SR en 197-1

ICS 91.100.
10
SR EN 197-1
Standard Român Noiembrie 2011

InfoStandard Web, 17703, INSPECTORATUL DE STAT IN CONSTRUCTII
Titlu Ciment
Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate ale cimenturilor uzuale
Cement. Part 1: Composition, specifications and conformity criteria for common
cements
Ciment. Partie 1 : Composition, spécifications et critères des conformité des

ciments courants
Aprobare Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 noiembrie 2011

Standardul european EN 197-1:2011 are statutul unui standard român
Înlocuieşte SR EN 197-1:2002, SR EN 197-1:2002/A1:2004,

SR EN 197-1:2002/A3:2007 şi SR EN 197-4:2004
Data publicării versiunii române: 30 aprilie 2013
Corespondenţă Acest standard este identic cu standardul european

EN 197-1:2011
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti , www.asro.ro
Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice
© ASRO publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este
interzisă dacă nu există acordul scris prealabil al ASRO
Ref.: SR EN 197-1:2011 Ediţia 2

SR EN 197-1:2011
Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 197-1:2011. Standardul a
fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN.
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 197-1:2011.
Standardul european EN 197-1:2011 a fost adoptat ca standard român la data de 30 noiembrie 2011
prin publicarea unei note de confirmare.
Acest standard înlocuieşte SR EN 197-1:2002, SR EN 197-1:2002/A1:2004, SR EN 197-

1:2002/A3:2007 şi SR EN 197-4:2004.
Prezentul standard intră în patrimoniul ASRO/CT 111 Ciment, var şi ipsos
Corespondenţa dintre standardele europene şi standardele internaţionale la care se face referire în

text şi standardele române este menţionată în anexa natională NA.
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi internaţionale la care se face
referire (respectiv standardele române identice cu acesta).
Simbolul gradului de echivalenţă (IDT – identic), conform SR 10000-8.
Standardele europene sau internaţionale la care se face referire şi care nu au fost adoptate ca
standarde române pot fi consultate sau comandate la Asociaţia de Standardizare din România.
Cuvintele „standard european” din textul prezentului standard trebuie citite „standard român”.
SR EN 197-1:2011
STANDARD EUROPEAN EN 197-1:2011

EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM Septembrie 2011
ICS 91.100.10 Înlocuieşte EN 197-1:2000, EN 197-4:2004
Versiunea română
Ciment. Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate

ale cimenturilor uzuale
Cement – Part 1: Composition, Ciment – Partie 1: Composition, Zement – Teil 1:

specifications and conformity spécification et critères de Zusammensetzung,
criteria for common cements conformité de ciments courants Anforderungen und
Konformitätskriterien von
Normalzement
Prezentul standard european a fost adoptat de CEN la 6 august 2011.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile
în care standardul european trebuie sa fie inclus, fără modificări, în standardul naţional corespunzător.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Centrul de Management sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Centrului de Management, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din următoarele ţări: Austria, Belgia,
Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia,
Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitee für Normung
Centru de Management: Avenue Marnix 17, B-1000 Bruxelles
© 2011 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod
sunt rezervate în lumea întreagă membrilor naţionali CEN.
Ref.: EN 197-1:2011:RO
SR EN 197-1:2011
Cuprins Pagina
Preambul ..................................................................................................................................................4
Introducere................................................................................................................................................6
1 Domeniu de aplicare ....................................................................................................................6
2 Referinţe normative......................................................................................................................6
3 Termeni şi definiţii ........................................................................................................................7
4 Ciment..........................................................................................................................................9
5 Componente ................................................................................................................................9
5.1 Generalităţi...................................................................................................................................9
5.2 Componente principale ................................................................................................................9
5.2.1 Clincher de ciment Portland (K) ...................................................................................................9

5.2.2 Zgură granulată de furnal (S).....................................................................................................10
5.2.3 Materiale puzzolanice (P, Q)......................................................................................................10
5.2.4 Cenuşă zburătoare (V, W) .........................................................................................................10
5.2.5 Şist calcinat (T) ..........................................................................................................................12
5.2.6 Calcar (L,LL) ..............................................................................................................................12
5.2.7 Silice ultrafină (D).......................................................................................................................12
5.3 Componente auxiliare minore....................................................................................................12
5.4 Sulfat de calciu...........................................................................................................................13
5.5 Aditivi..........................................................................................................................................13
6 Compoziţie şi notare ..................................................................................................................13
6.1 Compoziţia şi notarea cimenturilor uzuale .................................................................................13
6.2 Compoziţia şi notarea cimenturilor uzuale rezistente la sulfaţi (Cimenturi SR) .........................15
6.3 Compoziţia şi notarea cimenturilor uzuale cu rezistenţă iniţială mică........................................15
7 Condiţii mecanice, fizice, chimice, şi de durabilitate ..................................................................16
7.1 Condiţii mecanice.......................................................................................................................16
7.1.1 Rezistenţă standard ...................................................................................................................16
7.1.2 Rezistenţă iniţială.......................................................................................................................16
7.2 Condiţii fizice..............................................................................................................................16
7.2.1 Timp iniţial de priză ....................................................................................................................16
7.2.2 Stabilitate ...................................................................................................................................16
7.2.3 Căldura de hidratare ..................................................................................................................16
7.3 Condiţii chimice..........................................................................................................................17
7.4 Condiţii de durabilitate ...............................................................................................................17
7.4.1 Generalităţi.................................................................................................................................17
7.4.2 Rezistenţa la sulfaţi....................................................................................................................18
8 Notare standard .........................................................................................................................18
9 Criterii de conformitate...............................................................................................................20
9.1 Condiţii generale ........................................................................................................................20
9.2 Criterii de conformitate pentru caracteristicile mecanice, fizice şi chimice şi metoda de
evaluare .....................................................................................................................................21
9.2.1 Generalităţi.................................................................................................................................21
9.2.2 Criterii statistice de conformitate................................................................................................22
9.2.3 Criterii de conformitate pentru rezultate individuale...................................................................24
9.3 Criterii de confomitate pentru compoziţia cimentului .................................................................24
9.4 Criterii de conformitate pentru caracteristicile componentelor cimentului .................................25
Anexa A (informativă) Lista cimenturilor uzuale considerate rezistente la sulfaţi de standardele
naţionale în diferite ţări membre ale CEN, dar neincluse în tabelul 2 sau care nu
îndeplinesc condiţiile prezentate în tabelul 5 .............................................................................26
Anexa ZA (informativă) Articole ale acestui standard european referitoare la dispoziţiile Directivei
UE Produse pentru construcţii ...................................................................................................27
ZA.1 Domeniul de aplicare şi caracteristici relevante.........................................................................27
ZA.2 Procedură pentru atestarea conformităţii produselor.................................................................29
ZA.2.1 Sistemul de atestare a conformităţii...........................................................................................29
ZA.2.2 Certificat de conformitate CE.....................................................................................................30
ZA.3 Marcajul de conformitate şi etichetarea CE ...............................................................................30
2
SR EN 197-1:2011
Bibliografie ..............................................................................................................................................34
Anexa naţională NA (informativă) Corespondenţa dintre standardele europene şi cele
internaţionale şi standardele române.........................................................................................35
3
SR EN 197-1:2011
Preambul
Acest standard european (EN 197-1:2011) a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 51 „Ciment şi
var pentru construcţii“, al cărui secretariat este deţinut de IBNN.
Acest standard european trebuie să primească statutul de standard naţional fie prin publicarea unui
text identic, fie prin ratificare, până cel mai târziu în martie 2012 şi toate standardele naţionale în
contradicţie trebuie anulate până cel mai târziu în Iunie 2013.
Se atrage atenţia asupra posibilităţii ca unele dintre elementele acestui document să poată fi supuse
drepturilor de brevet. CEN [şi/sau CENELEC] nu trebuie să fie considerat responsabil pentru
identificarea tuturor sau a unor astfel de părţi ale drepturilor de brevet.
Prezentul standard înlocuieşte EN 197-1:2000, EN 197-4:2004.
Acest document a fost elaborat sub mandatul dat CEN-ului de către Comisia Europeană şi Asociaţia
Europeană a Liberului Schimb şi susţine cerinţe esenţiale ale Directivei(lor) UE.
Pentru relaţia cu Directiva(ele) UE, a se vedea anexa ZA informativă, care este parte integrantă din
EN 197-1.
Anexele A şi ZA sunt informative.
În plus faţă de consolidarea EN 197-1:2000/A1:2004, EN 197-1:2000/prA2, EN 197-1:2000/A3:2007,

EN 197-4:2004 si EN 197-4:2004/prA1 într-un singur standard, principalele modificări faţă de EN 197-
1:2000 sunt introducerea condiţiilor suplimentare pentru cimenturile uzuale cu caldură de hidratare
redusă şi cimenturilor uzuale cu proprietăţi rezistente la sulfaţi.
Elaborarea unui standard pentru ciment a fost iniţiată de Comunitatea Economică Europeană (CEE) în
1969 iar în 1973, la cererea unui stat membru, această lucrare a fost încredinţată Comitetului
European de Standardizare (CEN). Comitetul Tehnic TC 51 a fost însărcinat cu redactarea unui
standard pentru ciment destinat ţărilor din Europa de Vest, care cuprinde membrii CEE şi EFTA.
La începutul anilor optzeci Comitetul Tehnic CEN/TC 51 a decis să includă în standardul de ciment
numai acele cimenturi destinate să fie utilizate în betoane simple şi armate şi care sunt cunoscute în
majoritatea ţărilor din Europa de Vest, deoarece au fost produse şi folosite în aceste ţări pe o perioadă
de mulţi ani. Directiva UE cu privire la Produse pentru construcţii (89/106/CEE) cere cuprinderea
tuturor cimenturilor “tradiţionale” şi “bine verificate” pentru înlăturarea barierelor tehnice în comerţul din
domeniul construcţiilor. Încă nu există criterii pentru aprecierea cuvintelor “tradiţional” şi “bine verificat”
şi a fost considerată necesară separarea “cimenturilor uzuale” de cimenturile speciale, de exemplu de
cele cu proprietăţi suplimentare sau speciale.
Condiţiile din acest standard se bazează pe rezultatele încercărilor pe ciment în conformitate cu

EN 196-1, EN 196-2, EN 196-3, EN 196-5, EN 196-6, EN 196-7, EN 196-8, EN 196-9. Schema de
evaluare a conformităţii cimenturilor uzuale este specificată în EN 197-2 incluzând şi cimenturile
uzuale cu caldură de hidratare redusă şi cimenturile uzuale acceptate ca fiind rezistente la sulfaţi.
Pentru a afla care sunt cimenturile uzuale acceptate în general ca fiind rezistente la sulfaţi şi care ar
trebui să fie incluse în EN 197-1, a existat o anchetă în cadrul CEN/TC 51, cuprinzând toate
specificaţiile naţionale şi recomandări din Uniunea Europeană. Examinarea acestor investigaţii au
condus la următoarele rezultate:
- o mare varietate de cimenturi a fost clasificată în Statele Membre UE ca rezistente la sulfaţi. Acest
lucru se datorează condiţiilor geografice şi climatice diferite în care atacurile sulfatilor asupra
mortarului şi betonului apar la locul de utilizare şi a normelor tradiţional diferite care reglementează
producţia şi utilizarea mortarelor şi betoanelor rezistente la sulfaţi;
- rezistenţa la sulfaţi este o proprietate suplimentară şi prin urmare, cimenturile rezistente la sulfaţi
trebuie mai întâi să se conformeze cerinţelor standardelor care definesc produsul, de exemplu
EN 197-1 pentru cimenturi uzuale;
4
SR EN 197-1:2011
- cerinţele suplimentare care urmează să fie îndeplinite de cimenturile rezistente la sulfaţi specifice
naţionale se referă la selecţia caracteristicilor pentru care valorile limită necesare sunt mult mai
stricte decât cele pentru cimenturi uzuale;
- având satisfăcute cerinţele locale pentru diferite tipuri de ciment, multe ţări aplică restricţii
suplimentare pentru producţia de beton utilizat în mediu cu sulfaţi, cum ar fi conţinutul minim de
ciment şi/ sau raportul maxim apă/ ciment, care variază în funcţie de tipul de ciment şi de tipul şi
intensitatea sulfaţilor.
Pe baza rezultatelor de mai sus tipurile de ciment uzual au fost alese pentru a fi armonizate la nivel
european. Mare parte dintre cimenturile uzuale considerate a fi rezistente la sulfaţi din piaţă este
acoperită de această selecţie. Nu a fost posibil să se ia în considerare particularităţile naţionale, a
căror utilizare este prevăzută în standardele naţionale, normele de aplicare şi reglementările/ dispoziţii
naţionale.
Rezistenţa mecanică obţinută la 28 de zile reprezintă un criteriu important în clasificarea cimentului

pentru cele mai multe utilizări. Pentru a realiza o clasă de rezistenţă specifică la 28 de zile, rezistenţa
iniţială la 2 zile sau la 7 zile poate varia, iar unele tipuri de ciment nu pot atinge rezisţentele iniţiale
minime specificate în EN 197-1 pentru cimentul uzual.
Căldura de hidratare este legată de reactivitatea iniţială, iar rezistenţele iniţiale mai scăzute indică o
evoluţie mai mică a căldurii şi temperaturi mai scăzute în beton. Pentru aceste cimenturi sunt necesare
precauţii suplimentare în utilizare pentru a asigura o întărire adecvată şi siguranţa în construcţii.
Scopul acestui standard este acela de a specifica cerinţele de compoziţie şi cerinţele de conformitate
pentru cimenturile uzuale, inclusiv pentru cimenturile uzuale cu căldură de hidratare redusă şi
cimenturile uzuale rezistente la sulfaţi cu rezistenţă initială mică şi cu căldură de hidratare redusă,
cimenturi de furnal cu rezistenţa initială mică cu caldură de hidratare redusă.
Tipurile de ciment şi clasele de rezistenţă definite în prezentul standard european permit

specificatorului şi/ sau utilizatorului să işi îndeplinească obiectivele de durabilitate pentru construcţiile
pe bază de ciment. Tipurile de ciment produse prin utilizarea componentelor enumerate şi definite în
Articolul 5 permit producătorului să işi minimizeze utilizarea resurselor naturale, în conformitate cu
condiţiile locale de producţie.
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare din

urmatoarele ţări sunt obligate să implementeze acest standard european: Austria, Belgia, Bulgaria,
Croatia, Cipru, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica
Cehia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
5
SR EN 197-1:2011
Introducere
Este recunoscut că cimenturile diferite au proprietăţi şi performanţe diferite. Încercările de performanţă
disponibile în prezent (de exemplu: timp de priză, rezistenţă, stabilitate şi caldura de hidratare) au fost
incluse în acest standard. În completare, CEN/TC 51 studiază identificarea unor încercări suplimentare
necesare pentru specificarea altor caracteristici de performanţă ale cimentului. Până când acestea vor
fi disponibile este necesar ca alegerea cimentului, în special tipul şi/sau clasa de rezistenţă în relaţie
cu condiţiile de durabilitate ce depind de clasa de expunere şi tipul de construcţie în care este
incorporat, să respecte standardele corespunzătoare şi/sau reglementările valabile pentru beton şi
mortar la locul de utilizare.
1 Domeniu de aplicare
Acest standard european defineşte şi prezintă specificaţiile pentru 27 cimenturi uzuale diferite şi 7
cimenturi uzuale rezistente la sulfaţi, 3 cimenturi de furnal cu resistenţă iniţială mică diferite şi 2
cimenturi de furnal cu rezistenţă iniţială mică şi rezistenţe la sulfaţi şi pentru componentele lor.
Definirea fiecărui ciment include proporţia în care componentele sale trebuie combinate pentru a
rezulta aceste cimenturi diferite într-o gamă de nouă clase de rezistenţă. De asemenea, definirea
include condiţiile pe care componentele trebuie să le satisfacă. Acesta include de asemenea condiţiile
mecanice, fizice şi chimice. Mai mult, acest standard stabileşte şi criteriile de conformitate şi regulile de
aplicare. Sunt date, de asemenea, condiţiile necesare de durabilitate.
În plus faţă de aceste cimenturi rezistente la sulfaţi definite în prezentul document, alte cimenturi
conforme fie cu acest standard sau cu alte standarde, europeane sau naţionale, au demonstrat la nivel
naţional că au proprietăţi de rezistenţă la sulfaţi. Aceste cimenturi, enumerate în anexa A sunt
considerate de către diferite ţări membre CEN ca fiind, pe teritoriul lor, rezistente la sulfaţi.
NOTA 1 - În completarea cerinţelor specificate este util un schimb de informaţii suplimentare între producătorul şi
utilizatorul de ciment. Procedurile pentru un astfel de schimb nu sunt incluse în domeniul de aplicare al acestui
standard, dar pot fi tratate în conformitate cu standardele sau reglementările naţionale sau pot face obiectul unui
acord între părţile interesate.
NOTA 2 - Cuvântul „ciment” în EN 197-1 este folosit numai pentru referirea la cimenturile uzuale, dacă nu e
specificat altfel.
Acest standard european nu se refera la:
- cimentul special cu căldură de hidratare foarte redusă conform EN 14216;
- cimentul supersulfatat conform EN 15743;
- cimentul de aluminat de calciu conform EN 14647;
- cimentul de zidărie conform EN 413-1.
2 Referinţe normative
Urmatoarele documente de referinţa sunt indispensabile pentru aplicarea acestui document. Pentru
referinţele datate, se aplica numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a
publicaţiei la care se face referire (inclusiv orice amendament).
EN 196-1, Methods of testing cement – Part 1: Determination of strength.
EN 196-2, Methods of testing cement – Part 2: Chemical analysis of cement.
EN 196-3, Methods of testing cement – Part 3: Determination of setting time and soundness.
EN 196-5, Methods of testing cement – Part 5: Pozzolanicity test for pozzolanic cements.
EN 196-6, Methods of testing cement – Part 6: Determination of fineness.
EN 196-7, Methods of testing cement – Part 7: Methods of taking and preparing samples of cement.
6
SR EN 197-1:2011
EN 196-8, Methods of testing cement – Part 8: Determination of heat of hydration – Solution method.
EN 196-9, Methods of testing cement – Part 9: Determination of heat of hydration – Semi-adiabatic

method.
EN 197-2 :2000, Cement – Part 2: Conformity evaluation.
EN 451-1, Method of testing fly ash – Part 1: Determination of free calcium oxide content.
EN 933-9, Tests for geometrical properties of aggregates — Part 9: Assessment of fines - Methylene
blue test
EN 13639, Determination of total organic carbon in limestone.

ISO 9277, Determination of the specific surface area of solids by gas adsorption using the BET
method.
ISO 9286, Abrasive grains and crude — Chemical analysis of silicon carbide
3 Termeni şi definiţii
Pentru utilizarea acestui document, se aplică următorii termeni şi definiţii:
3.1
oxid de calciu reactiv (CaO)
fracţiune a oxidului de calciu care, în condiţii normale de întărire, poate forma silicaţi de calciu hidrataţi
sau aluminaţi de calciu hidrataţi
NOTĂ – Pentru a determina această fracţiune, conţinutul total de oxid de calciu (a se vedea EN 196-2) este
diminuat cu fracţiunea corespunzătoare carbonatului de calciu (CaCO3), pe baza conţinutului de dioxid de carbon
(CO2) determinat (a se vedea EN 196-2) şi cu fracţiunea corespunzătoare sulfatului de calciu (CaSO4), pe baza
conţinutului de trioxid de sulf (SO3) determinat (a se vedea EN 196-2), neluând în considerare SO3 fixat de alcalii.
3.2
dioxid de siliciu reactiv (SiO2)
fracţiune a dioxidului de siliciu care este solubilă în soluţie de hidroxid de potasiu (KOH) adusă la
punctul de fierbere, după tratare cu acid clorhidric (HCl)
NOTĂ – Cantitatea de dioxid de siliciu reactiv se determină scăzând din conţinutul de dioxid de siliciu total (a se
vedea EN 196-2) acea fracţiune conţinută în reziduul insolubil în acid clorhidric şi hidroxid de potasiu (a se vedea
EN 196-2), ambele fracţiuni fiind raportate la materialul uscat.
3.3
component principal
material anorganic prezent într-o proporţie care depăşeşte 5 % din masă raportată la suma tuturor
componentelor principale şi auxiliare minore
3.4
component auxiliar minor
material anorganic prezent într-o proporţie care nu depăşeşte în total 5 % din masă raportată la suma
tuturor componentelor principale şi auxiliare minore
3.5
tip de ciment uzual
unul din cele 27 produse (a se vedea tabelul 1) din familia cimenturilor uzuale
3.6
clasa de rezistenţă a cimentului
clasa de rezistenţă la compresiune
7
SR EN 197-1:2011
3.7
încercări de autocontrol
încercări continue ale producătorului pe probe de ciment punctuale prelevate din punctul(ele) de livrare
de la fabrică/depozit
3.8
perioadă de control
perioada de producţie şi de expediţie identificată pentru evaluarea rezultatelor încercărilor de
autocontrol
3.9
valoare caracteristică
valoare a unei proprietăţi cerute, în afara căreia se află un procent specificat, cuantila Pk, pentru toate
valorile populaţiei studiate
3.10
valoare caracteristică specificată
valoare caracteristică a unei proprietăţi mecanice, fizice sau chimice care, în cazul unei limite
superioare nu trebuie să fie depăşită, sau în cazul unei limite inferioare trebuie cel puţin atinsă
3.11
valoare limită a unui rezultat individual
valoare a unei proprietăţi mecanice, fizice sau chimice care-pentru oricare rezultat individual al unei
încercări –în cazul unei limite superioare nu trebuie să fie depăşită, sau în cazul unei limite inferioare
trebuie cel puţin atinsă
3.12
probabilitate de acceptare permisă CR
pentru un plan de eşantionare dat, este probabilitatea de acceptare permisă a cimentului care are o
valoare caracteristică situată în afara valorii caracteristice specificate
3.13
plan de eşantionare
plan specific care defineşte (statistic) mărimea probei(lor) de utilizat, cuantila Pk şi probabilitatea de
acceptare permisă CR
3.14
probă punctuală
probă prelevată la un moment dat şi din unul şi acelaşi loc, în funcţie de încercările prevăzute. Se
poate obţine prin combinarea uneia sau mai multor probe elementare consecutive.
NOTĂ – A se vedea EN 196-7.
3.15
căldură de hidratare
cantitatea de căldură degajată prin hidratarea unui ciment într-o perioadă de timp dată
3.16
ciment uzual cu căldură de hidratare redusă
ciment uzual cu o căldură de hidratare limitată
3.17
ciment uzual rezistent la sulfati
ciment uzual care îndeplineşte condiţiile de rezistenţă la sulfaţi
3.18
ciment de furnal cu rezistenţă iniţială mică, cu căldură de hidratare redusă
ciment de furnal cu rezistenţă iniţială mică şi cu căldură de hidratare redusă
8
SR EN 197-1:2011
3.19
ciment de furnal cu rezistenţă initială mică, rezistent la sulfaţi
ciment de furnal cu rezistenţă iniţială mică care îndeplineste condiţiile de rezistenţă la sulfaţi
4 Ciment
Cimentul este un liant hidraulic, şi anume un material anorganic fin măcinat care, amestecat cu apă
formează o pastă care face priză şi se întăreşte datorită reacţiilor şi proceselor de hidratare şi care,
după întărire, îşi menţine rezistenţa şi stabilitatea chiar şi sub apă.
Cimentul conform acestui standard denumit ciment CEM, dozat corespunzător şi amestecat cu
agregate şi apă, trebuie să fie capabil să producă beton sau mortar care să-şi menţină lucrabilitatea
pentru o perioadă de timp suficientă, şi după perioade de timp definite, trebuie să atingă niveluri de
rezistenţă specificate şi să prezinte de asemenea stabilitate de volum pe termen lung.
Întărirea hidraulică a cimentului CEM se datorează în primul rând hidratării silicaţilor de calciu, dar şi
alţi compuşi chimici pot de asemenea participa la procesul de întărire, de exemplu aluminaţii. Suma
proporţiilor oxidului de calciu reactiv (CaO) şi dioxidului de siliciu reactiv (SiO2) din cimentul CEM
trebuie să fie de minimum 50 % din masă, când proporţiile sunt determinate în conformitate cu EN
196-2.
Cimenturile CEM sunt constituite din diferite materiale, şi sunt statistic omogene în compoziţie ca
rezultat al asigurării calităţii proceselor de producţie şi de manipulare. Legătura între aceste procese de
producţie şi de manipulare şi conformitatea cimentului cu acest standard este stabilită în EN 197-2.
NOTĂ – Există de asemenea cimenturi a căror întărire se datorează în principal altor compuşi, de exemplu
aluminatului de calciu în cimentul aluminos.
5 Componente
5.1 Generalităţi
Condiţiile pentru componentele specificate de la 5.2 până la 5.5 trebuie determinate în principiu
conform metodelor de încercare descrise în EN 196, dacă nu este precizat altfel.
5.2 Componente principale
5.2.1 Clincher de ciment Portland (K)
Clincherul de ciment Portland este obţinut prin sinterizarea unui amestec de materii prime (făină, pastă
sau şlam) în proporţii stabilite cu exactitate, conţinând elemente exprimate uzual ca oxizi CaO, SiO2,
Al2O3, Fe2O3 şi cantităţi mici de alte materiale. Făina, pasta sau şlamul sunt mărunţite fin, amestecate
intim şi astfel omogenizate.
Clincherul de ciment Portland este un material hidraulic care trebuie să conţină, minimum două treimi
din masă silicaţi de calciu (3CaO SiO2 şi 2CaO SiO2), şi restul faze conţinând aluminiu şi fier precum
şi alţi compuşi. Raportul masic între oxidul de calciu şi dioxidul de siliciu (CaO)/(SiO2) nu trebuie să fie
mai mic de 2,0. Conţinutul în oxid de magneziu (MgO) nu trebuie să depăşească 5,0 % din masă.
Clincherul de ciment Portland încorporat în cimentul Portland rezistent la sulfaţi (CEM I) şi în

cimenturile puzzolanice rezistente la sulfaţi (CEM IV) trebuie să îndeplinească cerinţe suplimentare
pentru conţinutul de aluminat tricalcic (C3A). Conţinutul de aluminat tricalcic din clincher se calculează
cu ecuaţia (1), după cum urmează:
C3A = 2,65 A – 1,69 F

(1)
Unde:
A reprezintă procentul de oxid de aluminiu (Al2O3) din masa clincherului determinat conform
EN 196-2;
9
SR EN 197-1:2011
F reprezintă procentul de oxid de fier (III) (Fe2O3) din masa clincherului determinat conform
EN 196-2.
NOTĂ – Se poate întâmpla să se obţină din calcul o valoare negativă a C3A. În acest caz, trebuie înregistrată o
valoare de 0 %. O metodă de încercare pentru determinarea conţinutului de C3A din clincher prin analiza unei
probe punctuale de ciment este în prezent în curs de dezvoltare de CEN / TC 51. Până când această metodă va
fi disponibilă, conţinutul de C3A ar trebui să fie măsurat în mod direct din clincher. În cazul specific al CEM I este
permis calculul conţinutul de C3A din clincher prin analiza chimică a cimentului. Frecvenţa minimă a încercării şi
utilizării metodelor alternative pentru evaluarea directă sau indirectă a C3A trebuie inclusă în controlul producţiei
în fabrică (a se vedea EN 197-2). O frecvenţă tipică a încercării este de două pe lună, în situaţii de rutină.
Cimenturile Portland rezistente la sulfaţi şi cimenturile puzzolanice rezistente la sulfaţi sunt fabricate cu
clincher de ciment Portland, în care conţinutul de C3A nu trebuie să depăşească:
- în cazul CEM I: 0 %; 3 % sau 5 % (a se vedea 6.2);

- în cazul CEM IV/A şi CEM IV/B: 9 %.
5.2.2 Zgură granulată de furnal (S)
Zgura granulată de furnal rezultă prin răcirea rapidă a unei topituri de zgură de compoziţie adecvată,
cum este aceea obţinută prin topirea minereului de fier într-un furnal, conţine minimum două treimi din
masă zgură vitroasă şi prezintă proprietăţi hidraulice când este activată corespunzător.
Zgura granulată de furnal trebuie să fie constituită cel puţin două treimi de masă din suma oxidului de
calciu (CaO), oxidului de magneziu (MgO) şi dioxidului de siliciu (SiO2). Restul conţine oxid de aluminiu
(Al2O3) împreună cu cantităţi mici de alţi compuşi. Raportul masic (CaO + MgO)/(SiO2) trebuie să fie
mai mare de 1,0.
5.2.3 Materiale puzzolanice (P, Q)
5.2.3.1 Generalităţi
Materialele puzzolanice sunt substanţe naturale de compoziţie silicioasă sau silico-aluminoasă, sau o
combinaţie a acestora. Cenuşa zburătoare şi silicea ultrafină, deşi au proprietăţi puzzolanice, acestea
sunt specificate în subcapitole diferite (a se vedea 5.2.4 şi 5.2.7).
Materialele puzzolanice nu se întăresc de la sine prin amestecarea cu apa, dar atunci când sunt
măcinate fin reacţionează la temperatura ambiantă, în prezenţa apei cu hidroxidul de calciu dizolvat
(Ca(OH)2), formând compuşi pe bază de silicat de calciu şi aluminat de calciu care dezvoltă rezistenţă.
Aceşti compuşi sunt similari cu aceia care se formează la întărirea materialelor hidraulice. Puzzolanele
constau în principal din dioxid de siliciu reactiv (SiO2) şi oxid de aluminiu (Al2O3). Restul conţine oxid
de fier (Fe2O3) şi alţi oxizi. Proporţia de oxid de calciu reactiv pentru întărire este neglijabilă. Conţinutul
de dioxid de siliciu reactiv trebuie să fie cel puţin 25,0 % din masă.
Materialele puzzolanice trebuie să fie preparate corect (de exemplu: alegerea, omogenizarea, uscarea
sau tratarea termică şi măcinarea) în funcţie de starea lor din producţie sau de la livrare.
5.2.3.2 Puzzolană naturală (P)
Puzzolanele naturale sunt de obicei materiale de origine vulcanică sau roci sedimentare cu compoziţie
chimică şi mineralogică adecvată şi trebuie să fie conforme cu 5.2.3.1.
5.2.3.3 Puzzolană naturală calcinată (Q)
Puzzolanele naturale calcinate sunt materiale de origine vulcanică, argile, şisturi sau roci sedimentare,
activate prin tratament termic şi trebuie să fie conforme cu 5.2.3.1.
5.2.4 Cenuşă zburătoare (V, W)
Cenuşa zburătoare se obţine prin depunerea electrostatică sau mecanică a particulelor pulverulente
conţinute în gazele de ardere de la focarele cazanelor alimentate cu cărbune pulverizat.
10
SR EN 197-1:2011
NOTA 1 - Pentru definiţia cenuşii zburătoare a se vedea EN 450-1.
Cenuşa obţinută prin alte metode nu trebuie utilizată în cimenturile conforme cu acest standard.
Cenuşa zburătoare poate fi de natură silicioasă sau calcică. Prima are proprietăţi puzzolanice; a doua
poate avea, în plus, proprietăţi hidraulice. Pierderea la calcinare a cenuşilor zburătoare determinată
conform EN 196-2, dar la un timp de calcinare de 1 h, trebuie să se încadreze între următoarele limite:
a) de la 0 % până la 5,0 % procente de masă;
b) de la 2,0 % până la 7,0 % procente de masă;
c) de la 4,0 % până la 9,0 % procente de masă.

Limita superioară a pierderii la calcinare a cenuşii zburătoare, utilizată ca un component principal la

producerea cimentului, trebuie declarată pe ambalaj sau/şi pe nota de livrare.
NOTA 2 - Scopul cerinţei pentru pierderea la calcinare este aceea de a limita reziduul de carbon nears din
cenuşa zburătoare. Este suficient, cu toate acestea, să se demonstreze printr-o măsurare directă a reziduului de
carbon nears, încadrarea în limitele specificate mai sus a conţinutului de carbon nears. Conţinutul de carbon
nears se determină conform ISO 10694.
5.2.4.2 Cenuşă zburătoare silicioasă (V)
Cenuşa zburătoare silicioasă este o pulbere fină de particule în majoritate sferice, având proprietăţi
puzzolanice. Ea constă în principal din dioxid de siliciu reactiv (SiO2) şi oxid de aluminiu (Al2O3). În rest
conţine oxid de fier (Fe2O3) şi alţi compuşi.
Proporţia de oxid de calciu reactiv (CaO) trebuie să fie mai mică de 10,0 % din masă iar conţinutul de
oxid de calciu liber, determinat prin metoda descrisă în EN 451-1 trebuie să fie de maximum 1,0% din
masă. Cenuşa zburătoare având un conţinut de oxid de calciu liber mai mare de 1,0 % din masă, dar
mai mic de 2,5 % din masă, este de asemenea acceptată, cu condiţia ca cerinţa pentru expansiune
(stabilitate) să fie de maximum 10 mm atunci când se încearcă conform EN 196-3 folosind un amestec
de 30 % din masă cenuşă zburătoare silicioasă şi 70 % din masă ciment CEM I conform EN 197-1.
Conţinutul de dioxid de siliciu reactiv nu trebuie să fie mai mic de 25,0 % din masă.
5.2.4.3 Cenuşă zburătoare calcică (W)
Cenuşa zburătoare calcică este o pulbere fină, având proprietăţi hidraulice şi/sau puzzolanice. Ea
constă în principal din oxid de calciu reactiv (CaO), dioxid de siliciu reactiv (SiO2) şi oxid de aluminiu
(Al2O3). Restul conţine oxid de fier (Fe2O3) şi alţi compuşi. Proporţia de oxid de calciu reactiv nu
trebuie să fie mai mică de 10,0 % din masă. Cenuşa zburătoare calcică conţinând între 10,0 % şi 15,0
% din masă oxid de calciu reactiv, trebuie să conţină minimum 25,0 % din masă dioxid de siliciu
reactiv.
Cenuşa zburătoare calcică conţinând oxid de calciu reactiv mai mult de 15,0 % din masă, măcinată
corespunzător, trebuie să aibă o rezistenţă la compresiune de minimum 10,0 MPa la 28 zile atunci
când se încearcă conform EN 196-1. Înainte de încercare cenuşa zburătoare trebuie să fie măcinată şi
fineţea sa exprimată ca proporţie din masa cenuşii rămasă pe sita cu ochiuri de 40 µm, prin procedeul
umed, trebuie să fie între 10 % şi 30 %. Mortarul de încercare trebuie să fie preparat numai cu cenuşă
zburătoare calcică în loc de ciment. Epruvetele de mortar trebuie să fie decofrate la 48 h după
preparare şi apoi păstrate în atmosferă umedă cu umiditatea relativă de minimum 90 % până la
încercare.
Expansiunea (stabilitatea) cenuşii zburătoare calcică trebuie să fie de maximum 10 mm atunci când se
încearcă conform EN 196-3, utilizând un amestec de 30 % din masă cenuşă zburătoare calcică
măcinată aşa cum este descris mai sus şi 70 % din masă ciment CEM I conform EN 197-1.
NOTA - Dacă conţinutul de sulfat (SO3) din cenuşa zburătoare depăşeşte limita superioară admisă pentru
conţinutul de sulfat al cimentului, atunci acesta trebuie luat în considerare la producerea cimentului prin
reducerea corespunzătoare a componentelor conţinând sulfat de calciu.
11
SR EN 197-1:2011
5.2.5 Şist calcinat (T)
Şistul calcinat, în special şistul bituminos calcinat, este produs într-un cuptor special la o temperatură
de aproximativ 800 °C. Datorită compoziţiei materialului natural şi procesului de producere, şistul
calcinat conţine faze de clincher, în majoritate silicat dicalcic şi aluminat monocalcic. El conţine, de
asemenea, în afara unor cantităţi mici de oxid de calciu liber şi de sulfat de calciu, proporţii mai mari
de oxizi cu reactivitate puzzolanică, în special dioxid de siliciu. În consecinţă, şistul calcinat în stare fin
măcinată, prezintă proprietăţi hidraulice pronunţate, asemănătoare cimentului portland, şi în plus
proprietăţi puzzolanice.
Şistul calcinat măcinat corespunzător, trebuie să aibă o rezistenţă la compresiune de minimum 25,0
MPa la 28 zile atunci când se încearcă conform EN 196-1. Mortarul de încercat trebuie să fie preparat
numai cu şist calcinat măcinat fin în loc de ciment. Epruvetele de mortar trebuie să fie decofrate la 48
h după preparare, şi apoi păstrate în atmosferă umedă cu o umiditate relativă de minimum 90 % până
la încercare.
Expansiunea (stabilitatea) şistului calcinat trebuie să fie de maximum 10 mm atunci când se încearcă
conform EN 196-3, folosind un amestec de 30 % din masă şist calcinat măcinat şi 70 % din masă
ciment CEM I conform EN 197-1.
NOTĂ – Dacă conţinutul de sulfat (SO3) din şistul calcinat depăşeşte limita superioară admisă pentru conţinutul
de sulfat al cimentului, atunci acesta trebuie luat în considerare la producerea cimentului prin reducerea
corespunzătoare a componentelor conţinând sulfat de calciu.
5.2.6 Calcar (L,LL)
Calcarul trebuie să respecte condiţiile următoare:
a) conţinutul de carbonat de calciu (CaCO3) calculat pe baza conţinutului de oxid de calciu (CaO)
trebuie să fie de minimum 75 % din masă ;
b) conţinutul de argilă, determinat prin încercarea cu albastru de metilen conform EN 933-9 trebuie să
nu depăşească 1,20 g/100 g. Pentru această încercare calcarul trebuie să fie măcinat la o fineţe de
2
aproximativ 5000 cm /g determinată ca suprafaţă specifică conform EN 196-6;
c) conţinutul total de carbon organic (TOC), când este determinat conform pr EN 13639:1999, trebuie
să respecte unul din următoare criterii:
1) LL: nu trebuie să depăşească 0,20 % din masă;
2) L: nu trebuie să depăşească 0,50 % din masă.
5.2.7 Silice ultrafină (D)
Silicea ultrafină provine de la reducerea cuarţului de puritate ridicată în cuptoarele cu arc electric, la
producerea siliciului şi a aliajelor de ferosiliciu şi constă în particule sferice, foarte fine, conţinând
minimum 85 % din masă dioxid de siliciu amorf.
Silicea ultrafină trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) pierderea la calcinare, determinată conform EN 196-2, dar utilizând un timp de calcinare de 1 h

trebuie să nu depăşească 4 % din masă;
b) suprafaţa specifică (BET) a silicei ultrafine netratate, determinată conform ISO 9277 trebuie să fie
2
de minimum 15,0 m /g.
Pentru introducerea la măcinare cu clincher şi sulfat de calciu, silicea ultrafină poate fi în starea sa
iniţială, compactată sau granulată (cu apă).
5.3 Componente auxiliare minore
Componentele auxiliare minore sunt special alese; acestea sunt materiale minerale naturale
anorganice, sau materiale minerale anorganice derivate din procesul de fabricare a clincherului, sau
12
SR EN 197-1:2011
componente precum cele precizate la 5.2, dacă nu sunt deja incluse drept componente principale în
ciment.
Componentele auxiliare minore, după o preparare corespunzătoare şi datorită distribuţiei lor

granulometrice îmbunătăţesc proprietăţile fizice ale cimentului (cum sunt lucrabilitatea sau reţinerea de
apă). Acestea pot fi inerte sau pot avea proprietăţi slab hidraulice, hidraulic latente sau puzzolanice.
Totuşi, pentru acestea nu sunt încă stabilite condiţii.
Componentele auxiliare minore trebuie să fie corect preparate, respectiv alese, omogenizate, uscate şi
pulverizate în funcţie de starea lor la producere sau la livrare. Acestea trebuie să nu mărească
considerabil necesarul de apă al cimentului, să nu afecteze în nici un fel rezistenţa betonului sau
mortarului până la deteriorare, sau să nu reducă protecţia la coroziune a armăturii.
NOTĂ – Informaţiile despre componentele auxiliare minore din ciment trebuie să fie puse la dispoziţie de
producător la cerere.
5.4 Sulfat de calciu
Sulfatul de calciu este adăugat celorlalte componente ale cimentului în timpul fabricării sale, pentru
reglarea prizei.
Sulfatul de calciu poate fi ghips (sulfat de calciu dihidrat CaSO4·2H2O), hemihidrat (CaSO4·1/2H2O),
sau anhidrit (sulfat de calciu anhidru, CaSO4) sau orice amestec al acestora. Ghipsul şi anhidritul se
găsesc în stare naturală. Sulfatul de calciu poate rezulta, de asemenea ca produs secundar din
anumite procese industriale.
5.5 Aditivi
Aditivii în accepţiunea EN 197-1 sunt componente care nu sunt cuprinse în 5.2 până la 5.4 şi care sunt
adăugate pentru îmbunătăţirea fabricării sau a proprietăţilor cimentului.
Cantitatea totală de aditivi trebuie să fie de maximum 1,0 % din masa cimentului (excepţie fac
pigmenţii). Cantitatea de aditivi organici sub formă uscată trebuie să fie de maximum 0,2 % din masa
cimentului. O cantitate mai mare poate fi încorporată în cimenturi, stipulând ca, cantitatea maxima, în
%, să fie declarată pe amabalaj şi/ sau pe documentul de livrare.
Aceşti aditivi nu trebuie să corodeze armătura sau să altereze proprietăţile cimentului, ale betonului
sau mortarului realizat cu cimentul respectiv.
Când aditivii pentru betoane, mortare sau paste în conformitate cu seria EN 934 sunt utilizaţi în ciment,
notarea standard a aditivilor trebuie să fie declarată pe saci sau pe documentele de livrare.
6 Compoziţie şi notare
6.1 Compoziţia şi notarea cimenturilor uzuale
Produsele din familia cimenturilor uzuale cuprinse de EN 197-1, şi notarea lor sunt date în tabelul 1.
Ele sunt grupate în cinci tipuri principale de ciment după cum urmează:
- CEM I Ciment Portland
- CEM II Ciment Portland compozit
- CEM III Ciment de furnal
- CEM IV Ciment puzzolanic
- CEM V Ciment compozit
Compoziţia fiecăruia dintre produsele din familia cimenturilor uzuale trebuie să fie în conformitate cu
tabelul 1.
13
SR EN 197-1:2011
NOTĂ – Pentru claritate în definiţie, condiţiile pentru compoziţie se referă la suma tuturor componentelor
principale şi auxiliare minore. Cimentul final trebuie să fie înţeles ca suma dintre componentele principale şi
auxiliare minore plus sulfatul de calciu necesar (a se vedea 5.4) şi orice aditivi (a se vedea 5.5).
Tabelul 1- Cele 27 produse din familia cimenturilor uzuale
Tipuri Notarea celor 27 Compoziţie (procente de masă a)

produse
princi- (tipuri de cimenturi Componente principale Compo-
uzuale)
pale Clin- Zgură Silice Puzzolană Cenuşă Şist Calcar nente
cher de furnal ultra- zburătoare calcinat auxiliare
fină
Natural Naturală Silicioas Calcică minore
ă calci- ă
nată
K S Db P Q V W T L LL
CEM I Ciment CEM I 95- - - - - - - - - - 0-5
Portland 100
Ciment CEM II/A- 80-94 6-20 - - - - - - - - 0-5
Portland S
cu zgură CEM II/B- 65-79 21-35 - - - - - - - - 0-5
S
Ciment CEM II/A- 90-94 - 6-10 - - - - - - - 0-5
Portland cu D
silice ultrafină
Ciment CEM II/A- 80-94 - - 6-20 - - - - - - 0-5
P
Portland CEM II/B- 65-79 - - 21-35 - - - - - - 0-5
P
cu CEM II/A- 80-94 - - - 6-20 - - - - - 0-5
Q
puzzolană CEM II/B- 65-79 - - - 21-35 - - - - - 0-5
Q
CEM II Ciment CEM II/A- 80-94 - - - - 6-20 - - - - 0-5
V
Portland cu CEM II/B- 65-79 - - - - 21-35 - - - - 0-5
V
cenuşă CEM II/A- 80-94 - - - - - 6-20 - - - 0-5
W
zburătoare CEM II/B- 65-79 - - - - - 21-35 - - - 0-5
W
Ciment CEM II/A-T 80-94 - - - - - - 6-20 - - 0-5
Portland cu CEM II/B-T 65-79 - - - - - - 21-35 - - 0-5
şist calcinat
Ciment CEM II/A-L 80-94 - - - - - - - 6-20 - 0-5
Portland CEM II/B-L 65-79 - - - - - - - 21-35 - 0-5
cu CEM II/A- 80-94 - - - - - - - - 6-20 0-5
LL
calcar CEM II/B- 65-79 - - - - - - - - 21- 0-5
LL 35
Ciment CEM II/A- 80-88 ← 12-20 0-5
M →
Portland CEM II/B- 65-79 ←…………………..……………………….21- 0-5
compozit c M 35………………………….………→
CEM III Ciment CEM III/A 35-64 36-65 - - - - - - - - 0-5
de CEM III/B 20-34 66-80 - - - - - - - - 0-5
furnal CEM III/C 5-19 81-95 - - - - - - - - 0-5
CEM IV Ciment CEM IV/A 65-89 - ←…..…....….. 11-35 ….……..…..→ - - - 0-5
puzzolanicc CEM IV/B 45-64 - ←…………..... 36-55 ←………..…....→ - - - 0-5
CEM V Ciment CEM V/A 40-64 18-30 - ←.…....18-30…..….→ - - - - 0-5
compozitc CEM V/B 20-38 31-49 - ←……..31-49….…..→ - - - - 0-5
a Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.
b Proporţia de silice ultrafină este limitată la 10 %.
c În cimenturile Portland compozite CEM II/A-M şi CEM II/B-M, în cimenturile puzzolanice CEM IV/A şi CEM IV/B şi în
cimenturile compozite CEM V/A şi CEM V/B componentele principale altele decât clincherul trebuie să fie declarate în
denumirea cimentului (pentru exemplu a se vedea capitolul 8).
14
SR EN 197-1:2011
6.2 Compoziţia şi notarea cimenturilor uzuale rezistente la sulfaţi (Cimenturi SR)
Cele şapte produse din familia cimenturilor uzuale rezistente la sulfaţi, acoperite de acest standard
sunt prezentate în tabelul 2.
Acestea sunt grupate în trei tipuri principale de ciment, după cum urmează:
Ciment Portland rezistent la sulfaţi:
- CEM I-SR 0 Ciment Portland rezistent la sulfaţi (conţinutul de C3A din clincher = 0 %),
- CEM I-SR 3 Ciment Portland rezistent la sulfaţi (conţinutul de C3A din clincher ≤ 3 %),
- CEM I-SR 5 Ciment Portland rezistent la sulfaţi (conţinutul de C3A din clincher ≤ 5 %).
Ciment de furnal rezistent la sulfaţi:
- CEM III/B-SR Ciment de furnal rezistent la sulfaţi (nu există cerinţe pentru conţinutul de
C3A din clincher),
- CEM III/C-SR Ciment de furnal rezistent la sulfaţi (nu există cerinţe pentru conţinutul de
C3A din clincher).
Ciment puzzolanic rezistent la sulfaţi:
- CEM IV/A-SR Ciment puzzolanic rezistent la sulfaţi (conţinutul de C3A din clincher ≤ 9
%),
- CEM IV/B-SR Ciment puzzolanic rezistent la sulfaţi (conţinutul de C3A din clincher ≤ 9
%).
Compoziţia fiecăruia din cele şapte produse din familia cimenturilor uzuale rezistente la sulfaţi trebuie
să fie în conformitate cu tabelul 2. Notarea acestui tip de ciment trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele din prezentul standard, cu notarea suplimentară prin SR 0, SR 3, SR 5 pentru cimenturile
CEM I şi numai "SR" pentru cimenturile CEM III şi IV.
Tabelul 2 - Cele şapte produse din familia cimenturilor uzuale rezistente la sulfaţi
Compoziţie (procente de masă a)
Componente principale Componente
Notarea celor 7 produse
Tipuri Clincher Zgură de Puzzolană Cenusa auxiliare
(tipuri de cimenturi uzuale
principale furnal naturala zburatoare minore
rezistente la sulfati)
silicioasa
K S P V
CEM I Ciment CEM I-SR 0 95-100 - - - 0-5
Portland CEM I-SR 3
rezistent la CEM I-SR 5
sulfati
CEM III Ciment de CEM III/B-SR 20-34 66-80 - - 0-5
furnal CEM III/C-SR 5-19 81-95 - - 0-5
rezistent la
sulfati
CEM IV Ciment CEM IV/A-SR 65-79 - ←----21-35---→ 0-5
puzzolanic CEM IV/B-SR 45-64 - ←----36-55---→ 0-5
rezistent la
sulfaţib
a
Valorile din tabel se referă la suma componentelor principale şi auxiliare minore.
b
În cimenturile puzzolanice rezistente la sulfaţi tipurile CEM IV/A-SR si CEM IV/B-SR, componentele principale, altele decât
clincherul trebuie declarate în denumirea cimentului (pentru exemplu a se vedea capitolul 8).
6.3 Compoziţia şi notarea cimenturilor uzuale cu rezistenţă iniţială mică
Cimenturile uzuale cu rezistenţă iniţială mică sunt cimenturile de furnal CEM III specificate în tabelul 1.
Acestea diferă de alte cimenturi uzuale în ceea ce priveşte cerinţele rezistenţei iniţiale (a se vedea
15
SR EN 197-1:2011
7.1.2). Cimenturile cu rezistenţa iniţiala mică CEM III în conformitate cu cerinţele din tabelul 2 pot fi, de
asemenea, declarate ca cimenturi uzuale rezistente la sulfaţi.
7 Condiţii mecanice, fizice, chimice, şi de durabilitate
7.1 Condiţii mecanice
7.1.1 Rezistenţă standard
Rezistenţa standard a unui ciment este rezistenţa la compresiune la 28 zile determinată în

conformitate cu EN 196-1 şi trebuie să corespundă condiţiilor din tabelul 3.
Sunt definite trei clase de rezistenţă standard: clasa 32,5; clasa 42,5 şi clasa 52,5 (a se vedea tabelul
3).
7.1.2 Rezistenţă iniţială
Rezistenţa iniţială a unui ciment este rezistenţa la compresiune determinată în conformitate cu

EN 196-1 fie la 2 zile, fie la 7 zile şi trebuie să corespundă condiţiilor din tabelul 3.
Pentru fiecare clasă de rezistenţă standard sunt definite trei clase de rezistenţă iniţială, o clasă cu
rezistenţă iniţială uzuală, notată cu N, o clasă cu rezistenţă iniţială mare, notată cu R şi o clasă cu
rezistenţă iniţială mică, notată cu L (a se vedea tabelul 3). Clasa L se aplică numai pentru cimenturile
CEM III. Acestea sunt cimenturi de furnal distincte cu rezistenţă initială mică.
Tabelul 3 -Condiţii mecanice şi fizice definite ca valori caracteristice

Rezistenţă la compresiune Timp Stabilitate
Clasă MPa iniţial (expansiune)
de Rezistenţă iniţială Rezistenţă standard de priză
rezistenţă 2 zile 7 zile 28 zile min mm
a
32,5 L - ≥ 12,0
32,5 N - ≥ 16,0 ≥ 32,5 ≤ 52,5 ≥ 75
32,5 R ≥ 10,0 -
a
42,5 L - ≥ 16,0
42,5 N ≥ 10,0 - ≥ 42,5 ≤ 62,5 ≥ 60 ≤ 10
42,5 R ≥ 20,0 -
a
52,5 L ≥ 10,0 -
52,5 N ≥ 20,0 - ≥ 52,5 - ≥ 45
52,5 R ≥ 30,0 -
a
Clasa de rezistenta definita numai pentru cimenturile CEM III.
7.2 Condiţii fizice
7.2.1 Timp iniţial de priză
Timpul iniţial de priză, determinat în conformitate cu EN 196-3, trebuie să corespundă condiţiilor din
tabelul 3.
7.2.2 Stabilitate
Expansiunea determinată în conformitate cu EN 196-3, trebuie să corespundă condiţiilor din tabelul 3.
7.2.3 Căldura de hidratare
Căldura de hidratare a cimenturilor uzuale cu căldură de hidratare redusă nu trebuie să depăşească

valoarea caracteristică de 270 J/g, determinată în conformitate fie cu EN 196-8 la 7 zile sau în
conformitate cu EN 196-9 la 41 h.
Cimenturile uzuale cu căldură de hidratare redusă sunt identificate prin „LH”.
16
SR EN 197-1:2011
NOTA 1 – Un proiect de cercetare a unui prestandard a demonstrat echivalenţa rezultatelor încercărilor obţinute
cu EN 196-8 la 7 zile cu cele obţinute cu EN 196-9 la 41 h. Totuşi, în caz de litigiu între laboratoare trebuie
aplicată o metodă stabilită prin acord.
NOTA 2 – Un ciment cu o valoare a căldurii de hidratare mai mare este corespunzător pentru unele aplicaţii.
Este necesar ca această valoare să fie acceptată atât de producător cât şi de utilizator şi acest ciment nu trebuie
să fie identificat ca ciment cu căldură de hidratare redusă (LH).
7.3 Condiţii chimice
Caracteristicile cimenturilor aparţinând tipurilor şi claselor de rezistenţă indicate în coloanele 3 şi 4 din

tabelul 4 trebuie să corespundă condiţiilor precizate în coloana 5 din acest tabel atunci când sunt
determinate în conformitate cu standardele de referinţă menţionate în coloana 2.
Tabelul 4 – Condiţii chimice definite ca valori caracteristice

1 2 3 4 5
a
Caracteristică Încercare de Tip de ciment Clasă de rezistenţă Condiţii
referinţă
Pierdere la EN 196-2 CEM I toate ≤ 5,0 %
calcinare CEM III
b
Reziduu insolubil EN 196-2 CEM I toate ≤ 5,0 %
CEM III
32,5 N ≤ 3,5 %
CEM I 32,5 R
c
Conţinut de CEM II 42,5 N
sulfaţi (sub formă EN 196-2 CEM IV 42,5 R
de SO3) CEM V 52,5 N ≤ 4,0 %
52,5 R
d
CEM III toate
e
≤ 0,10 %
f
Conţinut de cloruri EN 196-2 toate toate
Puzzolanicitate EN 196-5 CEM IV toate Satisface
încercarea
a Condiţiile sunt date ca procente de masă din cimentul final.
b Determinarea reziduului insolubil în acid clorhidric şi carbonat de sodiu.
c Cimentul de tip CEM II/B-T şi CEM II/B-M cu continut de T > 20 % poate să conţină până la 4,5 % sulfat (ca
SO3) pentru toate clasele de rezistenţă.
d Cimentul de tip CEM III/C poate să conţină până la 4,5 % sulfat.
e Cimentul de tip CEM III poate să conţină mai mult de 0,10 % cloruri, dar în acest caz conţinutul maxim de
cloruri trebuie să fie precizat pe ambalaj şi/sau pe documentul de livrare.
f Pentru precomprimare cimenturile pot fi produse cu limite mai coborâte. În acest caz valoarea de 0,10 %
trebuie înlocuită cu acea valoare mai coborâtă, care trebuie precizată în documentul de livrare.
7.4 Condiţii de durabilitate
7.4.1 Generalităţi
În multe aplicaţii, în special în condiţii severe de mediu, alegerea cimentului are influenţă asupra
durabilităţii betoanelor, mortarelor şi pastelor, de exemplu rezistenţa la îngheţ, rezistenţa chimică şi
protecţia armăturii. Alcaliile din ciment sau alţi constituenţi din beton pot reacţiona chimic cu anumite
agregate. Condiţiile adecvate sunt specificate în EN 206-1.
Alegerea cimentului pornind de la acest standard, în special în ceea ce priveşte tipul şi clasa de
rezistenţă pentru diferite aplicaţii şi clase de expunere trebuie să fie efectuate confom standardelor
şi/sau reglementărilor corespunzătoare pentru betoane sau mortare valabile la locul de utilizare.
Cimenturile uzuale cu rezistenţa iniţială mica vor avea rezistenţă iniţială mai mică în comparaţie cu alte
cimenturi uzuale cu aceeaşi clasă de rezistenţă standard şi pot necesita precautii suplimentare în
utilizarea lor, cum ar fi creşterea timpilor de decofrare şi protecţia în timpul condiţiilor meteorologice
nefavorabile. În toate celelalte privinţe, performanţa lor şi adecvarea utilizării vor fi similare cu alte
cimenturi uzuale, în conformitate cu acest standard, de acelaşi tip şi clasă de rezistenţă standard.
17
SR EN 197-1:2011
7.4.2 Rezistenţa la sulfaţi
Cimentul uzual rezistent la sulfaţi trebuie să îndeplinească cerinţele chimice suplimentare specificate
în tabelul 5. Cimenturile uzuale rezistente la sulfaţi trebuie să fie identificate cu notaţia SR.
Tabelul 5 – Condiţii suplimentare pentru cimenturile rezistente la sulfaţi definite ca valori

caracteristice
1 2 3 4 5
a
Caracteristică Încercare de Tip de ciment Clasă de rezistenţă Condiţii
referinţă
Continut de sulfaţi EN 196-2 CEM I-SR 0 32,5 N ≤ 3,0 %
(ca SO3) CEM I-SR 3 32,5 R
b
CEM I-SR 5 42,5 N
CEM IV/A-SR
CEM IV/B-SR 42,5 R ≤ 3,5 %
52,5 N
52,5 R
c d
C3A din clincher EN 196-2 CEM I-SR 0 toate =0%
CEM I-SR 3 ≤3%
CEM I-SR 5 ≤5%
e
- CEM IV/A-SR ≤9%
CEM IV/B-SR
Puzzolanicitate EN 196-5 CEM IV/A-SR toate Satisface
CEM IV/B-SR încercarea la 8 zile
a Condiţiile sunt date ca procente de masă din cimentul final sau clincher aşa cum sunt definite în tabel.
b Cimenturile CEM I-SR 5 pentru aplicatii specifice pot fi produse cu un conţinut de sulfaţi mai ridicat. În acest
caz, valoarea numerică a acestei condiţii pentru un conţinut de sulfaţi mai mare trebuie declarat pe documentul
de livrare.
c Metoda de determinare a conţinutului de C3A din clincher prin analiza chimică din cimentul final este în curs de
dezvoltare la CEN/ TC 51.
d În cazul specific al CEM I este permis calculul conţinutului de C3A din clincher din analiza chimică a cimentului.
Conţinutul de C3A trebuie calculat cu formula: C3A = 2,65 A-1,69 F (a se vedea 5.2.1).
e. Până când se va finaliza o metoda de determinare a C3A din clincher (a se vedea 5.2.1), acesta se va
determina pe baza analizei clincherului ca parte a Controlului Producţiei în Fabrică a producătorului (EN 197-
2:2000, pct. 4.2.1.2)
8 Notare standard
Cimenturile CEM trebuie să fie identificate cel puţin prin notarea tipului de ciment specificat în tabelul 1
şi cifrele 32,5; 42,5 sau 52,5 care indică clasa de rezistenţă (a se vedea 7.1). Clasa de rezistenţă
iniţială trebuie indicată funcţie de caz cu litera N, R sau L (a se vedea 7.1).
Atunci când în aceeaşi fabrică, un producător fabrică cimenturi diferite în conformitate cu aceleaşi
notare standard, aceste cimenturi primesc o identificare suplimentară, sub forma unui număr sau a
două litere mici, între paranteze, cu scopul de a distinge aceste cimenturi unul de celălalt. Pentru
sistemul de numerotare, acest număr ar trebui să fie 1 pentru cel de al doilea ciment certificat, 2 pentru
următorul şi aşa mai departe. Pentru sistemul de notare cu litere, literele vor fi alese în aşa fel încât să
se evite confuzia.
Cimentul rezistent la sulfaţi va primi suplimentar notaţia SR.
Cimenturile care nu sunt cuprinse în acest standard european pentru proprietatea de rezistenţă la
sulfaţi, dar considerate rezistente la sulfaţi în conformitate cu standardele naţionale enumerate în
anexa A nu trebuie identificate cu notatia SR.
NOTĂ – Marcajul CE poate fi aplicat pentru aceste produse ca cimenturi uzuale.
Un ciment uzual cu caldură de hidratare redusă trebuie sa fie identificat suplimentar prin notarea LH.
18
SR EN 197-1:2011
Exemplul 1
Cimentul Portland conform EN 197-1 cu clasa de rezistenţă 42,5 cu rezistenţă iniţială mare este
identificat prin:
Ciment Portland EN 197-1 – CEM I 42,5 R
Exemplul 2
Cimentul Portland cu calcar conform EN 197-1 care conţine între 6 % şi 20 % din masă calcar cu
conţinut de TOC de maximum 0,50 % din masă (L), de clasă de rezistenţă 32,5 cu rezistenţă iniţială
uzuală, este identificat prin:
Ciment Portland cu calcar EN 197-1 – CEM II/A-L 32,5 N
Exemplul 3
Cimentul Portland compozit conform EN 197-1 care conţine în total o cantitate de zgură granulată de
furnal (S), cenuşă zburătoare silicioasă (V) şi calcar (L) cuprinsă între 12 % şi 20 % din masă, de clasă
de rezistenţă 32,5 , cu rezistenţă iniţială mare, este identificat prin:
Ciment Portland compozit EN 197-1 – CEM II/A-M (S-V-L) 32,5 R
Exemplul 4
Cimentul compozit conform EN 197-1 care conţine între 18 % şi 30 % din masă zgură granulată de
furnal (S) şi între 18 % şi 30 % din masă cenuşă zburătoare silicioasă (V), de clasă de rezistenţă 32,5,
cu rezistenţă iniţială uzuală este identificat prin:
Ciment compozit EN 197-1 – CEM V/A (S-V) 32,5 N
Exemplul 5
Cimentul de furnal, conform EN 197-1, care conţine între 66 % şi 80 % zgură granulată de furnal (S),
de clasă de rezistenţă 32,5, cu o rezistenţă iniţială uzuală şi o căldură de hidratare redusă şi rezistent
la sulfaţi este identificat prin:
Ciment de furnal EN 197-1 – CEM III/B 32,5 N – LH/SR
Exemplul 6
Cimentul Portland, conform EN 197-1, de clasă de rezistenţă 42,5 cu rezistenţă iniţială mare şi
rezistenţă la sulfaţi cu un continut de C3A a clincherului ≤ 3 % din masă, este identificat prin:
Ciment Portland EN 197-1 – CEM I 42,5 R – SR 3
Exemplul 7
Cimentul puzzolanic, conform EN 197-1, care conţine între 21 % si 35 % din masă puzzolană naturală
(P), de clasă de rezistenţă 32,5 cu rezistenţă iniţială uzuală şi rezistent la sulfaţi cu un conţinut de C3A
a clincherului ≤ 9 % din masă şi îndeplineşte condiţiile de puzzolanicitate, este identificat prin:
Ciment puzzolanic EN 197-1 – CEM IV/A (P) 32,5 N – SR
Exemplul 8
Cimentul de furnal, conform EN 197-1, care conţine între 81 % şi 95 % din masă zgură granulată de
furnal (S), de clasă de rezistenţă 32,5 cu rezistenţă iniţială mică şi caldură de hidratare redusă şi
rezistenţă la sulfaţi, este identificat prin:
Ciment de furnal EN 197-1 – CEM III/C 32,5 L-LH/SR
19
SR EN 197-1:2011
Exemplul 9
Cimentul Portland, conform EN 197-1, de clasă de rezistenţă 42,5 cu rezistenţă iniţială mare şi unde
fabrica mai produce diferite cimenturi cu aceeasi notare standard, este identificat prin:
Ciment Portland EN 197-1 – CEM I 42,5 R (1)
9 Criterii de conformitate
9.1 Condiţii generale
Conformitatea cu acest standard a produselor trebuie să fie evaluată continuu pe baza încercărilor pe
probe punctuale. Caracteristicile, metodele de încercare şi frecvenţa minimă a încercărilor pentru
încercările de autocontrol la producător sunt specificate în tabelul 6. Referitor la frecvenţa de încercare

a cimentului care nu este expediat în mod continuu precum şi la alte detalii a se vedea EN 197-2. Se
pot utiliza si metode de încercare alternative dacă se demonstrează că acestea au fost validate în
conformitate cu prevederile corespunzatoare din standardele citate din metodele de încercare de
referinţă. În caz de litigiu, numai metodele de referinţă sunt folosite.
NOTA 1 – Prezentul standard nu tratează inspecţia de recepţie la livrare.
NOTA 2 – Pentru certificarea de conformitate de către un organism de certificare recunoscut, conformitatea

cimentului cu acest standard trebuie să fie evaluată conform EN 197-2.
Conformitatea cimenturilor uzuale cu cerinţele din prezentul standard şi cu valorile declarate (inclusiv
clase) trebuie să fie demonstrată prin:
- încercarea iniţială de tip,
- controlul producţiei în fabrică de către producător, inclusiv evaluarea produsului.
20
SR EN 197-1:2011
Tabelul 6 – Caracteristici, metode de încercare şi frecvenţa minimă a încercărilor pentru

încercările de autocontrol la producător, şi metoda de evaluare statistică
Încercări de autocontrol
Frecvenţă minimă a Metodă de evaluare
încercărilor statistică
Caracteristică Cimenturi Metodă de Inspecţie prin
a c
supuse încercare Încercare Perioadă iniţială Măsurare Atribute
b
încercărilor curentă pentru un nou
tip de ciment
1 2 3 4 5 6 7
Rezistenţă iniţială
Rezistenţă standard toate EN 196-1 2/săptămână 4/săptămână x
d
Timp iniţial de priză toate EN 196-3 2/săptămână 4/săptămână x
Stabilitate toate EN 196-3 1/săptămână 4/săptămână x
(Expansiune)
e d
Pierdere la CEM I, CEM III EN 196-2 2/lună 1/săptămână x
calcinare
Reziduu insolubil CEM I, CEM III EN 196-2 2/lunăe 1/săptămână xd
d
Conţinut de sulfat toate EN 196-2 2/săptămână 4/săptămână x
e d
Conţinut de cloruri toate EN 196-2 2/lună 1/săptămână x
C3A din clincher f CEM I-SR 0 EN 196-2g 2/lună 1/săptămână xd
CEM I-SR 3
CEM I-SR 5
h
CEM IV/A-SR -
CEM IV/B-SR
Puzzolanicitate CEM IV EN 196-5 2/lună 1/săptămână x
Cimenturi uzuale EN 196-8
Căldură de d
cu căldură de sau 1/lună 1/săptămână x
hidratare
hidratare redusă EN 196-9
Compoziţie toate -i 1/lună 1/săptămână
a Atunci când partea corespunzătoare din EN 196 permite, pot fi folosite alte metode decât cele indicate, cu
condiţia ca acestea să conducă la rezultate corelate şi echivalente cu acelea obţinute cu metoda de referinţă.
b Metodele utilizate pentru prelevarea şi pregătirea probelor trebuie să fie în conformitate cu EN 196-7.
c Dacă datele nu sunt distribuite normal, atunci metoda de evaluare poate fi stabilită de la caz la caz.
d Dacă numărul probelor este de cel puţin una pe săptămână pe durata perioadei de control, evaluarea se poate
face prin măsurare.
e Când nici un rezultat al încercărilor efectuate pe o perioadă de 12 luni nu depăşete 50 % din valoarea
caracteristică, frecvenţa poate fi redusă la o încercare pe lună.
f Metoda de încercare pentru determinarea conţinutului de C3A din clincher pe baza analizei cimentului final este
în curs de dezvoltare în CEN/TC 51.
g. În cazul specific al CEM I, este permis calculul conţinutul de C3A din clincher din analiza chimică a cimentului.
Conţinutul de C3A se calculează prin formula: C3A = 2,65 A - 1,69 F (a se vedea 5.2.1).
h Până când se va finaliza metoda de determinare a conţinutului de C3A din clincher (a se vedea 5.2.1), acesta
se va determina pe baza analizei pe clincher, ca parte a controlului producţiei în fabrică a producătorului (EN
197-2:2000, 4.2.1.2).
i Metoda de încercare adecvată aleasă de producător.
9.2 Criterii de conformitate pentru caracteristicile mecanice, fizice şi chimice şi

metoda de evaluare
9.2.1 Generalităţi
Conformitatea cimentului cu condiţiile privind caracteristicile mecanice, fizice şi chimice din acest
standard este îndeplinită dacă sunt satisfăcute criteriile de conformitate specificate la 9.2.2 şi 9.2.3.
Conformitatea trebuie să fie evaluată pe baza eşantionării continue utilizând probe punctuale prelevate
la punctele de livrare şi pe baza rezultatelor încercărilor obţinute pe toate probele de autocontrol
prelevate pe perioada de control.
21
SR EN 197-1:2011
9.2.2 Criterii statistice de conformitate
Conformitatea trebuie să fie formulată în termeni de criterii statistice bazate pe:
- valorile caracteristice specificate pentru proprietăţile mecanice, fizice şi chimice aşa cum sunt date în
7.1, 7.2 şi 7.3;
- cuantila Pk pe care este bazată valoarea caracteristică specificată aşa cum este dată în tabelul 7;
- probabilitatea de acceptare permisă CR aşa cum este dată în tabelul 7.
Tabelul 7 – Valori impuse pentru Pk şi CR

Condiţii mecanice Condiţii

Rezistenţă iniţială şi Rezistenţă fizice şi chimice
standard standard
(Limită inferioară) (Limită superioară)
Cuantila Pk pe care este bazată 5% 10 %
valoarea caracteristică
Probabilitate de acceptare 5%
permisă CR
NOTĂ – Evaluarea conformităţii printr-o procedură bazată pe un număr finit de rezultate de încercare poate
conduce doar la o valoare aproximativă a proporţiei rezultatelor situate în afara valorii caracteristice specificate
dintr-o populaţie. Cu cât mărimea eşantionului este mai mare (numărul de rezultate ale încercărilor) cu atât este
mai bună aproximarea. Probabilitatea de acceptare CR aleasă condiţionează gradul de aproximare prin
intermediul planului de eşantionare.
Conformitatea cu condiţiile din acest standard european trebuie să fie verificată fie prin măsurare, fie
prin atribute, aşa cum este descris în 9.2.2.2 şi 9.2.2.3 şi cum este specificat în tabelul 6.
Perioada de control trebuie să fie de 12 luni.
9.2.2.2 Inspecţie prin măsurare
Pentru acestă inspecţie se presupune că rezultatele încercărilor sunt distribuite normal.
Conformitatea este verificată atunci când sunt satisfăcute ecuaţiia(le) (2) şi (3), după caz:
v
x - kA × s ≥ L (2)
şi
v
x + kA × s ≤ U (3)
Unde
v
x este media aritmetică a tuturor rezultatelor încercărilor de autocontrol din perioada de control;
s este abaterea standard pentru totalitatea rezultatelor încercărilor de autocontrol din perioada
de control;
kA este constanta de acceptare;
L este limita inferioară specificată dată în tabelul 3 din 7.1;
U este limita superioară specificată dată în tabelele 3 şi 4 din capitolul 7.
Constanta de acceptare kA depinde de cuantila Pk pe care este bazată valoarea caracteristică, de

probabilitatea de acceptare permisă CR şi de numărul n de rezultate ale încercărilor. Valorile pentru kA
sunt prezentate în tabelul 8.
Tabelul 8 – Constantă de acceptare kA
22
SR EN 197-1:2011
a
Număr de kA
rezultate ale pentru Pk = 5 % pentru Pk = 10 %
încercărilor n (rezistenţa iniţială şi (alte proprietăţi)
standard, limita inferioară)
de la 20 până la 21 2,40 1,93
de la 22 până la 23 2,35 1,89
de la 24 până la 25 2,31 1,85
de la 26 până la 27 2,27 1,82
de la 28 până la 29 2,24 1,80
de la 30 până la 34 2,22 1,78
de la 35 până la 39 2,17 1,73
de la 40 până la 44 2,13 1,70
de la 45 până la 49 2,09 1,67
de la 50 până la 59 2,07 1,65
de la 60 până la 69 2,02 1,61
de la 70 până la 79 1,99 1,58

de la 80 până la 89 1,97 1,56
de la 90 până la 99 1,94 1,54
de la 100 până la 149 1,93 1,53
de la 150 până la 199 1,87 1,48
de la 200 până la 299 1,84 1,45
de la 300 până la 399 1,80 1,42
> 400 1,78 1,40
NOTĂ - Valorile date în acest tabel sunt valabile pentru CR =5%.
a
Valorile kA valabile pentru valori intermediare ale lui n pot fi de asemenea utilizate.
9.2.2.3 Inspecţie prin atribute
Numărul cD de rezultate ale încercărilor situate în afara valorii caracteristice trebuie să fie numărate şi
comparate cu numărul de acceptare cA, calculat pornind de la numărul n al rezultatelor încercărilor de
autocontrol şi cuantila Pk aşa cum este specificat în tabelul 9.
Conformitatea este verificată dacă este satisfăcută ecuaţia (4):
cD ≤ cA (4)
Valoarea cA depinde de cuantila Pk pe care este bazată valoarea caracteristică, de probabilitatea de

acceptare permisă CR şi de numărul n de rezultate ale încercărilor.
Valorile pentru cA sunt prezentate în tabelul 9.
Tabelul 9 – Valori pentru cA

Număr de rezultate ale încercărilor na cA pentru Pk = 10 %
de la 20 până la 39 0
NOTĂ - Valorile date în acest tabel sunt valabile pentru CR = 5 %
Dacă numărul rezultatelor încercărilor este n < 20 (pentru Pk=10 %) nu poate fi
a
stabilit statistic un criteriu de conformitate. Cu toate acestea, poate fi utilizat

criteriul cA = 0 în cazurile în care n < 20. Dacă numărul rezultatelor încercărilor
este n > 136, CA poate fi calculat după cum urmează:
CA = 0,075 (n – 30).
23
SR EN 197-1:2011
9.2.3 Criterii de conformitate pentru rezultate individuale
În plus fată de criteriile de conformitate statistice, conformitatea rezultatelor încercărilor cu condiţiile din
prezentul standard cere să se verifice că fiecare rezultat al încercării se încadrează în valorile limită ale
unui rezultat individual prezentate în tabelul 10.
Tabelul 10 – Valori limită pentru rezultate individuale

Valori limită pentru rezultate individuale
Caracteristică Clasa de rezistenţă
32,5 L 32,5 N 32,5 R 42,5 L 42,5 N 42,5 R 52,5 L 52,5 N 52,5 R
Rezistenţă iniţială 2 zile

- - 8,0 - 8,0 18,0 8,0 18,0 28,0
(MPa)
valoarea limită 7 zile
10,0 14,0 - 14,0 - - - - -

inferioară
Rezistenţă 28 zile
standard (MPa)
30,0 40,0 50,0
valoarea limită
inferioară
Timp iniţial de priză (min)
60 50 40
valoarea limită inferioară
Stabilitate (expansiune,mm)
10
valoarea limită superioară
Conţinut de sulfaţi CEM I
a
(ca % SO3) CEM II
- 4,0 - 4,0 4,5 - 4,5
valoare limită CEM IV
superioară CEM V
CEM I-SR 0
CEM I-SR 3
b
CEM I-SR 5 - 3,5 - 3,5 4,0 - 4,0
CEM IV/A-SR
CEM IV/B-SR
CEM III/A
4,5
CEM III/B
CEM III/C 5,0
C3A (%) CEM I-SR 0 1
valoare limită CEM I-SR 3 4
superioară CEM I-SR 5 6
CEM IV/A-SR 10
CEM IV/B-SR 10
c d
Conţinut de cloruri (%) 0,10
valoarea limită superioară
Puzzolanicitate - pozitivă la 15 - pozitivă la 15 zile - pozitivă la 15 zile
zile
Căldură de LH
hidratare (J/g)
300
Valoare limită
superioară
a Cimenturile de tip CEMII/B-T şi CEM II/B-M cu conţinutul T > 20 % poate conţine până la 5,0 % SO3 pentru
toate clasele de rezistenţă.
b Pentru aplicaţii specifice CEM I-SR 5 poate fi produs cu un conţinut mai ridicat de sulfaţi faţă de maxim (a se
vedea tabelul 5). În acest caz, valoarea limită superioară este cu 0,5%, peste valoarea declarată.
c Cimentul de tip CEM III poate conţine mai mult de 0,10 % cloruri, dar în acest caz conţinutul maxim de cloruri
trebuie să fie declarat.
d Pentru precomprimate cimenturile pot fi produse cu limite mai coborâte. În acest caz, valoarea de 0,10 %
trebuie înlocuită cu acea valoare mai coborâtă care trebuie precizată în documentul de livrare.
9.3 Criterii de confomitate pentru compoziţia cimentului
Cel puţin o dată pe lună compoziţia cimentului trebuie să fie verificată de producător, folosind în
general probe punctuale prelevate de la punctul de livrare a cimentului. Compoziţia cimentului trebuie
să respecte condiţiile specificate în tabelul 1 şi tabelul 2. Cantităţile limită ale principalelor componente
specificate în tabelul 1 şi tabelul 2 sunt valorile de referinţă care trebuie să fie îndeplinite de compoziţia
medie calculată pe baza probelor punctuale prelevate pe perioada de control. Pentru rezultate
24
SR EN 197-1:2011
individuale sunt permise abateri maxime de -2 la valoarea de referinţă inferioară şi de +2 la valoarea

de referinţă superioară. Pe durata producţiei trebuie aplicate şi documentate proceduri potrivite şi
metode de verificare corespunzătoare pentru asigurarea conformităţii cu aceste condiţii.
9.4 Criterii de conformitate pentru caracteristicile componentelor cimentului
Componentele cimentului trebuie să respecte condiţiile specificate în capitolul 5. Procedurile utilizate

pe durata producţiei pentru asigurarea conformităţii cu această condiţie trebuie să fie aplicate şi
documentate.
25
SR EN 197-1:2011
Anexa A
(informativă)
Lista cimenturilor uzuale considerate rezistente la sulfaţi de standardele

naţionale în diferite ţări membre ale CEN, dar neincluse în tabelul 2 sau care nu
îndeplinesc condiţiile prezentate în tabelul 5
Tabelul A.1 - Lista cimenturilor uzuale considerate rezistente la sulfaţi de standardele naţionale
în diferite ţări membre ale CEN, dar neincluse în tabelul 2 sau care nu îndeplinesc condiţiile
prezentate în tabelul 5
Ţări membre Standard naţional Tipuri de ciment CEM

CEN
Austria ÖNORM B 3327-1 II/A-S, II/B-S, II/A-V, II/B-V,
ÖNORM B 4710-1 II/A-M, II/B-M, II/A-D, III/A
Belgia NBN B12-108 V/A (S-V)
Danemarca DS/INF 135 I
II/A-V, II/B-V
Franţa NF P 15-319 II/A-S, II/B-S, II/A-V, II/A-P,
II/A-M (S-V)
III/A
V/A, V/B
Ungaria MSZ 4737-1 II/A-V
Italia UNI 9156 II/A-S, II/B-S, II/A-D, II/A-P,
II/A-V, II/A-L, II/A-LL, II/B-L,
II/B-LL, II/A-M, II/A-W, II/A-T,
II/B-P, II/B-V, II/B-W, II/B-T,
II/B-M
III/A
IV/A, IV/B
V/A, V/B
Polonia PN-B-19707 II/B-V
III/A
V/A, V/B
Portugalia NP EN 206-1 II/A-L, II/A-LL, II/A-M,
II/A-S, II/B-S, II/A-D, II/A-P,
II/B-P, II/A-V, II/B-V
III/A
IV/A, IV/B
V/A, V/B
Spania UNE 80303-1 II/A-S, II/B-S, II/A-D, II/A-P,
II/B-P, II/A-V, II/B-V
III/A
V/A
Elveţia SN EN 206-1 II/A-D,
II/B-M (D, V, S, T, LL)
Marea Britanie BS 8500 II/B-V
III/A
IV/A (V), IV/B (V)
26
SR EN 197-1:2011
Anexa ZA
(informativă)
Articole ale acestui standard european referitoare la dispoziţiile Directivei UE

Produse pentru construcţii
ZA.1 Domeniul de aplicare şi caracteristici relevante

Acest standard european şi prezenta anexă ZA au fost elaborate sub Mandatul M114 “Ciment, varuri
pentru construcţii şi alţi lianţi hidraulici” dat CEN-ului de Comisia Europeană şi Asociaţia Europeană a
Liberului Schimb.
Articolele din acest standard european prezentate în această anexă satisfac condiţiile acestui Mandat
dat în conformitate cu Directiva UE Produse pentru construcţii (89/106/CEE).
Conformitatea cu aceste capitole conferă prezumţia de aptitudine a cimenturilor uzuale conform

acestui standard pentru utilizarea(le) prevăzută(e) aici; se face referire la informaţiile care însoţesc
marcajul CE.
AVERTISMENT Alte condiţii şi alte Directive UE care nu afectează aptitudinea pentru utilizarea avută
în vedere pot fi aplicabile la un produs pentru construcţie care intră în domeniul de aplicare al acestui
standard.
NOTA 1 - Pot exista condiţii referitoare la substanţele periculoase care să fie aplicabile produselor care intră în
domeniul de aplicare al acestui standard (de exemplu: legislaţia Europeană preluată şi legile naţionale
reglementările şi prevederile administrative). Pentru a îndeplinii dispoziţiile Directivei UE-Produse pentru
construcţii, aceste condiţii trebuie să fie, de asemenea satisfăcute atunci şi acolo unde se aplică.
NOTA 2 - O bază de date informative a prevederilor Europene şi naţionale privind substanţele periculoase este
disponibilă pe site-ul Construction în cadrul site-ului EUROPA (CREATE, accesat prin
http://ec.europa.eu/enterprise/construction/cpd-ds/).
Această anexă stabileşte condiţiile pentru marcajul CE al cimenturilor uzuale pentru utilizările indicate
în tabelul ZA.1 şi prezintă articole relevante aplicabile.
Această Anexă are acelaşi scop ca şi articolulul 1 al acestui standard şi este definită în tabelul ZA.1.
27
SR EN 197-1:2011
Tabelul ZA.1 Articolele armonizate

Produse pentru construcţie: 27 cimenturi uzuale diferite, 7 cimenturi uzuale rezistente la sulfaţi, 3 cimenturi de furnal cu rezistenţă initială mică distincte, 2 cimenturi de furnal cu rezistenţă iniţială mică, rezistente la
sulfaţi (a se vedea tabelele 1 şi 2).
Utilizări prevăzute: Prepararea betonului, mortarului, pastei şi altor amestecuri pentru construcţii şi pentru fabricarea produselor pentru construcţii (a se vedea notele din acest tabel).
Condiţii/ caracteristici din Articole armonizatea în acest standard european Clase sau nivele sub NOTE
mandat mandat
performanţă Articolele a Rezumatul condiţiilor
Cimenturi uzuale (Subfamilii) 3 Structura produselor diferite de ciment (tabelul 1) din familia de produse “Cimenturi uzuale” Nici unul Statele Membre trebuie să poată face
componente şi compoziţie 4 definită pe baza materialelor componente şi a compoziţiei alegerea cimenturilor prin reglementări
5 tehnice pentru anumite destinaţii de
6 utilizare pe baza produselor diferite de
8 ciment şi a claselor de rezistenţă.
9
b
Rezistenţă la compresiune 7.1 Condiţiile rezistenţei la compresiune exprimate în termeni de clase şi limite de rezistenţă. Nici unul
(iniţială şi standard) 8
9
Timp de priză 7.2 Condiţiile exprimate în termeni de limite inferioare.b Nici unul
9
Reziduu insolubil 7.3 Condiţiile exprimate în termeni de limite superioare.b Nici unul Numai pentru CEM I şi CEM III
9
b
Pierdere la calcinare 7.3 Condiţiile exprimate în termeni de limite superioare. Nici unul Numai pentru CEM I şi CEM III
9
Stabilitate 7.2 Condiţiile exprimate în termeni de limite superioare.b Nici unul
- Expansiune 9
7.3
- Conţinut de SO3 9
7.2.3 b Numai pentru cimenturi uzuale cu
Căldură de hidratare Condiţiile exprimate în termeni de limite superioare. Nici unul
9 căldură de hidratare redusă
Conţinut de cloruri 7.3 Condiţiile exprimate în termeni de limite superioare.b Nici unul
9
Puzzolanicitate (numai pentru 7.3 Condiţiile exprimate în termeni de limite.b Nici unul Numai pentru CEM IV
ciment puzzolanic) 9
Durabilitate 4 Durabilitatea se referă la betonul,
5 mortarul, pasta şi alte amestecuri
7.4 fabricate din ciment în conformitate cu
regulile de aplicare valabile la locul de
utilizare.
b
C3A din clincher 7.4.2 Condiţiile exprimate în termeni de limite superioare. Nici unul Numai pentru cimenturile uzuale
9 rezistente la sulfaţi
Eliberarea de substanţe A se vedea A se vedea Notele 1 şi 2
periculaose Notele 1 şi 2
a Condiţiile din aceste capitole incluzând întregul conţinut precum şi tabelele de la capitolele menţionate, sunt parte integrantă din acest standard european armonizat pentru ciment.
b Aceste limite sunt parte a definiţiilor produselor acoperite de acest standard european armonizat pentru ciment.
28
SR EN 197-1:2011
Condiţia privind o anumită caracteristică nu este aplicabilă în acele state membre (MSs) unde nu
există condiţii de reglementare pentru o astfel de caracteristică pentru utilizarea preconizată a
produsului. În acest caz, producătorii care introduc produsele lor pe piaţa acestor state membre nu
sunt obligaţi să determine, nici să declare performanţa produselor lor în ceea ce priveşte această
caracteristică şi se poate utiliza opţiunea "performanţă nedeterminată" (NPD) în informaţia ce
însoţeşte marcajul CE (a se vedea capitolul ZA.3).
Totuşi, opţiunea NPD nu poate fi utilizată, în cazul în care caracteristica este supusă unui nivel de
prag.
ZA.2 Procedură pentru atestarea conformităţii produselor
ZA.2.1 Sistemul de atestare a conformităţii

Sistemul de atestare a conformităţii pentru cele 27 cimenturi uzuale, 7 cimenturi uzuale rezistente la
sulfaţi, 3 cimenturi de furnal cu rezistenţă iniţială mică distincte, 2 cimenturi de furnal cu rezistenţă
iniţială mică, rezistente la sulfaţi sau cimenturi uzuale cu caldură de hidratare redusă indicate în tabelul
ZA.1 este prezentat în tabelul ZA.2 pentru utilizarea(ile) prevăzută(e), menţionate, în concordanţă cu
Decizia Comisiei din 14 iulie 1997 (97/555/CE) publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene şi
dată în anexa 3 a Mandatului pentru familia de produse “Cimenturi”.
Tabelul ZA.2 - Sistem de atestare a conformităţii
Produs(e) Utilizare (ări) Nivel(uri) sau Sistem(e) de

prevăzută(e) clasă(e) atestare a
conformităţii
Cimenturile uzuale includ cimenturi
uzuale cu caldură de hidratare redusă,
cimenturi uzuale rezistente la sulfaţi,
cimenturi de furnal cu rezistenţă iniţială
mică şi cimenturi de furnal cu rezistenţa
initială mică, cu caldură de hidratare
redusă:
- Cimenturi Portland Preparare beton, mortar,
- Cimenturi Portland compozite pastă şi alte amestecuri
Ciment Portland cu zgură pentru construcţii şi ………………. 1+
Ciment Portland cu silice ultrafină pentru fabricarea
Ciment Portland cu puzzolană produselor de construcţii
Ciment Portland cu cenuşă zburătoare
Ciment Portland cu şist calcinat
Ciment Portland cu calcar
Ciment Portland compozit
- Cimenturi de furnal
- Cimenturi puzzolanice
- Cimenturi compozite
Sistem 1+: A se vedea anexa III Secţiunea 2 punctul (i) al Directivei 89/106/CEE, cu auditul de încercare a
probelor prelevate la fabrică.
Atestarea conformităţii cimenturilor uzuale, inclusiv a cimenturilor uzuale cu caldură de hidratare

redusă şi cimenturilor uzuale în general acceptate ca fiind rezistente la sulfaţi, ca şi cimenturile de
furnal cu rezistenţă iniţială mică şi cimenturi de furnal cu rezistenţă initială mică, cu caldură de
hidratare redusă din tabelul ZA.1 trebuie să se bazeze pe procedurile de evaluare a conformităţii
indicate în tabelul ZA.3 care rezultă din aplicarea capitolelor indicate în acest standard european.
Articolul 6 din EN 197-2:2000 prevede reguli referitoare la acţiuni în caz de neconformitate.
Articolul 9 din EN 197-2:2000, referitor la regulile pentru Centrele de Expediţie nu face parte din
procedura de atestare a conformităţii pentru aplicarea marcajului CE, în acord cu CPD.
29
SR EN 197-1:2011
Tabelul ZA.3 - Atribuirea sarcinilor de evaluare a conformităţii pentru ciment sub sistemul 1 +
Sarcini Conţinutul sarcinilor Capitole aplicabile în

evaluarea conformităţii
Sarcini aflate în Controlul producţiei în Parametrii referitori la Articolul 9 al acestui
responsabilitatea fabrică (CPF) toate caracteristicile din standard şi articolul 4 din
a
producătorului Tabelul ZA.1 relevante EN 197-2:2000
pentru utilizarea prevăzută
Încercarea continuă a Toate caracteristicile din Articolul 9 al acestui
probelor prelevate din tabelul ZA.1a relevante standard şi articolul 4 din
fabrică pentru utilizarea prevăzută EN 197-2:2000
Sarcini aflate în Încercarea iniţială de tip Numai acele caracteristici Articolul 9 al acestui
responsabilitatea din tabelul ZA.1a relevante standard şi articolele 5 şi 7
organismului de certificare pentru utilizarea prevăzută din EN 197-2:2000
a produsului Inspecţia iniţială a fabricii şi Parametrii referitori la Articolul 9 al acestui
CPF toate caracteristicile din standard şi capitolele 5 şi 7

Tabelul ZA.1a relevante din EN 197-2:2000
Supravegherea continuă, Parametrii referitori la Articolul 9 al acestui
evaluarea şi aprobarea de toate caracteristicile din standard şi articolele 5 şi 7
a
CPF Tabelul ZA.1 relevante din EN 197-2:2000
Încercările de audit pe probe Toate caracteristicile din Articolul 9 din prezentul
a
prelevate din fabrică Tabelul ZA.1 relevante standard şi articolele 5 şi 7
pentru utilizarea prevăzută din EN 197-2:2000
a
Exceptând durabilitatea
ZA.2.2 Certificat de conformitate CE
Atunci când sunt respectate condiţiile din prezenta anexă, organismul de certificare trebuie să
întocmească un certificat de conformitate (certificat de conformitate CE) care dă producătorului dreptul
să aplice marcajul CE. Certificatul de conformitate CE trebuie să includă următoarele informaţii:
- numele, adresa şi numărul de identificare al organismului de certificare;
- numele şi adresa producătorului, sau a reprezentantului său autorizat stabilit în EEA şi locul de
producţie;
NOTĂ - Producătorul poate fi, de asemenea, o persoană responsabilă pentru introducerea produsului pe piaţa
EEA, daca îşi asumă responsabilitatea pentru marcajul CE.
- descrierea produsului (tipul, identificare, utilizare,...);
- prevederile cărora trebuie să le corespundă produsul (anexa ZA a acestui EN);
- condiţiile particulare aplicabile utilizării produsului (de exemplu prevederi pentru utilizarea în anumite
condiţii, etc.);
- numărul certificatului;
- condiţiile şi perioada de valabilitate a certificatului, după caz;
- numele şi poziţia deţinută de persoana împuternicită să semneze certificatul.
Cerificatul menţionat anterior trebuie să fie prezentat în limba sau limbile oficiale ale Statelor Membre
în care este destinat să fie utilizat produsul.
ZA.3 Marcajul de conformitate şi etichetarea CE

Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul EEA este responsabil pentru aplicarea
marcajului CE. Simbolul Marcajul CE aplicat trebuie să fie în conformitate cu Directiva 93/68/CEE şi
trebuie să fi indicat pe sac sau pentru livrările în vrac, pe documentele comerciale însoţitoare, de
exemplu pe documentul de livrare. Următoarele informaţii trebuie să însoţească simbolul marcajulului
CE:
30
SR EN 197-1:2011
a) numărul de identificare al organismului de certificare,
b) numele sau marca de identificare şi adresa înregistrată a producătorului,
c) ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul,
d) numărul certificatului de conformitate CE sau al certificatului controlului productiei în fabrică (dacă

este cazul),
e) referinţa la acest standard european,
f) descrierea produsului: nume generic, şi utilizarea preconizată;
g) informaţii asupra acestor caracteristici relevante esenţiale enumerate în tabelul ZA.1 care trebuie
declarate, sunt prezentate ca:
1) valorile declarate şi, unde este cazul, nivelul sau clasa (inclusiv "acceptat" pentru
condiţiile de acceptare / respingere, dacă este necesar) pentru a declara fiecare
caracteristică esenţială cum este indicat în "Note" din tabelul ZA.1;
2) ca o alternativă, notaţia (notaţiile) standard singură sau în combinaţie cu valorile

declarate ca mai sus, şi
3) "Performanţă nedeterminată" pentru caracteristicile unde aceasta este relevantă.
Opţiunea "Performanţă nedeterminată" (NPD) nu poate fi utilizată în cazul în care caracteristica se

supune unui nivel de prag. Dacă nu, opţiunea de NPD poate fi utilizată când şi unde caracteristica,
pentru o utilizare preconizată, nu face subiectul unei reglementari în Statul Membru de destinaţie.
Figura ZA.1 oferă un exemplu de informaţie ce trebuie marcată pe produs, etichetă, ambalaj şi / sau
documente comerciale.
În cazul cimentului însăcuit, marcajul de conformitate CE, numărul de identificare al organismului de

certificare şi informaţia însoţitoare prezentată mai jos se aplică fie pe sac fie pe documentele
comerciale însoţitoare sau pe o combinaţie a acestora. Dacă nu sunt marcate pe sac toate informaţiile,
ci numai o parte, atunci informaţia completă va fi înscrisă în documentele comerciale însoţitoare. În
toate cazurile, marcajul CE de pe saci trebuie să fie însoţit cel puţin de numele sau marca de
identificare a producătorului, de ultimele două cifre ale anului în care marcajul a fost aplicat şi de
numărul certificatului de conformitate CE precum şi a indicaţiilor pentru identificarea caracteristicilor
produsului, respectiv notarea standardului.
31
SR EN 197-1:2011
Marcajul de conformitate CE, constă din

simbolul “CE” dat în Directiva 93/68/CEE
0123
Numărul de identificare al organismului de certificare

Societatea Comercială Numele sau marca de identificare a producătorului
Adresa înregistrată Adresa înregistrată a producătorului

Fabrica Numele sau marca de identificare a fabricii unde a fost produs

cimentul1)
10 Ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul2)
0123-CPD-0234 Numărul certificatului
EN 197-1:2011 Numărul standardului european european cu data versiunii
CEM I 42,5 R – SR 3 Exemplu de notare standard, care indică produsul de ciment şi

clasa de rezistenţă (şi, după caz, notaţia pentru caldura de
hidratare redusa şi/ sau rezistenţa la sulfati), după cum este
specificat în articolull 8 din EN 197-1:2011
Informaţii suplimentare Limita pentru cloruri, în %3)
Limita superioară pentru pierderea la calcinare a cenuşilor

4)
zburătoare, în %
Notaţia standard a aditivilor5)
Limita pentru sulfaţi, în % 6)

7)
Limita pentru aditivii organici ce depăşesc 0.2, în %
Figura ZA.1 – Exemplu de marcaj informativ CE
----------------------------------------------------------------------
1)
Considerat necesar faţă de condiţiile din EN 197-2, dar nu obligatoriu.
2)
Anul aplicării marcajului trebuie să corespundă fie cu data de ambalare în saci fie cu data de expediţie de la
fabrică sau depozit. Cele două cifre aplicate ar putea fi ultimele două cifre ale anului de producţie a produsului
marcat CE.
3)
Numai atunci când cimenturile uzuale sau cimenturile uzuale rezistente la sulfaţi se produc cu conţinut limitat
de cloruri, diferit de valorile specificate în tabelul 4 din EN 197-1:2011.
4)
Numai atunci când, cenuşa zburătoare este utilizată ca un component principal, în conformitate cu 5.2.4.1 al
EN 197-1: 2011.
5)
Numai atunci când, este utilizat aditiv conform seriei EN 934, în concordanţă cu 5.5 din EN 197-1:2011.
6)
Numai atunci când CEM I-SR 5 este produs cu un conţinut de sulfaţi diferit faţă de limită comparativ cu
specificaţiile indicate în tabelul 5 din EN 197-1:2011.
7)
Numai atunci când, în conformitate cu pct. 5.5 din EN 197-1:2011, cantitatea de aditivi organici raportată la
materialul uscat depăşeşte 0,2 % din masa cimentului final.
32
SR EN 197-1:2011
Din motive practice, în cazul cimentului însăcuit, pentru prezentarea informaţiilor însoţitoare poate fi
utilizată una dintre următoarele variante alternative:
h) atunci când marcajul CE apare pe sac (soluţie obişnuită şi de dorit), următoarele elemente
prezentate în figura ZA.1 trebuie furnizate;
i) atunci când ultimele două cifre ale anului de aplicare a marcajului CE sunt imprimate pe sac, se
convine că anul astfel imprimat corespunde cu data aplicării, cu o exactitate de plus sau minus trei
luni;
j) atunci când este prevăzută indicarea ultimelor două cifre ale anului de aplicare a marcajului fără a fi
imprimate pe sac, se poate face o aplicare a ştampilei de dată, pe sac într-un loc vizibil cu uşurinţă.
Trebuie să se indice acest loc în informaţiile ce însoţesc marcajul CE.
În cazul cimentului în vrac, trebuie ca aplicarea marcajului de conformitate CE, a numărului de

identificare a organismului de certificare şi a informaţiilor însoţitoare enumerate mai sus valabile pentru
cimentul în saci, să se facă într-o formă corespunzătoare pe documentele comerciale însoţitoare.
Suplimentar oricărei alte informaţii specifice cu privire la substanţele periculoase prezentate mai sus,
produsul trebuie deasemenea însoţit, atunci când şi unde este necesar şi în forma adecvată, de
documentaţia oricarei legislaţii listată privind substanţele periculoase pentru care se solicită
respectarea, împreună cu orice informaţie specificată de această legislaţie.
NOTA 1 - Nu este necesar a se cita reglementările europene fără derogările naţionale.
NOTA 2 - Aplicarea marcajului CE înseamnă că, dacă un produs este supus la mai mult de o directivă, că acesta
este conform tuturor directivelor aplicabile.
33
SR EN 197-1:2011
Bibliografie
[1] EN 206-1, Concrete - Part 1: Specification, performance, production and conformity
[2] EN 413-1, Masonry cement - Part 1: Composition, specifications and conformity criteria
[3] EN 450-1, Fly ash for concrete - Part 1: Definition, specifications and conformity criteria
[4] EN 934 (toate părţile), Admixtures for concrete, mortar and grout
[5] EN 14216, Cement - Composition, specifications and conformity criteria for very low heat special
cements
[6] EN 14647, Calcium aluminate cement - Composition, specifications and conformity criteria
[7] EN 15743, Supersulfated cement - Composition, specifications and conformity criteria
[8] ISO 10694, Soil quality -- Determination of organic and total carbon after dry combustion
(elementary analysis)
[9] Regulation (EC) No 1907/2006 Of The European Parliament and of The Council of 18 December
2006 concerning the Registration, Evaluation, Authorisation and Restriction of Chemicals (REACH),
establishing a European Chemicals Agency, amending Directive 1999/45/EC and repealing Council
Regulation (EEC) No 793/93 and Commission Regulation (EC) No 1488/94 as well as Council
Directive 76/769/EEC and Commission Directives 91/155/EEC,
93/67/EEC, 93/105/EC and 2000/21/EC
34
SR EN 197-1:2011
Anexa naţională NA
(informativă)
Corespondenţa dintre standardele europene şi cele internaţionale şi

standardele române
Corespondenţa dintre standardele europene la care se face referire şi standardele române este
următoarea:
EN 196-1 IDT SR EN 196-1:2006

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 1: Determinarea rezistenţelor
mecanice
EN 196-2 IDT SR EN 196-2:2006

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 2: Analiza chimică a cimenturilor
EN 196-3 IDT SR EN 196-3+A1:2009

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 3: Determinarea timpului de priză
şi a stabilităţii
EN 196-5 IDT SR EN 196-5:2011

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 5: Incercare de puzzolanicitate a
cimentului puzzolanic
EN 196-6 IDT SR EN 196-6:2010

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 6: Determinarea fineţii
EN 196-7 IDT SR EN 196-7:2008

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 7: Metode de prelevare şi
pregătire a probelor de ciment
EN 196-8 IDT SR EN 196-8:2010

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 8: Căldura de hidratare. Metoda
prin dizolvare
EN 196-9 IDT SR EN 196-9:2010

Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 9: Căldura de hidratare. Metoda
semiadiabatică
EN 197-2:2000 IDT SR EN 197-2:2002

Ciment. Partea 2: Evaluarea conformităţii
EN 451-1 IDT SR EN 451-1:2004

Metoda de încercare a cenuşilor zburătoare. Partea 1: Determinarea
conţinutului de oxid de calciu liber
EN 933-9 IDT SR EN 933-9:2009

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor.
Partea 9: Evaluarea părţilor fine. Încercare cu albastru de metilen
EN 13639 IDT SR EN 13639:2003

SR EN 13639:2003/AC:2006
Determinarea carbonului organic total din calcar
ISO 9277 IDT SR ISO 9277:1998

Determinarea suprafeţei specifice a solidelor cu metoda BET, prin adsorbţie
gazoasă
ISO 9286 -
35
ASRO – Asociaţia de Standardizare din România
organismul naţional de standardizare cu atribuţii exclusive privind activitatea de standardizare naţională
şi reprezentarea României în procesul de standardizare european şi internaţional.
Standardele constituie rezultatul creaţiei Este important ca utilizatorii standardelor

intelectuale şi sunt protejate prin drepturi de române să se asigure că sunt în posesia ultimei
autor. În calitate de organism naţional de ediţii şi a tuturor modificărilor în vigoare.

standardizare, ASRO este titularul drepturilor
de autor asupra standardelor române şi Utilizatorii standardelor sunt răspunzători pentru
urmăreşte respectarea drepturilor de autor interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor
asupra standardelor europene şi internaţionale standardelor române.
în România.
Utilizarea standardelor române nu înlătură
Fără acordul prealabil expres al ASRO, obligaţia respectării prevederilor legale în
standardele nu pot fi reproduse în alte vigoare.
documente sau multiplicate. Standardele sau
părţi din acestea nu pot fi traduse pentru a fi Informaţiile referitoare la standardele române
comunicate public sau pentru a reprezenta sunt publicate lunar în „Buletinul standardizării”.
opere derivate, cum ar fi cursuri de formare
profesională, baze de date, publicaţii şi Lista şi datele bibliografice complete ale tuturor
documentaţii de specialitate. standardelor naţionale, europene şi
internaţionale adoptate în România, în vigoare şi
Respectarea drepturilor de autor asupra anulate, se regăsesc în aplicaţia electronică
standardelor nu afectează libera lor utilizare şi Infostandard, care se achiziţionează de la
aplicare. ASRO.
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

www.standardizarea.ro http//magazin.asro.ro http://standardizare.wordpress.com/
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Standardizare: Tel. +40 21 310 17 29, +40 21 310 16 44, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 310 17 29
Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88; vanzari@asro.ro
Redacţie – Marketing, Drepturi de Autor: Tel. : +40 21 316.99.74; marketing@asro.ro
38 pagini

SR en 197-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 197-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 91.100.

Standard Român Noiembrie 2011

Ciment. Partie 1 : Composition, spécifications et critères des conformité des

Aprobare Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 noiembrie 2011

Înlocuieşte SR EN 197-1:2002, SR EN 197-1:2002/A1:2004,

Data publicării versiunii române: 30 aprilie 2013

Corespondenţă Acest standard este identic cu standardul european

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

Ref.: SR EN 197-1:2011 Ediţia 2

Acest standard înlocuieşte SR EN 197-1:2002, SR EN 197-1:2002/A1:2004, SR EN 197-

Prezentul standard intră în patrimoniul ASRO/CT 111 Ciment, var şi ipsos

Corespondenţa dintre standardele europene şi standardele internaţionale la care se face referire în

Simbolul gradului de echivalenţă (IDT – identic), conform SR 10000-8.

STANDARD EUROPEAN EN 197-1:2011

ICS 91.100.10 Înlocuieşte EN 197-1:2000, EN 197-4:2004

Ciment. Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate

Cement – Part 1: Composition, Ciment – Partie 1: Composition, Zement – Teil 1:

Prezentul standard european a fost adoptat de CEN la 6 august 2011.

COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

Centru de Management: Avenue Marnix 17, B-1000 Bruxelles

5.2.1 Clincher de ciment Portland (K) ...................................................................................................9

Prezentul standard înlocuieşte EN 197-1:2000, EN 197-4:2004.

Anexele A şi ZA sunt informative.

În plus faţă de consolidarea EN 197-1:2000/A1:2004, EN 197-1:2000/prA2, EN 197-1:2000/A3:2007,

Condiţiile din acest standard se bazează pe rezultatele încercărilor pe ciment în conformitate cu

Rezistenţa mecanică obţinută la 28 de zile reprezintă un criteriu important în clasificarea cimentului

Tipurile de ciment şi clasele de rezistenţă definite în prezentul standard european permit

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare din

Acest standard european nu se refera la:

- cimentul special cu căldură de hidratare foarte redusă conform EN 14216;

- cimentul supersulfatat conform EN 15743;

- cimentul de aluminat de calciu conform EN 14647;

- cimentul de zidărie conform EN 413-1.

EN 196-1, Methods of testing cement – Part 1: Determination of strength.

EN 196-2, Methods of testing cement – Part 2: Chemical analysis of cement.

EN 196-6, Methods of testing cement – Part 6: Determination of fineness.

EN 196-9, Methods of testing cement – Part 9: Determination of heat of hydration – Semi-adiabatic

EN 197-2 :2000, Cement – Part 2: Conformity evaluation.

EN 13639, Determination of total organic carbon in limestone.

valorile populaţiei studiate

NOTĂ – A se vedea EN 196-7.

rezistenţă specificate şi să prezinte de asemenea stabilitate de volum pe termen lung.

5.2 Componente principale

5.2.1 Clincher de ciment Portland (K)

Clincherul de ciment Portland încorporat în cimentul Portland rezistent la sulfaţi (CEM I) şi în

C3A = 2,65 A – 1,69 F

- în cazul CEM I: 0 %; 3 % sau 5 % (a se vedea 6.2);

- în cazul CEM IV/A şi CEM IV/B: 9 %.

5.2.2 Zgură granulată de furnal (S)

5.2.3 Materiale puzzolanice (P, Q)

5.2.3.2 Puzzolană naturală (P)

5.2.3.3 Puzzolană naturală calcinată (Q)

5.2.4 Cenuşă zburătoare (V, W)

NOTA 1 - Pentru definiţia cenuşii zburătoare a se vedea EN 450-1.

a) de la 0 % până la 5,0 % procente de masă;

b) de la 2,0 % până la 7,0 % procente de masă;

c) de la 4,0 % până la 9,0 % procente de masă.

Limita superioară a pierderii la calcinare a cenuşii zburătoare, utilizată ca un component principal la

5.2.4.2 Cenuşă zburătoare silicioasă (V)

5.2.4.3 Cenuşă zburătoare calcică (W)

5.2.5 Şist calcinat (T)

5.2.6 Calcar (L,LL)

Calcarul trebuie să respecte condiţiile următoare: