Sunteți pe pagina 1din 23

Reacţii cu schimb de protoni

Acizi şi baze
ReacŢii cu schimb de
protoni

Reacţiile protolitice sunt


reacţiile care au loc cu transfer
de protoni între particulele
reactante.
ACIZI ŞI BAZE
 Definiţie
Teoria disociaţiei electrolitice(Svante Arrhenius-1887)
Acizii sunt substanţe care pun în libertate protoni H+ în
soluţii apoase.
Bazele sunt substanţe care pun în libertate ioni HO¯ în
soluţii apoase.
Teoria protolitică (elaborată de J.N.Brönsted)
Acizii sunt substanţe care cedează unul sau mai mulţi
protoni.
Bazele sunt substanţe care acceptă unul sau mai mulţi
protoni.
 Proprietăţi generale

Acizii Bazele
au gust acru, sunt au gust leşios şi sunt
caustici(ard); caustice;
înroşesc turnesolul, albăstresc turnesolul şi
respectiv metiloranjul; înroşesc fenolftaleina;
descompun piatra de var produc în soluţie o senzaţie
cu degajare de dioxid de grasă la pipăit,
carbon; dau reacţii de neutralizare cu
au în compoziţie hidrogen acizii;
pe care îl pun în libertate în conţin atât hidrogen, cât şi
reacţie cu metalele; oxigen;
reacţionează cu bazele conduc curentul electric în
formând săruri şi apă; soluţie => sunt electroliţi.
conduc curentul electric în
soluţie => sunt electroliţi.
Acizii şi bazele conduc curentul electric deoarece ionizează în
soluţie apoasă.
HCl → H+ + Cl¯
NaOH → Na+ + HO¯
Electroliţii sunt substanţe care conduc curentul electric în
soluţie apoasă. Alte substanţe nu au această proprietate şi se numesc
neelectroliţi.

Tip de substanţă Exemple


Electroliţi NaCl, CuSO4
NaOH,NH3
HCl, H2S
Neelectroliţi Apa distilată
Alcool(metanol, glicerină)
Zahăr
Ureea
Benzină
După valorile gradului de disociere (ionizare)
deosebim:
• electroliţi tari (ionizează total în soluţii apoase):
- săruri solubile în apă;
- hidroxizi metalici solubili în apă (KOH, NaOH,
Ca(OH)2 );
- acizi în soluţie apoasă (HCl, HBr, HClO4, H2SO4,
HNO3);
• electroliţi slabi (ionizează parţial în soluţii
apoase):
- acizi anorganici: H2S, H2CO3, H3BO3; acizi
- organici: CH3COOH, C6H5- COOH; baze slabe:
NH3; amine.
• Clasificare

Substanţa Numărul de H+ Tărie Sarcina electrică


transferaţi
ACIZI 1. monobazici: HCl, 1. Tari: HCl, HI, 1.Neutri:
HNO3, CH3COOH, H2SO4, HNO3, NH4+, HCl, HF
HNO2 HClO4 2. Anionici: H2SO4¯,
HS¯
2. di sau polibazici: 2. Slabi: H2SO3, 3.Cationici:
H2SO4, H3PO4, H2CO3, H2S, H3O+, NH4+
H2CO3, H2S CH3COOH

BAZE 1. monoacide: NH3, 1. Tari: NAOH, 1.Neutri: NH4OH,


NAOH, KOH KOH, Ca(OH)2 Mg(OH)2
2. Anionici:
SO42-, HCO3¯
2. di sau poliacide: 2. Slabi: Al(OH)3, 3.Cationici:
Ca(OH)2, Al(OH)3, NH3, Fe(OH)3, Mg(OH) +
Pb(OH)2 Zn(OH)2
Tăria acizilor şi a bazelor

În acizi(HA), legătura covalentă H-X (X-nemetal) este


polară. Polaritatea acestei legături este unul dintre factorii care
determină proprietatea acizilor de a ceda protoni.
Tăria unui acid depinde de uşurinţa cu care acesta cedează
protoni.
Ionizarea acizilor foarte tari este o reacţie totală.
HA(aq)+ H2O(l) →A-(aq) + H30+(aq)

Exemplu: HCl (aq)+ H2O(l) →Cl-(aq) + H30+(aq)

Acizii slabi ionizează puţin în soluţie apoasă, reacţia fiind


reversibilă.
HA(aq) + H2O(l)  A-(aq) + H30+(aq)

Exemplu: H2CO3(aq) + H2O(l)  HCO3-(aq) + H30+(aq)


Orice bază(B), posedă la unul din atomii ei o pereche
de electroni neparticipanţi la legătură de care se poate fixa
un proton printr-o legătură covalentă coordinativă.
Tăria unei baze depinde de uşurinţa cu care acceptă
protoni.
Ionizarea bazelor foarte tari este o reacţie totală.
B(aq)+ H2O(l) →HO-(aq) + BH+(aq)

Exemplu: NaOH(aq)+ H2O(l) →HO-(aq) + Na+(aq)

Bazele slabe ionizează puţin în soluţie apoasă, reacţia


fiind reversibilă.
B(aq) + H2O(l)  HO-(aq) + BH+(aq)

Exemplu: NH3(aq) + H2O(l)  HO-(aq) + NH4+(aq)


Constanta de aciditate. Constanta de bazicitate
O mărime care indică tăria unui acid este constanta de Acidul Ka
aciditate(Ka). Se exprimă în mol / L.
HF 6,7 ∙ 10-4
Kc=[H30+] ∙ [A-] / [HA] ∙ [H2O]
HNO2 4,5 ∙ 10-4
Ka=Kc ∙[H2O] =[H30+] ∙ [A-] / [HA]
HCN 7,2 ∙ 10-10
[H30+], [A-], [HA], [H2O] – reprezintă concentraţiile molare
la echilibru ale speciilor chimice respective HSO4- 2 ∙ 10-2

H2S 6,3 ∙ 10-8


În funcţie de valoarea Ka, acizii se clasifică în:
 acizi tari: Ka>1 (HCl, Ka=107) HS- 1,3 ∙ 10-12
 Acizi slabi: Ka< 1:
- acizi de tărie mijlocie: Ka=10-2 – 10-3 (H2SO3, Ka=1,5 ∙ 10-2) H2CO3 4,3 ∙ 10-7
- acizi slabi: Ka=10-4 – 10-7 (H2CO3, Ka=4,3 ∙ 10-7)
HCO3- 5,7 ∙ 10-11
- acizi foarte slabi: Ka< 10-7 (HCN, Ka=7,2 ∙ 10-10)
O mărime care indică tăria unei baze este
constanta de bazicitate(Kb).Se exprimă în mol / L.
Kb=[H0-] ∙ [BH+] / [B]

[H0-] ∙ [BH+] / [B]- reprezintă concentraţiile molare


la echilibru ale speciilor chimice respective

Cu cât Kb are o valoare mai mare, cu atât baza


respectivă este mai tare, acceptă mai uşor
protoni.
Cuplul acid-bază conjugată
Un acid(HA), prin cedarea unui proton, se transformă în baza conjugată
(A-), iar baza (A-), prin acceptarea unui proton, trece în acidul
conjugat(HA).
Cu cât un acid este mai tare, cu atât baza lui este mai slabă şi invers.
În relaţia dintre un acid şi o bază, apar două cupluri de acid-bază
conjugată, între care are loc transferul de protoni.

Acid 1  bază 1 + H+
Bază 2 + H+  acid 2

Acid 1 + Bază 2  bază 1 + acid 2

Un acid reacţionează cu baza conjugată a unui acid mai slab decât,


punând în libertate acidul mai slab.
• Proprietăţi chimice
Acizii Bazele
 reacţionează cu reacţionează cu oxizii
metalele; nemetalelor (oxizii
 reacţionează cu acizii);
oxizii metalelor (oxizii
bazici);
 reacţionează cu
reacţionează cu acizii;
bazele (solubile şi (neutralizare);
insolubile): reacţie de
neutralizare; reacţionează cu
 reacţionează cu sărurile metalelor care
sărurile acizilor mai generează baze
slabi.
insolubile.
Amfoliţii acido-bazici
 Substanţele care se comportă ca acizi în reacţiile cu o bază şi ca baze în reacţiile cu
acizi se numesc substanţe amfotere sau substanţe amfiprotice sau amfoliţi.

 Apa are caracter amfoter. În reacţie cu acizii acceptă protoni(se comportă ca o bază),
iar în reacţie cu bazele cedează protoni(se comportă ca un acid).

exemple: HCl (aq)+ H2O(l) →Cl-(aq) + H30+(aq) (H2O-bază)


NH3(aq) + H2O(l)  HO-(aq) + NH4+(aq) (H2O-acid)

 Amfionii aminoacizilor pot reacţiona atât ca acizi cât şi ca baze.

exemplu: +NH3-CH2-COO- + H3O+ → +NH3-CH2-COOH + H2O

 Oxizii şi hidroxizii unor metale sau unele metale au caracter amfoter.

De exemplu, Al2O3, Al(OH)3 şi Al pot reacţiona atât cu acizii cât şi cu bazele şi au


caracter amfoter.
Produsul ionic al apei
H2O+ H2O  HO- + H3O+

Kc=[H30+] ∙ [HO-] / [H2O]2


Kc ∙ [H2O]2= [H30+] ∙ [HO-] = Kw
Kw – produsul ionic al apei

La 25°C produsul concentraţiilor ionilor din apă este o constantă.


[H30+] ∙ [HO-] = 10-14 (mol/L)2
[H30+] = [HO-] = 10-7 mol/L)
Caracterul acid, bazic sau neutru al unei soluţii apoase este dat de
concentraţia ionilor de hidroniu.
Soluţiile apoase sunt:
 neutre, dacă [H30+] = [HO¯]; la 25° [H30+] = [HO¯]=10-7 mol ∕ L;
 acide, dacă [H30+]>[HO¯]; la 25° [H30+]> 10-7 mol ∕ L;
 bazice, dacă [H30+]<[HO¯]; la 25° [H30+]< 10-7 mol ∕ L.
pH-ul soluţiilor apoase
pH-ul este puterea cu semn schimbat a numărului 10,
corespunzătoare valorii concentraţiei ionilor [H30+].
[H30+]=10-pH
pOH-ul este mărimea determinată de valoarea concentraţiei
ionilor [HO-].
[H0-]=10-pOH
Valoarea pH-ului indică natura acido-bazică a unui mediu.
pH+pOH=14
Au valori cuprinse între 0 şi 14.
Soluţiile de substanţe se clasifică astfel:
 mediu acid ( pH<7; pOH>7)

 mediu bazic (pH>7; pOH<7)

 mediu neutru (pH = pOH = 7 sau [H30+] = [HO¯]=10-7 mol ∕ L)


[H30+] 1 10-1 10-2 10-3 10-4 10-5 10-6 10-7 10-8 10-9 10- 10- 10- 10- 10-14
1 1 1 1
mol ∕ L
0 1 2 3

pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Caracte
rul
solu Soluţii acide Soluţii bazice
ţiei S.n

Creşte caracterul acid Creşte caracterul bazic

S.n – soluţii neutre


Uneori, în practica de laborator, se foloseşte hârtia
indicator de pH (hârtie poroasă impregnată cu o soluţie ce conţine
un amestec de indicatori coloraţi). O picătură de substanţă cu pH
necunoscut colorează hârtia indicator; culoarea obţinută se
compară cu o scală de culori caracteristice pentru diferite valori ale
pH-ului.
O măsurare exactă a pH-ului se obţine prin utilizarea
aparatului numit pH-metru.
Indicatorii acido – bazici sunt substanţe
organice care îşi schimbă structura şi în
consecinţă, culoarea, în funcţie de caracterul acid
sau bazic al soluţiei.
Schimbarea culorii indicatorului este legată
de o modificare de structură şi are loc într-un
interval numit interval de viraj, specific fiecărui
indicator.
Indicator Culoarea în mediu Indicator de viraj
(pH)
acid bazic

Metilviolet verde violet 0–2

Metiloranj roşu galben 3,1 - 4,4

Roşu de metil roşu galben 4,2 – 6,3

Albastru de brom timol galben albastru 6–8

Roşu cresol galben Roşu 7,2 – 8,8

Turnesol roşu albastru 5–8

Fenoftaleină incolor roz 8,3 – 10

Timolftaleină incolor albastru 9,3 – 10,5

Galben de alizarină incolor galben 10,1 – 12,1


Ploaia acidă

 Ploaia acidă (sau precipitaţiile acide)


sunt precipitaţiile care au un pH mai
mic decât 5.6, având un caracter acid.
Precipitaţiile acide apar de obicei în
situaţiile în care emisiile de dioxid de
sulf sau de oxid de azot sunt emise în
atmosferă, fac obiectul unor
transformări chimice, şi apoi sunt
absorbite de picăturile de apă din nori.
Uneori acizii poluanţi apar ca particule
uscate şi ca gaze care pot atinge solul
fără ajutorul apei. Când aceşti acizi
„uscaţi” sunt spălaţi de ploaie,
combinându-se cu aceasta, formează
o soluţie cu acţiune mult mai corozivă.
Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi
uscaţi este cunoscută sub numele de
depunere de acid.