ICS 91.120.

10

SR EN ISO 13972
Mai 2006
STANDARD ROMÂN

Performanţa termică a clădirilor. Calculul temperaturii

interioare a unei încăperi în timpul verii fără climatizare.
Metode de calcul simplificate

Thermal performance of buildings - Calculation of internal temperatures of a room in

summer without mechanical cooling - Simplified methods (ISO 13792:2005)

Performance thermique des bâtiments - Température intérieure en été d'un local

non climatisé - Méthodes de calcul simplifiées (ISO 13792:2005)

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 15 decembrie 2004

Standardul european EN ISO 13972:2005 are statutul unui standard
român

CORESPONDENŢĂ Standardul naţional SR EN ISO 13972:2004 este identic cu standardul european

EN ISO 13972:2005 şi este reprodus cu permisiunea CEN, rue de Stassart 36,
B-1050 Bruxelles. Toate drepturile de exploatare ale standardului european, în
orice formă şi prin orice mijloace, sunt rezervate în lumea întreagă pentru CEN şi
membrii săi şi nici o reproducere nu poate fi făcută fără permisiunea în scris a
CEN prin ASRO

The national standard SR EN ISO 13972:2004 este identical to the European

Standard EN ISO 13972:2005 and este reproduced with the permission of CEN,
rue de Stassart 36, B-1050 Brussels. All exploitation rights of the European
Standard, in any form and by any means, sunt reserved world-wide to CEN and
its Members, and no reproduction may be undertaken without expressed written
permission of CEN through ASRO

La norme nationale SR EN ISO 13972:2004 est identique à la Norme européenne

EN ISO 13972:2005 et est reproduite avec la permission de CEN, rue de Stassart
36,
B-1050 Bruxelles. Touts les droits d’exploitation de la Norme Européenne, dans
n’importe quelle forme et par n’importe quel moyen, sont réservés dans le monde
entier pour CEN et ses membres et aucune reproduction ne peut être faite sans
la permission écrite de CEN par ASRO

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii- Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie-Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74

©ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref: SR EN ISO 13972:2004 Ediţia 1
Preambul naţional

Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN ISO 13792:2005.

Standardul european E EN ISO 13792:2005 a fost iniţial adoptat ca standard român în anul 2004 prin
metoda confirmării versiunii originale, care se înlocuieşte cu prezenta traducere.

Corespondenţa dintre standardele europene la care se face referire şi standardele române este
următoarea:

EN 410:1998 IDT SR EN 410:2003

Sticlă pentru construcţii. Determinarea caracteristicilor
luminoase şi solare ale vitrajelor

EN 673:1997 IDT SR EN 673:2000

EN 673:1997/A1 :2000 SR EN 673:2000/A1 :2002

EN 673:1997/A2 :2002 SR EN 673:2000/A2 :2004

Sticlă pentru construcţii. Determinarea transmitanţei
termice,U.Metodă de calcul

EN 13363 -1:2003 IDT SR EN 13363-1:2004

Dispozitive de protecţie solară aplicate vitrajelor. Calculul
factorului de transmisie solară şi luminoasă. Partea 1: Metodă
simplificată

EN ISO 6946:1996 IDT SR EN ISO 6946:1998

EN ISO 6946:1996/A1 :2003 SR EN ISO 6946:1998/A1:2004 SR EN ISO 6946:1998

Părţi şi elemente de construcţie. Rezistenţa termică şi
transmitanţa termică. Metoda de calcul

EN ISO 7345:1995 IDT SR EN ISO 7345:2002

Izolaţie termică. Mărimi fizice şi definiţii

Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene la care se face referinţă
(respectiv standardele române identice cu acestea).

Simbolurile gradelor de echivalenţă (IDT) conform SR 10000-8.

STANDARD EUROPEAN EN ISO 13972
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM
EUROPEAN STANDARD Martie 2005
ICS 91.120.10

Versiunea română

Thermal performance of Performance thermique des Wärmetechnisches Verhalten

buildings - Calculation of internal
temperatures of a room in
summer without mechanical
cooling - Simplified methods
(ISO 13792:2005)
bâtiments - Température
intérieure en été d'un local non
climatisé - Méthodes de calcul
simplifiées (ISO 13792:2005)
von Gebäuden - Berechnung von
sommerliche Raumtemperaturen
bei Gebäuden ohne
Anlagentechnik - Vereinfachtes
Berechnungsverfahren
(ISO 13792:2005)

Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN ISO 13792:2005. Standardul
a fost tradus de ASRO, sunt acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea
CEN.

Prezentul Standard European a fost adoptat de CEN la data de 30 aprilie 2004.

Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC, care stipulează condiţiile
în care prezentului standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice privind acest standard naţional pot fi obţinute pe bază de
cerere către Centrul de Management sau orice membru CEN.

Prezentul standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune
în oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Secretariatului Central, sunt acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.

Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din următoarele ţări: Austria, Belgia, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Lituania,
Letonia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.

CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitee für Normung

Secretariat Central: rue de Stassart 35, B - 1050 Bruxelles

© 2005 CEN - Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi prin orice mijloace sunt rezervate în întreaga
lume membrilor naţionali CEN.
Ref. EN ISO 13792:2005 RO
 SR EN ISO 13792:2004

Cuprins
Pagina

Preambul............................................................................................................................................... 3

Introducere............................................................................................................................................ 4

1 Domeniu de aplicare...................................................................................................................... 5

2 Referinţe normative........................................................................................................................ 5

3 Termeni, definiţii, simboluri si unităţi de măsură........................................................................5

3.1 Termeni si definiţii......................................................................................................................... 5
3.2 Simboluri şi unităţi de măsură....................................................................................................... 7

4 Date de intrare şi rezultate............................................................................................................ 8

4.1 Ipoteze.......................................................................................................................................... 8
4.2 Condiţii la limită şi date de intrare................................................................................................. 8
4.3 Date de ieşire.............................................................................................................................. 13

5 Procedură de calcul..................................................................................................................... 13

6 Proceduri de validare................................................................................................................... 14
6.1 Introducere.................................................................................................................................. 14
6.2 Procedură de validare pentru metoda de calcul..........................................................................14
6.3 Procedură de validare pentru factorul de însorire datorită obstacolelor exterioare.....................22

Anexa A (informativă) Exemplu de soluţie model...........................................................................25

A.1 Introducere................................................................................................................................... 25

A.2 Model cu trei noduri RC............................................................................................................... 25

A.3 Procedura admitanţei................................................................................................................... 32

Anexa B (informativă) Schimburi de aer pentru ventilare naturală...............................................40

B.1 Introducere................................................................................................................................... 40

B.2 Evaluarea numărului de schimburi de aer pentru ventilare naturală.......................................40

Anexa C (informativă) Evaluarea ariei umbrite a unei suprafeţe plane datorită obstacolelor
exterioare............................................................................................................................................ 42

C.1 Introducere................................................................................................................................... 42

C.2 Procedură de calcul..................................................................................................................... 42

Anexa D (informativă) Aporturi interne............................................................................................44

D.1 Introducere................................................................................................................................... 44

D.2 Clădire de locuit........................................................................................................................... 44

D.3 Clădiri cu altă destinaţie decât de locuit....................................................................................45

Anexa E (informativă) Exemple de calcul........................................................................................ 46

E.1 Caracteristici ale încăperii........................................................................................................... 46

E.2 Exemplu de calcul pentru modelul RC3 noduri.........................................................................49

E.3 Metoda admitanţei........................................................................................................................ 52

Anexa ZA (normativă) Referinţe normative la publicaţii internaţionale şi corespondenţa

acestora cu publicaţiile europene..................................................................................................... 55

2
 SR EN ISO 13792:2006

Preambul
Acest document (EN ISO 13792:2005) a fost elaborat de comitetul tehnic CEN/TC 89, „Performanţa
termică a clădirilor şi a componentelor clădirilor”, al cărui secretariat este deţinut de SIS, în colaborare
cu comitetul tehnic ISO/TC 163, „Performanţa termică şi utilizarea energiei în mediul construit”,
subcomitetul SC 2, „Metode de calcul”.

Acest standard european trebuie să primească statut de standard naţional, fie prin publicarea unui text
identic, fie prin ratificare până cel târziu în august 2005, iar toate standardele naţionale conflictuale
trebuie retrase până cel târziu în august 2005.

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare ale ţărilor

următoare sunt obligate să aplice acest standard european: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca,
Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Lituania, Letonia,
Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia,
Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.

3
 SR EN ISO 13792:2006

Introducere
Cunoaşterea temperaturii interioare a unei încăperi în sezonul cald este necesară pentru diverse
scopuri cum ar fi:

a) definirea caracteristicilor unei încăperi în stadiul de proiect, în vederea prevenirii sau limitării
supraîncălzirii în timpul verii;

b) evaluarea necesităţii unei instalaţii de răcire.

Temperatura interioară este influenţată de mai mulţi parametri cum ar fi datele climatice,
caracteristicile anvelopei, ventilarea şi aporturile interne. Temperatura interioară a unei încăperi în
sezonul cald poate fi determinată prin utilizarea unor metode de calcul detaliate. EN ISO 13791
stabileşte ipotezele şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite pentru evaluarea condiţiilor interioare în
timpul verii fără climatizare. Totuşi, pentru o serie de aplicaţii metodele de calcul bazate pe
EN ISO 13791 sunt prea detaliate. Metodele simplificate provin mai mult sau mai puţin din aceeaşi
descriere a proceselor de transfer de căldură într-o clădire. Fiecare metodă de calcul îşi are propriile
ipoteze simplificatoare, valori fixate, condiţii la limită speciale şi arie de valabilitate. O metodă
simplificată poate fi implementată în mai multe moduri. În general simplificarea maxim admisibilă a
metodei de calcul şi datele de intrare sunt determinate de cantitatea şi exactitatea datelor de ieşire.

Acest document defineşte nivelul, cantitatea şi exactitatea datelor de ieşire şi simplificarea admisibilă
a datelor de intrare.

În partea normativă a acestui standard nu este inclusă o anumită metodă de calcul. În anexa A se
prezintă, cu titlu de exemplu, două metode de calcul. Acestea se bazează pe simplificarea proceselor
de transfer de căldură care garantează cantitatea şi exactitatea datelor de ieşire şi pe simplificarea
datelor de intrare cerute de acest standard.

Utilizarea acestor metode simplificate de calcul nu implică excluderea altor metode din domeniul
standardizării, şi nici nu împiedică dezvoltarea ulterioară a acestora. Articolul 6 prezintă criteriile care
trebuie satisfăcute în vederea asigurării conformităţii unei metode cu acest document.

4
 SR EN ISO 13792:2006

1 Domeniu de aplicare
Acest document stabileşte datele de intrare necesare pentru metodele de calcul simplificate în
vederea determinării valorilor maxime, medii şi minime zilnice ale temperaturii operative a unei
încăperi în sezonul cald:

a) pentru definirea caracteristicilor unei încăperi în vederea evitării supraîncălzirii în timpul verii, în
stadiul de proiect;

b) pentru definirea necesităţii prevederii unei instalaţii de răcire.

Articolul 6 prezintă criteriile care trebuie îndeplinite de o metodă de calcul în vederea satisfacerii
acestui document.

2 Referinţe normative
Următoarele documente de referinţă sunt indispensabile pentru aplicarea prezentului document.
Pentru referinţele datate se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima
ediţie a documentului de referinţă (inclusiv modificările).

EN 410, Glass in building – Determination of luminous and solar characteristics of glazing.

EN 673, Glass in building – Determination of thermal transmittance (U value) – Calculation method.

EN 13363-1, Solar protection devices combined with glazing – Calculation of solar and light
transmittance – Part 1: Simplified method.

EN ISO 6946, Building components and building elements – Thermal resistance and thermal
transmittance – Calculation method (ISO 6946:1996).

EN ISO 7345:1995, Thermal insulation – Physical quantities and definitions (ISO 7345:1987).

EN ISO 10077-1, Thermal performance of windows, doors and shutters – Calculation of thermal
transmittance – Part 1: Simplified method (ISO 10077-1:2000).

EN ISO 13370, Thermal performance of buildings – Heat transfer via the ground – Calculation
methods (ISO 13370:1998).

EN ISO 13786, Thermal performance of building components – Dynamic thermal characteristics –

Calculation methods (ISO 13786:1999).

EN ISO 13791:2004, Thermal performance of buildings – Calculation of internal temperatures of a

room in summer without mechanical cooling – General criteria and calculation procedures (ISO
13791:2004).

3 Termeni, definiţii, simboluri si unităţi de măsură

3.1 Termeni si definiţii

Pentru utilizarea acestui standard se aplică termenii şi definiţiile prezentate în EN ISO 7345:1995 şi în
cele ce urmează.

3.1.1
mediu interior
spaţiu închis delimitat de mediul exterior sau de spaţii adiacente printr-un element de anvelopă

5
 SR EN ISO 13792:2006

3.1.2
element al încăperii
perete, plafon, acoperiş, pardoseală, uşă sau fereastră care separă încăperea de spaţii adiacente sau
de mediul exterior

3.1.3
aer al încăperii
aer în încăpere

3.1.4
temperatură a aerului interior
temperatura aerului din încăpere

3.1.5
temperatură a suprafeţei interioare
temperatura suprafeţei interioare a fiecărui element al anvelopei

3.1.6
temperatură medie radiantă
temperatură uniformă a suprafeţei unei incinte în care un ocupant ar schimba aceeaşi cantitate de
căldură prin radiaţie ca în incinta reală, neuniformă

3.1.7
temperatură operativă
temperatură uniformă a unei incinte în care un ocupant ar schimba aceeaşi cantitate de căldură prin
radiaţie şi convecţie ca în incinta reală, neuniformă

NOTĂ – Pentru simplificare se pot utiliza valoarea medie a temperaturii aerului şi temperatura medie radiantă a
încăperii.

6
 SR EN ISO 13792:2006

3.2 Simboluri şi unităţi de măsură

Pentru utilizarea acestui document se aplică următoarele simboluri şi unităţi de măsură.

Simbol Mărime Unitate de

măsură

A arie m2
C capacitate termică J/K
I intensitate a radiaţiei solare W/ m2
m masă kg
R rezistenţă termică m2K/W
T temperatură termodinamică K
U coeficient de transmisie termică în regim staţionar W/(m2.K)
V volum m3
cp căldură specifică masică a aerului la presiune J/(kg.K)
constantă
d grosime m
fsl factor de reducere solar -
fs factor de însorire -
fv factor al ventilării -
g factor de transmisie totală a energiei solare -
h coeficient de transfer de căldură superficial W/(m2.K)
l lungime m
qa debit masic de aer kg/s
q densitate de flux termic W/m2
q* densitate de flux termic pe volum W/m3
t timp s
v viteză m/s
 conductanţă termică W/(m2K)
 flux termic W
 coeficient de absorbţie a radiaţiei solare -
 emisivitate emisferică totală -
 temperatură Celsius °C
 conductivitate termică W/(mK)
 masă volumică kg/m3
 coeficient de reflexie solară -
 coeficient de transmisie a radiaţiei solare directe -

Indici

a aer cd conducţie
b clădire ec plafon exterior
c convecţie ef pardoseală exterioară
D radiaţie solară directă eq echivalent
d radiaţie solară difuză ic plafon interior
e exterior if pardoseală interioară
g sol il secţiune de intrare
i interior lr radiaţie de undă lungă
l care iese din secţiune mr medie radiantă
n normal la suprafaţă op operativă
r radiaţie sa aport solar către aer
s suprafaţă sk boltă cerească
t timp sr radiaţie de undă scurtă
v ventilare va ventilare printr-un spaţiu de aer

7
 SR EN ISO 13792:2006

4 Date de intrare şi rezultate

4.1 Ipoteze

Pentru utilizarea acestui standard se fac următoarele ipoteze de bază:

— încăperea este considerată un spaţiu închis delimitat de elemente de închidere;

— temperatura aerului este uniformă în întreaga încăpere;

— diversele suprafeţe ale elementelor de închidere sunt izoterme;

— proprietăţile termofizice ale materialelor care compun elementele de închidere sunt constante;

— conducţia termică prin fiecare element de închidere este unidimensională;

— spaţiile de aer din interiorul elementelor de anvelopă se consideră ca straturi de aer mărginite de
două suprafeţe izoterme;

— temperatura medie radiantă se calculează ca medie ponderată cu suprafaţa a temperaturilor

radiante ale fiecărei suprafeţe interioare;

— temperatura operativă se calculează ca valoare medie aritmetică a temperaturii aerului interior şi

temperaturii medii radiante;

— distribuţia radiaţiei solare la nivelul suprafeţelor interioare ale încăperii nu depinde de timp;

— distribuţia spaţială a componentei radiative a fluxului termic datorat surselor interioare este
uniformă;

— transferurile de căldură prin radiaţie de undă lungă şi prin convecţie la nivelul fiecărei suprafeţe
interioare se tratează separat;

— dimensiunile fiecărui component se măsoară la partea interioară a fiecărui element de închidere;

— efectele punţilor termice asupra transferului de căldură se neglijează.

4.2 Condiţii la limită şi date de intrare

4.2.1 Condiţii la limită

4.2.1.1 Generalităţi

Elementele anvelopei se împart în:

— elemente exterioare: acestea cuprind elementele care separă mediul interior de exterior şi de alte
zone (adică pod, sol, spaţiu tehnic);

— elemente interioare: acestea cuprind elementele (verticale şi orizontale) care separă mediul
interior de alte încăperi care pot fi considerate ca având aceleaşi condiţii de temperatură.

4.2.1.2 Elemente exterioare

Elementele exterioare sunt acelea care separă încăperea de mediul exterior şi de zone aflate la
condiţii de temperatură diferite (de exemplu pod, sol, spaţiu tehnic).

Condiţiile la limită constau în valori orare definite pentru:

— temperatura aerului exterior;

8
 SR EN ISO 13792:2006

— intensitatea radiaţiei solare pentru fiecare orientare;

— temperatura bolţii cereşti;

— temperatura aerului pentru zonele adiacente care nu pot fi considerate la aceleaşi condiţii de
temperatură ca încăperea examinată.

Pentru elemente în contact cu solul temperatura exterioară se consideră ca fiind valoarea medie
lunară a temperaturii aerului exterior.

4.2.1.3 Elemente interioare

Elementele interioare sunt acelea care separă mediul interior de alte încăperi care pot fi considerate
ca având aceleaşi condiţii de temperatură.

Elementele interioare se consideră a fi adiabatice, ceea ce înseamnă că valorile mărimilor următoare

se consideră a fi aceleaşi de cealaltă parte a elementului:

— temperatura aerului;

— temperatura medie radiantă;

— radiaţia solară absorbită de suprafaţă.

4.2.2 Coeficienţi de transfer termic

Pentru utilizarea acestui document trebuie să se utilizeze următoarele valori:

— coeficient interior de transfer termic prin convecţie hci = 2,5 W/(m2K);

— coeficient interior de transfer termic prin radiaţie de undă lungă hri = 5,5 W/(m2K);

— coeficient exterior de transfer termic prin convecţie hce = 8,0 W/(m2K);

— coeficient exterior de transfer termic prin radiaţie de undă lungă hre= 5,5 W/(m2K);

— coeficient interior de transfer termic superficial hi = 8,0 W/(m2K);

— coeficient exterior de transfer termic superficial he = 13,5 W/(m2K).

4.2.3 Parametri geometrici şi termofizici ai anvelopei încăperii

4.2.3.1 Elemente opace

Pentru fiecare element sunt necesare următoarele date:

— aria calculată cu utilizarea dimensiunilor interioare;

— coeficientul de transmisie termică pentru vară (U*);

— caracteristici de inerţie termică [a se vedea EN ISO 13786];

— pentru elemente exterioare, factorul de însorire şi coeficientul de transmisie a energiei solare.

Coeficientul de transmisie termică pentru vară, U*, este dat de:

(1)

9
 SR EN ISO 13792:2006

în care

U este coeficientul convenţional de transmisie termică, cu rezistenţele superficiale standard

definite după cum urmează;

0,17 este suma rezistenţelor superficiale convenţionale interioare şi exterioare aşa cum se defineşte în
EN ISO 6946;

he este coeficientul exterior de transfer de căldură superficial definit la articolul 4.2.2;

hi este coeficientul interior de transfer de căldură superficial definit la articolul 4.2.2.

Coeficientul de transmisie termică, U, poate fi determinat din:

— elemente de construcţie în contact cu aerul exterior: EN ISO 6946;

— elemente de construcţie în contact cu solul: EN ISO 13370.

Caracteristicile de inerţie termică trebuie să se determine în conformitate cu EN ISO 13786.

NOTĂ – Factorul de însorire este diferit de factorul de corecţie pentru umbrire, definit în ISO 13790, care conţine
radiaţia solară difuză.

Factorul de însorire, fs, este dat de:

(2)

în care

As este aria părţii însorite a peretelui (a se vedea 6.3);

A este aria totală a peretelui.

Coeficientul de transmisie a energiei solare, g, este raportul dintre fluxul termic prin element datorat
absorbţiei radiaţiei solare şi radiaţia solară incidentă. Acesta este dat de:

— element fără spaţiu de aer (sau cu spaţiu de aer închis):

(3)

în care  este coeficientul de absorbţie directă a radiaţiei solare al suprafeţei exterioare.

— Element cu spaţiu de aer deschis (aer exterior):

(4)

în care

fv este coeficientul de ventilare extras din tabelul 1 în funcţie de ventilarea spaţiului de aer;

Sfc este coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare pentru spaţiul de aer închis;

Sfv este coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare pentru spaţiul de aer ventilat, dat de:

(5)

10
 SR EN ISO 13792:2006

în care

U*e este coeficientul de transmisie termică între mediul exterior şi spaţiul de aer conform
relaţiei (1);

U*i este coeficientul de transmisie termică între mediul interior şi spaţiul de aer conform
relaţiei (1);

he este coeficientul exterior de transfer termic superficial (definit la articolul 4.2.2);

 este coeficientul de absorbţie directă a radiaţiei solare al suprafeţei exterioare a elementului;

cu

h' = hc (hc + 2 hr )/ hr (6)

în care

hc este coeficientul de transfer termic convectiv între suprafaţa stratului de aer ventilat şi aerul
din spaţiul respectiv;

hr este coeficientul de transfer termic radiativ între cele două suprafeţe ale stratului de aer.

Se utilizează următoarele valori: hc = 5 W/(m2·K) hr = 5 W/(m2·K)

h' = 15 W/(m2·K),

Tabelul 1 prezintă coeficientul de ventilare fv în funcţie de raportul dintre aria spaţiului de aer (Ac) şi
aria peretelui (Aw).

Aria spaţiului de aer este aria de curgere a aerului; aria peretelui este aria de transfer de căldură prin
conducţie.

Tabelul 1 – Coeficient de ventilare fv

Ac/Aw≤0,005 0,005 < Ac/Aw ≤ 0,10 0,10 < Ac/Aw

fv 0,8 0,5 0,2

În lipsa unei valori reale măsurate, coeficientul de absorbţie a radiaţiei solare directe al suprafeţei
exterioare poate fi extras din tabelul 2 în funcţie de culoarea acesteia.

Tabelul 2 – Coeficient de absorbţie a radiaţiei solare directe al suprafeţei exterioare

Culoare deschisă Culoare medie Culoare închisă

 0,3 0,6 0,9

4.2.3.2 Elemente transparente

Pentru fiecare element transparent sunt necesare următoarele date:

— aria calculată incluzând rama;

11
 SR EN ISO 13792:2006

— coeficientul de transmisie termică pentru vară (valoarea U*);

— coeficientul de transmisie a radiaţiei solare totale (g) ( în EN 410);

— factorul secundar de aporturi solare (qi) al vitrajului prin convecţie şi radiaţie de undă lungă datorat
absorbţiei radiaţiei solare;

— factorul terţiar de transfer termic (Sf3) al vitrajului prin ventilare datorat absorbţiei radiaţiei solare;

— factorul de însorire datorită obstacolelor exterioare fs.

Coeficientul de transmisie termică pentru vară, U*, se determină cu ajutorul relaţiei (1).

Coeficientul de transmisie termică, U, se determină în conformitate cu EN 673 şi EN ISO 10077-1.

Coeficientul de transmisie a radiaţiei solare directe, ( ), şi factorii secundar şi terţiar de transfer termic
Sf2 şi Sf3 se determină din EN 13363-1.

a) Factor al aporturilor solare către aer

Factorul aporturilor solare către aer, fsa, reprezintă partea din căldura solară care intră în încăpere prin
vitraj care este imediat transferată aerului interior. Această parte depinde de prezenţa elementelor
interioare cu capacitate termică foarte scăzută şi de coeficientul de reflexie al suprafeţelor interioare
ale încăperii. Aceasta se presupune a fi independentă de timp şi, dacă nu se specifică altfel, se pot
utiliza valorile din anexa informativă G din EN ISO 13791:2004.

b) Factor de reducere solar

Factorul de reducere solar, fsl, reprezintă partea din căldura solară care intră în încăpere prin vitraj şi
care este reflectată înapoi către exterior. Aceasta depinde de poziţia soarelui, de proprietăţile solare,
dimensiunile şi expunerea sistemului de vitraj, de geometria încăperii şi de coeficientul de reflexie al
suprafeţelor interioare ale încăperii. Aceasta se presupune a fi independentă de timp. Dacă nu se
specifică altfel, se pot utiliza valorile fsl din anexa informativă G din EN ISO 13791:2004.

NOTĂ – Procedura pentru evaluarea factorului de însorire datorită obstacolelor exterioare fs poate fi stabilită în
standarde naţionale. O astfel de procedură este indicată în anexa C.

4.2.3.3 Elemente speciale

a) Tavan sub pod

Elementul format din plafon, spaţiu de aer şi acoperiş se consideră ca un singur element orizontal cu
transfer de căldură unidimensional. Spaţiul de aer este considerat ca un spaţiu de aer închis şi este
tratat conform EN ISO 6946.

b) Planşeu pe sol

Solul format din pardoseală şi pământ se consideră ca un singur strat orizontal, care poate include un
spaţiu de aer. Transferul de căldură prin acest element este suma dintre o valoare medie lunară şi un
termen variabil. Valoarea medie lunară se calculează utilizând temperaturile medii interioare şi
exterioare şi (considerată constantă şi egală cu valoarea medie lunară) coeficientul de transmisie
termică determinat conform EN ISO 13370. Termenul variabil se calculează presupunând diferenţa
medie de temperatură egală cu zero. Adâncimea pământului se consideră a fi 0,5 m.

c) Pivniţă

O pivniţă poate fi considerată ca o încăpere adiacentă cu temperatura aerului fixată.

d) Spaţiu tehnic

Un spaţiu tehnic este tratat ca o pardoseală pe sol conform EN ISO 13370.

12
 SR EN ISO 13792:2006

4.2.4 Număr de schimburi de aer

Numărul de schimburi de aer depinde de etanşeitatea anvelopei şi de deschiderea oricăror uşi şi

ferestre.

În stadiul de proiectare numărul de schimburi de aer se exprimă ca o funcţie de:

— amplasarea clădirii;

— regimul de ventilare a aerului;

— numărul de faţade prevăzute cu ferestre.

Amplasarea poate fi clasificată astfel:

— în centrul oraşului;

— în zonă suburbană;

— în zonă deschisă / neadăpostită.

Regimul de ventilare a aerului se referă la programul de deschidere şi închidere a ferestrelor şi la

faptul că ferestrele pot fi amplasate pe una sau mai multe faţade.

Se consideră următoarele programe de timp:

— ferestre deschise ziua şi noaptea;

— ferestre închise ziua şi noaptea;

— ferestre închise pe durata zilei şi deschise pe durata nopţii.

NOTĂ – Datele referitoare la deschiderea şi închiderea ferestrelor precum şi la numărul orar de schimburi de aer
pot fi definite la nivel naţional. În anexa B se prezintă exemple de valori adecvate ale numărului de schimburi de
aer.

4.2.5 Aporturi interne

Aporturile interne provin din iluminat, echipamente şi ocupanţi. Regimul de transfer de căldură datorat
aporturilor interne este strâns legat de comportamentul ocupanţilor şi de destinaţia încăperii.

NOTĂ – Datele referitoare la programul de timp de utilizare al încăperii precum şi fluxul termic pentru fiecare tip
de utilizare se pot defini la nivel naţional. Dacă nu sunt disponibile informaţii, pot fi utilizate valorile incluse în
anexa D.

4.3 Date de ieşire

Rezultatele calculelor sunt valorile zilnice maximă, medie şi minimă ale temperaturii operative a
încăperii considerate în condiţii interioare şi exterioare definite.

5 Procedură de calcul
Procedura de calcul se bazează pe următoarele etape:

a) definirea datelor climatice ale amplasamentului;

b) definirea încăperii pentru care este necesară verificarea;

c) definirea elementelor de închidere ale anvelopei încăperii (arie, expunere, condiţii la limită);

13
 SR EN ISO 13792:2006

d) calculul parametrilor termofizici (condiţii de regim staţionar şi tranzitoriu) şi coeficientul de

transmisie a energiei solare al elementelor opace şi transparente;

e) definirea regimului de ventilare;

f) definirea aporturilor interne;

g) evaluarea valorilor zilnice maximă, medie şi minimă ale temperaturii operative.

Nivelul de exactitate a procedurii de calcul trebuie să fie verificat utilizând procedura de validare
prezentată la articolul 6, conducând la o clasificare în una din trei clase de exactitate 1, 2 şi 3 (a se
vedea 6.2).

6 Proceduri de validare

6.1 Introducere

Acest document nu impune o anumită metodă de calcul pentru evaluarea temperaturii operative a unei
încăperi şi nici pentru calculul factorului de însorire. Cazurile utilizate la articolul 6 se bazează pe
EN ISO 13791.

6.2 Procedură de validare pentru metoda de calcul

6.2.1 Generalităţi

Modelul de validare include calculul temperaturii operative în condiţii periodice pentru mai multe cazuri
indicate în cele ce urmează, precum şi compararea acestor valori cu cele din tabelul 11.

6.2.2 Geometrie

Valorile caracteristicilor geometrice ale încăperilor (pe baza dimensiunilor exterioare) se prezintă în
tabelul 3.

Tabelul 3 – Date ale încăperii

Element Geometrie A Geometrie B

Arie (m2):

Perete exterior opac 6,58 3,08

Vitraj 3,50 7,00

Perete despărţitor (stânga) 15,40 15,40

(dreapta) 15,40 15,40

(spate) 10,08 10,08

Pardoseală 19,80 19,80

Plafon 19,80 19,80

Volum (m3) 55,44 55,44

14
 SR EN ISO 13792:2006

Geometria încăperii se prezintă în figura 1.

Figura 1 – Geometrii ale încăperilor A şi B

6.2.3 Descriere a elementelor

Caracteristicile termofizice ale pereţilor, plafonului şi pardoselii sunt prezentate în tabelul 4.

Proprietăţile termofizice ale foilor de geam care compun vitrajul şi umbrirea exterioară sunt prezentate
în figura 2.

În ceea ce priveşte cazurile de încercat, proprietăţile solare ale foilor de geam nu depind de unghiul de
incidenţă. Proprietăţile optice ale fiecărei foi se prezintă în tabelul 5.

Rezistenţe termice
exterioară, ale spaţiului gol
şi interioară
Rse = 0,074 m2K/W
Rec = 0,080 m2K/W
Ric = 0,173 m2K/W
Rsi = 0,125 m2K/W

Legenda

1 Umbrire exterioară (sau oblon)

2 Strat exterior, 6 mm
3 Strat exterior, 6 mm
Figura 2 – Sistem de vitraj dublu cu dispozitiv de umbrire exterior

15
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 4 – Proprietăţi termofizice ale componentelor opace

d   cp

m W/(mK) kg/m3 kJ/(kgK)

Tipul nr. 1 (perete exterior)

Strat exterior 0,115 0,99 1800 0,85

Strat izolant 0,06 0,04 30 0,85

Zidărie 0,175 0,79 1600 0,85

Tencuială interioară 0,015 0,70 1400 0,85

Tipul nr. 2 (perete interior)

Tencuială de ipsos 0,012 0,21 900 0,85

Vată minerală 0,10 0,04 30 0,85

Tencuială de ipsos 0,012 0,21 900 0,85

Tipul nr. 3 (plafon/pardoseală)

Finisaj de pardoseală 0,004 0,23 1500 1,5

Şapă din beton 0,06 1,40 2000 0,85

Izolaţie termică 0,04 0,04 50 0,85

Beton 0,18 2,10 2400 0,85

Tipul nr. 4 (plafon/pardoseală)

Finisaj de pardoseală din plastic 0,004 0,23 1500 1,5

Şapă din beton 0,06 1,40 2000 0,85

Izolaţie termică 0,04 0,04 50 0,85

Beton 0,18 2,10 2400 0,85

Vată minerală 0,10 0,04 50 0,85

Stat de izolare acustică 0,02 0,06 400 0,84

Tipul nr. 5 (acoperiş)

Strat exterior 0,004 0,23 1500 1,3

Izolaţie termică 0,08 0,04 50 0,85

Beton 0,20 2,1 2400 0,85

16
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 5 – Caracteristici solare ale elementului transparent şi de umbrire pentru toate

unghiurile de incidenţă
Component n n

Geam 0,84 0,08

Element de umbrire 0,2 0,50

6.2.4 Combinaţie de elemente

Se consideră trei combinaţii ale elementelor aşa cum se prezintă în tabelul 6. Numerele din tabelul 6
se referă la tipurile de pereţi din tabelul 4. Pentru definirea termenului adiabatic a se vedea 4.2.1.3.

Tabelul 6 – Caz de încercat

Încercare Perete Perete interior Plafon Pardoseală Acoperiş

nr. exterior opac adiabatic adiabatic adiabatică

1 1 2 4 4

2 1 2 3 3

3 1 2 3 5

6.2.5 Date climatice

Datele climatice sunt prezentate în tabelele 7, 8 şi 9.

17
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 7 – Radiaţie solară în ziua de 15 iulie

Climat A Climat B

Ora Orizontal Vertical Orizontal Vertical

Vest Vest

W/m2 W/m2 W/m2 W/m2

4 0 0 0 0

5 4 2 69 22

6 168 45 225 55

7 369 78 388 80

8 557 103 539 101

9 719 122 669 117

10 842 137 768 128

11 920 145 831 135

12 946 160 852 150

13 920 381 831 366

14 842 576 768 558

15 719 720 669 703

16 557 787 539 778

17 369 740 388 756

18 168 511 225 604

19 4 20 69 271

20 0 0 0 0

Se acceptă orice combinaţie a parametrilor solari care conduc la valorile indicate în tabelul 7.

18
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 8 – Temperatura aerului exterior pentru climatul A (15 iulie)

Ora ao Ora ao Ora ao Ora ao
°C °C °C °C

1 23,6 7 22,8 13 32,7 19 29,9

2 23,0 8 23,9 14 33,6 20 28,4

3 22,5 9 25,8 15 34,0 21 27,0

4 22,1 10 27,3 16 33,6 22 25,8

5 22,0 11 29,3 17 32,8 23 24,9

6 22,2 12 31,2 18 31,5 24 24,2

Tabelul 9 – Temperatura aerului exterior pentru climatul B (15 iulie)

Ora ao Ora ao Ora ao Ora ao
°C °C °C °C

1 14,1 7 13,1 13 26,2 19 22,6

2 13,3 8 14,6 14 27,5 20 20,5

3 12,6 9 16,6 15 28,0 21 18,7

4 12,2 10 19,0 16 27,5 22 17,1

5 12,0 11 21,8 17 26,4 23 15,8

6 12,3 12 24,3 18 24,6 24 14,9

Valorile radiaţiei solare şi ale temperaturilor prezentate în tabelele 7, 8 şi 9 corespund valorilor

instantanee la orele indicate (de exemplu intensitatea radiaţiei solare este 225 W/m² pentru o
suprafaţă orizontală la ora 6:00). Evoluţia pe durata unei ore se presupune a fi liniară între valorile de
la începutul şi sfârşitul orei. Datele de intrare trebuie să fie adaptate pentru fiecare metodă de calcul
cu respectarea acestor ipoteze.

Temperatura bolţii cereşti este egală cu temperatura aerului exterior.

6.2.6 Surse interioare de energie

Fluxul termic total datorat surselor interioare raportat la aria pardoselii este prezentat în tabelul 10.
Transferul de căldură se presupune a se face la nivelul încăperii prin convecţie şi radiaţie în proporţii
egale (50% pentru fiecare).

19
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 10 – Flux termic total datorat surselor interioare de energie raportat la aria pardoselii
Ora ic Ora ic Ora ic Ora ic
2 2 2 2
W/m W/m W/m W/m

de la 0 0 de la 6 0 de la 12 10 de la 18 15
până la 1 până la 7 până la 13 până la 19

de la 1 0 de la 7 1 de la 13 10 de la 19 15
până la 2 până la 8 până la 14 până la 20

de la 2 0 de la 8 1 de la 14 10 de la 20 15
până la 3 până la 9 până la 15 până la 21

de la 3 0 de la 9 1 de la 15 1 de la 21 15
până la 4 până la 10 până la 16 până la 22

de la 4 0 de la 10 1 de la 16 1 de la 22 10
până la 5 până la 11 până la 17 până la 23

de la 5 0 de la 11 10 de la 17 1 de la 23 0
până la 6 până la 12 până la 18 până la 24

Valoarea totală zilnică a aporturilor interne este 117 Wh/m².

6.2.7 Regim de ventilare

Se consideră trei regimuri de ventilare diferite, cu următoarele schimburi de aer:

a) 1 h-1, constant;

b) 0,5 h-1 de la 06:00 până la 18:00 şi 10 h-1 de la 18:00 până la 06:00;

c) 10 h-1 constant.

Caracteristicile aerului sunt următoarele:

— căldură specifică masică: 1008 J/(kgK);

— masă volumică: 1,139 kg/m³.

6.2.8 Rezultate ale încercărilor

Pentru fiecare încercare trebuie să se calculeze următoarele date, determinate în condiţii periodice:

— valoarea medie zilnică a temperaturii operative, op,av

— valoarea minimă zilnică a temperaturii operative, op,min

— valoarea maximă zilnică a temperaturii operative, op,max

Valoarea maximă şi valoarea minimă sunt extrase din cele 24 valori orare obţinute ca medie pentru
fiecare oră (de exemplu de la 07:00 la 08:00).

NOTĂ – Informaţii suplimentare sunt prezentate în lucrarea scrisă de P. Romagnoni şi J.R. Millet în ASHRAE
Transactions 2002, V. 108, Pt 2.

20
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 11 – Valori de referinţă ale temperaturii operative

Încăpere Ventilare op,max op,ave op,min

°C °C °C

a) 38,8 35,9 33,6

A.1 b) 34,1 29,5 25,6

c) 33,6 29,1 25,4

a) 37,7 35,9 34,5

A.2 b) 32,3 29,5 26,6

c) 32,4 29,1 26,4

a) 40,6 38,6 37,0

A.3 b) 35,0 31,4 28,0

c) 33,6 30,2 27,4

a) 35,9 30,8 27,1

B.1 b) 30,0 22,3 16,5

c) 28,3 21,6 16,3

a) 33,9 30,8 28,6

B.2 b) 26,9 22,3 18,1

c) 26,5 21,6 17,8

a) 35,8 32,5 30,2

B.3 b) 29,3 24,0 19,2

c) 27,5 22,6 18,7

Fiecare caz de încercat se încadrează într-una din clasele 1, 2, 3 pe baza diferenţei  dintre valoarea
calculată şi valoarea de referinţă. Procedura considerată este încadrată conform celui mai slab
rezultat al încercării. Pentru cele trei clase, limitele  sunt după cum urmează. Se definesc
următoarele clase:

Clasa 1 ±1 K

Clasa 2 +2, -1 K

Clasa 3 +3, -1 K

21
 SR EN ISO 13792:2006

6.3 Procedură de validare pentru factorul de însorire datorită obstacolelor exterioare

Calculul factorului de însorire, definit la 4.5.3.5 din EN ISO 13791:2004, trebuie validat pentru o
suprafaţă verticală cu următoarele dimensiuni:

Înălţime: 2,8 m

Lăţime: 3,6 m

Figura 3 – Dimensiuni ale peretelui pentru cazurile de încercat

Calculul se referă la ziua de 15 iulie, latitudine 52° N. Procedura de validare constă în trei cazuri de
încercat.

Figura 4a – Încercarea nr. 1: Proeminenţă orizontală infinită – orientare Sud (emisfera nordică)

22
 SR EN ISO 13792:2006

Figura 4b – Încercarea nr. 2: Logie – orientare Sud (emisfera nordică)

Figura 4c – Încercarea nr. 3: Ecran lateral dreapta infinit – orientare Vest

Figura 4 – Cazuri de încercat

Tabelul următor prezintă rezultate pentru factorul de însorire de referinţă (fs) obţinute pentru cele trei
cazuri de încercat.

Tabelul prezintă de asemenea, pentru informare, valoarea proiecţiei unghiului solar azimutal în raport
cu vectorul () perpendicular pe perete.

23
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul 12 – Valori de referinţă ale factorului de însorire

Caz încercare 1 Caz încercare 2 Caz încercare 3

Ora  fs  fs  fs

0.5 - - - - - -

1.5 - - - - - -

2.5 - - - - - -

3.5 - - - - - -

4.5 - - - - - -

5.5 - - - - - -

6.5 - - - - - -

7.5 86,8 0,0 - - 86,8 0,00

8.5 77,2 0,00 - - 77,3 0,00

9.5 69,0 0,26 - - 69,0 0,15

10.5 63,0 0,36 - - 63,0 0,28

11.5 59,8 0,39 - - 59,8 0,37

12.5 59,8 0,39 83,0 0,00 59,8 0,37

13.5 63,0 0,36 69,1 0,65 63,0 0,28

14.5 69,0 0,26 55,5 0,82 69,0 0,15

15.5 77,2 0,00 42,4 0,92 77,2 0,00

16.5 86,8 0,00 30,7 0,98 86,8 0,00

17.5 - - 22,6 1,00 - -

18.5 - - 22,6 1,00 - -

19.5 - - 30,7 1,00 - -

20.5 - - 42,2 1,00 - -

21.5 - - 53,8 1,00 - -

22.5 - - 64,5 1,00 - -

23.5 - - 72,2 1,00 - -

Pentru fiecare caz în parte, diferenţa dintre fs calculat şi valoarea de referinţă trebuie să fie mai mică
decât 0,05.

24
 SR EN ISO 13792:2006

Anexa A
(informativă)

Exemplu de soluţie model

A.1 Introducere
Această anexă prezintă două exemple de metode de calcul simple pentru evaluarea temperaturii
operative a unei încăperi în conformitate cu tipurile de date de intrare definite în acest document.

Metodele de calcul se bazează pe următoarea reprezentare a proceselor de transfer de căldură:

a) O reţea de rezistenţe si capacităţi (model cu trei noduri RC) pentru transferul de căldură între
mediul interior şi cel exterior;

b) Separarea contribuţiei regimului staţionar de contribuţia regimului variabil descrisă prin parametri
de transfer de căldură armonici predeterminaţi (procedura admitanţei).

A.2 Model cu trei noduri RC

A.2.1 Prezentare

Modelul de calcul se bazează pe simplificările transferului de căldură între mediile interior şi exterior
indicate în figura următoare.

Figura A.1 – Reţea de rezistenţe şi capacităţi (model cu trei noduri RC)

25
 SR EN ISO 13792:2006

Conform acestei reprezentări componentele anvelopei se împart astfel:

— componente exterioare opace uşoare;

— componente exterioare opace masive;

— componente transparente;

— componente interioare.

Nodurile relevante sunt definite în raport cu:

a,i temperatura aerului interior;

s temperatura stea;
m temperatura masei;
ei temperatura aerului exterior;
es, em temperatura exterioară echivalentă a componentelor exterioare.

Rezistenţele echivalente (K/W) şi capacitatea termică (J/K) dintre mediile interior şi exterior
considerate sunt:

Rei rezistenţa termică datorată ventilării aerului;

Res, Rem rezistenţa termică a componentelor exterioare între exterior şi interior;

Ris, Rms rezistenţa termică aferentă schimburilor de căldură între suprafeţele interioare şi aerul
interior;

Cm capacitate termică a elementelor de închidere.

Fluxurile termice (W) considerate sunt:

i fluxul termic în nodul i ;

s fluxul termic în nodul s;

m fluxul termic în nodul m

Pentru fiecare component sunt necesari următorii parametri:

26
 SR EN ISO 13792:2006

- componente exterioare opace uşoare coeficient de transmisie termică U

(adâncime ≤ 12 cm)

factor solar Sf A.2.2

intensitate a radiaţiei solare Isr

arie A

- componente exterioare opace masive coeficient de transmisie termică U

(adâncime > 12 cm)

factor solar Sf

intensitate a radiaţiei solare Isr

arie A

- componente transparente coeficient de transmisie termică U

coeficient de transmisie a Sf1

radiaţiei solare directe
( in EN 410)

factor de transfer termic Sf2

secundar către interior
(qi in EN 410)

factor de transfer termic terţiar Sf3

intensitate a radiaţiei solare Isr

arie A

- toate componentele capacitate termică raportată la C

suprafaţă

arie A

- încăpere număr de schimburi de aer n

volum al încăperii V

Determinarea temperaturii aerului şi a temperaturii operative

Soluţia model se bazează pe schema Crank-Nicolson considerând un pas de timp de o oră.

Temperaturile sunt medii între momentele t şi t - 1 cu excepţia m,t şi m,t-1 care sunt valori instantanee
la momentele t şi t - 1.

Pentru un pas de timp dat, m,t se calculează pornind de la valoarea anterioară m,t-1 cu:

m,t = [m,t-1 ( Cm / 3600 – 0,5 (H3+Hem) + mtot] / [Cm / 3600 + 0,5 (H3+Hem)] (A.1)

Pentru pasul de timp considerat, valorile medii ale temperaturilor în noduri sunt date de:

m = (m,t +  m,t-1) / 2 (A.2)

s = [Hms m + s + Hes es + H1 (ei + i / Hei )] / ( Hms + Hes + H1 ) (A.3)

27
 SR EN ISO 13792:2006

i = [His s + Hei ei + i ] / ( His + Hei ) (A.4)

şi temperatura operativă (medie între temperatura aerului şi temperatura medie radiantă) este dată de:

op = [i + (1+ hci / hrs) s - hci i / hrs] / 2 (A.5)

cu

hrs = 1,2 hri

H1 = 1 / (1 / Hei + 1 / His )

H2 = H1 + Hes

H3 = 1 / (1 / H2 + 1 / Hms )

mtot = m + Hem em + H3 [s + Hes es +H1 (i/ Hei +ei)] / H2

în care

Hei este coeficientul de transfer termic datorat ventilării aerului calculat cu relaţia (A.6);

His este coeficientul de transfer termic datorat schimburilor interioare prin convecţie şi radiaţie
calculat cu relaţia (A.7);

Hes este coeficientul de transfer termic global între mediul interior si cel exterior calculat cu relaţia
(A.8);

Hms este coeficientul de transfer termic interior convenţional calculat cu relaţia (A.9);

Hem este coeficientul de transfer termic convenţional între mediul exterior şi suprafaţa interioară a
componentelor masive calculat cu relaţia (A.10);

Cm este capacitatea termică a componentelor anvelopei calculată cu relaţia (A.11);

es este temperatura exterioară echivalentă a componentelor exterioare uşoare calculată cu

relaţia (A.13);

em este temperatura exterioară echivalentă a componentelor exterioare masive calculată cu

relaţia (A.14);

i este fluxul termic către nodul aer datorat surselor interioare sau aporturilor interne sau radiaţiei
solare directe sau aporturilor interne datorate stratului de aer ventilat al unei ferestre calculat cu
relaţia (A.21);

s este fluxul termic către nodul stea datorat surselor interioare sau radiaţiei solare directe calculat cu
relaţia (A.22);

m este fluxul termic către nodul masă datorat surselor interioare sau radiaţiei solare directe calculat cu
relaţia (A.23).

Calculul se repetă pentru mai multe perioade până când se obţine convergenţa valorilor temperaturii
interioare. Convergenţa se obţine dacă diferenţa dintre temperaturile m pentru 24 h pentru două
perioade consecutive este mai mică decât 0,01 °C.

A.2.3 Termeni ai relaţiilor (A.1), (A.2), (A.3), (A.4) şi (A.5)

Diverşii termeni sunt următorii:

28
 SR EN ISO 13792:2006

Coeficienţi de transfer termic

Coeficientul de transfer termic datorat ventilării aerului:

Hei = căldura specifică a aerului  masa volumică a aerului  n  V / 3600 (A.6)

cu n: numărul de schimburi de aer pe oră; V: volumul încăperii

His = At / ( 1/hci - 1/his ) (A.7)

cu

his = hci + hrs ;

At este aria totală expusă a componentelor către mediul interior

Hes = HT1 + HTw (A.8)

cu

Hes corespunde componentelor exterioare opace uşoare (HTl) şi ferestrelor (HTw).

Hms = his Am (A.9)

Am se calculează cu relaţia (A.12).

Hem = 1/ (1/HTh - 1/Hms) (A.10)

HTh corespunde componentelor exterioare opace masive.

Capacitatea termică a structurii Cm se calculează conform EN ISO 13786 pentru o perioadă de variaţie
de 24 h:

(A.11)

cu
Ci este capacitatea termică interioară echivalentă a componentului;
Ai este componentului;
c este numărul de componente către mediul interior;
(de exemplu componentele interioare şi exterioare).

Aria echivalentă a masei termice Am se calculează cu:

(A.12)

Temperaturi exterioare echivalente

29
 SR EN ISO 13792:2006

es = ei + sl / Hes (A.13)

em = ei + sh /HTh (A.14)

Intensitatea radiaţiei solare incidentă pe suprafaţa componentelor anvelopei clădirii se determină cu:

Isr = fs ID + Id + Ir

în care

fs este factorul de însorire;

ID este componenta directă a intensităţii radiaţiei solare incidente pe suprafaţă;

Id este componenta difuză a intensităţii radiaţiei solare incidente pe suprafaţă;

Ir este componenta reflectată a intensităţii radiaţiei solare incidente pe suprafaţă.

Fluxul termic datorat radiaţiei solare absorbite şi radiaţiei către bolta cerească prin componentele
uşoare (opace şi transparente) se calculează cu:

(A.15)

Fluxul termic datorat radiaţiei solare absorbite şi radiaţiei către bolta cerească prin partea opacă a
componentelor masive se calculează cu:

(A.16)

Fluxuri termice către temperaturile din noduri

Fluxul termic datorat radiaţiei solare transmise în mod direct prin ferestre se calculează cu:

(A.17)

Fluxul termic total datorat radiaţiei solare transmise prin creşterea de temperatură a aerului care trece
prin straturile interioare de aer ventilat al unei ferestre se calculează cu:

(A.18)

Fluxurile termice datorate surselor interioare se calculează cu:

(A.19)

(A20)

în care

s este numărul surselor interioare;

intc este fluxul termic convectiv al fiecărei surse interioare;

intr este fluxul termic radiativ al fiecărei surse interioare.

30
 SR EN ISO 13792:2006

Fluxurile termice către nodurile de temperatură se calculează cu :

i = svl + fsa sd + intc către nodul aer (A.21)

s = Prs (1 - fsa) intr + Prsd sd către nodul stea (A.22)

m = Prm (1 - fsa) intr + Prmd sd către nodul masă (A.23)

în care

Prs şi Prm sunt sunt părţile din aporturile interne radiative corespunzătoare nodurilor s şi m

Prs = (At - Am - Hes/ his) / At (A.24)

Prm =Am /At (A.25)

Prsd and Prmd sunt părţile din aporturile solare directe radiative corespunzătoare nodurilor s şi m,
presupunând că radiaţia solară de undă scurtă întoarsă către fereastră este luată deja în considerare
în coeficientul de reducere a radiaţiei solare fsl.

Prsd = [At - Am - Aw - (Hes/ his)] / (At - Aw) (A.26)

Prmd =Am /(At - Aw) (A.27)

Aw este aria totală a ferestrei, calculată cu:

în care

l este numărul de componente opace uşoare;

w este numărul de componente transparente;
h este numărul de componente opace masive;
Sf este factorul solar al fiecărui component opac;
Sf1 este coeficientul de transmisie a radiaţiei solare directe al ferestrei;
Sf2 este factorul solar secundar al ferestrei;
Sf3 este factorul de transfer termic terţiar al ferestrei;
Isr este intensitatea radiaţiei solare incidente pe suprafaţă;
fsl este factorul de reducere a radiaţiei solare pentru ferestre;
fs este factorul de însorire datorat obstacolelor exterioare, provenit din EN 410;
fsa este factorul de aporturi solare către aer definit în EN 410;
qer este densitatea fluxului termic dinspre mediul exterior către bolta cerească.

A.3 Procedura admitanţei

A.3.1 Parametri termofizici ai componentelor anvelopei

Parametri de transfer de căldură

- perete exterior :
- coeficient de transmisie termică U*,
31
 SR EN ISO 13792:2006

- amortizare Fa şi defazare  a densităţii de flux termic la nivelul suprafeţei interioare

rezultate în urma unei variaţii armonice a temperaturii la nivelul suprafeţei exterioare
- factor de suprafaţă Fs
- admitanţă Ye

- perete interior:
- factor de suprafaţă Fs
- admitanţă Yi

Parametri solari

- componente opace:
factor solar Sf
factor de însorire datorat obstacolelor exterioare fs

- componente transparente:
coeficient de transmisie a radiaţiei solare directe Sf1 ( în EN 410)
factor de transfer termic secundar către interior Sf2
factor de transfer termic terţiar Sf3
factor de însorire fs

Parametrii tranzitorii ai componentelor opace se determină cu ajutorul celor patru elemente ale
matricei de transfer Z evaluată conform EN ISO 13786 pentru o perioadă de timp de 24 h, utilizând
următoarele rezistenţe superficiale:

component exterior: suprafaţă interioară Rsi = 0,22 m2K /W

suprafaţă exterioară Rse = 0,075 m2K /W

component interior: suprafaţă interioară Rsi = 0,22 m2K /W

suprafaţă exterioară Rsi = 0,22 m2K /W

NOTĂ – Aceste valori se referă la o încăpere cu doi pereţi exteriori şi un plafon exterior. Această geometrie se
consideră de referinţă pentru calculul parametrilor tranzitorii.

Procedura pentru determinarea parametrilor tranzitorii, ceruţi prin metoda de calcul, sunt următorii:

Factor de amortizare şi defazare

Factorul de amortizare se calculează prin modulul numărului complex definit ca:

(A.28)

(A.29)

Z12,Z22, etc. sunt termeni ai matricei Z (a se vedea mai sus). Defazarea se calculează cu:

(A.30)

32
 SR EN ISO 13792:2006

în care

Im este partea imaginară a numărului complex fc;

Re este partea reală a numărului complex fc.

Argumentul este evaluat în domeniul de la până la 0 radiani. În acest caz reprezintă defazarea.

Pentru componente transparente factorul de amortizare este considerat a fi egal cu 1, defazarea este
considerată a fi 0.

Factor de suprafaţă Fs

— component exterior:

(A.31)

— component interior:

(A.32)

în care

reprezintă modulul unui număr complex.

Admitanţă Y

— component exterior:

(A.33)

— component interior:

(A.34)

A.3.2 Calcul al temperaturii aerului interior

A.3.2.1 Generalităţi

Temperatura aerului interior la un moment de timp dat t se calculează cu:

(A.35)

în care

T este sarcina termică (determinată la A.3.2.2.1), in W;

YT este admitanţa totală a anvelopei, în W/K;

33
 SR EN ISO 13792:2006

HT este coeficientul de transfer termic total al anvelopei, în W/K;

ai,m este valoarea medie zilnică a temperaturii aerului interior, în °C;

c este căldura specifică a aerului de ventilare (1000 J/kg);

m este debitul masic, în kg/s.

A.3.2.2 Termeni incluşi în relaţia (A.35)

A.3.2.2.1 Sarcina termică T

Sarcina termică la moment de timp oarecare t se calculează cu:

(A.36)

în care

co este sarcina termică datorată transmisiei căldurii;

sr este sarcina termică datorată radiaţiei solare;

fc este un factor de corecţie;

fr este un factor de corecţie;

v este sarcina termică de ventilare;

este este sarcina termică a surselor interioare;

sv este sarcina termică datorată factorului solar de ventilare.

Sarcina termică datorată transmisiei căldurii co

Sarcina termică datorată transmisiei căldurii, co, la un moment de timp oarecare t se calculează cu:

(A.37)

în care

p este numărul componentelor opace;

w este numărul componentelor transparente;

op,j este sarcina termică prin transmisie pentru componentul opac j;

w,j este sarcina termică prin transmisie pentru componentul transparent j.

Sarcina termică prin transmisie pentru componentul opac se calculează cu:

(A.38)

în care

U* este coeficientul de transfer termic pentru fiecare component;

A este aria;
34
 SR EN ISO 13792:2006

et - ) este temperatura exterioară la momentul (t - );

 este defazarea;

e,m este valoarea medie zilnică a temperaturii exterioare;

Fa este factorul de amortizare.

Sarcina termică prin transmisie pentru componentul transparent se calculează cu:

(A.39)

în care

Sf2 este factorul secundar de transfer termic interior;

U* este coeficientul de transmisie termică;

Isr este intensitatea radiaţiei solare totale care afectează suprafaţa exterioară;

fs este factorul de însorire datorită obstacolelor exterioare;

qer este fluxul termic de la suprafaţa exterioară către bolta cerească;

he este coeficientul de transfer termic exterior.

Temperatura exterioară se calculează cu:

— component exterior opac

(A.40)

în care

ae este temperatura aerului exterior;

Sf1 este factorul solar;

Isr este intensitatea radiaţiei solare totale;

fs este factorul de însorire;

qer este densitatea de flux termic prin radiaţie de la suprafaţa exterioară către bolta cerească;

he este coeficientul de transfer termic exterior.

Factorii de corecţie fc şi fr se calculează cu:

(A.41)

în care

35
 SR EN ISO 13792:2006

HT este coeficientul total de transfer termic al anvelopei definit cu relaţia (A.45);

AT este aria totală a anvelopei.

Sarcina termică datorată radiaţiei solare

Sarcina termică datorată radiaţiei solare prin componentele transparente se calculează cu:

(A.42)

în care

Fsm este factorul de suprafaţă al anvelopei;

er este fluxul termic datorat radiaţiei solare prin componentele transparente;

erm este valoarea medie zilnică a fluxului termic datorat radiaţiei solare prin componentele
transparente.

Fluxul termic datorat radiaţiei solare prin componentele transparente se calculează cu:

(A.43)

în care

ft este factorul de ramă;

w este numărul componentelor transparente;

Aw este aria fiecărui component inclusiv rama;

Isr este intensitatea radiaţiei solare totale pe suprafaţa exterioară;

fex este factorul de expunere;

fs este factorul de însorire datorită obstacolelor exterioare.

Factorul de ramă ft se poate considera 0,9.

Factorul de expunere este indicat în tabelul A.1 în funcţie de expunerea vitrajului.

Tabelul A.1 – Coeficienţi de expunere

S SV/SE NV/NE E/V N

fex 0,81 0,92 0,92 0,97 0,87

Fluxul termic zilnic datorat radiaţiei solare prin componentele transparente se calculează cu:

(A.44)

Coeficienţi HT, YT, fsm

Coeficientul total de transfer termic HT se calculează cu:

36
 SR EN ISO 13792:2006

(A.45)

în care

d este numărul componentelor exterioare.

Admitanţa totală a anvelopei se calculează cu:

(A.46)

în care

n este numărul elementelor anvelopei;

Yj este admitanţa fiecărui component;

Aj este aria fiecărui component.

Admitanţa elementelor transparente se calculează cu:

(A.47)

în care

U*w este coeficientul de transmisie termică al componentului transparent;

0,1 este un factor de corecţie datorat schimburilor de căldură interioare prin radiaţie de undă
lungă.

Factorul de suprafaţă al anvelopei Fsm se calculează cu:

(A.48)

A.3.2.2.2 Calcul al sarcinii termice de ventilare

Sarcina termică de ventilare la un moment de timp oarecare se calculează cu:

(A.49)

în care

c este căldura specifică a aerului de ventilare [1000 J/(kgK)];

m este debitul masic, în kg/s;

ae este temperatura aerului exterior, în °C.

37
 SR EN ISO 13792:2006

A.3.2.2.3 Calcul al sarcinii termice datorate surselor de căldură interioare

Sarcina termică datorată surselor de căldură interioare la un moment de timp oarecare se calculează
cu:

(A.50)

în care

s este numărul surselor de căldură interioare;

is este fluxul termic datorat fiecărei surse de căldură interioare.

A.3.2.2.4 Calcul al sarcinii termice datorate factorului solar de ventilare

Sarcina termică datorată factorului solar de ventilare Sf3 se calculează cu:

(A.51)

în care

w este numărul de componente transparente;

A este aria fiecărui component;

Sf3 este factorul solar de ventilare;

fs este factorul de însorire;

Isr este intensitatea a radiaţiei solare totale.

A.3.2.3 Valoare medie zilnică a temperaturii aerului interior

Valoarea medie zilnică a temperaturii aerului interior se calculează cu:

(A.52)

A.3.3 Temperatură medie radiantă

Valorile temperaturii medii radiante, mediate pe toate suprafeţele componentelor, la un moment de

timp oarecare se calculează cu:

(A.53)

în care

38
 SR EN ISO 13792:2006

n este numărul componentelor;

A este aria fiecărui component;

hci este coeficientul de transfer termic convectiv interior.

A.3.4 Temperatură operativă

Temperatura operativă la un moment de timp oarecare se calculează cu:

(A.54)

39
 SR EN ISO 13792:2006

Anexa B
(informativă)

Schimburi de aer pentru ventilare naturală

B.1 Introducere
Această anexă prezintă valori ale numărului de schimburi de aer pentru ventilare naturală. Valorile au
fost determinate prin aplicarea procedurii incluse în EN ISO 13791.

B.2 Evaluarea numărului de schimburi de aer pentru ventilare naturală

B.2.1 Generalităţi

În tabelele următoare numărul de schimburi de aer pe oră se determină în funcţie de aria deschiderii
ferestrei Sa şi pentru următoarele două situaţii:

— ferestre amplasate numai pe o faţadă;

— ferestre amplasate pe două faţade.

Factorul de deschidere al ferestrei Sa se defineşte ca raportul dintre aria efectivă a deschiderii ferestrei
şi aria totală a ferestrei.

B.2.2 Ferestre amplasate numai pe o faţadă

Tabelul B.1 – Ferestre deschise ziua şi noaptea

Sa 0,1 0,5 0,9

Număr de schimburi de aer [h-1] 0,5 1,5 3

Tabelul B.2 – Ferestre deschise pe durata nopţii şi închise pe durata zilei

Zi Noapte
Sa 0,1 0,5 0,1 0,5
Număr de schimburi de aer [h-1] 0,5 1,0 2,5 2,5

B.2.3 Ferestre amplasate pe două faţade

Tabelul B.3 – Ferestre deschise ziua şi noaptea

Sa 0,1 0,5 0,9

Număr de schimburi de aer [h-1] 2,0 4,0 7,0

40
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul B.4 – Ferestre deschise pe durata nopţii şi închise pe durata zilei

Zi Noapte
Sa 0,1 0,5 0,1 0,5
Număr de schimburi de aer [h ] -1
2,0 4,0 7,5 7,5

În cazul în care există perdele, factorul de deschidere Sa se multiplică cu 0,9 (perdea uşoară) sau 0,5
(perdea grea).

41
 SR EN ISO 13792:2006

Anexa C
(informativă)

Evaluarea ariei umbrite a unei suprafeţe plane datorită obstacolelor exterioare

C.1 Introducere
Această anexă prezintă o procedură pentru determinarea factorului de însorire fs al unei suprafeţe
plane în cazul existenţei unor obstacole cum ar fi proeminenţe, ecrane laterale, glafuri la ferestre şi
alte clădiri.

C.2 Procedură de calcul

În cazul în care există obstacole exterioare, suprafaţa exterioară a peretelui poate fi parţial umbrită.
Factorul de însorire fs se defineşte ca raport între aria însorită şi aria totală a componentului. Cele mai
importante obstacole sunt proeminenţele orizontale, ecranele verticale laterale, glafuri la ferestre şi
alte clădiri. Cele mai simple forme de elemente de umbrire (un obiect care produce umbrire) sunt
rectilinii, având axa mare orizontală sau verticală şi axa mică paralelă cu sau perpendiculară pe
faţadă. Astfel de elemente includ proeminenţe, cercevele, pervazuri şi glafuri la ferestre. Cu referire la
figura C.1, distanţa de umbrire verticală xv produsă de un element orizontal de lungime infinită se
calculează cu:

xv = d tan/cos (C.1)

în care
 este unghiul solar azimutal al peretelui;
 este unghiul solar de altitudine;
d este adâncimea elementului de umbrire.

Figura C.1 – Umbrire orizontală

Distanţa de umbrire orizontală xh se calculează astfel:

xh = d tan (C.2)

Unghiurile solare  şi  depind de poziţia soarelui şi sunt influenţate de:

— latitudinea locului;

— timp (ora şi ziua);

42
 SR EN ISO 13792:2006

— orientarea şi înclinarea faţadei.

Dacă  este unghiul solar azimutal, unghiul azimutal al peretelui  se determină astfel:

 (C.3)

în care  este unghiul dintre perpendiculara la peretele considerat şi direcţia Sud.

Convenţional, se consideră următoarele ipoteze:

Est Sud Vest Nord

 90° 0° -90° 180°

După ce au fost determinate coordonatele xh şi xv, se determină aria umbrită a componentelor,

ţinându-se seama de următoarele ipoteze:

— dacă xh şi xv sunt mai mari decât dimensiunile componentului, atunci se consideră umbrire
completă;

— dacă acestea sunt mai mici, atunci aria umbrită se determină după cum urmează:

As = w d [tan/cos ]+ h d tan- d2 tan tan/cos (C.4)

în care
w este adâncimea faţadei;
h este înălţimea faţadei;
d este adâncimea elementului de umbrire.

În general, relaţia (C.4) poate fi considerată valabilă atunci când raportul dintre proeminenţa orizontală
şi lungimea faţadei este mai mare decât 3.

Pentru ecrane laterale verticale infinite (figura C.2), aria umbrită se determină astfel:

As = xh d (C.5)

în care xh se determină cu relaţia (C.2).

Figura C.2 – Ecran lateral vertical infinit

43
 SR EN ISO 13792:2006

Anexa D
(informativă)

Aporturi interne

D.1 Introducere
Această anexă prezintă valori tipice ale fluxului termic datorat surselor interioare de energie pentru
clădiri de locuit şi cu altă destinaţie.

D.2 Clădire de locuit

Tabelul D.1 prezintă valorile fluxului termic total datorat surselor interioare pentru diverse încăperi ale
clădirilor de locuit exprimate în Watt pe suprafaţa pardoselii.

Tabel D.1 – Flux termic raportat la aria pardoselii (W/m 2)

Ora Bucătărie Sufragerie Dormitor

1 5 0 5
2 5 0 5
3 5 0 5
4 5 0 5
5 5 0 5
6 5 0 5
7 10 1 2
8 10 1 2
9 7 1 2
10 7 1 0
11 7 10 0
12 10 10 0
13 15 10 0
14 15 10 0
15 10 1 0
16 5 1 0
17 5 1 0
18 15 15 0
19 15 15 0
20 15 15 0
21 10 15 0
22 5 10 2
23 5 0 5
24 5 0 5
44
 SR EN ISO 13792:2006

D.3 Clădire cu altă destinaţie decât de locuit

Pentru o clădire cu altă destinaţie decât de locuit efectul surselor interioare poate fi foarte important. În
tabelul următor D.2 se prezintă valori sugerate ale aporturilor de căldură care pot fi atribuite
persoanelor, instalaţiei de iluminat şi echipamentelor de birou.

Tabelul D.2 – Aporturi interne de la persoane, instalaţia de iluminat şi echipamente de birou în

clădiri de birouri şi restaurante

Activitate Total aporturi Căldură

sensibilă
Met a
W/persoană a b

W/persoană a
Repaus 0,8 80 55
Aşezat, relaxat 1,0 100 70
Activitate sedentară (birou, 1,2 125 75
şcoală, laborator)
Activitate uşoară, în picioare 1,6 170 85
(cumpărături, laborator,
industrie uşoară)
Activitate medie, în picioare 2,0 210 105
(agent de vânzări, lucru în
atelier)
Mers pe jos, cu viteza:
2 km/h 1,9 200 100
3 km/h 2,4 250 105
4 km/h 2,8 300 110
5 km/h 3,4 360 120
a
1 met = 58 W/m2
b
Valoare rotunjită pentru o suprafaţă a corpului omenesc de 1,8 m 2 pe persoană.

45
 SR EN ISO 13792:2006

Anexa E
(informativă)

Exemple de calcul

E.1 Caracteristici ale încăperii

În figura E.1 se prezintă detalii ale alcătuirii ferestrei, iar în figura E.2 este ilustrată geometria încăperii.
Proprietăţile termofizice ale anvelopei încăperii sunt prezentate în tabelele E.1, E.2 şi E.6. Datele
geometrice sunt sintetizate în figura E.2 şi tabelul E.5. Datele climatice sunt sintetizate în tabelul E.3.
Aporturile interne sunt prezentate în tabelul E.4. Acest caz corespunde cazului de încercare B1a din
procedura de validare.

Tabel E.1 – Vitraj dublu cu umbrire exterioară – Caracteristici ale vitrajului şi umbririi

Component d   c  n n
mm W/(mK) kg/m3 J/(kgK)

Geam 6 1,16 2500 1000 0,837 0,84 0,08

Element de umbrire 2 2,5 1800 1000 0,95 0,2 0,50

Dispozitiv de umbrire Geam 6 mm Geam 6 mm

 = 0,2  = 0,84  = 0,84

 = 0,5  = 0,08  = 0,08

parte absorbită parte absorbită parte absorbită transmisă

 = 0,309  = 0,0183  = 0,0145  = 0,1525

Rse = 0,074 m2K/W; Rec = 0,080 m2K/W; Ric = 0,173 m2K/W; Rsi = 0,125 m2K/W

 şi  sunt coeficientul de transmisie a radiaţiei solare directe, respectiv coeficientul de reflexie a

radiaţiei solare directe pentru fiecare component.

Figura E.1 – Vitraj dublu

46
 SR EN ISO 13792:2006

Figura E.2 – Geometria încăperii

Tabelul E.2 – Proprietăţi termofizice ale componentelor opace

d   cp
m W/(mK) kg/m3 kJ/(kgK)
Tipul nr.1 (perete exterior)
Strat exterior 0,115 0,99 1800 0,85
Strat izolator 0,06 0,04 30 0,85
Zidărie 0,175 0,79 1600 0,85
Tencuială interioară 0,015 0,70 1400 0,85
Tipul nr.2 (perete interior)
Tencuială de ipsos 0,012 0,21 900 0,85
Vată minerală 0,10 0,04 30 0,85
Tencuială de ipsos 0,012 0,21 900 0,85
Tipul nr.3 (plafon/pardoseală)
Finisaj de pardoseală din 0,004 0,23 500 1,5
plastic
Şapă din ciment 0,04 1,40 2000 0,85
Vată minerală 0,10 0,04 50 0,85
Beton 0,18 2,10 2400 0,85
Tipul nr.4 (plafon/pardoseală)
Covor 0,006 0,08 300 1,3
Beton 0,20 2,1 2400 0,85
Vată minerală 0,10 0,04 50 0,85
Stat de izolare acustică 0,02 0,06 400 0,84

47
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul E.3 – Date climatice B (Latitudine 52°N)

Ora o ITw Ora o ITw

1 14,08 0 13 26,24 366

2 13,28 0 14 27,52 558
3 12,64 0 15 28,00 703
4 12,16 0 16 27,52 778
5 12,00 22 17 26,40 756
6 12,32 55 18 24,64 604
7 13,12 80 19 22,56 271
8 14,56 101 20 21,44 0
9 16,64 117 21 18,72 0
10 10,94 128 22 17,12 0
11 21,76 135 23 15,84 0
12 24,32 150 24 14,88 0

Tabelul E.4 – Flux termic datorat surselor de căldură interioare raportat la suprafaţa pardoselii

Ora ic Ora ic Ora ic Ora ic

W/m2 W/m2 W/m2 W/m2
1 0 7 1 13 10 19 15
2 0 8 1 14 10 20 15
3 0 9 1 15 1 21 15
4 0 10 1 16 1 22 10
5 0 11 10 17 1 23 0
6 0 12 10 18 15 24 0

Ventilare:

a) 1 schimb de aer pe oră

Condiţii la limită

Coeficient de transfer termic convectiv exterior: hc,e = 8,0 W/(m2K)

Coeficient de transfer termic convectiv interior: hc,i = 2,5 W/(m2K)

Coeficient de transfer termic radiativ hr,e = 5,5 W/(m2K) (toate suprafeţele)

(valabil pentru  = 0,9 şi Tmrt = 303 K)

Coeficient de absorbţie a radiaţiei solare pentru toate suprafeţele peretelui sr = 0,6

48
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul E.5 – Caracteristici ale elementelor încăperii

A aria fiecărui element (cu referire la dimensiunile interioare) m2

U* coeficient de transmisie termică W/(m2K)

M masă termică echivalentă pe arie kg/m2

Sf factor solar -

 coeficient de transmisie a radiaţiei solare directe -

Sf2 factor de transfer termic secundar -

Sf3 factor de transfer termic terţiar -

fa factor de amortizare -

 defazare oră

Y admitanţă W/(m2K)

Tabelul E.6 – Parametri geometrici şi termofizici

A U* M Sf  Sf2 Sf3 fa fs Y

Perete opac 3,08 0,486 141 0,0216 0 0 0 0,11 0,28 3,25

Fereastră 7,00 2,21 15 0,221 0,153 0,068 0 0,00 0,00 1,95
Pereţi interiori 40,88 - 10,8 0 0 0 0 0,00 0,83 0,75
Plafon 19,8 - 8 0 0 0 0 0,00 0,86 0,63
Pardoseală 19,80 - 107 0 0 0 0 0,00 0,28 3,24

Volum al încăperii 55,44 m3

Aria totală a componentelor 90,58 m2

E.2 Exemplu de calcul pentru modelul RC3 noduri

At = 90,58 m2

Aw = 7 m2

Capacitatea termică a structurii raportată la volum se calculează astfel:

Cm = 850 (3,08  141 + 7  15 + 40,88  10,8 + 19,8  8 + 19,8  107) = 2769 kJ/K

Am = 36 m2 calculată conform relaţiei (A.12)

Hei = 0,32  1  55,44 = 17,75

49
 SR EN ISO 13792:2006

hrs = 1,2  5,5 = 6,6 W/(m2K)

hir = 2,5 + 6,6 = 9,1 W/(m2K)

Hir = 90,58 / [ (1/ 2,5 – 1/ 9,1 )] = 312,22 W/K

Her = 7  2,21 = 15,47 W/K

Hth = 3,08  0,486 = 1,497 W/K

Hmr = 9,1  36 = 327,6 W/K

Hem = 1 / (1/ 1,497 – 1/ 327,6) = 1,504 W/K

Prs = 0,5838

Prm = 0,3974

Prsd = 0,5489

Prmd = 0,4307

Tabelul E.7 prezintă valorile următorilor parametri:

es temperatura aer-soare a componentelor exterioare uşoare, în °C

em temperatura aer-soare a componentelor exterioare masive, în °C

i flux termic în nodul i

s flux termic în nodul s

m flux termic în nodul m

op Valoare calculată a temperaturii operative

50
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul E.7 – Valori ale temperaturilor aer-soare, ale fluxului termic şi ale temperaturii operative

De la Până la es em i s m op

0 1 14,5 14,5 0,0 0,0 0,0 31,4

1 2 13,7 13,7 0,0 0,0 0,0 30,7
2 3 13,0 13,0 0,0 0,0 0,0 29,9
3 4 12,4 12,4 0,0 0,0 0,0 29,2
4 5 12,4 12,6 0,0 6,7 5,1 28,5
5 6 13,3 13,9 0,0 23,7 18,0 28,0
6 7 14,8 15,8 0,0 41,4 31,3 27,6
7 8 16,6 18,0 9,9 61,2 45,8 27,5
8 9 18,9 20,5 9,9 72,1 54,1 27,4
9 10 21,6 23,4 9,9 80,6 60,6 27,5
10 11 24,4 26,4 9,9 86,1 64,7 27,7
11 12 27,4 29,5 99,0 144,8 105,2 28,6
12 13 33,1 37,0 99,0 214,8 158,1 29,6
13 14 40,9 47,8 99,0 339,0 252,0 31,1
14 15 47,0 56,3 99,0 441,9 329,8 32,7
15 16 50,3 61,3 9,9 456,8 345,1 33,8
16 17 50,3 61,7 9,9 472,6 357,0 34,9
17 18 46,2 56,3 9,9 419,7 317,0 35,6
18 19 36,9 43,4 148,5 353,3 260,6 36,1
19 20 25,6 27,7 148,5 169,5 121,6 35,4
20 21 19,6 19,6 148,5 86,7 59,0 34,6
21 22 17,9 17,9 148,5 86,7 59,0 34,2
22 23 16,5 16,5 99,0 57,8 39,3 33,4
23 24 15,4 15,4 0,0 0,0 0,0 32,2

Rezultate

Valorile temperaturii operative sunt:

— valoare maximă orară 36,1 °C

— valoare medie 31,2 °C

— valoare minimă orară 27,4 °C

51
 SR EN ISO 13792:2006

E.3 Metoda admitanţei

Parametri ceruţi:

volum V = 55,44 m3

arie totală AT = 90,56 m2

arie exterioară Ad = 10,08 m2

coeficient de transmisie termică mediu U*m = 0,189 W/(m2K)

factor de corecţie fc = 0,964

factor de corecţie fr = 0,941

factor de suprafaţă global fsm = 0,689

coeficient de transfer termic HT = 16,5 W/K

admitanţă totală YT = 130,74 W/K

Tabelul E.8 prezintă valorile următorilor parametri:

op sarcina termică datorată transmisiei prin componente opace, în W

w sarcina termică datorată transmisiei prin componente transparente, în W

v sarcina termică de ventilare, în W

sr sarcina termică datorată aportului solar prin componentul transparent, în W

i sarcina termică datorată aporturilor interne, în W

52
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul E.8 – Contribuţia la sarcina termică

Ora op w v sr i

W W W W W
1 41,7 221,9 261,5 56,7 0
2 43,2 199,9 246,6 56,7 0
3 44,3 190,2 234,7 56,7 0
4 44,7 183,0 225,8 56,7 0
5 44,4 180,6 222,8 80,7 0
6 43,0 185,4 228,8 116,5 0
7 40,4 197,4 243,7 143,8 19,8
8 38,4 219,2 270,4 165,6 19,8
9 37,9 250,4 309,0 182,9 19,8
10 37,7 286,5 353,6 195,6 19,8
11 37,5 327,5 404,1 203,4 198
12 37,3 366,0 451,6 218,7 198
13 37,2 394,9 487,3 452,7 198
14 37,1 414,2 511,1 661,2 198
15 37,0 421,4 520,0 818,8 19,8
16 36,9 414,7 511,1 899,5 19,8
17 37,0 397,3 490,3 875,5 19,8
18 37,3 370,8 457,6 710,7 297
19 37,6 339,5 418,9 349,9 297
20 37,9 322,6 398,1 56,7 297
21 38,4 281,7 347,6 56,7 297
22 38,9 257,6 317,9 56,7 198
23 39,4 238,4 294,2 56,7 0
24 39,9 223,9 276,0 56,7 0

m2K/W

m2K

W/K

Tabelul E.9 prezintă valorile următorilor parametri:

a temperatura aerului
mr temperatura medie radiantă
op temperatura operativă
53
 SR EN ISO 13792:2006

Tabelul E.9 – Valori ale temperaturii interioare

Ora a mr op

°C °C °C
1 27,2 28,2 27,7
2 27,0 28,1 27,6
3 26,9 28,0 27,5
4 26,8 27,9 27,4
5 26,9 28,1 27,5
6 27,3 28,4 27,8
7 27,7 28,8 28,3
8 28,2 29,2 28,7
9 28,8 29,7 29,3
10 29,5 30,2 29,8
11 31,3 31,2 31,3
12 32,0 31,8 31,9
13 34,2 33,9 34,1
14 36,0 35,8 35,9
15 36,1 36,6 36,3
16 36,5 37,1 36,8
17 36,1 36,8 36,5
18 36,4 36,0 36,2
19 33,2 32,8 33,0
20 30,8 30,3 30,6
21 30,2 29,9 30,1
22 29,2 29,3 29,3
23 27,6 28,5 28,0
24 27,4 28,3 27,8

Rezultate

Valorile maximă, medie zilnică şi minimă ale temperaturii operative sunt:

— valoare maximă orară 36,8 °C

— valoare medie 31,0 °C

— valoare minimă orară 27,4 °C

54
 SR EN ISO 13792:2006

Anexa ZA
(normativă)

Referinţe normative la publicaţii internaţionale şi corespondenţa acestora cu

publicaţiile europene

Acest standard european conţine prin referinţe datate sau nedatate, prevederi din alte publicaţii.
Aceste referinţe normative sunt citate în locurile adecvate din text, iar publicaţiile sunt enumerate în
cele ce urmează. Pentru referinţele datate, amendamentele sau revizuirile ulterioare ale oricărora
dintre aceste publicaţii se aplică acestui standard european numai dacă au fost incluse în acestea prin
amendament sau revizuire. Pentru referinţele nedatate se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se
face referire (inclusiv amendamentele).

An Publicaţie Titlu EN An Titlu

 ISO 6946 Building components and
building elements –
Thermal resistance and
thermal transmittance -
Calculation method
EN ISO 6946 - Building components and
building elements –
Thermal resistance and
thermal transmittance -
Calculation method (ISO
6946:1996)

1987 ISO 7345 Thermal insulation – EN ISO 7345 1995 Thermal insulation –
Physical quantities and Physical quantities and
definitions definitions (ISO
7345:1987)

- ISO 10077-1 Thermal performance of EN ISO 10077-1 - Thermal performance of

windows, doors and windows, doors and
shutters – Calculation of shutters – Calculation of
thermal transmittance - thermal transmittance -
Part 1: Simplified method Part 1: Simplified method
(ISO 10077-1:2000)

- ISO 13370 Thermal performance of EN ISO 13370 - Thermal performance of

buildings - Heat transfer via buildings - Heat transfer
the ground – Calculation via the ground –
methods Calculation methods (ISO
13370:1998)

ISO 13786 Thermal performance of EN ISO 13786 Thermal performance of

building components – building components –
Dynamic thermal Dynamic thermal
characteristics – characteristics –
Calculation methods Calculation methods (ISO
13786:1999)

2004 ISO 13791 Thermal performance of
buildings -- Calculation of
internal temperatures of a
room in summer without
mechanical cooling -
General criteria and
validation procedures
EN ISO 13791 2004 Thermal performance of
buildings – Thermal
performance of buildings -
Calculation of internal
temperatures of a room in
summer without
mechanical cooling -
General criteria and
validation procedures
(ISO 13791:2004))

55
Standardul european EN ISO 13792:2005 a fost acceptat ca standard român de către
comitetul tehnic CT 281, Performanţa termică a clădirilor şi produselor pentru construcţii.

Membrii comitetului de lectură care au verificat versiunea română a standardului european

EN ISO 13792:2005:

dna Constanţa Institutul Naţional de Cercetare- Preşedinte al comitetului tehnic

Marin – Dezvoltare în Construcţii şi CT 281, Performanţa termică a
Perianu Economia Construcţiilor – INCERC clădirilor şi produselor pentru
– Bucureşti construcţii

dl Horia Universitatea Tehnică de Construcţii Membru al comitetului tehnic

Asanache Bucureşti CT281, Performanţa termică a
clădirilor şi produselor pentru
construcţii.

dna Mihaela ASRO Expert ASRO

Udran

Versiunea română a prezentului standard a fost elaborată de Dl. dr. ing. Horia Petran de la
Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor –
INCERC – Bucureşti.

PREŞEDINTE MEMBRU CT 281 ELABORATOR

Constanţa MARIN PERIANU Horia ASANACHE Horia PETRAN

Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în
Buletinul Standardizării.