Tema nr 16.

Unde electromagnetice şi proprietăţile lor

În conformitate cu bazele teoriei lui Maxwell, cunoaştem că pentru câmpul electromagnetic,

una din consecinţele ecuaţiilor lui Maxwell este existenţa undelor electromagnetice. Deci,
perturbaţia câmpului electromagnetic variabil în spaţiu reprezintă unda electromagnetică.
Ecuaţiile ce descriu câmpul electromagnetic în orice punct al spaţiului şi orice moment de timp au
acpectul:

 E  E  E  E  E  E
2 2 2 2 2 2

   0  0 , (16.1) , sau     0   0 , (16.3)

x t x y z t
2 2 2 2 2 2

 H  H  H  H  H  H
2 2 2 2 2 2

   0  0 , (16.2) , sau      0  0 . (16.4)

x t x y z t
2 2 2 2 2 2

Aceste relaţii pot fi unite printr-o funcţie (ecuaţie de undă), care satesface aceste condiţii şi se
propagă în spaţiu cu o anumită viteză  .

 E  E  E 1  F
2 2 2 2

   . (16.5)
x y z  t
2 2 2 2 2

Comparând (16.3) şi (16. 4) cu (16.5) obţinem:

1
 . (16.6)
 0 0 
Aceste relaţii ne demonstrează, că în acest caz câmpurile electromagnetice pot exista sub
formă de unde electromagnetice cu viteza de fază  . Pentru vid în această relaţie vom obţine
1
 c. (16.7)
 0 0
Aşadar, viteza de fază a undelor electromagnetice în vid coincid cu viteza luminii c . În cele
ce urmează vom cerceta unda electromagnetică plană, ce se propagă într-un mediu omogen, în care
lipsesc sarcinile electrice    0 şi de asemenea este un mediu dielectric  j  0 , vectorul

inducţiei electrice fiind D   0 E şi al inducţiei magnetice B  0  H unde  şi  sunt

permitivitatea dielectrică şi magnetică ale mediului.
Orientând axa x perpendicular pe suprafeţele odndulatorii, atunci E şi H şi componentele
lor nu vor depinde de coordonatele y şi z . Atunci putem scrie:

1
 H x   Ex 
0  0 
t t
 
 Ez H y  H z  Ey 
  0  şi respectiv   0 
x t  (16.8) x t  (16.9)
Ey H z  H y  Ez 
   0    0 
x t  x t 
H x  Ex
0 (16.10) 0 (16.11)
x x
de unde rezultă, că proiecţiile E x şi H x pot fi diferite de zero numai în prezenţa câmpurilor
omogene constante suprapuse pe câmpul electromagnetic al undei.
Efectuând un şir de transformări matematice aceste sisteme de ecuaţii diferenţiale luate pentru

 Ey  Ey
2 2

singura direcţia x , se reduc la următoarele ecuaţii:   00  , (16.12)

x t
2 2

 Hz  Hz
2 2

  0 0  . (16.13)
x t
2 2

1
Deoarece cunoaştem conform relaţiei (16.7), că 2
  0 0 , rezultă:
c

 Ey    Ey
2 2
 Hz    Hz
2 2

 , (16.14) şi respectiv  . (16.15)

x t
2 2 2
x t
2 2 2
c c

Deci efectuând o comparaţie între relaţiile (16.14) şi (16.15) cu ecuaţia undei elastice putem
conchide că reprezintă de asemenea nişte ecuaţii de undă, ce se propagă de-a lungul axei x cu
c
viteza   , şi aşa cum pentru vid     1;   c.


Unda electromagnetică este o undă transversală, adică vectorii E şi H sunt reciproc

perpendiculari. Şi cea mai simplă soluţie a acestor relaţiilor este:
E y  Em cos( t  kx  1 ) , (16.16)

H z  H m cos( t  kx  2 ) , (16.17)

Pentru vectorilor E şi H fazele iniţiale

ale oscilaţiilor coincid 1   2 , iar
amplitudinile acestor vectori au relaţia:

Em  0  H m 0 ,

2
Em 0
 . (16.18).
Hm 0
Orice undă electromagnetică poate fi reprezentată grafic.

16.1. Energia undei electromagnetice. Vectorul lui Poynting

Sa demonstrat că undele electromagnetice transportă în spaţiu energie. Densitatea fluxului de
energie transportată de unda electromagnetică este cantitatea de energie transportată într-o unitate
de timp printr-o suprafaţă unitară, perpendiculară pe direcţia transportării energiei.
Admitem, că o undă electromagnetică se propagă în vid, cu viteza   c , viteza luminii c .
Densitatea energiei câmpului electromagnetic este egală cu suma densităţilor energiei câmpurilor

electric wE şi magnetic wH :
0E 2 0H 2
w  wE  wH   (16.19)
2 2
pentru vid,     1 , atunci avem:

0E 0 H
2 2

w  (16.20)
2 2
Aşa cum vetorii E şi H oscilează în aceeaşi fază, în relaţia amplitudinilor lor se poate de substituit
valorile lor maximale cu valorile lor instantanii şi anume:

Em  0  H m 0 se poate de scris sub forma E  0  H 0 (16.21)

wE  wH atunci: w  2wE   E  0 0 EH .
2
Din (16.20) rezultă, că (16.22)

1 EH
Dar ţânând cont că:   0  0 , relaţia (16.22) primeşte forma: w (16.23)
c c
Dacă vom înmulţi densitatea de energie cu viteza c , vom obţine modulul densităţii fluxului
de energie:
S  w  c  EH (16.24)

prin urmare vectorul densităţii fluxului de energie se reprezenta ca produsul vectorial al vectorilor
E şi H :

S   EH  . (16.25)

3
 Vectorul densităţii fluxului de energie S se numeşte vectorul lui Poynting, care exprimă
fluxul de energie transportat de unda electromagnetică în spaţiu.

După cum rezultă din experienţe undele electromagnetice pot fi absorbite sau reflectate de
către diferite corpuri. Deci ele pot exercita asupra corpurilor o presiune oarecare şi rezultă că cîmpul
electromagnetic posedă un impuls. Impulsul cîmpului electromagnetic se defineşte cu relaţia
W
p  mc (5.74)
c
unde W este energia cîmpului electromagnetic, de unde rezultă: W  mc 2 (5.75)
relaţia (5.75) reprezintă legătura dintre masă şi energie cîmpului, care este o lege universală a
naturii.
Pentru prima dată, a fost confirmat experimental existenţa şi propagarea undelor
electromagnetice de către fizicianul german Heinrich Hertz. El a determinat experimental viteza de

propagare a undelor electromagnetice c  3 10 m

8
şi totodată a confirmat că viteza de propagare a
s
undelor electromagnetice în vid este egală cu viteza luminii.
De asemenea ulterioar s-a demonstrat că atât lumina vizibilă, cât şi cea ultravioletă,
infraroşie, razele X, razele  , sunt de natură electromagnetică şi se deosebesc doar prin lungime de
undă şi frecvenţă. Ca exemplu, în figura 5.7 este prezentată scara undelor electromagnetice.

Fig.5.7.