin calcularea deformației țevii
corespunzătoare deformației limită și folosind
aceasta ca bază pentru stabilirea unei limitei
absolute pe deformația admisibilă a țevii.
Anexa B (informativ)
Metode de proiectare stabilite la nivel național
Această anexă include metodele de proiectare
stabilite la nivel național declarate, înscrise și
folosite în țările membre și colectate prin grupul de
lucru comun. Documentele listate în B.1 au fost
înscrise de grupul de lucru comun cu excepția celor
de la B.1.4., B.1.9. și B.1.11.
B.1. Identificarea metodei și adresei unde ele
sunt valabile
B.1.1 Austria
Metodele de proiectare structurală stabilite la nivel
național austriac pentru țevile îngropate sunt date
de Standardele ӦNORM B 5012-1 și 2.
B.1.2 Belgia
Metoda stabilită la nivel național belgian pentru
calculul țevilor de ciment-azbest este dată în ISO
2785 Directive pentru selecția țevilor azbest-
ciment supuse încărcărilor externe cu sau fără
presiune internă, ediția a doua 1981-07-01
(Referința nr. ISO 2785:1986 (E))
B.1.3 Danemarca
Metodele stabilite la nivel național danez pentru
proiectarea țevilor îngropate sunt date în:
- DS 430 Codul Danez de practică pentru
așezarea subterană a conductelor flexibile
din plastic.
- DS 437 Codul Danez de practică pentru
așezarea subterană conductelor rigide din
beton, etc.
B.1.4 Finlanda
Metodele finlandeze sunt date în:
- 1979, Proiectarea furnizării apei și a
conductelor de ape menajere.
- 1990, Specificarea lucrului general pentru
ingineria municipală.
- 1990, Țevile plastice îngropate în pământ și
sub apă.
- 1990, Reguli țevi de beton.
B.1.5 Franța
Metodele stabilite la nivel național francez sunt
date în:
- Titlu general: Cartea cerințelor tehnice
generale aplicabile pentru achiziții publice.
- Fascicolul 70: Lucrări de canalizare.
- A se vedea capitolul III: Reguli de
proiectare și calcul pentru lucrări de
canalizare.
- Fascicolul 71: Furnizare și instalarea
conductelor de apă, accesoriilor și
fitingurilor.
 - A se vedea capitolul II: Cerințe speciale
pentru țevi, accesorii și fitinguri.
- A se vedea capitolul IV: Materiale și
produse de tip netradițional sau nou.
B.1.6 Germania
Metodele stabilite la nivel național german sunt:
- ATV A 161 (Cod standard de practică a
ATV, fișă tehnică A 161 Proiectare
structurală pentru ridicarea cu cric a țevilor)
prima ediție 1990.
- A127 (Codul de practică al A127. Broșură
pentru analiza statică a canalelor și țevilor
de canalizare) ediția a doua 1988.
B.1.7 Olanda
Metoda stabilită la nivel național olandez pentru
proiectarea țevilor din beton este bazată pe
următoarele documente:
- CUR raport nr. 122 (a) Țevi în pământ.
Proiectarea țevilor plane și armate din
beton. CUR, 1985.
- NEN 7126 (b) Țevi din beton ranforsat cu
fibre de oțel și ranforsat, nearmate circular
și țevi nearmate cu o bază. Cerințe și
metode de testare, NNI, primul punct,
septembrie 1991.
- NEN 3218 (b) Sisteme gravitaționale de
scurgeri și canalizare în exteriorul
clădirilor. Instalare și mentenanță. NNI,
primul punct, 1984.
Un sumar al procedurii este dat în: Procedură
de proiectare pentru țevile plane și armate
pentru a fi îngropate, conform CUR raport
nr. 122(a).
B.1.8 Norvegia
Metoda norvegiană pentru țevile din beton se
bazează pe următorul document:
- Proiectarea sarcinilor pe țevi din beton în
construcțiile șoselelor; raport intern nr.
1521
Laborator norvegian de cercetare a șoselelor
Metoda norvegiană pentru proiectarea țevilor
din plastic se bazează pe următorul
document:
- VAV P70 Țevi din plastic îngropate pentru
canalizare gravitațională Stockholm 1992.
B.1.9 Spania
Metodele spaniole pentru țevile sub presiune din
beton pretensionat și din beton ranforsat și de tip
necilindric sunt date în:
- Broșura Institutului Eduardo Torroja pentru
țevi din beton pretensionate și armate.
Metodele spaniole stabilite la nivel național pentru
conductele din plastic (PVC și HDPE) și
ciment-azbest sunt date în:
- UNE 88211 Ghid pentru selectarea țevilor
din ciment azbest supuse sarcinilor externe
cu sau fără presiune internă.
- UNE 53331 Țevi din plastic PVC și HDPE
– Ghid pentru selectarea conductelor
- gravitaționale și sub presiune supuse
sarcinilor exterioare.
Pagina 9
EN 1295-1:1997
B.1.10 Suedia
Metodele suedeze stabilite la nivel național sunt
date în:
VAV P70 Țevi de plastic îngropate pentru
canalizare gravitațională
VAV P43 Conducte îngropate pe sarcini de trafic
VAV P48 Calculul rezistenței conductelor
îngropate din țevi de beton ranforsat
VAV P56 Instrucțiuni pentru controlul calității
țevilor din beton ranforsat
VAV P9 Instrucții pentru conducte nearmate din
beton
B.1.11 Elveția
Metoda elvețiană stabilită la nivel național este
dată în:.
SIA V 190 Sistem de canalizare Ediția 3/1993
Documentația SIA D 01000 Sistem de canalizare 4,
Ediția 25/3/1993.
B.1.12 Marea Britanie
Publicațiile următoare sunt redate ca surse primare
ale informațiilor privind procedurile UK standard:
1) BS 8005: Partea 1 Ghid al unei noi construcții
de canalizare
Publicat de Institutul de Standarde Britanic
Scop: Recomandări ca toată proiectarea de
canalizare să folosească ”metoda sarcinii calculate
bazate pe lucrarea lui Marston, Spangler și alții.
Factorul de rezemare este recomandat pentru
utilizarea în proiectarea țevilor rigide și referințe
ale altor documente sunt furnizate pentru detalii ale
procedurilor de proiectare pentru țevi rigide și
flexibile de canalizare.
2) BS 8301 Construirea scurgerii
Publicat de Institutul de Standardizare Britanic
Scop: Limitarea țevilor de DN 300 și dimensiuni
mai mici. Furnizarea de recomandări de proiectare
simplificate pentru țevi rigide și flexibile în
circumstanțe de instalare normale.
3) Tabele simplificate pe sarcini exterioare pe
conducte îngropate
Publicate de Oficiul Papetărie
Scop: Oferă o procedură simplificată de proiectare
pentru țevi rigide, cu diametrul de la DN 100 la
DN 3000, instalate în condiții de șanț
4) Un ghid pe proiectarea sarcinilor pentru țevi
rigide îngropate
Publicat de Oficiul Papetărie
Scop: Furnizează proceduri detaliate de proiectare
pentru țevi rigide în condiții de șanț sau
terasament. Conducte sub și fără presiune sunt
acoperite.
Pagina 10
EN 1295-1:1997
5) Selectarea manuală a țevilor de material –
Magistrale de apă: Ediția UK
Publicat de Asociația Autorităților de Apă și de
Centru de Cercetare Apă
Scop: Furnizează proceduri detaliate de proiectare
pentru conducte GRP sub și fără presiune și pentru
conducte sub presiune din PVC și polietilenă. Sunt
acoperite șanțurile și terasamentele.
Furnizează îndrumare generală pe proiectarea
conductelor folosind alte materiale și furnizează
referințe altor documente pentru îndrumare pe
proiectarea lor detaliată.
6) Ghid pentru apă industrială pentru proiectarea
structurală a conductelor PVC fără presiune
subterane.
Scop: Furnizează procedură de proiectare detaliată
pentru conducte fără PVC fără presiune pentru
instalare în șanțuri și tranșee.
7) Conducte din fier ductile. Proiectarea
înglobării
Publicat de Stanton și Staveley
Scop: Furnizează procedură detaliată de proiectare
pentru conducte ductile din fier cu sau fără
presiune în instalarea în șanțuri și rambleu,
furnizează procedură de proiectare simplificată
pentru țevi în intervalul DN 80 la DN 1600.
8) Regulile de construire 1985: Scurgere și
evacuarea deșeurilor: Document H aprobat
Scop: Furnizează procedură detaliată de proiectare
pentru conducte fără presiune de DN 150 și
dimensiuni mai mici.
9) Factori de reazem revizuiți pentru scurgeri și
canalizări în argilă sticloasă
(Informație și Notă de îndrumare nr. 04-11-2).
Publicat de Centrul de Cercetare Walter.
Scop: Furnizează îndrumare legată de factorii de
reazem pentru toate țevile rigide la timpul
corespunzător.
10) Directive pentru selecția conductelor de
azbest-ciment supuse sarcinilor externe cu sau
fără interval de presiune (ISO 2785).
Scop: Proceduri detaliate de proiectare a
conductelor de azbest-ciment pentru instalații în
șanțuri și tranșee.
NOTE:
i) O recenzie a factorilor de reazem și a factorilor de
siguranță pentru țevile rigide este în mod curent preluată din
industria apei din Marea Britanie. Amendamente pot fi
introduse din când în când în lumina experienței, cercetării și
dezvoltării.
ii) Documentele enumerate deasupra fac referire la
documente suplimentare certe pentru îndrumare detaliată pe
proiectare și aceste documente suplimentare pot fi ele însăși
privite ca reprezentative pentru metodele stabilite folosite în
Marea Britanie.
iii) Publicate, de asemenea, în Marea Britanie, prin variate
organizații de fabricare a țevilor sunt ghidurile de proiectare
și manuale acoperind aplicarea metodelor de stabilire a
tipurilor specifice de țevi.
Sarcini pe conducte din beton îngropate: Tabele de
proiectare cu sarcini totale în șanț (Asociația Țevii din
Beton).
Tabele de proiectare pentru determinarea construcției de
reazem a conductelor în argilă sticloasă (Asociația de
Dezvoltarea a Țevii Argilă).
B.2. Descrierea metodelor
B.2.1 Austria
B.2.1.1 Aplicare
Metoda austriacă permite calcularea ambelor tipuri
de conducte, cu și fără presiune.
B.2.1.2 Date de bază de intrare
Dincolo de datele geometrice pentru calculul
structural, sunt utilizate datele ce descriu
proprietățile structurale ale țevii precum și ale
solului, care sunt măsurate și controlate prin
tehnicile standard de măsurare.
Cele mai importante date suplimentare pe lângă
datele geometrice sunt tensiunile și deformațiile
finale, modulul de elasticitate și greutatea
specifică ca date de intrare pentru țeavă și greutatea
proprie, modulul de rigiditate ca rezultate ale
testului de consolidare și unghiul de frecare pentru
sol.
Se ia în calcul dependența dintre modulul de
rigiditate al solului și intensitatea tensiunii.
B.2.1.3 Proiectare structurală
Rezemarea țevii și distribuția sarcinii sunt
presupuse a fi constante în direcție longitudinală.
Prin urmare, proiectarea poate fi tratată ca o
problemă bidimensională. Modelul structural al
țevii constă într-un inel circular înglobat în mod
elastic.
B.2.1.4 Încărcarea
Pot fi luate în calcul următoarele cazuri de
încărcare:
- presiunea verticală și orizontală a
pământului;
- presiunea de reacție a reazemului orizontal;
- sarcini din trafic;
- supraîncărcare distribuită static uniform;
- supraîncărcări parțiale;
- greutatea proprie a țevii;
- sarcina apei interioare;
- presiunea internă a țevii sub presiune;
- presiunea apei externe.
Distribuția sarcinii este presupusă a fi uniformă,
exceptând presiunea orizontală de reacție a
înglobării care este presupusă să fie distribuită
parabolic.
Intervalul de distribuție a presiunii orizontale și
verticale poate fi aleasă opțional în corespondență
cu condițiile reale ale înglobării. Distribuția
presiunii orizontale de reacție este propusă de
ӦNORM B 5012 ca corespunzând unui unghi de
1200.
Pentru situațiile practice, forțele sunt descompuse
în componentele lor verticale și orizontale.
B.2.1.5 Tipuri de țevi
Ca o funcție de caracteristicile elastice ale țevii în
relație cu mediul înconjurător, țevile sunt
subdivizate în trei clase de deformație:
- țevi rigide;
- țevi semi-rigide;
- țevi flexibile.
Există trei moduri diferite pentru calcularea acestor
tipuri de țevi.
B.2.1.6 Metodă de calcul
Calculul constă în analiza structurală a inelului
circular înglobat sub încărcarea dată.
Sarcina verticală a pământului pentru țevile
flexibile este prescrisă de greutatea solului, pentru
țevile semi-rigide sau rigide, oricum, această
sarcină poate fi crescută.
Presiunea orizontală de reacție a reazemului țevilor
semi-rigide și flexibile are să fie calculată
prin ajutorul compatibilității deplasărilor orizontale
pe țeavă și sol.
ӦNORM sugerează unghiuri de distribuție certe al
presiunii verticale de reacție care sunt dependente
de tipul de instalare, tipul de așezare și clasa de
deformație împreună cu calculul structural conform
teoriei de ordinul întâi și pentru țevile flexibile sub
condiții certe conform teoriei de ordinul al doilea.
B.2.1.7 Analiza cerută
Analizele cerute conform instalării țevii, grupa de
sol și proprietatea elastică a țevii sunt următoarele:
- analiza de tensiune conform teoriei de
ordinul întâi și al doilea;
- analiza deformației conform teoriei de
ordinul întâi și al doilea;
- analiza stabilității.
Analiza tensiunii pentru țevi sub presiune trebuie
să fie calculată conform teoriei de ordinul întâi
pentru țevi rigide și conform teoriei de ordinul al
doilea în considerare a efectului de re-rotunjire
pentru țevile semi-rigide și flexibile.
B.2.2 Belgia
B.2.2.1 Aplicare
Standardul ISO 2785 acoperă calculul țevilor sub și
fără presiune, atât în condiții de șanț, cât și în
condiții de tranșee.
Pagina 11
EN 1295-1:1997
B.2.2.2 Date de bază de intrare
Metoda de calcul ia în considerare pentru datele
geometrice și parametrii de material ai țevii,
precum modulul de elasticitate, rezistența la
plesnire și rezistența la strivire (tensiunea de
compresiune). Dincolo de aceasta, parametrii
solului precum tipul de sol și gradul de compactare
trebuie să fie cunoscute. Aceasta este dată în
standard pentru patru tipuri de soluri. De
asemenea, condițiile de șanț si de fundație ar trebui
să fie indicate, împreună cu încărcările din trafic și
alte încărcări de suprafață.
B.2.2.3 Proiectare structurală
Înglobarea țevii și distribuția încărcării este
presupusă a fi constantă în direcție longitudinală.
Sistemul structural constă într-un inel circular
elastic înglobat.
B.2.2.4 Încărcarea
Se consideră următoarele cazuri de încărcare:
- o presiune verticală a pământului, luând în calcul
factorul de concentrare a presiunii verticale a
pământului, un coeficient al presiunii laterale a
pământului și distribuția forțelor de reacție
depinzând de rigiditatea sistemului țeavă-sol;
- presiunea laterală a pământului, compusă dintr-o
presiune distribuită uniform rezultând din
presiunea verticală a pământului și reacția laterală
a solului datorată deformației țevii;
- sarcinile verticale suprapuse concentrate şi
distribuite de trafic, ținând cont de structura
drumului;
- sarcina apei interioare.
B.2.2.5 Tipuri de țevi
Țevile de azbest-ciment sunt clasificate printre
țevile semirigide. Prin urmare, ca o funcție a
rigidității țeavă-sol sunt sugerate diferite distribuții
de presiune a solului.
B.2.2.6 Metoda de calcul
Metoda de calcul structural derivă din momentele
de încovoiere maximă a inelului în peretele țevii
îngropate. Se face o distincție între coroană, linia
de arc și inversarea țevii.
În ecuație sunt luate în considerare următoarele:
- presiunea verticală a țevii, compusă din
presiunea pământului și presiunea încărcării
din trafic;
- presiunea laterală a pământului;
- reacția laterală;
- sarcina apei interioare.
Influența fiecăreia dintre aceste presiuni pe
momentul de încovoiere al inelului este
determinată cu ajutorul așa-numiților factori al
momentului de încovoiere al inelului. Aceștia sunt
aleși din tabele
Pagina 12
EN 1295-1:1997
ca funcții ale unghiului de așezare, tipului așezării
și rigidității țeavă-sol.
B.2.2.7 Factorii de siguranță
Sunt determinați trei factori de siguranță ale căror
valori depind de diametru și de aplicația cu sau fără
presiune a țevii.
Factorii de siguranță sunt:
- un factor de siguranță împotriva strivirii,
când se aplică o presiune hidraulică internă
combinată cu un moment de încovoiere a
inelului;
- un factor de siguranță împotriva plesnirii
când este aplicat un moment de încovoiere
pe inel împreună cu o presiune hidraulică
internă;
- un factor de siguranță împotriva strivirii
țevii încărcate extern fără presiune
hidraulică internă.
Analiza tensiunii pentru țevile sub presiune trebuie
calculate conform teoriei de ordinul întâi pentru țevi
rigide și conform teoriei de ordinul al doilea în
considerare cu efectul de re-rotunjire pentru țevi
semi-rigide și flexibile.
B.2.3 Danemarca
B.2.3.1 Sarcini
- Tipuri de sarcini
Sarcini permanente:
- sarcina pământului;
- greutatea proprie a pământului.
Sarcini variabile:
- sarcina uniform distribuită de suprafață;
- sarcina din trafic;
- sarcina din presiunea apei interne și
externe.
- Distribuția încărcării și reacțiile reazemului
Încărcarea verticală este presupusă distribuită
uniform peste o lățime egală cu o lățime externă a
țevii.
Reacția reazemului este presupusă a fi acțiunea
verticală uniform distribuită peste o lățime
depinzând de clasa de așezare pentru țevile
circulare sau lățimea de bază pentru țevi cu o bază.
Reacția reazemului este presupusă să fie uniform
distribuită în direcția longitudinală a țevii. Dacă
lungimea țevii este mare în relație cu diametrul ei,
datorită considerării ar trebui dat ca validare a
acestei presupuneri.
- Determinarea sarcinilor
Sarcinile permanente și variabile sunt determinate
precum urmează.
- Sarcina pământului
Sarcina verticală caracteristică pe țeavă este:
[kN/m2]
unde λ este coeficientul de împingere a pământului,
γ este greutatea specifică a umpluturii (kN/m 3) și hd
este înălțimea de acoperire a pământului (m) cu
efect de reducere a presiunii laterale inclus în λ.
Standardul dă valori pentru λ depinzând de
condițiile de instalare (e.g. λ = 1,6 pentru clasa de
așezare normală și γ = 21 kN/m3) care poate fi
folosită într-adevăr ca o examinare apropiată în
conformitate cu Marston.
- Greutatea proprie a țevii
Efectul de încărcare a greutății proprii a țevii
trebuie inclus, fie ca o reducere a capacității
portante a țevii sau ca o a adăugare echivalentă
a sarcinii verticale.
- Sarcina de suprafață uniform distribuită
Acțiunea pe țeavă este [kN/m2]
din sarcina caracteristică de suprafață uniform
distribuită q [kN/m2].
- Sarcinile din trafic
Acțiunea din sarcina pe roți este determinată în
conformitate cu teoria lui Boussinesq.
Pentru șosele, se presupune un grup de sarcină
pe trei osii în care fiecare osie constă în sarcina
a două roți de 65 kN pentru normal și 100 kN
pentru trafic greu. Aceste sarcini includ un
factor de impact care este independent de
acoperirea pământului.
- Sarcina din presiunea internă sau externă a apei
 Efectul pe țeavă datorat stării pline de apă
trebuie să fie inclus în mod normal ca o
reducere a capacității portante a țevii sau ca o
adăugarea echivalentă la sarcina verticală.
B.2.3.2 Siguranța
Siguranța trebuie evaluată în conformitate cu
metoda coeficientului parțial. Capacitatea portantă
a țevii poate să fie determinată aritmetic sau printr-
o combinație de calcul și testare.
Ambele stări limită, de exploatare și ultimă, trebuie
considerate în analiza de siguranță.
B.2.3.3. Factorul parțial de siguranță
- Sarcini de proiectare
Sarcina de proiectare este determinată ca o
sumă de sarcina permanentă caracteristică și
sarcina variabilă caracteristică, ambele
multiplicate printr-un factor parțial de siguranță
reală γf.
Pentru starea limită de exploatare γf este 1,0
pentru ambele tipuri de sarcini și pentru starea
limită ultimă γf este 1,0 pentru sarcina
permanentă și 1,3 pentru sarcina variabilă.
- Parametrii de proiectare ai materialului
Valoarea de proiectare a capacității portante a
țevii este determinată ca o valoare caracteristică
împărțită printr-un factor parțial de siguranță
reală γm.
γm este de la 1,3 la 1,5 depinzând de controlul
producției fabricii, când se realizează estimarea
capacității portante pe baza testărilor la scară
largă.
Pentru țevile armate care sunt analizate
structural numai pe baza calculării, factorul
parțial de siguranță pentru armare, respectiv
beton, trebuie fixat conform standardului
pentru proiectarea structurilor din beton.
B.2.3.4. Calculele
Este dovedit că proiectarea capacității portante a
unei țevi este mai mare decât proiectarea efectului
acțiunilor considerate.
- Determinarea efectelor acțiunilor
Pentru determinarea forțelor interne cu
perspectiva evaluării stării limită de exploatare,
teoria elasticității trebuie folosită cu
aproximații acceptate în mod obișnuit.
Pentru determinarea forțelor interne cu
perspectiva evaluării stării limită, în cazul
țevilor nearmate se aplică teoria elasticității, iar
în cazul țevilor armate se aplică atât teoria
elasticității cât și teoria plasticității.
- Determinarea capacității portante
Pentru țevile nearmate, capacitatea portantă
este determinată printr-un calcul pe baza
condițiilor de așezare reale și rezistența de
proiectare declarată bazată pe testul sarcinii la
strivire (la compresiune, la aplatizare). Pentru
țevile armate, capacitatea portantă trebuie să fie
determinată pe baza testelor sau calculelor.
Dacă sunt aplicate calculele trebuie aplicate
regulile standardului pentru structurile din
beton.
- Determinarea adâncimilor de așezare
Pentru o țeavă, adâncimile de așezare maximă
și minimă posibil acceptate trebuie determinate
printr-o estimare a sarcinii în așa fel că
sarcinile de proiectare reale (existente, curente)
sunt egale cu capacitatea portantă proiectată a
țevii.
B.2.4 Finlanda
Textul nu este valabil.
B.2.5 Franța
Metoda de proiectare structurală franceză pentru
țevile îngropate, enumeră, în primul rând,
parametrii relevanți:
- caracteristicile țevii;
- datele geotehnice pe solul înconjurător;
- condițiile de instalare: materialele de
încorporare sau umplere, gradul de compactare,
Pagina 13
EN 1295-1:1997
- influența masei de apă, canalul suport din
perete al șanțului.
În pasul al doilea, după evaluarea pe criteriului
rigidității a țevii îngropate, sunt definite sarcinile
ce acționează pe țeavă: sarcinile pământului
(verticală și orizontală), sarcinile de suprafață,
presiunea hidraulică (externă și internă) etc. Pentru
o țeavă flexibilă, teoria Marston este folosită cu cea
mai scăzută valoare limită corespunzătoare a
greutății de sol de deasupra. Se folosește teoria lui
Boussinesq,
modificată de Froelich, pentru sarcinile de
suprafață concentrate.
În al treilea pas, deformarea, momentele de
încovoiere, forțele normale și deformațiile sunt
calculate printr-un model care poate fi aplicat, într-
un mod consistent, de la țevile rigide la țevile
flexibile. Acest model este bazat pe un înveliș
cilindric plasat într-un mediu elastic, care
reprezintă solul înconjurător, el însuși modelat
printr-un număr infinit de arcuri elastice normale
pe peretele țevii.
Rezultatele sunt calculate prin teoria de ordinul al
doilea. Aceasta înseamnă că ecuațiile de echilibru
sunt scrise pentru poziția deplasată (și nu pentru
poziția inițială). Aceasta este important pentru
țevile flexibile. Efectele de amplificare datorate
presiunii hidrostatice externe sau presiunii
principale compresive (numite, de asemenea,
componente sferice ale tensorului inițial al solului)
sunt luate în calcul. Forma ecuației de ovalizare
este similară celei lui Spangler, dar cu un termen
secund adăugat. În plus, abordarea ordinului al
doilea arată că un rezultat non-liniar crește cu
presiunea, asimptotic când presiunea de flambaj
este atinsă. Acesta permite prezicerea deformațiilor
asociate cu forme deformate neeliptice (e.g. trei
unde sau efectele de pătratic).
În cazul țevilor sub presiune, presiunea interioară
în acest model conduce către o creștere a rigidității
sistemului, în schimb o descreștere ca în cazul
presiunii externe.
Trei tipuri de verificări sunt realizate:
1) împotriva instabilității datorate flambajului;
2) starea limită ultimă împotriva cedării;
3) stare limită de funcționare pentru
durabilitatea de-a lungul duratei de viață
preconizată.
Proiectarea duratei de viață este de cel puțin 50 de
ani.
Stările limită considerate sunt în conformitate cu
principiile generale a Eurocode I: prin urmare,
pentru un nivel de siguranță dat, toate materialele
sunt tratate egal.
Mai mult, pentru țevile sub presiune, Fasciculul 71
dă bazele pentru proiectarea țevilor sub presiune:
fie
Pagina 14
EN 1295-1:1997
se referă la standardele unde ele există sau sunt
oferite datele pentru proiectarea acelor țevi unde
proiectarea nu este acoperită în standarde sau
reglementări.
B.2.6 Germania
Metoda de calcul dată în ATV-A 127 standard al
Asociației de inginerie a apelor uzate (ATV), Ghid
pentru proiectarea structurală a conductelor de
canalizare și scurgere, aplicat pentru calculul
structural al țevilor îngropate ale tuturor
materialelor standardizate de țevi.
Metoda de calcul pot fi folosite pentru țevile rigide
și flexibile cu diferite rigidități de țeavă și condiții
de instalare cu o tranziție netedă de la șanț la
înglobare (rambleu), în care încărcarea țevilor este
dependentă de proprietățile deformării țevii și
solului și influența lor reciprocă.
Spectrul existenței solurilor și modulului lor de
deformare este cel mai reprezentat prin patru tipuri
de sol, caracterizat prin diferite unghiuri de
unghiuri sau grade de compactare. Soluțiile pentru
influența sarcinii de trafic din șosea, cale ferată sau
aerian sunt date, incluzând efectul fluctuării
sarcinilor.
Proprietățile de material ale țevii sunt determinate
prin standardele DIN corespunzătoare.
Sunt considerate diferitele metode de instalare pe
latură, forma șanțului, instalarea și condițiile de
umplere cu pământ depind de folie de șanț sau
înglobare, compactarea solului și influența apei
subterane.
Concentrarea sarcinii deasupra țevi este calculată
prin mijloace ale teoriei grinzii rezistente la
forfecare, depinzând de tipul solului și deformația
țevii cauzată de reacția înglobării.
Sunt necesare considerații adiționale pentru
condiții extreme, de exemplu acoperiri de pământ
foarte înalte sau laturi înclinate sau condiții
speciale, de exemplu conductă sprijinită pe
grămezi (mormane) sau presiuni interne mari.
Soluțiile sunt obținute pentru distribuția presiunii
solului pe țevi rigide sau flexibile din care sunt
calculate momentele de încovoiere, forțele axiale,
deformațiile țevii, deformațiile și tensiunile. Toți
parametrii necesari pentru aceasta sunt dați în
tabele și diagrame.
Analiza și verificarea lor sunt făcute prin
calcularea capacității portante, tensiunilor,
deformațiilor (forțe) și deformațiilor (schimbări de
formă).
Verificările adiționale sunt făcute pentru rezistența
la oboseală sub încărcările din trafic și pentru
ovalizare.
Factorii de siguranță globală ai oboselii pentru
probabilități definite cu certitudine sunt asociați cu
modelul de calcul cu ipoteze probabilistice pentru
influența împrăștierii fiecărui factor important de
influență rezultând din sol, condiții de instalare și
proprietăți de rezistență ale țevii.
Standardul A161 este valabil pentru proiectarea
țevilor de cric ATV.
B.2.7 Olanda
Metoda olandeză de proiectare structurală pentru
conductele de beton îngropate enumeră mai întâi
parametrii relevanți:
- caracteristicile conductei;
- datele geotehnice al solului înconjurător;
- condițiile de instalare: materialele de
înglobare și umplutura, gradul de compactare,
condițiile de apă subterane, retragerea
suportului peretelui șanțului.
Într-o a doua etapă, sunt definite încărcările ce
acționează pe conducta îngropată: sarcinile
pământului (vertical și orizontal), încărcările de
suprafață, încărcarea din trafic, greutate proprie a
țevii, sarcina internă datorată greutății apei,
presiunea hidraulică (externă și internă) și
diferențele de temperatură. Încărcările pământului
sunt calculate printr-un model care poate fi aplicat
într-un mod continuu de la țevile rigide până la
cele flexibile. Acest model este bazat pe teoriile
publicate de G. Leonhardt.
Pentru încărcările pământului regulile din raportul
CUR numărul 122 corespund cu cele din ATV-
standardul A 127.
Diferiți factori de concentrare sunt folosiți pentru
încărcările de suprafață și ale pământului. Pentru
încărcările concentrate datorate traficului este
folosită teoria Boussinesq's dar modificată printr-
un factor specific de concentrare ce ia în calcul
rigiditatea țevii în raport cu solul înconjurător.
Sarcina din trafic pe conductă este mediată în
continuare conform teoriei lui Braunstorfinger.
Într-o a treia etapă, momentele încovoietoare,
forțele normale și tensiunile sunt calculate după
regulile mecanicii.
Sunt date următoarele criterii de evaluare.
- Pentru țevile nearmate:
Starea limită ultimă. Rezistența la încovoiere
este determinată din încercările de sarcină de
strivire. Un factor de reducere de 0,9 este
folosit pentru a lua în calcul câteva sarcini
naturale posibile pe termen lung.
În raportul CUR numărul 122 sunt dați factori de
sarcină parțială și parametrii de material.
- Pentru țevile armate:
Proiectarea este bazată pe calcule folosind
datele de bază precum calitatea betonului,
calitatea oțelului și procentul de armare. Sunt
folosite o stare limită de funcționare (lățimea
fisurii permise) și criteriul celor trei cedări.
Criteriile de cedare sunt date pentru îndoire,
forfecare (tensiune diagonală) și tensiune
radială.
În raportul CUR numărul 122 sunt dați factori
de sarcină parțială și parametrii de material.
B.2.8 Norvegia
B.2.8.1 Proiectarea țevilor rigide în conformitate
cu rapoartele interne 1521 și 1554
B.2.8.1.1 Încărcarea pământului
Încărcarea pământului este calculată din:
[kN/m]
unde:
C – coeficientul încărcării pământului;
γ – greutatea specifică a umpluturii [kN/m3];
D – diametrul exterior al țevii [m].
Calculul coeficientului C al încărcării pământului
se bazează pe o teorie dezvoltată de Vaslestad
bazată pe mecanica clasică a solului.
Acesta este un concept mai teoretic decât teoria lui
Marston, dar produce rezultate similare. Este
aplicată teoria înglobării și este luată în calcul
presiunea laterală a pământului.
B.2.8.1.2 Încărcarea din trafic
Proiectarea încărcării din trafic este bazată pe o
încărcare pe axă de 2 x 130 kN care include un
factor de impact dinamic.
Sarcinile roților sunt presupuse că acționează pe o
suprafață 0,2×0,6 m și distribuția presiunii este
calculată în conformitate cu teoria lui Boussinesq.
B.2.8.2 Proiectarea conductelor îngropate din
plastic conform VAV P 70 (standard suedez)
Vezi B.2.10.1.
B.2.9 Spania
B.2.9.1 Conducte din beton
Metoda de proiectare structurală spaniolă pentru
calculul conductelor sub presiune din beton
pretensionate și armate consideră teoria lui
Marston pentru a evalua acțiunile solului pe
conductă.
Metoda teoretică pentru calculul conductei este
conform cu cartea lui Turazza pe conducte din
beton de diametre mari pretensionate și armate.
Se consideră că datele de intrare de bază includ
caracteristicile geometrice, caracteristicile
betonului și oțelului, tipul de sol, adâncimea și
suprasarcinile, factorii de presiune sau siguranță.
B.2.9.2 Conducte din azbest-ciment
Pagina 15
EN 1295-1:1997
Pentru conducte din azbest-ciment, UNE 88211 se
bazează pe ISO 2785 cu câteva modificări care
cresc siguranța metodei:
- a fost redusă distanța dintre axe pentru
vehiculele standard;
- este întotdeauna ignorată presiunea de
reacție laterală a solului datorată
deformației conductei;
- a fost crescut factorul de siguranță minim
recomandat pentru conductele fără presiune
de la 1,5 la 1,6.
Scopul
UNE 88211 acoperă calculul conductelor din
azbest-ciment sub presiune și fără presiune în
condiții de șanț și înglobare.
Date de intrare de bază
Metoda de calcul ia în considerare datele
geometrice și parametrii mecanici pentru țevi
precum modulul de elasticitate, presiunea de
cedare și încărcarea de strivire. Dincolo de acestea,
parametrii solului precum tipul solului și gradul de
compactare trebuie cunoscuți. De asemenea,
trebuie luate în calcul dimensiunile șanțului și
condițiile de așezare, împreună cu încărcările din
trafic și de suprafață.
Proiectare structurală
Înglobarea conductei și distribuția încărcării este
presupusă a fi constantă în direcție longitudinală.
Sistemul structural constă într-un inel circular
elastic îngropat.
Încărcările
Sunt considerate următoarele încărcări:
- o presiune verticală, ce ia în calcul factorul de
concentrare a presiunii verticale a pământului
depinzând de rigiditatea sistemului țeavă-sol;
- o presiune laterală a pământului rezultând din
presiunea verticală a pământului;
- încărcările din trafic distribuite și concentrate
suprapuse vertical, luând în calcul structura
străzii;
- încărcare din apa interioară.
Distribuția încărcărilor
Diferitele distribuții ala presiunii solului sunt
sugerate depinzând de condițiile de așezare.
Metoda de calcul
Metoda de calcul structural derivă din momentele
de încovoiere maxime ale inelului de perete al țevii
îngropate. O distincție este făcută între coroană,
linia arcului și inversul țevii.
În ecuația de calcul a momentului de încovoiere al
inelului sunt luate în calcul următoarele:
- presiunea verticală pe țeavă compusă din
presiunea pământului și presiunea încărcării din
trafic;
Pagina 16
EN 1295-1:1997
- presiunea laterală a pământului;
- încărcarea din apa internă.
Influența fiecăruia dintre acești parametrii pe
momentul de îndoire ala inelului este determinat în
principal de așa-numiții factori ai momentului de
încovoiere al inelului. Aceștia sunt aleși din tabele
ca o funcție a unghiului de așezare și a tipului de
așezare.
Factori de siguranță
Acești factori de siguranță sunt determinați:
- un factor de siguranță împotriva strivirii țevii
solicitate extern fără presiune internă;
- un factor de siguranță împotriva strivirii când
este aplicată o presiune hidraulică internă
împreună cu un moment de încovoiere a
inelului;
- un factor de siguranță împotriva cedării
(spargerii) când un moment de încovoiere a
inelului este aplicat împreună cu o presiune
hidraulică internă.
Valorile minime ale factorilor de siguranță sunt
recomandate conform cu aplicațiile (fără sau cu
presiune) și diametrul țevii.
B.2.9.3 Țevile din plastic
Pentru țevile din plastic, PVC și HDPE, UNE
53331 calculează conductele ca unități flexibile,
considerând cooperări pasive ale solului pe
rezistența țevii. Datele de intrare de bază includ
caracteristicile țevii, instalarea, solul și
supraîncărcările. De asemenea, calculele necesită
presiunea verticală și orizontală a solului la fel ca
și presiunea apei externe și interne.
Coeficienții de siguranță iau în calcul variații în
rezistența și dimensiunile țevii, încărcările,
caracteristicile solului și procedura de așezare a
solului.
B.2.10 Suedia
B.2.10.1 Proiectarea conductelor din plastic
îngropate conform cu VAV P 70
B.2.10.1.1 Încărcarea solului
Încărcarea din sol poate fi determinată conform
teoriei înglobării sau șanțului. În Suedia, țevile
plastice au fost proiectate tradițional conform
teoriei înglobării.
B.2.10.1.2 Încărcarea din trafic
Influența încărcării din trafic este calculată prin
aplicarea distribuției presiunii conform teoriei lui
Boussinesq. Cea mai comună proiectare a
încărcării din trafic recomandată în Suedia este
definită în prezent ca o axă de 2×130 kN, care
include un factor de impact dinamic.
B.2.10.1.3 Deviația pe termen-scurt
Conform metodei suedeze, deviația verticală
maximă este determinată în următorul mod.
În primul rând, este calculată deviația teoretică.
Acestei valori îi sunt adăugate toleranțe empirice
pentru efectele deformației cauzate de metoda de
instalare folosită (factorul de instalare) și prin
efectul condițiilor de pat neuniform (factor condiții
așezare).
În conformitate cu experiența, deflecția medie, în
multe cazuri, este estimată prin excluderea justă a
factorului condiției de așezare.
Deflecția teoretică cauzată de încărcări este
calculată conform ecuației lui Molin (formula lui
Spangler modificată). În această ecuație, se acordă
atenție factorului de încărcare, factorului de
distribuție a încărcării și coeficientului presiunii
laterale a solului.
B.2.10.1.4 Deviație pe termen-lung
Deviația calculată a țevii oferă valoarea pe termen
scurt imediat după instalarea și umplerea completă.
Este folosit un calcul simplificat al deviației pe
termen lung a conductei care, bazat pe studiile
cuprinzătoare din domeniu, a fost verificat să
corespundă valorii pe termen scurt multiplicat
printr-un factor de 1,5 până la 2,0.
B.2.10.1.5 Deformație
Când deformația de încovoiere în peretele țevii este
calculată, este folosit un coeficient Df = 6 conform
lui Molin.
B.2.10.1.6 Ovalizarea
Presiunea externă posibilă datorită riscului de
ovalizare este calculată conform formulelor clasice.
Riscul de ovalizare dă limita mai scăzută ultimă
pentru rigiditatea inelului de țeavă.
B.2.10.1.7 Nomograme pentru proiectare
simplificată
Nomogramele de proiectare simplificată sunt date
cu scopul de a ilustra cum vor influența situații
precum încărcările, rigiditatea inelului, tipul
umplerii laterale, compactarea etc. deviația țevii. În
practică, proiectarea de rutină este în mod uzual
realizată cu ajutorul acestor grafice.
B.2.10.2 Proiectarea conductelor rigide conform
VAV P 48
Rezistențele minime de strivire pentru țevile din
beton sunt stipulate în Codul suedez VAV 56.
Factorul de siguranță folosit în Codul sudez în
raport cu rezistența ultimă este 1,5.
B.2.10.2.1 Încărcările verticale sunt considerate:
Greutatea solului
Calculul încărcării solului a fost bazat îndelung pe
formula lui Marston pentru condiții de șanț și
rambleu. Prezentul Cod Național recomandă
formula empirică obținută din investigații extinse
în domeniu realizate în Suedia, dar practic
dezvoltate în din teoria lui Marston. Acestea sunt
considerate pentru a da o limită superioară
încărcărilor obținute sub condiții de instalare rele
acceptate de autorități. Teoria rambleului este în
mod normal aplicată.
Trafic
Încărcarea din trafic este specificată ca un număr
de sarcini concentrate pe roată, care poate fi
presupusă a acționa pe o suprafață 0,2 m în direcția
străzii și 0,6 m în direcția laterală. (vezi
B.2.10.1.2).
B.2.10.2.2 Încărcări orizontale
Raportul dintre presiunile orizontală și verticală a
pământului este presupus a fi pentru o conductă de
beton nefisurată k = 0,3 și în condiție de fisură k =
0,5. În șanț, cu o lățime de B < 4dy, ne se consideră
presiune orizontală a pământului.
B.2.11 Elveția
A treia ediție/1993 a SIA Empfehlung V190,
Canalizare, conține pe lângă alte lucruri cerințe
valide în Elveția pentru planificarea, proiectarea
structurală, construcția, aprobarea și siguranța
muncii conductelor de canalizare îngropate făcute
din toate materialele standardizate.
În proiectarea structurală a construcțiilor de
canalizare, o distincție este făcută între dovada de
capacitate portantă și siguranța împotriva
ovalizării, pe de-o parte, și dovada de funcționare,
pe de alta.
Dovada capacității portante și siguranței împotriva
ovalizării țevilor de canalizare îngropate este
obținută pe baza celor mai critice condiții din
timpul construcției și operării. De exemplu, factorii
parțiali de siguranță pentru sarcină și reacție sunt
suprapuși conform cu coeficienții de siguranță
uzuali din vechiul standard suedez SIA 190 (1977).
Comparat cu standardul anterior, noul SIA
Empfehlung V 190 are grade de siguranță mai
înalte.
Dovada de funcționare a țevilor de canalizare
îngropate este obținută pe baza dovezii de tensiune
și deformație pentru stările limită sub condiții
selectate cu grijă. Folosind trei modele de calcul
critic din ATV Arbeisblatt A 127 (1988), tensiunea
de încovoiere circumferențială maximă este
determinată în secțiunea transversală cu o distincție
făcută între efectele pe termen lung și scurt. În
acest fel, se urmărește limitarea fisurii dezvoltate în
conducte și pentru a asigura deformarea admisibilă
ale țevii.
B.2.12 Regatul Unit
B. 2.12.1 Descriere generală
B.2.12.1.1 Clasificarea țevilor
Pagina 17
EN 1295-1:1997
Țevile de diferite materiale sunt clasificate în
Regatul Unit conform criteriului rezistenței ceruta
fi dovedit în testare sau stabilit astfel pentru
folosirea în proiectare.
Prin urmare, țevile a căror rezistență este stabilită
în testele de strivire sunt clasificate ca ”rigide”.
Conductele din argilă, beton și beton armat sunt,
prin urmare, clasate invariabil ca rigide, în timp
conductele din azbest-ciment, care, de asemenea,
au specificată rezistența minimă la strivire, sunt
normal privite ca rigide. Conform cu ISO 2785,
este oricum, de asemenea, permis să se proiecteze
conductele din azbest-ciment ca ”semi-rigid”.
Procedura normală pentru conductele ductile din
fier le tratează pe acestea ca semi-rigide (vezi mai
jos).
Pentru scopurile proiectării structurale, conductele
termoplastice, plastice armate cu sticlă și oțel cu
pereți subțiri sunt tratate ca flexibile.
B.2.12.1.2 Ajutoarele proiectării
În practică, proiectarea de rutină este în mod uzual
realizată cu ajutorul tabelelor și diagramelor care
au fost ele însuși compilate în conformitate cu
principiile descrise mai sus folosind procedurile și
formule stabilite mai jos.
B.2.12.1.3. Calculul încărcărilor
Încărcările solului sunt calculate efectiv din
presiunea geostatică a pământului. Sunt aplicați
factori de concentrare pentru creșterea valorii în
cazul conductelor rigide sau semi-rigide, dar
factori de reducere nu sunt folosiți în cazul țevilor
flexibile. Reducerile sarcinii datorate efectului silo
în șanțuri și altor instalări favorabile sunt doar
considerate în cazul conductelor rigide și semi-
rigide și factorii de reducere sunt calculați
conservativ, folosind coeficientul presiunii laterale
a pământului a lui Rankine.
În consecință, pentru condițiile de șanț și rambleu,
încărcarea solului pe țevile flexibile sunt luat ca
presiuni geostatice ale pământului și
pe conducte rigide sau semi-rigide ca mai mare
decât presiunea geostatică.
Sarcini din supraîncărcare sunt calculate folosind
teoria lui Boussinesq pentru amprente de încărcare
ale roții variatelor vehicule reprezentând cele mai
severe încărcări care pot fi aplicate în variate
locații.
Sarcini externe pe conducte flexibile sau semi-
rigide sunt exprimate în mod normal ca presiuni
verticale și pentru conducte rigide ca sarcini pe
unitatea de lungime a conductei.
B.2.12.1.4. Răspunsul țevilor flexibile
Deflecția țevii și stabilitatea la ovalizare sunt
calculate în toate cazurile. În cazul țevilor
Pagina 18
EN 1295-1:1997
termoplastice, tensiunea la încovoiere este
calculată doar pentru conductele sub presiune,
unde este adăugată tensiunea de întindere
circumferențială.
Deflecția conductei este calculată folosind ecuația
lui Spangler, dar folosind valori ale modulului
solului și factorului logaritmic al deflecției derivat
din cercetarea și experiența Regatului Unit.
Procedura Leonhard este folosită pentru ajustarea
modulului solului luând în calcul influența solului
nativ.
Deformația la încovoiere în pereții conductelor
GPR este calculată folosind ecuația Molin, dar cu
valori diferite ale factorului de deformație luând în
calcul nu numai rigiditatea țevii și a solului, dar, de
asemenea, energia aplicată în compactarea solului.
B.2.12.1.5 Răspunsul țevilor semi-rigide
Tensiunea de încovoiere în peretele țevii este
calculată pentru conductele ductile de fier sub sau
fără presiune, dar nu este adăugată tensiunea la
întindere circumferențială în țevile presurizate.
Deflecția este verificată folosind proceduri similare
celor pentru conducte flexibile. Tensiunea la
încovoiere este calculată folosind ecuația tensiunii
Spangler. Conductele din azbest-ciment de
diametre mari sunt privite ca semi-flexibile și pot fi
proiectate conform ISO 2785.
B.2.12.1.6. Răspunsul țevilor rigide
Conductele din argilă, beton, beton ranforsat și de
azbest-ciment de diametre mici sunt proiectate
folosind metoda ”factorului așezare”. Această
metodă este favorită nu doar pentru că este
convenabil și rapid de folosit, dar, de asemenea,
factorul de așezare poate să fie investigat
experimental. Datorită acestora, programe de
cercetare extensivă au fost stabilite, recomandate
pentru valori ale factorului de așezare pentru
diferite tipuri standard de instalare.
B. 2.12.1.7 Factori de siguranță
Procedurile folosite pentru calculul sarcinilor de
proiectare pe toate tipurile de țevi prezic valori
apropiate de marginea superioară.
Datorită cerințelor testului de complianță la
strivire, rezistențele de proiectare pentru țevile
rigide sunt aproape de marginea inferioară.
Valorile factorului de așezare sunt privite ca fiind
conservative în lumina datelor experimentale.
Pentru aceste motive, un factor de 1,25 este normal
folosit în proiectarea țevilor rigide, deși proiectanții
recomandă să se considere unde există orice
circumstanță particulară, garantând folosirea
valorii mari.
În procedurile de proiectare pentru conductele
flexibile și semi-rigide, proiectarea conservativă
este asigurată primar pin folosirea valorilor
modulului solului privite ca apropiate de cele ale
limitei inferioare. Valorile deformației și tensiunii
permise folosite în proiectare încorporează diferiți
factori de siguranță specifici.
B.2.12.2. Proceduri de calcul
Trei proceduri de calcul de bază sunt folosite
acoperind conductele rigide, semi-rigide și
flexibile. Aceste trei categorii includ normal
următoarele materiale:
rigid: azbest-ciment, argilă, beton și beton
ranforsat.
semi-rigid: fier ductil.
Anexa națională A (informativă)
Procedură de calcul pentru metoda stabilită
pentru UK
AN.1 General
Trei proceduri de calcul de bază acoperă
conductele rigide, semi-rigide și flexibile. Aceste
trei categorii includ normal următoarele materiale:
rigid: azbest-ciment, argilă, beton și beton
armat.
semi-rigid: fier ductil.
flexibil: oțel, termoplastice, materiale
plastice termorigide armate (GRP).
Această anexă oferă formule de proiectare,
identificate prin numerele ecuației la care se face
referire în organigramele care stabilesc procedurile
de proiectare pentru țevile rigide, semi-rigide și
flexibile (figurile NA.1 la NA.5). De asemenea,
sunt incluse aici tabele enumerând valori de
proiectare recomandate pentru variabile adecvate
în formule de proiectare, figuri furnizând
informații grafice pe încărcări de suprasarcină a
vehiculelor și tabele de factori de așezare a țevilor
rigide.
A.N.2 Simboluri
Bc – diametrul exterior al țevii
Bd – lățimea efectivă a șanțului
Cc – coeficient de încărcare a solului în condiții
de rambleu
Cd – coeficient de încărcare a solului în condiții
de șanț
CL – factor de ajustare a modulului solului
flexibil: oțel, termoplastice, materiale plastice
termorigide armate (GRP).
Este, de asemenea, permis să se trateze conductele
țevilor azbest-ciment ca semi-rigide și să se
proiecteze conform cu ISO 2785.
BS EN 1295-1:1998
Cw – coeficient de încărcare a apei
D – diametrul mediu al țevii
Df – factor de deformație
DL – factor logaritmic de deflecție
DLsr – factor de deflecție logaritmic pentru țevi
rigide
E – modulul de încovoiere al elasticității
materialului țevii
Eh – modulul de întindere circumferențială al
elasticității materialului țevii
E' – modulul general al reacției solului
E'2 – modulul solului rambleului
E'3 – modulul solului nativ
Fm – factorul de așezare
Fs – factorul de siguranță
Fse – factorul de siguranță al materialului țevii
rigide (proiectarea sarcinii exterioare)
Fsi – factorul de siguranță pentru țevile rigide
(proiectare presiune internă)
H – adâncimea de acoperire a vârfului țevii
He – înălțimea planului de egală dispunere deasupra
vârfului țevii
I – momentul secundar al suprafeței unității de
lungime a peretelui țevii
K – coeficientul presiunii laterale active a
pământului
KX – coeficient de deflecție
Mp – densitatea Proctor modificată
m – raportul Poisson
n – factorul rigidității țeavă-sol
P – presiunea verticală datorată solului și
suprapresiunii
Pcr – presiunea critică pentru ovalizare a țevilor
flexibile
Pcra – presiunea critică în aer pe termen scurt
Pcrl – presiunea critică pe termen lung
Pcrs – presiunea critică pe termen scurt
Pe – presiunea verticală a solului
Pi – presiunea internă a apei
Ps – presiunea supraîncărcării
Pu – presiunea de cedare ultimă
Pv – presiunea de vid tranzitorie din analiza
supratensiunii
Pw – presiunea de lucru
p – raportul de proiecție
rsd – raportul de deflecție al așezării
t – grosimea peretelui țevii
Wc – încărcarea solului pe unitatea de lungime a
țevii în condiții de șanț îngust
W'c – încărcarea solului pe unitatea de lungime a
țevii în condiții de rambleu sau șanț larg
Wcsu – sarcină de supraîncărcare concentrată pe
unitatea de lungime a conductei
We – sarcina externă totală de proiectare pe
unitatea de lungime a conductei
Wp – rezistența la strivire
Wt – rezistența la strivire a țevilor rigide (sarcina
maximă pentru țevile din beton)
W't – rezistența la strivire a țevilor rigide cu
presiune internă pe unitatea de lungime
Ww – sarcină exterioară echivalentă datorată
greutății apei în unitatea de lungime a țevii
γ – greutatea specifică a solului
γw – greutatea specifică a apei
Δ – schimbarea de diametru al țevii
εb – deformația la încovoiere în peretele țevii
εc – deformație combinată în peretele țevii
μ – coeficient de frecare în masa solului
μ' – coeficient de frecare în peretele șanțului
σbs – tensiunea de încovoiere în peretele țevii
σc – tensiune combinată

BS EN 1295-1:1998
AN.3 Solul nativ
Rigiditatea solului nativ în care șanțul de conductă Tabelul AN.2 Coeficienți de încărcare
este escavat poate fi importantă pentru proiectarea pentru condiție de proiecție
conductelor utilizând țevi flexibile și, de asemenea, incompletă
influențează raportul deflecției așezării pentru rsdp Ecuație pentru Cc
conductele rigide. Valori orientative sunt date în 0 Cc = H/Bc
tabelul NA.1. +0,1 Cc = 1,23(H/Bc) – 0,02
AN.4 Conducte rigide +0,3 Cc = 1,39(H/Bc) – 0,05
+0,5 Cc = 1,50(H/Bc) – 0,07
AN.4.1 Sarcini de proiectare pentru conducte +0,7 Cc = 1,59(H/Bc) – 0,09
rigide +1,0 Cc = 1,69(H/Bc) – 0,12
AN.4.1.1 Încărcarea din sol W'c în instalarea în +2,0 Cc = 1,93(H/Bc) – 0,17
șanțul larg și rambleu: +3,0 Cc = 2,08(H/Bc) – 0,20
(1) +4,0 Cc = 2,19(H/Bc) – 0,21
Valoarea lui Cc este dată ca cea mai mică valoare +5,0 Cc = 2,28(H/Bc) – 0,22
derivată din ecuațiile (2) și (3). Dacă valoarea mai NOTĂ. Vezi AN.4.3 pentru îndrumare pe valori rsd și p
mică este dată de ecuația (2), atunci există condiții
de proiecție completă, în timp ce dacă valoarea cea AN.4.1.2 Încărcarea din sol Wc în condiții de șanț
mai mică este dată de ecuația (3), atunci se aplică îngust:
condiții de proiecție incompletă. (4)
unde
(2)
(5)
Pentru conductele în șanț, încărcarea din umplutură
(3) este calculată conform ecuației (1) și ecuației (4) și
În care He este înălțimea planului de egală așezare pentru proiectarea conductelor este folosită cea mai
deasupra vârfului țevii. Cu Kμ fixat la 0,19, sunt mică valoare.
obținute valorile pentru Cc din tabelul AN.2. AN.4.1.3 Pentru detalii de încărcare din sol în
condiții negative de proiecție, vezi B.1.12.
AN.4.1.4 Sarcină din încărcare concentrată, Ps, este
obținută din figura AN.6, AN.7, AN.8 sau AN.9.

Tabelul AN.1 Valori orientative ale modulului lui Spangler pentru soluri native
Tipul Modulul lui Spangler pentru soluri în condiții diferite (MN/m2)
solului Foarte Dense Densitate Necompactate Foarte
dense medie (moi) necompactate
Pietriș Peste 40 15 la 40 9 la 15 5 la 9 3 la 5
Nisip 15 la 20 9 la 15 4 la 9 2 la 4 1 la 2
Argilos, 10 la 15 6 la 10 2,5 la 6 1,5 la 2,5 0,5 la 1,5
nisip silicios
Argilă Foarte tare 11 la 14
Tare 10 la 11
Foarte rigid 6 la 10
Rigid 4 la 6
Ferm 3 la 4
Moale 1,5 la 3
Foarte moale 0 la 1,5

Presiunea de lucru Pw nu ar trebui să depășească:

Ajustarea rezistenței de strivire W'c pentru

conductele sub presiune din azbest-ciment:.
(10)
NOTĂ. Presiunea de lucru nu ar trebui să depășească
AN.4.1.5 Încărcare echivalentă datorată greutății
apei din conductă, Ww:
A.N.4.3 Date de proiectare pentru conducte
(6) rigide
în care valoarea lui Cw este luată, în mod normal, A.N.4.3.1 Proprietățile solului
ca 0,75. Pentru susținerea folosirii de alte valori, în absența
AN.4.1.6 Încărcarea externă totală de proiectare, unor date specifice, este practic normal să se
We: presupună următoarele:
(7) Kμ = 0,19
NOTĂ. Înlocuiește W'c pentru Wc pentru instalări în șanț larg sau Kμ' = 0,13
rambleu. γ = 19,6 kN/m3
AN.4.2 Rezistența de susținere a conductelor Valorile date în tabelul AN.3 trebuie folosite unde
rigide solurile sunt mai precis identificate.
Rezistența de susținere a conductelor rigide este
produsul dintre rezistența conductei și factorul de Tabelul AN.3 Valori ale Kμ și Kμ' pentru
așezare și trebuie să fie cel puțin egal cu încărcarea tipuri specifice de sol
totală de proiectare calculată din ecuația 7. Tipuri de sol Kμ sau Kμ'
Factorul minim de așezare recomandat, Fm: Soluri granulare fără coeziune 0,190
Maxim pentru nisip sau pietriș 0,165
(8) Sol saturat la vârf 0,150
Valori de proiectare recomandate ale factorului de Maxim pentru argilă normală 0,130
așezare pot fi obținute din tabelul AN.7. Referire la Maxim pentru argilă saturată 0,110
standardele de produs pentru valorile de proiectare Valoarea lui Kμ' este luată ca cea mai joasă valoare
ale rezistenței la strivire (Wt). pentru materialul de umplutură și solul nativ în
NOTĂ 1. Pentru conductele sub presiune trebuie să se aplice un
factor de reducere al rezistenței la strivire pentru a se lua în calcul laturile șanțului.
efectul presiunii apei interioare.
NOTĂ 2. Consultați tabelul AN.5 pentru valori recomandate ale AN.4.3.2 Raportul de deflecție al așezării
factorului de siguranță. Valorile recomandate ale raportului de deflecție al
Ajustarea rezistenței de strivire pentru așezării rsd și intervalele pentru modulul solului
conductele sub presiune din beton armat: nativ E'3 sunt date în tabelul AN.4.
Tabel AN.4 Valori recomandate pentru rsd și
(9) E'3
 Fundația rsd E'3
MN/m2
Ferm (ex. rocă) 1,0 > 14 (11)
Normal 0,5 la 0,8 3 la 14 Valorile de proiectare ale lui E' sunt obținute
Elastic (ex. sol 0 la 0,5 <3 utilizând tabelele AN.1 ȘI AN.6 și ecuațiile (16) și
moale) (17). Valorile de proiectare ale lui DL sunt obținute
NOTĂ. Îndrumare pe legătura dintre modulul solului nativ și utilizând tabelele AN.6.
tipul solului este dată în tabelul AN.1. AN.5.1.2 Presiunea solului Pe în instalările în
rambleu:
AN.4.3.3 Raportul de proiecție
Raportul de proiecție, p, este calculat ca proporție a (12)
diametrului exterior al țevii care este deasupra unde Cc are cea mai mică dintre valorile derivate
nivelului de așezare ferm sau nivelului terenului din ecuațiile (2) și (3). Ecuația (3) este rezolvată
natural. Pentru clasele de așezare D, F și N (vezi folosind tabelul AN.2, cu raportul de deflecție al
tabelul AN.7) valoarea lui p este unitară și pentru așezării rsd evaluat precum urmează:
așezări granulare sau din beton p este 0,7. (13)
NOTE. În calcule, deflecția așezării și rapoartele de proiecție sunt
folosite în combinație și valorile de proiectare ale produsului lor AN.5.1.3 Presiunea solului Pe în instalările în șanț:
(rsdp) sunt adesea luate ca 0,7 pentru clasele de așezare D, N sau F
(vezi tabelul AN.7) și 0,5 pentru clasele B sau S.
(14)
AN.4.3.4 Factori de siguranță
cu valoarea lui Cd obținută din ecuația 4.
Valorile minime recomandate ale factorilor de
Valoarea de proiectare a presiunii solului Pe este
siguranță Fse și Fsi sunt date în tabelul AN.5.
cea mai mică dintre valorile obținute din ecuațiile
(12) și (14).
Tabelul AN.5 Valori minime ale Fse și Fsi
AN.5.1.4 Presiunea externă verticală totală, P:
Materialul Fse Fsi
țevii Non- Presiune Presiune (15)
presiune NOTĂ. Valoarea presiunii de supraîncărcare Ps poate fi obținută
direct din figura AN.6, AN.7, AN.8 sau AN.9.
Argilă 1,25 - - AN.5.2 Rezistența de susținere a conductelor
Beton 1,25 1,60 2,0 semi-rigide
DN Fsi AN.5.2.1 Modulul de reacție al solului (E'2) pentru
Azbest- 1,30 1,50 175 la 3,5 materialul selectat din jurul conductei, la nivelul
ciment 225 3,0 ales de compactare, este obținut din tabelul AN.6.
250 la 2,5 Îndrumare pe evaluarea modulului corespunzător
500 pentru solul nativ (E'3) poate fi găsit în tabelul
600 la AN.1, luând în calcul datele investigației la fața
1000 locului. Modulul total efectiv (E') poate atunci să
NOTĂ. Pentru conductele din beton armat, Fse nu ar trebui să fie
mai puțin decât Wt/Wp. fie obținut folosind ecuația (16), pentru o lățime
particulară a șanțului.
AN.5.2.2 Modulul total al reacției solului, E':
(16)
unde

(17)
NOTĂ. Dacă lățimea șanțului este de 4,3 ori mai mare decât
diametrul exterior al țevii, valoarea lui E' este egală cu valoarea lui
E'2.

AN.5 Conducte semi-rigide AN.5.2.3 Ovalizarea Δ/D

AN.5.1 Presiuni de proiectare pentru conducte
semi-rigide
AN.5.1.1 Materialul din jurul conductei, și gradul (18)
lui de compactare, trebuie mai întâi să fie selectat NOTĂ. Deflecția inițială este obținută cu valoarea lui DLsr stabilită la
1, și deflecția pe termen lung cu DLsr = 1+0,8n(DL-1); unde DL este
să permită calculul factorului rigidității relative valoarea obținută din tabelul AN.6. Dacă presiunea de lucru este 3
țeavă-sol, n:
bar1) sau mai mult, și dacă adâncimea de acoperire nu depășește 2,5
m, deflecția pe termen lung poate fi redusă printr-un factor DR = 1 –
(Pi/40), unde Pi este presiunea internă în bari.
AN.5.2.4 Tensiunea de încovoiere σbs:.
(19)
AN.5.3 Date de proiectare pentru conductele
semi-rigide
Este o practică normală să se presupună
următoarele:
Kμ = 0,19
Kμ' = 0,13
Pentru folosirea în ecuațiile (18) și (19), valorile
coeficientului de deflecție (Kx), factorul logaritmic
de deflecție (DL) și factorul deformației (Df) pot fi
obținute din tabelul AN.6.
Ovalizările permise pentru conductele din fier
ductil date în EN 545 și EN 598 sunt destinate să
asigure că tensiune de încovoiere admisibilă nu
este depășită.
A.N.6 Conducte flexibile
AN.6.1 Presiunea de proiectare pentru țevi
flexibile
Presiunea verticală a solului Pe:
(20)
Presiunea exterioară totală pentru scopurile
proiectării, P, sunt obținute din ecuația (15), cu
valoarea presiunii de supraîncărcare Ps obținută
direct din figura AN.6, AN.7, AN.8 sau AN.9.

1)
1 bar = 100 kPa.
Tabelul AN.6 Proprietățile înglobării conductelor flexibile și semi-rigide
Clasă de Compactare Modulul Factorul Factorul de deformație Df pentru
înglobare MP (vezi de logaritmic diferite rigidități ale țevii 1)
ca în tabelul NOTA 3) reacție al de kN/m2
AN.8 și solului deflecție
coeficientul E'2 DL2) 1,25 2,5 5,0 10 15 30
de deflecție % sau
Kx MN/m2 mai
mult
Clasa S1 Necompactat 5 1,5 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,0
Kx = 0,083 80 7 1,25 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,0
85 7 1,0 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,25
90 10 1,0 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,5
95 14 1,0 - - - - 3,75 3,5
Clasa S2 Necompactat 3 1,5 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,0
Kx = 0,083 80 5 1,25 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,0
85 7 1,0 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,25
90 10 1,0 4,7 4,5 4,3 4,0 3,75 3,5
95 20 1,0 - - - - 3,75 3,5
Clasa S3 85 5 1,5 6,2 5,5 4,75 4,25 4,0 3,25
Kx = 0,100 90 7 1,25 7,75 6,6 5,5 4,7 4,25 3,5
95 14 1,0 - - - - 4,75 3,5
Clasa S4 85 3 1,5 6,2 5,5 4,75 4,25 4,0 3,5
Kx = 0,100 90 5 1,25 7,75 6,6 5,5 4,7 4,25 3,5
95 10 1,0 - - - - 4,75 3,5
Clasa S5 85 1 3,0 - - - - 4,0 3,5
Kx = 0,100 90 3 2,0 - - - - 4,25 3,5
95 7 1,25 - - - - 4,5 3,5
Clasa B1 85 5 1,5 - - - 5,0 4,0 3,5
Kx = 0,083 90 7 1,25 - - - 5,5 4,25 3,5
Clasa B2 85 3 2,0 - - - 5,5 4,25 3,5
Kx = 0,083 90 5 1,75 - - - 6,0 5,0 3,5
1)
În acest tabel, rigiditatea țevii se referă la valorile inițiale
2)
Unde proiectantul poate cu fi sigur că presurizarea inițială va avea loc într-un an de la umplere, pentru factorul logaritmic de
deflecție poate fi luată o valoare de 1,0.
NOTA 1. Pentru detaliile de construcție a claselor de înglobare vezi tabelul AN.8.
NOTA 2. Valorile citate ale lui E'2 presupune conducte să fie instalată subteran.
NOTA 3. MP indică densitatea Proctor modificată și corespunde unui test de compactare puternică în BS 1377.
AN.6.2 Rezistența de susținere a conductelor
flexibile
AN.6.2.1 Modulul de reacție al solului (E'2) pentru
materialul selectat din jurul conductei, la nivelul
ales de compactare, este obținut din tabelul AN.6.
Îndrumare pe evaluarea modulului corespunzător
pentru solul nativ (E'3) poate fi găsit în tabelul
AN.1, luând în calcul datele investigației la fața
locului.
AN.6.2.2 Modulul total efectiv de reacție al solului
(E') este obținut folosind ecuațiile (16) și (17).
NOTĂ. Dacă lățimea șanțului este de 4,3 ori mai mare decât
diametrul exterior al țevii, valoarea lui E' este egală cu valoarea lui
E'2.
AN.6.2.3 Factorul de siguranță împotriva
ovalizării, Fs:
a) cu suport de sol (aplicat în toate cazurile):
(21)
unde
(21a)
NOTĂ. În ecuația 21a, valorile modulului (E) pe termen lung și
scurt sunt folosite pentru a calcula Pcrl și, respectiv, Pcrs
(Pentru conductele metalice, termenii modul de lung și scurt termen
sunt identici.)
b) fără suport de sol:
Acest caz necesită doar să fie considerat când H <
1,5 m să acopere situațiile temporare posibile ale
excavației adiacente:
(22)
unde
(22a)
NOTĂ. În ecuația 22a, valoarea modulului pe termen scurt (E) este
folosită pentru a calcula Pcra.
AN.6.2.4 Ovalizarea Δ/D:
(23)
NOTĂ. Deflecția inițială este obținută cu valoarea DL stabilită la 1,0
și deflecția pe termen lung cu valoarea DL din tabelul AN.6.
Rigiditatea țevii (EI/D3) trebuie calculată folosind valorile adecvate
ale modulului pe termen lung și scurt (E).
AN.6.2.5 Re-rotunjirea conductei sub presiune
reduce deflecția inițială (Δ/D) la cea mai scăzută
valoare (Δ/D)R, dată de ecuația (24):
(24)
unde
Pi este presiunea interioară în bari.
NOTĂ. Este recomandat ca re-rotunjirea este doar inclusă în
proiectare dacă presiunea apei nu este mai mică decât 3 bar 1) și va fi
aplicată într-un an de la umplere și dacă adâncimea de acoperire nu
depășește 2,5 m.
AN.6.2.6 Tensiuni combinate în termoplastice, σc:
(25)
NOTĂ 1. În ecuația (25) ar trebui folosită valoarea pe termen lung a
lui E.
NOTĂ 2. Valoarea lui P este obținută din ecuația (15).
NOTĂ 3. Ecuația (25) se aplică conductelor îngropate cu nu mai
puțin de 0,5 m acoperire.
NOTĂ 4. Forma ecuației (25) diferă de versiunea apărută în ediția
secundă a Manualului Selecției Materialelor de Țevi, în care
presiunea exterioară verticală totală este dedusă din presiunea de apă
interioară, nu doar din presiunea solului.
AN.6.2.7 Deformație în conductele GRP.
a) Deformația de încovoiere în conductele
nepresurizate, εb:
(26)
unde
este obținut din ecuația (23).
b) Deformație combinată în conductele presurizate,
εc:
(27)
NOTĂ. În ecuația (27), ar trebui folosită valoarea pe termen lung a
lui E.
AN.6.3 Date de proiectare pentru conducte
flexibile
În absența unei date de susținere specifice de
folosire a altei valori, este normal a se presupune o
valoare pentru greutatea specifică a solului, γ, de
19,6 kN/m3.
Valorile coeficientului de deflecție (Kx), factorului
logaritmic de deflecție (DL) și a factorului (Df)
pentru folosirea în ecuațiile (23), (25), (26) și (27)
pot fi obținute din tabelul AN.6.
Figura AN.1 Organigramă pentru proiectarea
conductelor cu țevi rigide Figura AN.2 Organigramă pentru proiectarea
conductelor cu țevi din fier ductil
NOTĂ. Linia continuă reprezintă ruta preferată .
Figura AN.3 Organigramă pentru proiectarea conductelor cu țevi GRP
 NOTĂ. Liniile continue reprezintă ruta preferată.
Figura AN.4 Organigramă pentru proiectarea
Figura AN.5 Organigramă pentru proiectarea
conductelor cu țevi din oțel
conductelor cu țevi termoplastice
British Standards Institute
Email: info@bsi-global.com