PH DE SOLUTII DE BAZE TARI SI DE

BAZE SLABE
Baze - Proprietati generale
● Se neutralizeaza cu acizii
● Substante cu gust lesietic
● Unsuroase la pipait
● sunt capabile de a accepta protoni H+
● baze tari: NaOH (hidroxid de natriu - sodiu)
KOH hidroxid de potasiu
Ca(OH)2 hidroxid de calciu
● baze slabe: NH3 (amoniac)
Clasificarea bazelor
● dupa sarcina electrica:
○ neutre: NH3, C5H5N, NaOH, Mg(OH)2, Cr(OH)3;
○ anionice: HCO3, H2PO4;
○ cationice: H2N, NH3.
● dupa numarul protonilor acceptati:
○ monoacide: NH3, LiOH, Cl
○ diacide: Be(OH)2, Fe(OH)2
○ triacide: Al(OH)3, Fe(OH)3
Clasificarea bazelor dupa natura lor:
● Hidroxizi
○ bazici: KOH, Ca(OH)2
○ amfoteri: Zn(OH)2, Al(OH)3;
● Oxihidroxizi:
○ AlO(OH)
○ FeO(OH)
● Săruri bazice:
○ hidroxosăruri:
■ PbCO3·Pb(OH)2
■ 2CuCO3·Cu(OH)2
○ săruri de bismutil
■ (BiO)+
■ stibil (SbO)+
■ (SbO)Cl;
● Baze aminate sau alte baze care nu conţin ionul OH- sau gruparea OH bazică:
○ CH3 – NH2
○ C5H5N.
REACŢII DE OBŢINERE A BAZELOR
● Reactia metalelor reactive cu apa:
○ 2Na + 2H-OH → 2NaOH + H2
○
● Reactia oxizilor bazici cu apa:
○ CaO + H2O → Ca(OH)2 (stingerea varului)
○
● Reactia sarurilor cu baze tari:
○ CuSO4 + 2NaOH → Cu(OH)2 + Na2SO4
○
● Electroliza solutiilor sarurilor metalelor active:
○ 2KCl + 2H2O → 2KOH + H2 + Cl2
Baze tari
O baza tare este un compus chimic primar care poate extrage un proton (H+) dintr-o molecula cu legaturi
slabe dintr-o reactie acid-baza. Bazele tari sunt hidroxizi a matalelor alcaline sau alcalino-pamantoase.
Bazele foarte tari pot deprotoniza chiar si legaturile slabe C-H in absenta de apa.
Exemple de baze tari:

● Hidroxid de potasiu(KOH)
● Hidroxid de bariu(BaOH)
● Hidroxid de cesiu(CsOH)
● Hidroxid de natriu(NaOH)
● Hidroxid de strontiu(SrOH)
● Hidroxid de calciu(Ca(OH)2)
Superbaze
O superbaza este o baza foarte puternica care manifesta o afinitate foarte mare pentru protoni. Ionul
hidroxiu(-OH) este cea mai puternica baza care poate fi obtinuta in solutii apoase, dar exista baze si mai
puternice decat cele obtinute in apa. Acestea pot fi obtinute prin sinteza din substante organica. Acestea sunt
folosite in conditii de laborator deoarece reactioneaza cu apa, dioxidul de carbon si oxigenul din atmosfera.
Totodata acestea au si efect coroziv.

Exemple de superbaze:
● Hidrura de sodiu NaH
● Amida de sodiu (NaNH2)
● 2H
● Butil-litiu (n-C4H9Li)
● Amida de sodiu NaNH2
Baze slabe
Def. O bază slabă este o bază care nu disociază complet în apă.
Când o baza slaba este dizolvata în apă, disociază doar parțial, producând ioni de OH sau acceptand protoni
(conform definiției Bronsted). Aceste baze au un pH mai scăzut (la o concentrație egală), comparativ cu baze
puternice, și de aceea au o valoare mai mică a constantei de bazicitate..

Când o bază slabă se gaseste în soluție cu una dintre sărurile sale, compusul rezultat este o soluție tampon,
capabilă să reziste la schimbări mari ale pH-ului.

Deși principalele baze slabe sunt bazele organice, inclusiv amine, una dintre cele mai comune baze anorganice
este amoniacul.

Exemple: amoniacul( NH3), metil-amina(C5H8O2) , alanina(CH3CH(NH2)COOH)

 Masurarea ph-ului unei solutii
pH-ul reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor din soluție. Prin noțiunea de pH se
exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe, pe baza concentrației ionilor numiți hidroniu H3O+.
Pentru soluțiile foarte diluate se consideră că pH-ul nu mai este egal cu concentrația hidroniului, ci cu
concentrația molară a soluției.

pH-ul poate fi măsurat prin:

Adăugarea unui indicator de pH în soluția de analizat. Culoarea luată de indicator variază în funcție de
pH-ul soluției. Utilizarea indicatorilor pentru determinări calitative trebuie să țină cont de variația de culoare a
acestuia, în funcție de pH-ul soluției (de preferat sunt indicatorii care variază pe un interval de pH cât mai mic).
 Masurarea ph-ului unei solutii
Utilizarea unui aparat pH-metru cu electrozi pH selectivi: electrod de sticlă, electrod de hidrogen, electrod de
chinhidronă.

Determinarea exactă a valorii pH-ului se face totuși prin metode combinate: utilizarea de indicatori
împreună cu spectrofotometrice,pentru identificarea fiecărui constituent ce influențează pH-ul (culoarea
indicatorului)

Formula de calcul:

Pentru definirea pH-ului se folosește scara logaritmică la reprezentarea activității ionului de hidrogen în
soluție. pH-ul este egal cu logaritmul negativ al concentrației ionului de H+(H +3O):
Opusul pH-ului este pOH-ul, care măsoară concentrația ionului OH, respectiv bazicitatea soluției.
 Constanta de bazicitate
Def. Constanta de bazicitate(Kb), este constanta de echilibru pentru reacția în care o bază slabă este în echilibru
cu acidul său conjugat în soluție apoasă. De exemplu:

NH3(aq) + H2O(l) = NH4+(aq) + OH-(aq)

Kb = [NH4+(aq)][OH-(aq)] / [NH3(aq)]

Cu cat valoarea constantei de bazicitate este mai mare, cu atât mai puternică este baza. Constanta de bazicitate
este o mai buna unitate de masura pentru taria bazei deoarece daca adaugam apa intr-o solutie bazica KB nu se
schimba pe cand concentratia de H+ este afectata.

Exponentul de bazicitate: pKb = -log Kb

Utilizarea bazelor
● Reactivi în laborator şi industrie – KOH, NaOH, Ca(OH)2

● NaOH(soda caustica): -Obţinerea săpunului, mătase artificială, coloranţi, rafinarea petrolului si

uleiurilor
-În 1883 a fost fabricată o locomotivă cu aburi cu sodă fără folosirea focului

● Ca(OH)2: dezinfectant, insecticid, industria zahărului, construcţii, identificarea CO2

● Obţinerea celulozei din lemn sau paie