Lecția 16: (16.03.

2022)

§16 Undele electromagnetice şi proprietățile lor

Revenim la ecuațiile Maxwell pentru câmpul electromagnetic:

B
rotE = − (1)
t
divB = 0 (2)
D
rotH = j + (3)
t
divD =  (4)

Deoarece:

B = 0 H (5)
D =  0 E (6)

Avem:
B H
= 0 (7)
t t
D E
=  0
t t (8)

Admitem că mediul în care se află câmpul electromagnetic este un mediu

neutru din punct de vedere electric, adică lipsesc sarcini electrice și, deci,  = 0 și
este un mediu izolator (dielectric), deci j = 0 . Permitivitatea dielectrică și
permeabilitatea magnetică ale mediului sunt respectiv ε și μ . Prin urmare, ecuațiile
(1) – (4) se vor scrie:

H
rotE = − 0 (9)
t
(10)
divH = 0
E
rotH = − 0 (11)
t
(12)
divE = 0

1
 Aceste ecuații descriu câmpul electromagnetic în orice moment de timp pentru
orice punct al spațiului. După un șir de transformări acest sistem de ecuații
diferențiale luate pentru o singură direcție în spațiu, de exemplu, pentru direcția x ,
se reduce la următoarele ecuații:

2 Ey 2 Ey
=  0  0 (13)
x 2 t 2

2Hz 2H z
=  0 0 (14)
x 2 t 2

unde x este o direcție în spațiu, Ey este intensitatea câmpului electric în direcția

⊥ pe x și H z este intensitatea câmpului magnetic în direcția ⊥ pe x, y .
Se numesc unde electromagnetice perturbațiile câmpului electromagnetic,
adică câmpul electromagnetic variabil, care se propagă în spațiu.
Deoarece

1
 0 0 = (15)
2 ,

iar produsul
1
 0 0 = (16)
c2
( c - viteza luminii în vid) avem:

2 Ey     Ey
2

= 2  2 (17)
x 2 с t

2H z    2H z
= 2  (18)
x 2 с t 2

  1
= (19)
unde с2 2

 2 1  2
= 2 2
Comparăm ecuațiile (17) și (18) cu ecuația de undă a undei elastice dx  dt
2

și observăm că ele reprezintă niște ecuații tipice de undă. În consecință obținem:

2
 1. Ecuaţiile (17) - (18) redau o undă electromagnetică transversală, care se
propagă în direcţia " x" , E ⊥ H ⊥ X , cu viteza:

c
= (20)
 

Pentru vid permitivitatea dielectrică și permeabilitatea magnetică sunt  =  = 1 ,

deci,
 = c = 3  108 m/s (21)

2. Vectorii E și H oscilează în planuri reciproc perpendiculare. Soluțiile

acestor ecuații sunt:

Pentru ecuația (17) soluția este:

E y = E m cos(  t − kx +  1 ) (22)

Pentru ecuația (18) soluția este:

H z = H m cos(  t − kx +  2 ) (23)

3. Vectorul E y oscilează în aceeași fază cu vectorul H z adică 1 =  2 ;

4. Amplitudinile de oscilaţii ale acestor vectori se află în relaţia:

E m  0 = H m  0 (24)
Adică,
Em  0
= (25)
Hm  0

Prin urmare, orice undă electromagnetică poate fi reprezentată grafic în felul

următor (Fig.5):

3
 §17 Energia undei electromagnetice. Vectorul lui Poynting.

Unda electromagnetică, ca orice undă, transportă în spațiu energie de la sursă.

Să determinăm densitatea fluxului de energie transportată de unda
electromagnetică, adică energia transportată într-o unitate de timp printr-o unitate
de suprafață.
Considerăm propagarea undei electromagnetice în vid, unde ea are viteza c
egală cu viteza luminii.
Densitatea energiei câmpului electromagnetic este suma densităților energiei
câmpurilor electrice wE și magnetice wH :

w = wE + wH (25)
deoarece
 0 E 2
wE =
2 (26)
și
0 H 2
wH =
2 (27)

pentru vid, unde  =  = 1 avem:

0E2 0 H 2
w= +
2 2 (28)

Fazele variației E și H coincid, de aceea in formula (24) pentru relația

amplitudinilor vectorilor E și H se pot de înlocuit valorile maxime cu valorile
instantanee, adică relația

Em  0 = H m 0
(29)
se poate scrie ca

E  0 = H 0
(30)

De aceea dacă substituim în (28) valorile lui E substituite conform (29) prin H
și vice-versa avem:

 0 E  0 H 0 H   0 E
w= + = EH  0 0 (31)
2 2

4
 1
Deoarece  0 0 = avem:
c2
1
 0 0 =
c (32)
Deci, substituind (32) în (31) obținem:

EH
w=
c (33)

Densitatea fluxului de energie a undei electromagnetice se va exprima analogic

cu valoarea ei pentru unda elastică ( j = w ):

S = wc = E H (34)

Vectorii E și H sunt reciproc perpendiculari şi formează o sistemă de dreapta,

deaceea relația (34) pate fi scrisă în formă vectorială:

S =  E  H  (35)

Acest vector se numeşte vectorul lui Poynting, el exprimă fluxul de energie

transportat de unda electromagnetică în spaţiu. Valoarea numerică a vectorului
S este dată de relația: S = E  H , unde S   . Luând în considerație că  = 2
4

1 1
, iar  = = pentru frecvența proprie a oscilațiilor electromagnetice
T 2 LC
obținem:

2 1
 = 2 = = (36)
2 LC LC

Confirmarea experimentală a existenţei şi propagării undelor electromagnetice a

fost realizată pentru prima dată de fizicianul german Heinrich Hertz. Prin
experimentele sale Hertz a determinat experimental viteza de propagare a undelor
electromagnetice evaluată la 310 m/s , ce excelent a confirmat validitatea teoriei
8

electromagnetice a lui Maswell, adică că viteza de propagare a undelor

electromagnetice în vid este egală cu viteza luminii.
În consecinţă, a reieşit o concluzie extrem de importantă, că radiaţia
electromagnetică şi lumina au aceeaşi natură. Mai mult ca atât, Hertz a stabilit
că undele electromagnetice se supun legilor de propagare a luminii, adică legilor de
reflexie şi refracţie, interferenţă, difracţie şi polarizare. Cercetările ulterioare au
demonstrat că nu numai lumina vizibilă, dar şi cea ultravioletă, infraroşie, razele

5
“X” (Rontgen) şi razele  sunt de natură unică, adică electromagnetică. Ele se
deosebesc doar prin frecvenţă şi lungime de undă.

§18 Scara undelor electromagnetice.

Scara undelor electromagnetice are următorul aspect:

Fig.6. Scara undelor electromagnetice

In dependență de frecvența ν ( sau de lungimea de undă în vid  = c /  ),

precum și de modul de radiație și înregistrare se deosebesc mai multe tipuri de
unde electromagnetice: unde radio, radiație optică, radiație Röntgen și radiație γ (
radiație gama ).

Undele radio se numesc undele electromagnetice cu lungimi de undă în vid

λ mai mari decât 5  10 m (   6  10 Hz ) .
−5 12

6
 În legătură cu particularitățile de propagare și de generare a undelor s-a
convenit de a împărți întreaga gamă de unde radio in 9 subgrupe. Aceste grupe
sunt indicate în tabelul de mai jos.

Denumirea sub- Lungimea de undă, Frecvența,

gamelor de unde radio m Hz
Supralungi  104  3 104
Lungi 104 − 103 3 104 − 3 105
Medii 103 − 102 3 105 − 3 106
Scurte 102 − 10 3 106 − 3  107
Metrice 10 − 1 3 107 − 3 108
Decimetrice 1 − 0,1 3 108 − 3 109
Centimetrice 0,1 − 0,01 3 109 − 3 1010
Milimetrice 10−2 − 10−3 3 1010 − 3 1011
Submilimetrice 10−3 − 10−5 3 1011 − 3 1012

Radiația optică sau lumină se numesc undele electromagnetice ( radiație

electromagnetică ), lungimile de undă în vid ale cărora cuprind gama de unde
de la 10 nm până la 1 mm ( hotarele sunt convenționale ).
La radiația optică se referă radiația infraroșie, vizibilă și ultravioletă.
Radiația infraroșie (RI) se numește radiația electromagnetică emisă de
corpurile încălzite, a cărei lungime de undă e cuprinsă în limitele de la 1 mm până
la 770 nm.
Radiația vizibilă sau lumină vizibilă se numește radiația electromagnetică cu
lungimi de undă în vid de la 770 până la 380 nm care provoacă nemijlocit senzația
vizuală în ochiul omului.
Radiație ultravioletă (RU) se numește radiația electromagnetică cu lungimi
de undă în vid de la 380 până la 10 nm ( 1 nm = 10-9 m ).

Radiație Röntgen sau raze Röntgen se numește radiația electromagnetică

care apare la interacțiunea particulelor încărcate și a fotonilor cu atomii
substanței și care se caracterizează prin lungimile de undă în vid cuprinse
într-o gamă largă cu limitele convenționale de la 10 – 100 nm până la 0,01 – 1
pm ( 1 pm = 10-12 m).

Radiație gamma sau raze gamma se numește radiația electromagnetică cu

lungimi de undă în vid mai mici decât 0,1 nm emisă de către nucleele excitate
ale atomilor la transformările radioactive în reacțiile nucleare sau care apare
la dezintegrarea particulelor, la anihilarea perechilor “ particulă -
antiparticulă„ și în alte procese.
7