ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ

ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ

r v
În atomul de hidrogen un singur electron se mişcă în câmpul de
forţe creat de nucleul atomic. Acest câmp de forţe are o simetrie
sferică. Energia electronului, potentială, depinde numai de distanţa
până la centru de atracţie, nucleul, care se presupune a fi plasat în
originea sistemului de coordonate.
În tratarea acestei probleme se vor face două ipoteze:
1) nucleul este în repaus faţă de un sistem de z
referinţă inerţial. -e
Nucleul atomic având masa mai mare decât a  (r,
electronului, centrul de masă nucleu – electron
coincide cu nucleul. r
2) câmpul electric al nucleului va fi asimilat cu
câmpul electric creat de o sarcină punctiformă, Ze
y
aceasta datorită dimensiunilor foarte mici ale 
nucleului în comparaţie cu distanţa electron –
nucleu. x
Mişcarea electronului în jurul nucleului este determinată de interacţiunea
culombiană dintre electron şi nucleu, care se manifestă ca o forţă de atracţie
asupra electronului şi a cărei expresie este dată de legea lui Coulomb:  e2
F
4 0 r 2
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
 r   e2


Energia potenţială a electronului în acest câmp va fi: U (r )    F  dr  

4 0 r
Relaţiile de mai sus deomonstrează existenţa unui câmp de forţe centrale cu
simetrie sferică.
Pentru a determina stările staţionare ale unui atom de hidrogen se va folosi
ecuaţia lui Schrödinger independentă de timp, care se va scrie sub forma:
 2   2   2  2m0  e2 
   2 W    0
x 2 y 2 z 2   4 0 r 
Datorită simetriei sferice a câmpului de forţe al nucleului se consideră un
sistem de coordonate sferice (r, θ, φ) cu originea în punctul în care se află
nucleul
 x  r sin  cos

 y  r sin  sin 
 z  r cos

r  x2  y 2  z 2
z
  cos 1
x2  y 2  z 2
y
  t g 1
x
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
Ecuaţia lui Schrödinger
2
  2  x, y, z   2  x, y, z , t   2  x, y, z , t  
      U  x, y, z   x, y, z   E  x, y, z 
2m  x 2
y 2
z 2

în coordonate sferice devine:
         2 2m 2 2  e2 
sin  r 2
2
 sin  sin      2  2 r sin   E  4 r   0
r  r    0 

Această este o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale în privinţa funcţiei de

undă Ψ a electronului care se mişcă în câmpul nucleului. Se va determina
comportarea electronului dacă se impun funcţiei de undă Ψ condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească pentru a avea un sens fizic ( să fie continuă,
univocă, mărginită ). Soluţia ecuaţiei poate fi exprimată sub forma unui produs
de 3 funcţii şi anume: (r , , )  R(r )  H ( )  ( )
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
sau 1 d  2 dR  2m 2  e2  ecuația pentru R(r)
r  r  E    l  l  1
R dr  dr  2
 4 0 
r
ml2 1 d  Q 
   l  l  1
ecuația pentru Q   
sin 
sin  Q sin  d 
2
 
1 d 2 ecuația pentru   
  m 2

  2
l

 = R(r) Q 

Din rezolvarea ecuației R apare numărul cuantic principal, n

Din rezolvarea ecuației Q apare numărul cuantic orbital, l
Din rezolvarea ecuației  apare numărul cuantic magnetic, ml
n = 1, 2, … ∞; definește energia electronului
l = 0, … n-2, n-1 (total n valori); definește forma orbitalului: 0-
s, 1-p, 2-d, 3-f ,...
ml = -l, -l+1, …, 0, …, l-1, l (total 2l+1 valori); definește orientarea
spațială
Numărul total de combinații posibile de l și ml pentru un n dat este
n 1

 (2l  1)  n
2

l 0
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
Regiunea din spațiu pentru care probabilitatea de a găsi electronul este diferită
de zero, se numește orbital. (În reprezentările de mai jos sunt prezentate
volumele în care probabilitatea de localizare a electronului atinge 90% )
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
Dacă în ecuația radială 1 d  dR  2m 2  e2 
 2 r E    l  l  1
2
 r 
R dr  dr   4 0 r 
mr 2 L2
Se ține seama că W  T  U   U
2 2m0 r 2
Se obține 1 d  2 dR   2m0  mr 2 L2  l (l  1) 
 r     R  0
r dr  dr    2  2 2m0 r 2  r2 
L2
Ecuația ar trebui să depindă numai de r. Datorită termenului 2m r 2 ea
depinde şi de variabila φ prin intermediul lui L. 0

Pentru a înlătura dependenţa de variabila φ, vom presupune că:

2m0 L2 l (l  1)
  0
2 2m0 r 2 r2
Deducem de aici că valorile posibile ale momentului cinetic orbital al
electronului sunt: 
L  L  l (l  1)  ; l  0,1,2.........n  1
În mecanica cuantică momentul cinetic orbital este o mărime cuantificată,
care poate lua un şir discret de valori, determinate la rândul lor de numărul
cuantic orbital l.
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
Din ecuația 1 d 2
 2
 ml
  2

Se obține Lz  m
unde m poate lua (2l + 1)valori, adică: m = 0, ± 1, ............± l
Putem spune deci, că, în mecanica cuantică vectorul
moment cinetic poate avea (2l + 1) orientări diferite în
spaţiu.
Numărul cuantic orbital caracterizează mărimea momentului cinetic orbital, în
timp ce numărul cuantic magnetic, caracterizează proiecţia momentului cinetic
pe direcţia z. Orientarea în spaţiu a momentului cinetic este cuantificată.
Ecuaţia în R admite soluţii numai când En este de forma:
me4  1  E1
En   2  2 
 2 n  1, 2, 3,...
32 2 02 n  n
Expresia corespunde valorii obţinute şi în teoria lui Bohr. Din relaţia scrisă
rezultă că valoarea energiei depinde numai de numărul cuantic principal, în timp
ce funcţia de undă depinde de toate cele trei numere cuantice.
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL DE HIDROGEN – TRATARE CUANTICĂ
Diferitele valori posibile ale energiei ( n = 1, 2, 3........) se numesc nivele
energetice, iar faptul că energia poate lua valori discrete ne determină să
presupunem că energia este cuantificată. Dacă la aceeaşi valoare a energiei
corespund mai multe funcţii proprii liniar independente, starea sistemului
(nivelul energetic respectiv) este degenerată. În afară de starea fundamentală n =
1, celelalte stări din atomul de hidrogen sunt degenerate.
Pentru un număr cuantic n dat, numărul cuantic orbital l ia valorile:
l = 1, 2, 3 ............n-1
Pentru fiecare valoare a lui l, numărul cuantic magnetic ml poate lua valorile:
ml = -l, -l+1, ...........0, 1, 2,.........+l
adică în total ( 2 l + 1) valori.

4s, 4p, 4d, 4f

3s, 3p, 3d

2s, 2px, 2py,

2pz
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Precesia Larmor
În interiorul atomului, mişcarea periodică, de perioadă T, a unui electron de
masă m şi sarcină electrică q=-e pe o traiectorie circulară, produce acelaşi câmp
magnetic ca o spiră circulară de suprafaţă S, parcursă de un curent cu
intensitatea I. Spira însăşi
 este echivalentă cu un dipol magnetic având
momentul magnetic M , dirijat după axa spirei şi de intensitate: M  S  I  e S
T
Momentul cinetic orbital al mişcării electronului pe orbită este:
d 
L  m  v  r  m  r 2  m  r 2   ct.
d t 1 2 1 LT 1 L
iar aria elipsei este dată de relaţia: S  r d 
2
 d t  T
2 0 2 m0 2 m
Deci M  e  L  e h  n
2 m 4  m
Aşadar, momentul magnetic al atomului este un multiplu întreg al unei mărimi
elementare de moment magnetic:   e h  9,25  10  24 J / T
BP
4 m

mărime cunoscută sub numele de magneton Bohr – Procopiu.

Pe de altă parte, expresia momentului magnetic poate fi scrisă:
e
M   L unde  este raportul giromagnetic.
2 m
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Precesia Larmor
Considerăm acum că momentul magnetic al atomului este supus acţiunii unui
câmp magnetic extern . Energia de interacţiune W şi momentul forţelor
   
exterioare la care este supus admit expresiile clasice: W  M  B şi   M  B

Dacă momentul magnetic legat de momentul cinetic este supus acţiunii unui
câmp magnetic extern constant , momentul forţelor externe aplicate va imprima
sistemului o mişcare de rotaţie în jurul direcţiei câmpului magnetic.
Conform teoremei momentului cinetic: d L    M  B cu M    L z

d t
de unde rezultă imediat: d M B
  B  M
sau introducând dt C

  d    
L    B  ON  v n  L  ON N
dt
Punctul N, care este extremitatea vectorului , descrie deci L
M

un cerc fix cu centrul în C şi axă , iar momentul magnetic

se roteşte împreună cu triunghiul rigid OCN, în jurul câmpului O

magnetic cu viteza unghiulară L (de ordinul a 1010 Hz/T). l

lz
Acest fenomen constituie precesia Larmor.
Din cauza acestei
 rotaţii numai componenta Mz, şi deci Lz, pe
direcţia lui B au valori semnificative.
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Experienţa Stern – Gerlach
În scopul verificării concluziilor privind cuantificarea spaţială şi al măsurării
valorii magnetonului Bohr – Procopiu, fizicienii Otto Stern şi Walther Gerlach au
realizat, în anul 1922, experienţe ce permit măsurarea valorii momentului
magnetic cât şi a numărului de orientări posibile ale momentului magnetic orbital
într-un câmp magnetic exterior.
Instalaţia utilizată constă dintr-un cuptor C, aflat la temperatura T, din care
iese un fascicul de atomi mono energetici de argint, ce traversează un ansamblu
de diafragme D. D zB >0 P
S A
Fasciculul trece printr-o regiune unde
C
magnetul S crează un câmp magnetic T
O

intens şi puternic neomogen pe direcţia z B

B dB x
Oz:  zz  100T / m . Atomii de argint au un dz
z
0 y

moment magnetic   M, iar energia de interacţiune cu câmpul magnetic extern este

dată de: W  M  B
Din această energie potenţială de interacţiune se poate obţine forţa de deflexie:
 
    
f   W   M  B
Cum câmpul magnetic extern este funcţie de z şi Mz este constant, aşa cum
rezultă din studiul precesiei Larmor: f   M B z  şi f  M  B z
z z z z
z
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Experienţa Stern – Gerlach
Din punct de vedere clasic, la ieşirea din cuptor momentul magnetic al
atomilor este orientat haotic, deci pe placă ar trebui să apară o urmă verticală. Se
constată însă experimental că pata centrală situată în punctul O în absenţa
câmpului inomogen, nu se lărgeşte ci se separă, după direcţia Oz, în două pete
plasate în punctele A şi B simetrice în raport cu O. Existenţa a două pete simetric
dispuse faţă de O indică faptul că Mz pentru atomii de argint nu poate lua decât
două valori M şi –M.
Pe de altă parte, momentul magnetic al unui atom este legat de momentul
cinetic total al atomului, prin relaţia: M  g  J şi M  g  J
z z
unde g este factorul Landé ce caracterizează cuplajul realizat într-o stare atomică

dată, iar J este momentul cinetic total. Cum Mz poate lua doar două valori şi Jz
va lua tot două valori. Se constată deci, o cuantificare a momentului cinetic total.
Experienţa Stern – Gerlach este deci o dovadă a cuantificării spaţiale, dar
faptul că orbita electronică poate avea 2l+1 orientări într-un câmp magnetic
extern nu se verifică experimental.
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Efectul Zeeman  
Orice atom ce are momentul magnetic M aflat în câmp magnetic extern B
presupus constant, capătă o energie magnetică de interacţiune care se adaugă
energiei sale interne, W, corespunzătoare stării atomice respective. Astfel,
pentru un atom de hidrogen: 1 e4  m0
E  En,l  Umag     ml B  B
n2 802h2
Această energie poate lua tot 2 l + 1 valori ca şi ml. Deci fiecare stare atomică, pe
care am caracterizat-o până acum prin două numere cuantice n şi l, şi care în
absenţa câmpului magnetic extern avea o energie Enl ce depinde de n şi l,
capătă, în prezenţa câmpului magnetic extern, o energie magnetică
suplimentară, W(ml), care depinde de valoarea numărului cuantic ml.
m
Existenţa acestor subnivele provoacă apariţia unor noi 2

linii spectrale, numite linii Zeeman ce corespund 1

d (l=2)
tranziţiilor permise între aceste subnivele. Se poate arăta 0

-1
ca tranziţiile spectrale pot apare între nivele pentru care -2
numerele cuantice verifică următoarele relaţii:
m= 1 0 -1

 l  1  ml  1  ml  1, 0,1 1

0
p (l=1)
-1
B=0
Enl B=0
Enl + m B B
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Spinul electronului
Atomul de Na are 11 electroni. Nucleul atomic împreună cu primii zece
electroni constituie un fel un sâmbure tare al atomului. Primele stări disponibile
pentru al unsprezecelea electron sunt stările 3s şi 3p, iar tranziţia între aceste
stări ar putea da naştere la o linie spectrală, care într-un eventual câmp magnetic
extern s-ar scinda în trei linii Zeeman. 
Se constată însă experimental că există două linii spectrale D1 (cu   5896 A ) şi
D2 (cu   5890 A ) ce pun în evidenţă dedublarea stării 3p. În general se constată o
dedublare a tuturor stărilor atomului de sodiu şi, în general, a atomilor
elementelor alcaline pentru care l  0 .
Pe de altă parte, în câmp magnetic se constată că linia D1 se separă în patru
linii Zeeman, iar linia D2 se separă în şase linii Zeeman.
Pentru explicarea acestor fenomene Uhlenbeck şi Goudsmit (1925) au
presupus că electronul aflat în mişcare în atom posedă, pe lângă momentul
cinetic şi un moment cinetic intrinsec numit spin şi un moment magnetic
asociat: Ms   s S unde  s    este raportul giromagnetic de spin şi a este o
constantă egală cu 2
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Spinul electronului 
Acest moment magnetic interacţionează cu câmpul mediu intern H , creat de
către sarcina +e a restului atomic ce se roteşte în jurul electronului.
Rezultă,

pe de o parte o precesie Larmor internă de frecvenţă L   H efectuată de
Ms şi implicit şi de S în jurul lui H . Astfel proiecţia sH=s cos  a lui S pe direcţia

lui H este constantă. H

Pe de altă parte, rezultă un efect Zeeman intern, datorat energiei C

N

magnetice de interacţiune: W  Ms  H    s L  s   s HsH H s

s

Spinul
S şi componenta sa sH sunt cuantificate conform regulilor M
L
generale de cuantificare a momentului cinetic: M
2
s  s s  1 
s

2
sH  m s  cu  s  m s  s O

Pentru a putea explica dedublarea nivelului 3p din atomul de Na de energie

totală: Enl  W  E 3,1   H  m s

trebuie ca numărul cuantic ms, care poate lua (2 s + 1) valori distincte, să nu

poată lua decât două valori. Rezultă: 2 s  1  2 1 1
s şi m  
s
2 2
adică spinul electronului are valoarea 1/2.
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Momentul total al atomului
Momentul total al atomului este prezentat aici pentru cazul particular în care
este luat în considerare un singur electron. Momentul total rezultă din cuplajul
momentului cinetic al electronului cu spinul
JLS s
j H

e
Şi momentul total este supus regulilor de cuantificare: L s

J2  j  j  1
O
2
Jz  mj unde  j  mj  j
la care se adaugă, în acest caz o nouă regulă de cuplaj între două momente
l s  jl s z

Interacţiunea dintre momentele magnetice sau dintre Ms

Ml
momentul cinetic şi spin provoacă deci precesia Larmor M
Mj

internă a lui S în jurul lui L ,dar momentul total al atomului y

B=0
rămâne constant, dacă atomul nu este supus unor forţe j fix
j
exterioare. Prin urmare, triunghiul rigid format din vectorii x
L
L, S şi J se roteşte în jurul lui cu o frecvenţă Larmor cu atât
mai mare cu cât interacţiunea între momentele magnetice s

este mai mare.

 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Modelul vectorial al atomului
Vom considera în continuare atomul de Heliu care are doi electroni. Fiecare
din cei doi electroni interacţionează dar, în primă aproximaţie, vom neglija
interacţiunea dintre ei.
Fiecare din cei doi electroni are atât un moment cinetic orbital, cât şi unul de
spin. De asemenea, fiecare electron are două momente magnetice
corespunzătoare. Momentele magnetice individuale interacţionează între ele,
constituind momentul total al atomului.
Cuplajul J  J s 2

Dacă energia de interacţiune între momentele magnetice  

pentru fiecare din electroni este puternică, electronii constituie J

j
în atom un subsistem relativ independent. La fel ca şi pentru
2

L 2

electronul periferic al atomului de Na, vectorii L şi S ai fiecărui 

electron formează un triunghi rigid care se roteşte în jurul

vectorului sumă J cu vitezele de precesie Larmor 1 şi 2 mari. 
j 1
s 1


J1  L 1  S1 şi J 2  L 2  S2
O L1
Acest tip de cuplaj este bine adaptat atomilor grei.
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
ATOMUL– TRATARE CUANTICĂ
Modelul vectorial al atomului
Cuplajul L  S
Dacă interacţiunea dintre cele două momente magnetice de spin şi cea dintre
momentele magnetice orbitale constituie interacţiunile predominante, cuplajele
cele mai semnificative sunt cele între spini şi între momentele cinetice orbitale
pentru a forma spinul total S şi momentul cinetic total L .
S  s1  s2 şi L  L1 L 2 s2

Triunghiul format de aceşti doi vectori se roteşte

 cu o viteză s

Larmor mică în jurul vectorului moment total J . J

   S
s1
JLS 

Acest mod de cuplaj este bine adaptat în studiul atomilor uşori.

L
L L2

O L1
 ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ
PRINCIPIUL DE EXCLUZIUNE AL LUI PAULI
Într-un atom doi electroni nu pot fi în aceeași stare cuantică
Cu alte cuvinte doi electroni ai aceluiași atom nu pot avea aceleași valori ale
numerelor cuantice n, ℓ, m ℓ, și ms
Aceasta explică structura electronică complexă a atomilor ca o succesiune de
nivele de energie completate cu electroni cu numere cuantice diferite.
Exemple:
Hidrogen (1 electron), 1s1 n  1,  0, m  0, ms  1

n  1,  0, m  0, ms   1 2
Heliu (2 electroni), 1s2
n  1,  0, m  0, ms  1 2

n  1,  0, m  0, ms   1 2
n  1,  0, m  0, ms  1 2
Litiu (3e electroni), 1s22s1
n  2,  0, m  0, ms   1 2