Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de ştiinţe ale naturii şi agroecologie

Cursul de chimie generală

Instrucţiune pentru lucrare de laborator
PRODUSUL IONIC AL APEI.
INDICELE DE HIDROGEN PH-UL.
INDICATORII. HIDROLIZA SĂRURILOR

BĂLŢI, 2014

1
 1. Scopul şi conţinutul lucrării
Scopul - familiarizarea studenţilor cu esenţa reacţiei de hidroliză a
sărurilor.
Conţinutul - determinarea pH-ului mediului cu ajutorul indicatorilor şi
petrecerea reacţiilor de hidroliză a sărurilor.
2. Bazele teoretice
2.1. Produsul ionic al apei, indicele de hidrogen pH-ul.
Apa chimic pură este un electrolit amfoter foarte slab şi ca urmare nu
conduce curentul electric. Apa ca dizolvant se supune foarte puţin
autoionizării. În caz general , procesul spontan în urma căruia două molecule
ale dizolvantului formează un cation şi un anion se numeşte autoionizare.
Ecuaţia disocierii apei în ionul de hidroxoniu H3O şi hidroxil OH .
H2O + H2O H3O + OH (1)
Simplificat ionizarea apei se scrie:
H2O H + OH (2)
Trebuie de menţionat , că nici în apă , nici în soluţiile apoase protoni liberi
separat nu există, însă pentru simplitate ne vom folosi de ecuaţia (2).
Să scriem expresia pentru constanta disociaţiei apei K ,

(3)
La temperatura de 22°C KH2O = 1,8·10ˉ .
Pentru calcularea concentraţiei moleculelor de apă nedisociate vom neglija
cantitatea extrem de mică de ioni , în care a disociat apa. Prin urmare vom
obţine expresia:

(4)
Admitem că V(H2O) = 1,000 dm3; (H2O) = 998 kg/dm³ ( la 22 °C ) ,

.
Din expresia (3) urmează că pentru temperatura dată .
Constanta KH2O·[H2O] = [H ] · [OHֿ] = Ka se numeşte produsul ionic al apei
(PIA).

2
 La temperatura de 22 °C
Ka = 55,38 · 1,8·10ˉ = 99,7 ·10ˉ ~ 1·10ˉ mol · dm .
Mărimea produsului ionic al apei depinde numai de temperatură
t,°C 0 15 25 50 100
Ka, mol · dm 0,12 ·10ˉ 0,57 ·10ˉ 1,01 ·10ˉ 5,47 ·10ˉ 59,00 ·10ˉ

Prin urmare PIA pe baza celor expuse mai sus se poate de scris în felul
următor ( la temperatura de 22 °C ) :
10ˉ ,
de unde . (5)
Pentru soluţiile diluate de acizi, baze, săruri şi a altor compuşi PIA
practic este constant (la aceeaşi temperatură ). Prin urmare la schimbarea
acidităţii mărimea PIA rămîne constant , adică la mărirea concentraţiei
acidului se măreşte concentraţia ionilor de hidrogen şi în acelaşi timp se
micşorează concentraţia ionilor de hidroxil. Similar la mărirea concentraţiei
bazei creşte concentraţia ionilor de hidroxil însă corespunzător se micşorează
concentraţia ionilor de hidrogen. Cu alte cuvinte , orice soluţie apoasă de acid,
bază , sare ş.a. , conţine şi ioni de H şi ioni de OH . Aceasta dă
posibilitatea să calculezi concentraţia ionilor de H , dacă e cunoscută
concentraţia ionilor OH şi invers.
De exemplu , dacă în soluţia apoasă [OHֿ] = 10-5 mol/dm3 , apoi

[H ] va fi : .
De aici reiese că bazicitatea şi aciditatea se poate de calculat cu ajutorul [H
] ori [OHֿ]. În practică se aplică primul procedeu.
Aciditatea soluţiei se exprimă prin concentraţia [H ] .
Într-o soluţie acidă [H ] > mol/l , în mediul neutru [H ] = mol/l , dar în
mediul bazic [H ] < mol/l.

3
 Modul de exprimare a acidităţii şi alcalinităţii menţionat este foarte
ilustrativ , însă prezintă unele dificultăţi la exprimarea valorilor mici ale [H
].
În prezent în locul valorii [H ] se foloseşte logaritmul negativ al
acestei valori , care se numeşte indice de concentraţie al ionilor de hidrogen
şi se notează cu pH .

, .
Pentru apa curată pH = − lg = 7.
Respectiv :

(6)
În soluţia apoasă neutră pH = pOH = 7.
În soluţia apoasă acidă pH < pOH , pH < 7.
În soluţia apoasă alcalină pH > pOH, pH >7.
Dacă soluţia cercetată are pH= 4 , atunci pOH= 10 , deoarece pH + pOH= 14.
Tabelul de mai jos arată starea mediului şi mărimea

2.2 Indicatorii
Aciditatea mediului se stabileşte cu ajutorul indicatorilor acido-alcalini.
Indicatorii sunt substanţe organice , care au proprietăţi slab acide şi slab-
alcaline. La dizolvarea lor în apă ei disociază puţin formînd ioni.
Intervalul valorii pH , în care are loc schimbarea culorii indicatorului
se numeşte intervalul de trecere al indicatorului. Deosebim indicatori
monoculori , care îşi schimbă culoarea numai în mediul bazic ( de exemplu ,
fenolftalina ) şi biculori , care îşi schimbă culoarea ( diferită ) atît în mediul
bazic cît şi acid ( de exemplu , lacmus-turnesol).

4
 Caracteristicile unor indicatori mai răspîndiţi sunt date în tabelul de
mai jos:

Culoarea în Culoarea în Intervalul

Indicatorul mediu mediu schimbării
acid bazic culorii , pH
Metil-oranj roşu galben 3,2-4,4
Turnesolul galben roşu 4,8-6,0
Fenolftalina incolor roşu 8,2-10,0

2.3. Hidroliza
Hidroliza prezintă o reacţie de schimb între substanţă şi apă. Se
supun hidrolizei sărurile , halogeno-anhidridele , substanţele organice ş.a.
Hidroliza sărurilor - prezintă rezultatul procesului secundar al hidratării
ionilor sărurilor însoţite de reacţia chimică a descompunerii apei. Dacă
această reacţie n-are loc apoi dizolvarea sării nu schimbă valoarea pH-ului
apei ( pH= 7 ).
H2O H + OH
Orice sare se poate prezenta ca un produs al interacţiunii unui acid cu
o bază. Să precăutăm cîteva cazuri de hidroliză a sărurilor:
1. Sarea formată dintr-un acid slab şi o bază puternică
( Na2SO3 , K2CO3, Li2S ş.a.)
În procesul hidrolizei se stabileşte mediul bazic (alcalin ) ( pH > 7 ). De
exemplu:
CH3COONa + HOH CH3COOH + NaOH
Sub formă ionică :
CH3COOֿ + Na + HOH CH3COOH + Na + OHֿ
CH3COOֿ + HOH CH3COOH + OHֿ
Din egalitatea ionică prescurtată se vede că în rezultatul hidrolizei se
formează o substanţă puţin disociabilă (CH3COOH ) , în soluţie se
acumulează ioni de OHֿ şi mediul devine alcalin. Acest proces este reversibil
şi echilibrul se deplasează în stînga.
5
 Să precăutăm în caz de hidroliză a unei sări provenite de la un acid
bibazic slab (H2S) şi o bază puternică (KOH). În acest caz hidroliza are loc
în două etape. În prima etapă se formează ioni HSֿ:
1. K2S + HOH KHS + KOH.
În etapa următoare se elimină gazul H2S:
2. KHS + HOH KOH + H2S↑
Sub formă ionică :
1. 2K + S + HOH K + HSֿ + K + OHֿ
S + HOH HSֿ + OHֿ.
2. K + HSֿ + HOH H2S↑ + K + OHֿ
HSֿ + HOH H2S↑ + OHֿ.
Sumar :
S + 2HOH H2S↑ + 2OHֿ.
În rezultatul hidrolizei în soluţie se acumulează OHֿ, deci mediul va fi
alcalin.
Hidroliza sărurilor formate din cationul bazei puternice şi anionul
acidului slab se numeşte – hidroliză după anion.
2. Sarea formată dintr-un acid tare şi o bază slabă se numeşte –
hidroliză după cation (ZnCl2 , NH4Br , Cu(NO3)2 , FeSO4 şi a.).
Exemplu: NH4Cl + HOH NH4OH + HCl
NH4+ + Clֿ + HOH NH4OH + H + Clֿ
NH4+ + HOH NH4OH + H .
Reacţia mediului este acidă (pH<7).
3. Sarea formată dintr-un acid slab şi o bază slabă ( hidroliza după
cation şi anion) (CH3COONH4 , Al2S3 , (NH4)2CO3 şi a.).
CH3COONH4 + HOH CH3COOH + NH4OH
CH3COOֿ + NH4 + HOH CH3COOH + NH4OH.
Reacţia mediului în cazul dat este neutră , deoarece gradul de disociaţie
a CH3COOH şi NH4OH este aproximativ egal. La disociaţia altor săruri de
acest tip reacţia mediului poate fi slab acidă ori slab alcalină în dependenţă
de puterea acidului şi a bazei.
6
 4. Sare formată dintr-un acid puternic şi o bază puternică
(NaCl , Rb2SO4 , LiNO3 , KBr ş. a.).
Hidroliza nu are loc deoarece cationii bazelor puternice şi anionii
acizilor puternici nu pot să se combine în ionii apei. Reacţia mediului
acestor săruri rămîne neutră (pH=7).
Dacă în rezultatul hidrolizei se formează nu numai electroliţi slabi
dar şi produse de descompunere , care se pot elimina sub formă de gaz ori
se depun în sediment, apoi aşa proces este ireversibil. Din această cauză nu
se poate de obţinut soluţii apoase de sulfiţi şi carbonaţi de Al , Cr , Fe .
De exemplu:
2AlCl3 + 3K2S + 6HOH 2Al(OH)3↓ + 3H2S↑ + 6KCl
2Al + 6Clֿ + 6K + 3S + 6HOH 2Al(OH)3↓ + 3H2S↑ + 6K + 6Clֿ
2Al + 3S + 6HOH 2Al(OH)3↓ + 3H2S↑.
3. PH- mediul
3.1. Aparate şi soluţii : PH-metru , indicatori , soluţii de diferite
substanţe , eprubete şi pahare.
3.2. Metodica petrecerii experimentului.
Cu ajutorul PH-metrului şi indicatorilor se măsoară pH-ul soluţiei de acid şi
de bază de concentraţii diferite şi a apei din robinet.
3.3. Rezultatele experimentului , prelucrarea şi analiza lor.
Să descrie diapazonul folosirii diferitor indicatori şi să aprecieze eroarea
determinării pH - mediului.
3.4. Concluzii
Se dau recomandaţii pentru aplicarea indicatorilor la determinarea
pH- mediului
4. Hidroliza sărurilor.
4.1. Aparate şi reactive : pH-metru , soluţiile diferitor săruri , indicatori.
4.2. Metodica efectuării experimentului.
Se dizolvă în apă următoarele săruri : NaCl , K2SO4 , Na2SO3 , K2CO3 ,
Na2S2O3 , NH4Cl , CuSO4 , FeCl3 , ZnCl2 , FeSO4 , Al2S3 , CH3COONH4, ş.a.
Cu ajutorul indicatorilor şi pH-metru se determină pH-ul mediului.
7
Să se dizolve în apă ZnCl2 şi să se determine pH-ul. Apoi soluţia să se
încălzească pînă la fierbere şi din nou să se determine pH-ul.
4.3. Rezultatele şi prelucrarea experimentului şi analiza lor.
De descris reacţiile de hidroliză a sărurilor ( sub formă moleculară , ionică
completă şi prescurtată , de indicat pH al mediului şi să se lămurească
influenţa temperaturii şi concentraţiei soluţiilor asupra gradului de disociaţie.
4.4. Concluzii.
De lămurit datele referitoare la mecanismul hidrolizei sărurilor.
5. Literatura
1. COZMUŢA, Anca Mihaly, COZMUŢA, Leonard Mihaly. Curs de chimie
generală. Cluj- Napoca: Editura Risoprint. 2007. 185 p.
2. GULEA, A. Probleme şi exerciţii de chimie anorganică. Chişinău:
Universitatea de Stat din Moldova, 1995. 328 p.