structura invelisului de electroni al atomului

STRUCTURA INVELISULUI
DE ELECTRONI AL
ATOMULUI
1. Straturi electronice, orbitali

Luand in considerare modelul Bohr-Sommerfeld al atomului, pe baza datelor

experimentale disponibile, este posibila construirea unei imagini intuitive asupra structurii
atomilor diferitelor elemente. Pornind de la spectrul hidrogenului, s-a ajuns la concluzia ca
invelisul electronic al atomilor are o structura stratificata. Electronii care graviteaza in jurul
nucleului pe orbite eliptice se gasesc la distante medii diferite fata de nucleu. Electronii care se
gasesc fata de nucleu la distante medii apropiate ca valoare alcatuiesc un strat electronic.

Apartenenta electronilor la un anumit strat este caracterizata de numarul cuantic

principal n. Cel mai apropiat strat de nucleu este notat cu K pentru care n = 1. Urmatoarele
straturi sunt: L (n = 2), M (n = 3), N (n = 4), O (n = 5), P (n = 6), Q (n = 7).

In atomul de hidrogen, in stare fundamentala (atom izolat in stare energetica minima),

electronul se gaseste pe stratul K. In miscarea sa continua, electronul se poate gasi intr-o anumita
regiune a spatiului din jurul nucleului. Aceasta portiune a spatiului in care exista probabilitatea
de a se gasi electronul poarta numele de orbital. In fiecare orbital pot exista cel mult doi
electroni caracterizati de o miscare de spin opus (miscare de rotatie). Aceasta miscare a
electronilor este caracterizata de numarul cuantic de spin s, care poate lua valorile -1/2 si +1/2.

Stratul K (n = 1) este constituit dintr-un singur orbital de simetrie sferica numit orbital s
(figura 1).
 Fig. 1. Orbital s.

Stratul L (n = 2) este constituit din doua tipuri de orbitali de simetrii diferite, care
alcatuiesc doua substraturi. Pentru a caracteriza tipul de simetrie a unui orbital s-a introdus
numarul cuantic secundar (azimutal) l. Valorile numarului cuantic secundar l sunt functie de
numarul cuantic principal n. Pentru n = k, numarul cuantic secundar l poate lua valorile 0, 1, 2,
…, k-1. Prin urmare, pentru stratul K (n = 1) numarul cuantic secundar l are o singura valoare (l
= 0), ceea ce inseamna ca stratul K este format dintr-un singur substrat s. Pentru stratul L (n = 2),
l are valorile 0 si 1, adica stratul L contine doua substraturi, un substrat constituit dintr-un orbital
s (l = 0) si un substrat format din trei orbitali p (l = 1). Orbitalii p au forma a doi lobi simetrici
fata de nucleu (figura 2).

Fig.2. Orbitalii de tip p.

Orientarea orbitalilor este data de numarul cuantic magnetic m. Numerele cuantice

magnetice pot lua valorile -l, - (l-1), …, -2, -1, 0, +1, +2, …, l-1, l. Pentru cazul orbitalilor p,
numarul cuantic magnetic are valorile -1, 0, +1, care corespund orientarii orbitalilor dupa axele
de coordonate.

Stratul M (n = 3) valorile numarului cuantic secundar si ale numarului cuantic magnetic

sunt urmatoarele:

n=3 l=0 m=0

l=1 m = -1; 0; +1
l=2 m = -2; -1; 0; +1; +2

Pe langa substraturile s (l = 0) si p (l = 1), apar si orbitalii caracterizati de numarul cuantic

secundar l = 2, care se numesc orbitali d. In numar de cinci, orbitalii d sunt formati in general
din patru lobi cu orientare diferita in spatiu dxy, dyz, dzx, , cu exceptia orbitalului care
are o forma deosebita (figura 3).

Pentru stratul N numerele cuantice au valorile:

n=4 l=0 m=0

 l=1 m = -1; 0; +1
l=2 m = -2; -1; 0; +1; +2
l=3 m = -3; -2; -1; 0; +1; +2; +3

Fig. Orbitali d.

Orbitalii caracterizati de numarul cuantic secundar l = 3 se numesc orbitali f, care sunt in

numar de sapte, asa cum rezulta din valorile numarului cuantic magnetic. Forma si simetria
orbitalilor f este mai complicata (figura 4.).
 Fig.4. Orbitali f.

2. Ocuparea cu electroni a orbitalilor

Ordinea de ocupare cu electroni a orbitalilor unui atom in stare fundamentala se face pe

baza urmatoarelor reguli:

- principiul ordinii crescatoare a energiei;

- principiul excluziunii al lui W.Pauli;

- regula lui Hund.

Principiul ordinii crescatoare a energiei

Numai in atomul de hidrogen ordinea crescatoare a nivelurilor energetice corespunde

ordinii de dispunere a nivelurilor data de numarul cuantic principal n si numarul cuantic secundar
l:

1s2s2p3s3p3d4s4p4d4f5s5p5d5f …

In atomii polielectronici se produce o modificare energetica a invelisului electronic, asa

cum rezulta din diagrama energetica a substraturilor electronice (figura 5).
 Fig.5. Nivele energetice ale orbitalilor.

Prin urmare, orbitalii vor fi ocupati cu electroni in ordinea:

1s2s2p3s3p4s3d4p5s4d5p6s4f5d6p …

Au fost propusi mai multi algoritmi de stabilire a succesiunii de ocupare a orbitalilor.

Unul dintre acestia este “regula n + l minim”. Conform “regulii n + l minim” substraturile
electronice sunt ocupate cu electroni in ordinea crescatoare a valorii sumei dintre numarul
cuantic principal n si numarul cuantic secundar l. La valori egale ale sumei, energia cea mai mica
corespunde orbitalului cu n mai mic. Regula poate fi redata sub forma tabelara (tabelul 1).

Tabelul 1. Regula n + l minim.

n 1 2 3 4 5 6
l 0 0 1 0 1 2 0 1 2 3 0 1 2 3 4 0 1 2 3 4 5
s s p s p d s p d f s p d f g s p d f g h
n+l 1 2 3 3 4 5 4 5 6 7 5 6 7 8 9 6 7 8 9 10 11
 Cea mai sugestiva ilustrare a “regulii n + l minim” este tabla de sah a lui Goldansky, in
care pe diagonala principala se trec orbitalii s, iar pe urmatoarele diagonale – orbitalii p, d si f.
Secventa ocuparii cu electroni a orbitalilor este indicata de sageata (figura 6).

Fig.6. Tabla de sah a lui Goldansky.

Principiul excluziunii al lui Pauli stabileste ca in invelisul electronic al unui atom nu

pot exista electroni care sa fie caracterizati de toate cele patru numere cuantice identice.
Consecinta acestui principiu este faptul ca un anumit orbital nu poate fi ocupat decat cu cel mult
doi electroni, care au spinul opus.

Regula lui Hund stabileste ca, in cazul orbitalilor de acelasi tip, electronii se dispun
astfel incat modulul sumei numerelor cuantice de spin sa fie maxim. Prin urmare, orbitalii de
acelasi tip vor fi completati mai intai cu cate un electron de acelasi spin, dupa care va incepe
plasarea celui de-al doilea electron de spin opus pe orbitalul respectiv.

Atomul de hidrogen (Z = 1), are un singur electron plasat pe orbitalul 1s. Configuratia
electronica se noteaza: 1s1. Pentru urmatorul element, heliu (Z = 2), configuratia electronica este
1s2. In continuare este redata ordinea de ocupare a orbitalilor pentru atomii elementelor pana la
neon (Z = 10):

1s 2s 2px 2py 2pz

H (Z = 1)  1s1
He (Z = 2)  1s2
Li (Z = 3)   1s22s1
Be (Z = 4)   1s22s2
B (Z = 5)    1s22s22p1
C (Z = 6)     1s22s22p2
 N (Z = 7)      1s22s22p3
O (Z = 8)      1s22s22p4
F (Z = 9)      1s22s22p5
Ne (Z =      1s22s22p6
10)

Sodiul (Z = 11) are configuratia electronica 1s22s22p63s1, care poate fi redata simplificat:
[10Ne]3s1, in care [10Ne] simbolizeaza configuratia neonului.

Electronul prin care un element se deosebeste de cel precedent se numeste electron

distinctiv. Electronul distinctiv se afla pe nivelul energetic cel mai ridicat. Pozitia acestuia in
invelisul electronic este de cea mai mare importanta pentru comportarea chimica a elementului
respectiv.

Regula “regula n + l minim” reda doar ordinea de ocupare a orbitalilor. Pentru elementele
usoare aceasta corespunde configuratiei electronice. La elementele mai grele se produce o
reasezare a nivelurilor energetice datorita fenomenului de ecranare a nucleului de electronii de pe
straturile electronice inferioare. In felul acesta, la elementele cu Z mai mare, nivelurile energetice
se dispun mai intai dupa numarul cuantic principal n, iar pentru acelasi n - dupa numarul cuantic
secundar l. De exemplu, in cazul vanadiului (Z = 23), configuratia electronica devine:
1s22s22p63s23p63d34s2. Exista si cateva exceptii de la regulile care dau ordinea de ocupare cu
electroni a orbitalilor. Astfel, cromul, conform regulii n+l, ar trebui sa aiba configuratia
[18Ar]4s23d4. Dar, configuratia electronica a cromului, determinata din date experimentale, este
[18Ar]4s13d5. Prin aceasta se realizeaza semicompletarea substratului 3d (3d5), ceea ce conduce la
o structura electronica mai stabila. O situatie similara este intalnita in cazul molibdenului care
are configuratia: [Kr]5s14d5. In cazul cuprului, conform regulii n+l, configuratia electronica ar
trebui sa fie [Ar]4s23d9, in realitate este [Ar]4s13d10, care asigura un substrat 3d complet ocupat
(3d10). Structuri electronice cu stabilitate ridicata sunt si cele cu substratul f semicomplet (f7) sau
complet (f14).

Configuratiile electronice ale elementelor sunt date in tabelul 1.

Tabelul 1. Configuratiile electronice ale elementelor.

Z Denumire Simbol Configuratie electronica

1 Hidrogen H 1s1
2 Heliu He 1s2 = [He]
3 Litiu Li [He] 2s1
4 Beriliu Be [He] 2s2
5 Bor B [He] 2s22p1
6 Carbon C [He] 2s22p2
7 Azot N [He] 2s22p3
8 Oxigen O [He] 2s22p4
 9 Fluor F [He] 2s22p5
10 Neon Ne [He] 2s22p6 =[Ne]
11 Sodiu Na [Ne] 3s1
12 Magneziu Mg [Ne] 3s2
13 Aluminiu Al [Ne] 3s23p1
14 Siliciu Si [Ne] 3s23p2
15 Fosfor P [Ne] 3s23p3
16 Sulf S [Ne] 3s23p4
17 Clor Cl [Ne] 3s23p5
18 Argon Ar [Ne] 3s23p6 = [Ar]
19 Potasiu K [Ar] 4s1
20 Calciu Ca [Ar] 4s2
21 Scandiu Sc [Ar] 4s23d1
22 Titan Ti [Ar] 4s23d2
23 Vanadiu V [Ar] 4s23d3
24 Crom Cr [Ar] 4s13d5

Tabelul 1. Configuratiile electronice ale elementelor (continuare).

Z Denumire Simbol Configuratie electronica

25 Mangan Mn [Ar] 4s23d5
26 Fier Fe [Ar] 4s23d6
27 Cobalt Co [Ar] 4s23d7
28 Nichel Ni [Ar] 4s23d8
29 Cupru Cu [Ar] 4s13d10
30 Zinc Zn [Ar] 4s23d10
31 Galiu Ga [Ar] 4s23d104p1
32 Germaniu Ge [Ar] 4s23d104p2
33 Arsen As [Ar] 4s23d104p3
34 Seleniu Se [Ar] 4s23d104p4
35 Brom Br [Ar] 4s23d104p5
36 Kripton Kr [Ar] 4s23d104p6
37 Rubidiu Rb [Kr] 5s1
38 Strontiu Sr [Kr] 5s2
39 Ytriu Y [Kr] 5s24d1
40 Zirconiu Zr [Kr] 5s24d2
41 Niobiu Nb [Kr] 5s14d4
42 Molibden Mo [Kr] 5s14d5
43 Technetiu Tc [Kr] 5s24d5
44 Ruteniu Ru [Kr] 5s24d6
45 Rodiu Rh [Kr] 5s24d7
46 Paladiu Pd [Kr] 5s24d8
47 Argint Ag [Kr] 5s14d10
48 Cadmiu Cd [Kr] 5s24d10
49 Indiu In [Kr] 5s24d105p1
 50 Staniu Sn [Kr] 5s24d105p2
51 Stibiu Sb [Kr] 5s24d105p3
52 Telur Te [Kr] 5s24d105p4
53 Iod I [Kr] 5s24d105p5
54 Xenon Xe [Kr] 5s24d105p6 = [Xe]
55 Cesiu Cs [Xe] 6s1
56 Bariu Ba [Xe] 6s2
57 Lantan La [Xe] 6s25d1
58 Ceriu Ce [Xe] 6s24f2
59 Praseodim Pr [Xe] 6s24f3
60 Neodim Nd [Xe] 6s24f4
61 Prometiu Pm [Xe] 6s24f5

Tabelul 1. Configuratiile electronice ale elementelor (continuare).

Z Denumire Simbol Configuratie electronica

62 Samariu Sm [Xe] 6s24f6
63 Europiu Eu [Xe] 6s24f7
64 Gadoliniu Gd [Xe] 6s24f75d1
65 Terbiu Tb [Xe] 6s24f9
66 Disprosiu Dy [Xe] 6s24f10
67 Holmiu Ho [Xe] 6s24f11
68 Erbiu Er [Xe] 6s24f12
69 Tuliu Tm [Xe] 6s24f13
70 Yterbiu Yb [Xe] 6s24f14
71 Lutetiu Lu [Xe] 6s24f145d1
72 Hafniu

Hf [Xe] 6s24f145d2

73 Tantal Ta [Xe] 6s24f145d3

74 Wolfram W [Xe] 6s24f145d4
75 Reniu Re [Xe] 6s24f145d5
76 Osmiu Os [Xe] 6s24f145d6
77 Iridiu Ir [Xe] 6s24f145d7
78 Platina Pt [Xe] 6s14f145d9
79 Aur Au [Xe] 6s14f145d10
80 Mercur Hg [Xe] 6s24f145d10
81 Taliu Tl [Xe] 6s24f145d106p1
82 Plumb Pb [Xe] 6s24f145d106p2
83 Bismut Bi [Xe] 6s24f145d106p3
84 Poloniu Po [Xe] 6s24f145d106p4
85 Astatin At [Xe] 6s24f145d106p5
86 Radon Rn [Xe] 6s24f145d106p6
 87 Franciu Fr [Rn]7s1
88 Radiu Ra [Rn]7s2
89 Actiniu Ac [Rn]7s26d1
90 Toriu Th [Rn]7s26d2
91 Protactiniu Pa [Rn]7s2d3
92 Uraniu U [Rn]7s26d15f3
93 Neptuniu Np [Rn]7s26d15f4
94 Plutoniu Pu [Rn]7s25f6
95 Americiu Am [Rn]7s25f7
96 Curiu Cm [Rn]7s26d15f7
97 Berkeliu Bk [Rn]7s26d15f8
98 Californiu Cf [Rn]7s25f10

Tabelul 1. Configuratiile electronice ale elementelor (continuare).

Z Denumire Simbol Configuratie electronica

99 Einsteiniu Es [Rn]7s25f11
100 Fermiu Fm [Rn]7s25f12
101 Mendeleviu Md [Rn]7s25f13
102 Nobeliu No [Rn]7s25f14
103 Lawrenciu Lr [Rn]7s26d15f10
104 Kurceatoviu Ku [Rn]7s26d25f10

Sistemul periodic si periodicitatea proprietatilor elementelor

Sistemul periodic a fost elaborat pe baza a trei idei fundamentale care s-au dezvoltat in timp:

- posibilitatea unei clasificari naturale a elementelor,

- convingerea ca exista o legatura stransa intre o marime fundamentala caracteristica fiecarui

element si comportarea chimica a elementului respectiv,

- existenta unei periodicitati a proprietatilor elementelor.

Aceste idei au fost sintetizate pentru prima data de Mendeleev, care a intocmit un tabel al
elementelor (in 1869), din care a rezultat (in 1871) sistemul periodic apropiat de forma actuala.
 Dmitri Ivanovici Mendeleev (1834 – 1907) s-a nascut in orasul
Tobolsk din Siberia. Dupa efectuarea studiilor universitare la Sankt
Petersburg, pleaca in Polonia, apoi la Paris, unde ii cunoaste pe
Ch.A.Würtz, J.B.Dumas si M.Berthlot. In anul 1859 pleaca in
Germania, unde lucreaza timp de 2 ani in laboratoarele lui
R.W.Bunsen din Heidelberg. In aceasta perioada participa la primul
congres international de chimie de la Karlsruhe (1860), unde are
ocazia sa audieze conferinta lui S.Canizzaro despre atomi, molecule
si determinarea maselor atomice. In 1861 se intoarce in Rusia, unde
este numit profesor de tehnologie chimica la Institutul Tehnologic
din Sankt Petersburg, iar in 1868 trece profesor de chimie la
Universitatea din acelasi oras. In urmatorul an da publicitatii prima
varianta a tabelului periodic, care ii poarta numele, ca semn al
recunoasterii comunitatii stiintifice internationale. A efectuat
cercetari in domeniul solutiilor, al tehnologiei titeiului si al
gazeificarii carbunilor in subteran.

Sistemului periodic actual (forma lunga – pag. 27)

este format din 18 coloane numite grupe si sapte linii orizontale numite perioade. Prima
perioada contine doua elemente: hidrogenul, trecut de obicei in grupa 1 (grupa metalelor
alcaline) si heliul, care apartine grupei a 18-a (grupa gazelor rare). Alte grupe care au un nume
distinct sunt: grupa a 2-a (metale alcalino-pamantoase), grupa a 16-a (calcogeni), grupa a 17-a
(halogeni). Perioadele 2 si 3 contin cate 8 elemente, repartizate in grupele 1, 2, 13-18, care au
fost cunoscute sub numele de grupe principale. Perioadele 4, 5 si 6 contin cate 18 elemente, iar
perioada a 7-a este deocamdata incompleta. Sistemul periodic este completat cu doua serii de
cate 14 elemente cu caracter metalic numite lantanide si actinide, care dupa proprietatile lor ar
trebui sa ocupe aceeasi casuta cu lantanul, respectiv actiniul.

In sistemul periodic se pot distinge diferite portiuni care cuprind elemente cu proprietati
asemanatoare, denumite blocuri de elemente. Blocul s cuprinde elementele la care, in general,
electronul distinctiv se plaseaza intr-un un orbital s. Din blocul s fac parte elementele din grupele
1 si 2. La aceste elemente, stratul exterior este constituit din orbitali s. Blocul p se caracterizeaza
prin faptul ca, electronul distinctiv se plaseaza, cu mici exceptii, intr-un un orbital p, fiind
alcatuit din elementele grupelor 13-18. Blocul d este format din elementele grupelor 3 – 12,
cunoscute si sub numele de grupe secundare. La aceste elemente, denumite metale
tranzitionale, electronul distinctiv este plasat intr-un un orbital d. Blocul f este constituit din cele
doua doua serii de elemente: lantanidele si actinidele, la care electronul distinctiv este plasat, cel
mai adesea, pe un orbital f.

Proprietati periodice

Volumul atomic poate fi calculat ca raportul dintre masa atomica si densitatea

elementului. In figura 7 este redata variatia volumului atomic functie de numarul atomic Z. Se
poate constata ca metalele alcaline ocupa maximele curbei, aceste elemente avand cel mai mare
volum atomic. Pozitii apropiate de minimele curbei ocupa elementele grupei 13: B, Al, Ga, In,
Tl. De asemenea, volume atomice reduse au elementele tranzitionale. Metalele alcalino-
pamantoase, halogenii si gazele rare cu exceptia heliului, ocupa pozitiile intermediare.
Fig.7. Volumul atomic functie de numarul atomic Z.
 O reprezentare sugestiva a volumului atomic al elementelor din grupele principale este
redata in figura 8. Pentru aceste elemente raza atomica, cu cateva exceptii, scade in perioade de
la stanga la dreapta intrucat marirea numarului de electroni in stratul exterior, concomitent cu
marirea sarcinii pozitive a nucleului, conduce la accentuarea fortei de atractie intre nucleu si
electronii exteriori.
 Fig.8. Razele atomice [in pm] ale elementelor din grupele principale.

Raza atomica este determinata de numarul de straturi electronice. Adaugarea unui nou strat
electronic duce la marirea considerabila a razei atomice. Prin urmare, in grupele principale raza
atomica va creste de sus in jos, regula mai putin evidenta la elementele tranzitionale.

In privinta razelor ionice, o proprietate generala este: anionii au raza, prin urmare si
volumul, mai mari decat ale atomilor din care provin, iar la cationi, raza si volumul, sunt mai
mici (figurile 9 si 10).

Razele anionilor scad in perioade de la stanga la dreapta intrucat pentru acelasi numar de
electroni, cresterea sarcinii pozitive a nucleului duce la marirea fortei de atractie intre nucleu si
invelisul electronic:

N-3 O2- F-
Nr. de protoni 7 8 9
Similar este si cazul cationilor:
Nr. de electroni 10 10 10
Raza ionica [Å] 1,71 1,40 1,36
Na+ Mg2+ Al3+
Nr. de protoni 11 12 13
Nr. de electroni 10 10 10
Raza ionica [Å] 0,95 0,65 0,50
 Fig.9. Marimile relative ale anionilor si atomilor din care provin.

Fig.10. Marimile relative ale cationilor si atomilor din care provin.

O alta proprietate periodica este energia de ionizare, care reprezinta energia necesara
pentru indepartarea unui electron dintr-un atom aflat in stare gazoasa. Energia de ionizare
primara se refera la indepartarea electronului de pe nivelul energetic superior (prima treapta de
ionizare), energia de ionizare secundara se refera la indepartarea unui electron din cationul
rezultat (a doua treapta de ionizare). In fig. 11 este redata variatia energiei de ionizare primara
functie de numarul atomic Z.
 Fig.10. Variatia energiei de ionizare primara functie de Z.

Cele mai mici energii de ionizare le au metalele alcaline, iar cele mai mari le corespund
gazelor rare. Acest fenomen este explicat de faptul ca, cu cat numarul de electroni de pe stratul
exterior este mai mare, cu atat si energia necesara eliminarii unui electron este mai mare. La
gazele rare, energia mare de ionizare este datorata si stabilitatii configuratiei exterioare 1s 2 sau
ns2np6. De asemenea, se poate constata ca, in cadrul unei grupe, energia de ionizare scade de sus
in jos intrucat, cu cat electronul este mai indepartat de nucleu, cu atat forta cu care este atras de
sarcina pozitiva a nucleului este mai mica.

Electronegativitatea reprezinta proprietatea unui atom al unui element dintr-o

combinatie chimica de a atrage electronii. Elementele ale caror atomi atrag puternic electronii se
numesc electronegative, iar elementele ale caror atomi au tendinta de a pierde electroni se
numesc electropozitive.

Despre elementele electropozitive se spune ca au caracter metalic, in timp ce elementele

electronegative au caracter nemetalic. Taria caracterului metalic sau nemetalic poate fi apreciata
empiric pe baza intensitatii cu care se desfasoara unele reactii chimice la care participa
elementele respective. O masura a caracterului elementelor este data de electronegativitatea ,
definita in 3 moduri: Pauling, Allred-Rochow si Mulliken. In figura 11 sunt redate
electronegativitatile Pauling.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
H He

2,20
Li Be B C N O F Ne
0,98 1,57 2,04 2,55 3,04 3,44 3,98
Na Mg Al Si P S Cl Ar

0,93 1,31 1,61 1,90 2,19 2,58 3,16

K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr

0,82 1,00 1,36 1,54 1,63 1,66 1,55 1,83 1,88 1,91 1,90 1,65 1,81 2,01 2,18 2,55 2,96 3,0
Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe

0,82 0,95 1,22 1,33 2,16 1,9 2,2 2,28 2,2 1,93 1,69 1,78 1,96 2,05 2,1 2,66 2,6

1,6
Cs Ba La Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn

0,79 0,89 1,27 1,3 1,5 2,36 1,9 2,2 2,20 2,28 2,54 2,0 1,62 2,33 2.02 2,0 2,2
Fr Ra Ac

0,7 0,9 1,10

Cel mai electronegativ element este fluorul ( = 3,98), iar cel mai electropozitiv este
franciul ( = 0,7). In general, electronegativitatea creste in perioade de la stanga la dreapta. Prin
urmare, metalele alcaline sunt cele mai electropozitive, iar halogenii sunt cele mai
electronegative elemente. In grupe, electronegativitatea scade de sus in jos.

4. EXERCITII SI PROBLEME PROPUSE

1. Elementul chimic reprezinta:

a) specia de atomi cu acelasi numar de neutroni;

b) specia de atomi cu acelasi numar de masa;

c) specia de atomi cu acelasi numar atomic;

d) specia de atomi la care numarul electronilor este egal cu numarul neutronilor;

e) nici unul din raspunsurile a-d nu este corect.

2. Numarul de masa este dat de:

a) suma dintre numarul de electroni si numarul de protoni;

b) suma dintre numarul de electroni, numarul de neutroni si numarul de protoni;

c) suma dintre numarul de protoni si numarul de neutroni;

 d) numarul protonilor;

e) numarul neutronilor.

Izotopii sunt specii atomice care au:

a) acelasi numar de protoni;

b) acelasi numar de neutroni;

c) acelasi numar de protoni si neutroni;

d) acelasi numar de neutroni si electroni;

e) nici unul din raspunsurile a-d nu este corect.

4. Numarul atomic al unui element se noteaza cu Z si este egal cu:

a) numarul de nucleoni;

b) numarul de protoni;

c) numarul de neutroni;

d) masa atomica;

e) nici unul din raspunsurile a-d nu este corect.

5. Relatia intre numarul de masa A, numarul atomic Z si numarul de neutroni din nucleul
unui atom este data de expresia:

a) A = Z - N; b) Z = A + N; c) A = Z + N; d) N = Z - A;

e) Z = N - A.

6. Cei trei izotopi ai hidrogenului : protiu, deuteriu si tritiu difera prin:

a) numarul atomic;

b) numarul de protoni din nucleu;

c) numarul de masa;

d) numarul de electroni;

e) structura invelisului electronic.

 7. Atomul de deuteriu contine:

a) 2 electroni, 2 protoni, 2 neutroni;

b) 2 electroni, 2 protoni, 1 neutron;

c) 1 electron, 1 proton, 1 neutron;

d) 1 electron, 1 proton, 2 neutroni;

e) 1 electron, 2 protoni, 1 neutron.

8. Care din urmatoarele afirmatii este falsa?

a) un orbital nu poate fi ocupat decat cu maximum doi electroni de spin opus;

b) un orbital nu poate fi ocupat cu doi electroni, decat dupa ce toti orbitalii substratului
respectiv sunt ocupati cu cate un electron;

c) fiecare strat electronic este format din unul sau mai multe substraturi;

d) electronii de pe ultimul strat al unui atom sunt denumiti electroni de valenta;

e) electronul distinctiv al unui atom este cel cu energia cea mai mica.

9. Elementul cu Z=20 se gaseste in :

a) perioada 3 si grupa II;

b) perioada 2 si grupa II;

c) perioada 2 si grupa III;

d) perioada 3 si grupa II;

e) perioada 4 si grupa II.

10. Elementele tranzitionale sunt:

a) elemente puternic electropozitive;

b) elemente puternic electronegative;

c) elemente la care electronul distinctiv ocupa orbitali de tip p;

d) elemente la care electronul distinctiv ocupa orbitali de tip s;

e) elemente la care electronul distinctiv ocupa orbitali de tip d.

11. Care din urmatoarele afirmatii, dedusa din comportarea chimica a elementelor, este
corecta?

a) structurile electronice stabile corespund configuratiilor cu substraturi complet ocupate (s2,

p6, d10, f 14 ) si substraturi pe jumatate ocupate (d5, f 7);

b) metalele tranzitionale sunt puternic electronegative;

c) lantanidele si actinidele sunt puternic electronegative;

d) elementele din grupele principale au caracter amfoter;

e) elementele din grupele secundare prezinta energie de ionizare mare.

12. Cunoscand ca pentru atomul de fier (Z=26) configuratia electronica este:

1s22s22p63s23p64s23d6,

inseamna ca pentru ionul Fe3+ configuratia electronica stabila va fi:

a) 1s22s22p63s23p64s23d3;

b) 1s22s22p63s23p63d5;

c) 1s22s22p63s23p64s13d4;

d) 1s22s22p63s23p63d6;

e) 1s22s22p63s23p64s23d4.

1 Care dintre urmatoarele configuratii electronice corespunde elementului Ti (Z=22)?

a) 1s22s22p63s23p64s23d2;

b) 1s22s22p63s23p64s13d3;

c) 1s22s22p63s23p63d4;

d) 1s22s22p63s23p64s23d3;

e) 1s22s22p63s23p64s23d4;
 14. Dintre ionii 3Li+, 38Sr2+, 13Al3+, 37Rb+, 12Mg2+, raza ionica cea mai mare o are:

a) Li+; b) Mg2+; c) Al3+; d) Rb+; e) Sr2+;

16. Dintre ionii: 9F-, 34Se2+, 35Br-, 51Sb3+, 53I-, raza ionica cea mai mica o are:

a) I-; b) Br-; c) F-; d) Se2+; e) Sb3+.

17. Cati electroni necuplati pot exista pe un orbital f:

a) 7; b) 14; c) 1; d) 2; e) 5.

18. Numarul maxim de electroni de pe substratul d este:

a) 2; b) 6; c) 5; d) 10; e) 14.

19. Numarul maxim de electroni necuplati care pot ocupa substratul p este:

a) 1; b) 3; c) 6; d) 2; e) 4.

20. Numarul maxim de electroni de pe stratul electronic 4 (N) este:

a) 16; b) 4 ; c) 8; d) 14; e) 32.

21. Numarul maxim de electroni de pe stratul 3 (M) este:

a) 18; b) 10; c) 6; d) 3; e) 14.

22. Completarea cu electroni a substratului 3d incepe la elementul cu numarul atomic Z egal

cu:

a) 21; b) 19; c) 20; d) 18; e) 22.

2 Care dintre configuratiile electronice de mai jos poate fi atribuita ionului Sr2+ stiind ca
numarul de ordine ZSr=38:

a) 1s22s22p63s23p63d104s24p6;

b) 1s22s22p63s23p63d104s24p45s2;

c) 1s22s22p63s23p63d104s24p55s1;

d) 1s22s22p63s23p63d104s24p65s2;
e) 1s22s22p63s23p63d104p65s2.

24. Dintre elementele: I, Se, C, O, F, caracterul nemetalic cel mai pronuntat il are:

a) Se; b) C; c) F; d) I; e) O.

25. Dintre elementele: K, Al, Li, Sr, Cs, caracterul metalic cel mai pronuntat il are:

a) Li; b) Cs; c) Al; d) Sr; e) K.

26. Numerele de ordine ale elementelor: Ba, Cr, Fe, Zn, Ge, sunt: 56; 24; 26; 30; 32. Care
dintre ionii: Ba2+, Cr3+, Fe3+, Zn2+si Ge4+ are configuratie de gaz rar:

a) Zn2+; b) Fe3+; c) Ba2+; d) Cr3+; e) Ge4+.

27. Numerele de ordine ale elementelor: Cu, Mo, S, Cd, Pb, sunt: 29; 42; 16; 48; 82.

Care dintre ionii Cu2+, Mo2+, S2-, Cd2+ si Pb2+ are configuratie de gaz inert:

a) Cd2+; b) S2-; c) Mo2+; d) Pb2+; e) Cu2+.

28. Sa se calculeze masa atomica a magneziului stiind ca acesta contine izotopii cu numarul
de masa: 24; 25 si 26 in procent de 78 %, 10 % si 12 %.

a) 24,34; b) 24,00; c) 25; d) 26; e) 24,25.

29. Cati electroni se gasesc pe orbitalii 3d ai atomului de cupru (Z=29)?

a) 9; b) 4; c) 6; d) 8; e) 10.

30. Se dau urmatorii ioni ai elementelor din perioada a doua: Na+, Mg2+, Al3+, S2-, Cl-.

Raza ionica a acestor ioni scade in ordinea:

a) S2- > Cl- > Na+ > Mg2+ > Al3+;

b) Na+ > Mg2+ > Al3+ > S2- > Cl-;

c) S2- > Cl- > Al3+ > Mg2+ > Na+;

d) Al3+ > Mg2+ > Na+ > Cl- > S2-;

e) S2- > Cl- > Al3+ > Na+ > Mg2+.

31. Caracterul metalic al urmatoarelor elemente: Rb, K, Na, Mg, Al scade in ordinea:
a) Rb > K > Na > Mg > Al;

b) Al > Mg > Na > K > Rb;

c) Na > K > Rb > Al > Mg;

d) Rb > K > Na > Al > Mg;

e) Al > Mg > Rb > K > Na.

32. Configuratia electronica a atomului 29Cu este:

a) 1s22s22p63s23p63d94s2;

b) 1s22s22p63s23p63d54s24p4;

c) 1s22s22p63s23p64s24p63d3;

d) 1s22s22p63s23p63d104s2;

e) 1s22s22p63s23p63d104s1.

3 Configuratia electronica a atomului 24Cr este:

a) 1s22s22p63s23p63d44s2;

b) 1s22s22p63s23p33d9;

c) 1s22s22p63s23p63d6;

d) 1s22s22p63s23p64s13d5;

e) 1s22s22p63s23p64s23d4.

34. Electronul distinctiv al atomului 30Zn este plasat pe orbitalul:

a) 3d; b) 4d; c) 4s; d) 3p; e) 4p.

35. Numarul straturilor electronice ale unui atom este indicat de:

a) numarul grupei;

b) numarul perioadei;
c) numarul de electroni de valenta;

d) numarul atomic;

e) nici unul din raspunsurile a-d nu este corect.

36. Configuratia electronica 1s22s22p63s23p6 corespunde:

a) atomului de argon si ionului F-;

b) atomului de clor si ionului Na+;

c) ionilor Ca2+ si K+;

d) atomului de sulf si ionului K+;

e) ionului Cl+.

(Numere atomice Z : Ar - 18; F - 9; Cl - 17; Na - 11; K - 19; Ca - 20).

37. Care din ionii de mai jos contin 12 protoni si 11 electroni:

a) Na+; b) Al3+; c) Mg2+; d) Ne+; e) nici unul.

(Numere atomice Z : Na - 11; Al - 23; Mg - 12; Ne - 10).

38. Indicati seria in care toate speciile sunt izoelectronice:

a) H, He+, Li+, H2+, Be2+;

b) H-, Li+, H2, He, Be2+;

c) N2, CO, NO+, CN-, Ne;

d) N3-, O2-, F-, Ar, NH3;

e) N2, NH4+, HF, H2O, CO2.

39. Configuratia electronica a ionului Cu+ este:

a) 1s22s22p63s23p63d94s2;

b) 1s22s22p63s23p63d10;

c) 1s22s22p63s23p63d94s1;
d) 1s22s22p63s23p63d104s1;

e) 1s22s22p63s23p63d84s2.

(Numarul atomic Z pentru cupru este 29).

40. Configuratia electronica a ionului S2- este:

a) 1s22s22p63s23p23d1;

b) 1s22s22p63s23p33d1;

c) 1s22s22p63s23p33d3;

d) 1s22s22p63s23p4;

e) 1s22s22p63s23p6.

(Numarul atomic Z pentru sulf este 16).

41. Care din urmatoarele afirmatii este falsa:

a) in grupele principale razele atomice cresc de sus in jos;

b) razele ionilor cresc in grupele principale in acelasi sens cu razele atomice;

c) razele ionilor negativi scad in perioada de la stanga la dreapta;

d) razele cationilor sunt mai mici decat razele atomilor de la care provin;

e) razele anionilor sunt mai mici decat razele atomilor de la care provin.

42. La elementele din grupele principale sunt in curs de completare orbitalii:

a) numai orbitalii s;

b) numai orbitalii p;

c) s si p;

d) p si d;

e) s si d.
 4 In general, la elementele din grupele secundare electronul distinctiv se plaseaza:

a) pe orbitalul s al ultimului strat electronic;

b) pe orbitalii d ai penultimului strat electronic;

c) pe orbitalii p ai stratului de valenta;

d) pe orbitalii s si p ai penultimului strat electronic;

e) pe orbitalii f de energie maxima.

44. Ordinea crescatoare a razelor ionilor Na+, Mg2+; si Al3+ este:

a) Na+, Mg2+, Al3+;

b) Mg2+, Al3+, Na+;

c) Al3+, Mg2+, Na+;

d) Na+, Al3+, Mg2+;

e) Al3+, Na+, Mg2+.

45. Intr-un atom energia electronilor este minima:

a) pe stratul electronic exterior;

b) pe stratul de valenta;

c) pe stratul cel mai apropiat de nucleu;

d) pe orbitalii s;

e) pe orbitalii f partial ocupati.

46. Cati electroni neimperecheati exista in invelisul de electroni al urmatoarelor specii

chimice: 17Cl; 8O; 26Fe3+.

a) 1, 0, 1; b) 0, 2, 3; c) 1, 2, 5; d) 0, 4, 5; e) 1, 0,

47. Care din elementele cu configuratiile electronice de mai jos are cea mai mica energie de
ionizare?
 a) 1s22s22p63s2; b) 1s22s22p63s1; c) 1s22s22p6; d) 1s22s22p5; e) 1s22s22p

48. Care element din sistemul periodic formeaza cel mai greu un ion pozitiv?

a) H; b) Li; c) He; d) Cs; e) Xe.

49. Dupa completarea cu electroni a substratului 4p, electronul distinctiv se plaseaza pe

substratul:

a) 4d; b) 5s; c) 3d; d) 5p; e) 5d.

50. Ocuparea cu electroni a substratului 3p incepe la atomii de:

a) Na; b) Si; c) P; d) Al; e) Mg.

51. Principiul excluziunii al lui Pauli prevede:

a) atomul unui element chimic se deosebeste de atomul elementului precedent prin electronul
distictiv;

b) electronul distinctiv tinde sa ocupe in invelisul electronic al atomului locul vacant de

energie minima;

c) intr-un orbital nu pot exista decat maximum 2 electroni de spin opus;

d) un orbital nu poate fi ocupat cu doi electroni decat dupa ce toti orbitalii substratului
respectiv sunt ocupati cu cate un electron;

e) numarul maxim de electroni de pe un strat n este 2n2.

52. Perioada a 4-a a sistemului periodic este formata din:

a) 6 elemente; b) 2 elemente; c) 18 elemente;

d) 4 elemente; e) 8 elemente.

5 Indicati care din urmatoarele afirmatii este falsa:

a) numarul straturilor electronice ale unui atom este indicat de numarul perioadei din care
acesta face parte;

b) elementele la care se completeaza orbitalii de tip s sau p ai ultimului strat (ns si np) se
gasesc in grupele principale ale sistemului periodic;

c) elementele la care electronul distinctiv se plaseaza in orbitalii de tip d ai penultimului strat

electronic formeaza grupele secundare ale sistemului periodic;
d) fiecare perioada se termina cu un gaz rar;

e) la elementele care fac parte din grupa lantanidelor si actinidelor este in curs de completare
substratul f al penultimului strat (n-1)f.

http://www.scrigroup.com/educatie/chimie/STRUCTURA-INVELISULUI-DE-ELECT31585.php