Acizi şi baze

ENACHE LIGIA
ACIZI ŞI BAZE
 Definiţie
Teoria disociaţiei electrolitice(Svante Arrhenius-1887)
Acizii sunt substanţe care pun în libertate protoni H+ în
soluţii apoase.
Bazele sunt substanţe care pun în libertate ioni HO¯ în
soluţii apoase.
Teoria protolitică (elaborată de J.N.Brönsted)
Acizii sunt substanţe care cedează unul sau mai mulţi
protoni.
Bazele sunt substanţe care acceptă unul sau mai mulţi
protoni.
 Proprietăţi generale
Acizii
au gust acru, sunt
caustici(ard);
înroşesc turnesolul,
respectiv metiloranjul;
descompun piatra de var
cu degajare de dioxid de
carbon;
au în compoziţie hidrogen
pe care îl pun în libertate în
reacţie cu metalele;
reacţionează cu bazele
formând săruri şi apă;
conduc curentul electric în
soluţie => sunt electroliţi.
Bazele
au gust leşios şi sunt
caustice;
albăstresc turnesolul şi
înroşesc fenolftaleina;
produc în soluţie o senzaţie
grasă la pipăit,
dau reacţii de neutralizare cu
acizii;
conţin atât hidrogen, cât şi
oxigen;
conduc curentul electric în
soluţie => sunt electroliţi.
 Acizii şi bazele conduc curentul electric deoarece ionizează în
soluţie apoasă.
HCl → H+ + Cl¯
NaOH → Na+ + HO¯
Electroliţii sunt substanţe care conduc curentul electric în
soluţie apoasă. Alte substanţe nu au această proprietate şi se numesc
neelectroliţi.

Tip de substanţă Exemple

Electroliţi NaCl, CuSO4
NaOH,NH3
HCl, H2S
Neelectroliţi Apa distilată
Alcool(metanol, glicerină)
Zahăr
Ureea
Benzină
 După valorile gradului de disociere (ionizare)
deosebim:
• electroliţi tari (ionizează total în soluţii apoase):
- săruri solubile în apă;
- hidroxizi metalici solubili în apă (KOH, NaOH,
Ca(OH)2 );
- acizi în soluţie apoasă (HCl, HBr, HClO4, H2SO4,
HNO3);
• electroliţi slabi (ionizează parţial în soluţii
apoase):
- acizi anorganici: H2S, H2CO3, H3BO3; acizi
- organici: CH3COOH, C6H5- COOH; baze slabe:
NH3; amine.
• Clasificare

Substanţa Numărul de H+ Tărie Sarcina electrică

transferaţi
ACIZI 1. monobazici: HCl, 1. Tari: HCl, HI, 1.Neutri:
HNO3, CH3COOH, H2SO4, HNO3, NH4+, HCl, HF
HNO2 HClO4 2. Anionici: H2SO4¯,
HS¯
2. di sau polibazici: 2. Slabi: H2SO3, 3.Cationici:
H2SO4, H3PO4, H2CO3, H2S, H3O+, NH4+
H2CO3, H2S CH3COOH
BAZE 1. monoacide: NH3, 1. Tari: NAOH, 1.Neutri: NH4OH,
NAOH, KOH KOH, Ca(OH)2 Mg(OH)2
2. Anionici:
SO42-, HCO3¯
2. di sau poliacide: 2. Slabi: Al(OH)3, 3.Cationici:
Ca(OH)2, Al(OH)3, NH3, Fe(OH)3, Mg(OH) +
Pb(OH)2 Zn(OH)2
Tăria acizilor şi a bazelor

În acizi(HA), legătura covalentă H-X (X-nemetal) este polară.

Polaritatea acestei legături este unul dintre factorii care determină
proprietatea acizilor de a ceda protoni.
Tăria unui acid depinde de uşurinţa cu care acesta cedează
protoni.
Ionizarea acizilor foarte tari este o reacţie totală.
HA(aq)+ H2O(l) →A-(aq) + H30+(aq)

Exemplu: HCl (aq)+ H2O(l) →Cl-(aq) + H30+(aq)

Acizii slabi ionizează puţin în soluţie apoasă, reacţia fiind

reversibilă.
HA(aq) + H2O(l)  A-(aq) + H30+(aq)

Exemplu: H2CO3(aq) + H2O(l)  HCO3-(aq) + H30+(aq)

 Orice bază(B), posedă la unul din atomii ei o pereche
de electroni neparticipanţi la legătură de care se poate fixa
un proton printr-o legătură covalentă coordinativă.
Tăria unei baze depinde de uşurinţa cu care acceptă
protoni.
Ionizarea bazelor foarte tari este o reacţie totală.
B(aq)+ H2O(l) →HO-(aq) + BH+(aq)

Exemplu: NaOH(aq)+ H2O(l) →HO-(aq) + Na+(aq)

Bazele slabe ionizează puţin în soluţie apoasă, reacţia

fiind reversibilă.
B(aq) + H2O(l)  HO-(aq) + BH+(aq)

Exemplu: NH3(aq) + H2O(l)  HO-(aq) + NH4+(aq)

Constanta de aciditate. Constanta de
bazicitate
O mărime care indică tăria unui acid este constanta de Acidul Ka
aciditate(Ka). Se exprimă în mol / L.
HF 6,7 ∙ 10-4
Kc=[H30+] ∙ [A-] / [HA] ∙ [H2O]
HNO2 4,5 ∙ 10-4
Ka=Kc ∙[H2O] =[H30+] ∙ [A-] / [HA]
HCN 7,2 ∙ 10-10
[H30+], [A-], [HA], [H2O] – reprezintă concentraţiile molare
la echilibru ale speciilor chimice respective HSO4- 2 ∙ 10-2

H2S 6,3 ∙ 10-8

În funcţie de valoarea Ka, acizii se clasifică în:
 acizi tari: Ka>1 (HCl, Ka=107) HS- 1,3 ∙ 10-12
 Acizi slabi: Ka< 1:
H2CO3 4,3 ∙ 10-7
- acizi de tărie mijlocie: Ka=10-2 – 10-3 (H2SO3, Ka=1,5 ∙ 10-2)
- acizi slabi: Ka=10-4 – 10-7 (H2CO3, Ka=4,3 ∙ 10-7) HCO3- 5,7 ∙ 10-11
- acizi foarte slabi: Ka< 10-7 (HCN, Ka=7,2 ∙ 10-10)
 O mărime care indică tăria unei baze este
constanta de bazicitate(Kb).Se exprimă în mol / L.
Kb=[H0-] ∙ [BH+] / [B]

[H0-] ∙ [BH+] / [B]- reprezintă concentraţiile molare

la echilibru ale speciilor chimice respective

Cu cât Kb are o valoare mai mare, cu atât baza

respectivă este mai tare, acceptă mai uşor
protoni.
Cuplul acid-bază conjugată
Un acid(HA), prin cedarea unui proton, se transformă în baza conjugată
(A-), iar baza (A-), prin acceptarea unui proton, trece în acidul
conjugat(HA).
Cu cât un acid este mai tare, cu atât baza lui este mai slabă şi invers.
În relaţia dintre un acid şi o bază, apar două cupluri de acid-bază
conjugată, între care are loc transferul de protoni.

Acid 1  bază 1 + H+
Bază 2 + H+  acid 2

Acid 1 + Bază 2  bază 1 + acid 2

Un acid reacţionează cu baza conjugată a unui acid mai slab decât,

punând în libertate acidul mai slab.
• Proprietăţi chimice
Acizii Bazele
 reacţionează cu reacţionează cu oxizii
metalele; nemetalelor (oxizii
 reacţionează cu oxizii
acizii);
metalelor (oxizii
bazici);
 reacţionează cu reacţionează cu acizii;
bazele (solubile şi (neutralizare);
insolubile): reacţie de
neutralizare; reacţionează cu
 reacţionează cu
sărurile acizilor mai sărurile metalelor care
slabi. generează baze
insolubile.
Amfoliţii acido-bazici
 Substanţele care se comportă ca acizi în reacţiile cu o bază şi ca baze în reacţiile cu acizi se
numesc substanţe amfotere sau substanţe amfiprotice sau amfoliţi.

 Apa are caracter amfoter. În reacţie cu acizii acceptă protoni(se comportă ca o bază), iar în
reacţie cu bazele cedează protoni(se comportă ca un acid).

exemple: HCl (aq)+ H2O(l) →Cl-(aq) + H30+(aq) (H2O-bază)

NH3(aq) + H2O(l)  HO-(aq) + NH4+(aq) (H2O-acid)

 Amfionii aminoacizilor pot reacţiona atât ca acizi cât şi ca baze.

exemplu: +NH3-CH2-COO- + H3O+ → +NH3-CH2-COOH + H2O

 Oxizii şi hidroxizii unor metale sau unele metale au caracter amfoter.

De exemplu, Al2O3, Al(OH)3 şi Al pot reacţiona atât cu acizii cât şi cu bazele şi au caracter
amfoter.
Produsul ionic al apei
H2O+ H2O  HO- + H3O+

Kc=[H30+] ∙ [HO-] / [H2O]2

Kc ∙ [H2O]2= [H30+] ∙ [HO-] = Kw
Kw – produsul ionic al apei

La 25°C produsul concentraţiilor ionilor din apă este o constantă.

[H30+] ∙ [HO-] = 10-14 (mol/L)2
[H30+] = [HO-] = 10-7 mol/L)
Caracterul acid, bazic sau neutru al unei soluţii apoase este dat de concentraţia
ionilor de hidroniu.
Soluţiile apoase sunt:
 neutre, dacă [H30+] = [HO¯]; la 25° [H30+] = [HO¯]=10-7 mol ∕ L;
 acide, dacă [H30+]>[HO¯]; la 25° [H30+]> 10-7 mol ∕ L;
 bazice, dacă [H30+]<[HO¯]; la 25° [H30+]< 10-7 mol ∕ L.
pH-ul soluţiilor apoase
pH-ul este puterea cu semn schimbat a numărului 10,
corespunzătoare valorii concentraţiei ionilor [H30+].
[H30+]=10-pH
pOH-ul este mărimea determinată de valoarea concentraţiei ionilor
[HO-].
[H0-]=10-pOH
Valoarea pH-ului indică natura acido-bazică a unui mediu.
pH+pOH=14
Au valori cuprinse între 0 şi 14.
Soluţiile de substanţe se clasifică astfel:
 mediu acid ( pH<7; pOH>7)

 mediu bazic (pH>7; pOH<7)

 mediu neutru (pH = pOH = 7 sau [H30+] = [HO¯]=10-7 mol ∕ L)

 [H30+] 1 10-1 10-2 10-3 10-4 10-5 10-6 10-7 10-8 10-9 10-10 10-11 10-12 10-13 10-14
mol ∕ L

pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Caracte
rul
solu Soluţii acide Soluţii bazice
ţiei S.n

Creşte caracterul acid Creşte caracterul bazic

S.n – soluţii neutre

 Uneori, în practica de laborator, se foloseşte hârtia
indicator de pH (hârtie poroasă impregnată cu o soluţie ce conţine
un amestec de indicatori coloraţi). O picătură de substanţă cu pH
necunoscut colorează hârtia indicator; culoarea obţinută se
compară cu o scală de culori caracteristice pentru diferite valori ale
pH-ului.
O măsurare exactă a pH-ului se obţine prin utilizarea
aparatului numit pH-metru.
 Indicatorii acido – bazici sunt substanţe
organice care îşi schimbă structura şi în
consecinţă, culoarea, în funcţie de caracterul acid
sau bazic al soluţiei.
Schimbarea culorii indicatorului este legată
de o modificare de structură şi are loc într-un
interval numit interval de viraj, specific fiecărui
indicator.
       Indicator   Culoarea în mediu   Indicator de viraj
     (pH)
    acid   bazic

Metilviolet verde violet 0–2

Metiloranj roşu  galben 3,1 -  4,4

Roşu de metil roşu galben 4,2 – 6,3

Albastru de brom timol galben albastru 6–8

Roşu cresol galben Roşu 7,2 – 8,8

Turnesol roşu albastru 5 – 8 

Fenoftaleină incolor roz 8,3 – 10

Timolftaleină incolor albastru 9,3 – 10,5

Galben de alizarină incolor galben 10,1 – 12,1

 Ploaia acidă (sau precipitaţiile
acide) sunt precipitaţiile care au
un pH mai mic decât 5.6, având un
caracter acid. Precipitaţiile acide
apar de obicei în situaţiile în care
emisiile de dioxid de sulf sau
de oxid de azot sunt emise în
atmosferă, fac obiectul unor
transformări chimice, şi apoi sunt
absorbite de picăturile de apă
din nori. Uneori acizii poluanţi apar
ca particule uscate şi ca gaze care
pot atinge solul fără ajutorul apei.
Când aceşti acizi „uscaţi” sunt
spălaţi de ploaie, combinându-se
cu aceasta, formează o soluţie cu
acţiune mult mai corozivă.
Combinaţia dintre ploaie acidă şi
acizi uscaţi este cunoscută sub
numele de depunere de acid.
1. Se dau următoarele specii: CH4, HCN, HCO3-, NH3, NaH, HS-, PO32-, HSO3-. 20p
Care dintre ele sunt acizi, conform teoriei protolitice?
2 În funcţie de numărul de protoni cedaţi, acizii se clasifică astfel: 30p
 Acizi monoprotici- au un singur atom de hidrogen în moleculă;
 Acizi poliprotici- au mai mulţi atomi de hidrogen în moleculă
Daţi câte 3 exemple din fiecare categorie de acid şi denumirea acestora.
3. În funcţie de modalitatea prin care cedează protonii în soluţie apoasă, acizii se clasifică
astfel: 20p
 Acizi tari: în soluţie apoasă ionizează total : HCl, HI, HNO3, H2SO4.
 Acizi slabi: cedează greu protonii în soluţie apoasă, reacţia de ionizare având loc în
ambele sensuri : H2S, H2CO3, H3PO4. Scrieţi ecuaţiile reacţiilor de ionizare ale HI şi a
HNO3.
4. Acizii poliprotici ionizează în mai multe trepte, eliberând pe rând câte un proton. Un
acid poliprotic ionizează într-un număr de trepte egal cu numărul de atomi de hidrogen
din moleculă.
Scrieţi ecuaţiile reacţiilor chimice de ionizare în trepte ale acidului sulfuric. 20p

Notă Toate subiectele sunt obligatorii, din oficiu se dau 10p.