1. Hidroliza sărurilor provenite dintr-un acid slab şi o bază tare.

Calculul constantei de hidroliză Kh şi deducerea relaţiilor de calcul

ale pH şi pOH.

Problemă. Să se calculeze constanta de hidroliză Kh, pH-ul și pOH-ul unei

soluții apoase de acetat de sodiu CH3COONa, 0,01 M (0,01 moli/L = 10-2 moli/L
= C). Se dă constanta de aciditate a acidului acetic, Ka = 1,78 .10-5

1.a. Calculul constantei de hidroliză, Kh a acetatului de sodiu, CH3COO-Na+

Prin hidroliza unei sări sau disocierea hidroelectrolitică, se înţelege

reacţia dintre ionii sării şi ionii apei, în urma căreia rezultă cel puţin un
electrolit slab (un acid sau o bază slabă).
Vor hidroliza sărurile provenite din neutralizarea unui acid slab cu o bază
tare, a celor provenite din neutralizarea unei baze slabe cu un acid tare şi a celor
provenite din neutralizarea unui acid slab cu o bază slabă. Sărurile provenite
dintr-un acid tare şi o bază tare nu hidrolizează.

Rezolvare.
Soluţiile sărurilor provenite dintr-un acid slab şi o bază tare vor avea
reacţie bazică, pH-ul mediului de reacție va fi bazic (pH > 7). O astfel de sare
este acetatul de sodiu, CH3COONa.
Reacţia de hidroliză globală este:

CH3COONa + H2O CH3COOH + NaOH (a)

Soluţia acestei sări va avea hidroliză bazică; hidroliza acetatului de sodiu

este prezentată prin reacţiile:
CH3COONa CH3COO- + Na+ (b) disocierea sării
HOH H+ + HO- (c) disocierea apei

1
CH3COO- + HOH CH3COOH + HO- (d), care este reacţia de hidroliză
propriu-zisă. Va hidroliza numai anionul acidului acetic (CH3COO-).
Transferul protonului va avea loc de la molecula apei la anionul acetat
CH3COO - după reacția (d).
Datorită faptului că acidul acetic este un acid slab, va disocia foarte puţin
deci [H+] ˂ [CH3COOH] concentrația acidului disociat este mai mică decât
cea a acidului nedisociat la echilibru. Cum [CH3COOH] = [HO-] (din
stoechiometria reacţiei d), rezultă [H+] ˂ [HO-] şi în concluzie soluţia va avea o
hidroliză bazică. [H+] = reprezintă concentraţia acidului acetic disociat la
echilibru, iar [CH3COOH] este concentraţia acidului nedisociat, care este practic
egală cu concentraţia iniţială a sa.
Conform legii acţiunii maselor aplicată reacţiei (a), constanta de
echilibru va avea forma:
K = ([CH3COOH].[NaOH]) / [CH3COONa].[H2O] (1). Dar concentraţia
apei este constantă şi poate fi inclusă în constanta de echilibru. Relaţia (1)
devine:
K .[H2O] = Kh = ([CH3COOH].[NaOH]) / [CH3COONa] (2). Deci, Kh
= ([CH3COOH].[NaOH])/[CH3COONa] (3). Noua constantă se numeşte
constantă de hidroliză ce caracterizează echilibrul reacţiei de hidroliză a sării ( a
acetatului de sodiu).
Datorită faptului că NaOH este o bază tare, aceasta disociază complet în
ioni HO- deci [NaOH] = [HO-] (4). Acetatul de sodiu CH3COONa este o sare
total disociată în soluţie apoasă, deci [CH3COONa] = [CH3COO-] (5). Prin
introducerea relaţiilor (4) şi (5) în relaţia (3), se obţine: Kh =
([CH3COOH].[HO-])/[CH3COO-] (6) care este expresia constantei de
hidroliză a acidului acetic.
Acidul acetic disociază astfel: CH3COOH CH3COO- + H+, pentru
care constanta de aciditate are valoarea: Ka = ([CH3COO-].[H+])/[CH3COOH]

2
(7). Din relaţia (7) se obţine concentraţia de acid acetic [CH3COOH] =
([CH3COO-].[H+])/Ka (8).
Prin introducerea relaţiei (8) în relaţia (6) se obţine:
Kh = ([CH3COO-].[H+].[HO-]) /[CH3COO-].Ka (9). Dacă se ţine seama că
[H+].[HO-] = PH2O = 10-14 = produsul ionic al apei (10), atunci prin înlocuirea
relației (10) în relația (9) se obține: Kh = PH2O / Ka (11). După cum se observă
din relația (9), termenul [CH3COO-] se simplifică.
În cazul hidrolizei bazice (hidroliza unei sări formată dintr-un acid slab şi
o bază tare), constanta de hidroliză este egală cu raportul dintre produsul ionic
al apei şi constanta de aciditate (constanta de disociere a acidului slab format
în urma hidrolizei), după cum se observă din relația (11). Din relaţia (11) se
constată că constanta de hidroliză Kh este invers proporţională cu constanta de
aciditate Ka și direct proporțională cu produsul ionic al apei PH2O.
Hidroliza va creşte cu temperatura şi soluţia apoasă va avea un caracter
bazic cu atât mai pronunţat cu cât acidul conjugat anionului sării (acidul acetic)
are o valoare mai mică a constantei de aciditate Ka deci cu cât acesta este mai
slab (cu cât disociază mai puțin, într-o proporţie mai redusă). În soluţia obţinută
va exista o concentraţie mai ridicată de ioni HO- cea ce imprimă soluţiei finale
un caracter bazic (pH bazic, pH > 7).
Conform relației (11) se poate calcula efectiv valoarea constantei de
hidroliză, Kh = PH2O / Ka = 1.10-14 / 1,78.10-5. Deci, Kh = 0,562 . 10-9 reprezintă
valoarea constantei de hidroliză a acetatului de sodiu, CH3COONa, unde PH2O =
1.10-14 reprezintă produsul ionic al apei care este constant și valoarea constantei
de aciditate a acidului acetic CH3COOH, Ka = 1,78.10-5 care este dată în enunțul
problemei și este constantă.
Conform stoechiometriei reacţiei de hidroliză a acetatului de sodiu,
[CH3COOH] = [NaOH] = [HO-] (12) iar [CH3COONa] = [CH3COO-] = C
(13) (concentraţia la echilibru a acetatului de sodiu [CH3COONa] este egală cu
concentraţia sa iniţială C). Sărurile sunt considerate electroliţi tari şi nu există o

3
diferenţă între concentraţia iniţială a sării C şi concentraţia acesteia la echilibru
[CH3COONa] (toată sarea disociază complet în soluție apoasă). La echilibru,
prin înlocuirea relațiilor (12) și (13) în expresia constantei de hidroliză din
relația (6), constanta de hidroliză dată prin relaţia (6) devine: Kh = [HO-]2/C
(14), o altă expresie a constantei de hidroliză, de unde [HO-] = √Kh.√C (15). Prin
egalarea relaţiilor (11) și (14) se poate scrie Kh = [HO-]2/C = PH2O/Ka (16).

1.b. Deducerea relațiilor de calcul ale pH și pOH și calculul efectiv al acestor

mărimi pentru soluția de CH3COONa, 0,01 moli/L. (0,01 moli/ = 10 -2 moli/L).
Se calculează mai întâi pH-ul și apoi pOH-ul.

Se ştie din expresia produsului ionic al apei că [H+].[HO-] = PH2O, din

care rezultă că [HO-] = PH2O / [H+] (17). Prin înlocuirea relației (17) în relația
(16), se obține: PH2O2 / [H+]2 .C = PH2O/Ka, se simplifică prin PH2O și se obține:
PH2O / [H+]2 . C = 1 / Ka, deci, [H+]2 . C = PH2O . Ka.
Se obține astfel : [H+] = (√PH2O.√ Ka) / √C (18) ce reprezintă relația de
calcul a concentrației molare a ionilor de H+ [H+] ai unei soluții apoase de sare
provenită dintr-un acid slab și o bază tare (CH3COONa).
Valoarea pH-ului va fi: pH = -lg [H+] (18’), iar dacă se înlocuiește relația
(18) în (18’), se obține: pH = -lg [(√PH2O.√ Ka)/√C] (19).. Valoarea pOH =14 –
pH, sau altă variantă: pOH= -lg [HO-] (20’).
Din relaţia (16) se poate afla direct concentraţia în ioni hidroxil [HO-] =
(√ PH2O .√C) / √ Ka (21), de unde, dacă se înlocuiește relația (21) în relația (20’)
rezultă că: pOH = -lg [(√ PH2O . √C) / √ Ka] (22).
Din relația (19) rezultă că, în cazul soluției apoase de CH3COO-Na+, 0,01
M (10-2 moli/L), valoarea pH-ului va fi: pH = - lg [(√PH2O.√Ka)/√C]. În această
relaţie, PH2O = 10-14 = produsul ionic al apei, Ka = 1,78.10-5 = constanta de
aciditate (de disociere) a CH3COOH, iar C = 10-2 moli/L = concentraţia molară
iniţială a acetatului de sodiu CH3COONa la echilibru. Deci, pH = - lg [ (√10-14

4
. √1,78.√10-5)/ √10-2] = - lg [(10-7. 4,219.10-3)/10-1] . În concluzie, pH = - lg
[(4,219 . 10-10) /10-1]. pH = - lg (4,219 .10-9). Deci, pH = 9 – lg 4,219. Conform
proprietăților logaritmilor. pH = 9 – 0,625 = 8,375. Deci valoarea finală pH =
8,375 reprezintă pH-ul unei soluții apoase de CH3COONa, 0,01 M (10-2 moli/L).
pOH = 14 – pH. Deci, pOH = 14 – 8,375 = 5,625. pOH = 5,625. Valori
finale: pH = 8,375 și pOH = 5,625, în cazul unei soluții apoase de
CH3COONa, 0,01 M (10-2 moli/L)
pH-ul soluţiilor sărurilor formate din acizi slabi şi baze tari va fi cu atât
mai ridicat, mai bazic, cu cât acidul rezultat prin hidroliză va fi mai slab (Ka
mai mic) iar baza rezultată în urma reacției de hidroliză va fi mai tare (Kb mai
mare) şi cu cât concentraţia soluţiei de sare CH3COONa la echilibru (în
moli/L) este mai ridicată. Deci pH-ul soluţiei apaose de sare (CH3COONa) la
echilibru va fi mai bazic, va creşte odată cu micşorarea constantei de disociere
(aciditate) Ka a acidului rezultat prin hidroliză Valoarea pH-ului creşte net
odată cu creşterea temperaturii, la încălzire. (creşte concentraţia în ioni HO- şi
scade concentraţia în ioni H+).

2. Hidroliza sărurilor provenite dintr-un acid tare şi o bază slabă. Calculul

constantei de hidroliză Kh şi deducerea relaţiilor de calcul ale pH şi pOH

Problemă. Să se calculeze constanta de hidroliză Kh, pH-ul și pOH-ul

unei soluții apoase de clorură de amoniu NH4Cl, 0,1 M (0,1 moli/L= 10-1 moli/L
= C). Se dă constanta de bazicitate a amoniacului NH3, Kb = 1,80 .10-5.

2.a. Calculul constantei de hidroliză Kh a soluției apoase de clorură de

amoniu, NH4+Cl-, 0,1 moli/L
Rezolvare
Soluţiile sărurilor provenite dintr-un acid tare şi o bază slabă vor avea
reacţie acidă, pH-ul mediului va fi acid (pH ˂ 7).

5
 Un exemplu de astfel de sare este clorura de amoniu, NH4Cl. Reacţia de
hidroliză globală va fi:
NH4Cl + H2O NH4OH + HCl (a’).
Hidroliza clorurii de amoniu este reprezentată prin reacţiile intermediare:
NH4Cl NH4+ + Cl- (b’) disocierea sării
HOH H+ + HO- (c’) disocierea apei
NH4+ + 2 H2O NH4OH + H3O+ (d’) reprezintă reacţia de hidroliză
propriu-zisă.
Va hidroliza numai cationul de amoniu (NH4+). Transferul anionului
hidroxil HO- va avea loc de la molecula apei către cationul de amoniu NH4+
confirm reacției (d’).
Soluţia acestei sări va avea caracter acid deoarece cationul NH4+
formează în urma hidrolizei o bază slabă (NH4OH), prin care sunt fixaţi ionii
HO- proveniţi din disocierea apei. Pentru ca valoarea produsului ionic al apei
să rămâne constantă (10-14) apa va disocia în măsură mai mare şi prin aceasta va
creşte concentraţia în ioni [H+] sau [H3O+] din soluţie.
Datorită faptului că hidroxidul de amoniu este o bază slabă, va disocia
foarte puţin soluție apoasă, deci [HO -] ˂ [NH4OH]. Cum [NH4OH] = [H3O+]
(din reacţia d’), rezultă că [HO-] ˂ [H3O+] deci soluţia va avea o hidroliză
acidă. [HO-] reprezintă concentraţia hidroxidului de amoniu disociat la
echilibru, iar [NH4OH] este concentraţia bazei nedisociate, care este identică
practic cu concentraţia sa iniţială.
Din forma globală a reacţiei de hidroliză (a’), constanta de hidroliză Kh
= ([HCl].[NH4OH]) / [NH4Cl] (23).
Datorită faptului că HCl este un acid tare, acesta disociază complet în
ioni [H+] deci [HCl] = [H+] = [H3O+] (24). Clorura de amoniu NH4Cl este o
sare total disociată în soluţie apoasă, deci [NH4Cl] = [NH4+] = C (25). Prin
introducerea relaţiilor (24) şi (25) în relaţia (23) se obţine:

6
 Kh = ([NH4OH].[ H3O+]) / [ NH4+] (26), care este expresia constantei
de hidroliză a clorurii de amoniu. Baza slabă rezultată din hidroliză (NH4OH)
este caracterizată de constanta de bazicitate Kb.
Kb= ([NH4+].[HO-])/[NH4OH] (27). Această relaţie rezultă din disocierea
hidroxidului de amoniu: NH4OH NH4+ + HO-.
Din relaţia (27), concentrația molară [NH4OH] = ([NH4+].[HO-])/ Kb (28).
Prin înlocuirea expresiei lui [NH4OH] din relaţia (28) în relaţia (26), se obține:
Kh = ([H3O+].[HO-].[NH4+])/([NH4+]/Kb = PH2O/Kb (29). După cum se
observă din relația (29), termenul [NH4+] se simplifică. Deci Kh = PH2O/Kb (30).
Unde PH2O = [H3O+].[HO-] = 1.10-14
Deci, constanta de hidroliză a unei sări formate dintr-o bază slabă şi un
acid tare este egală cu raportul dintre produsul ionic al apei şi constanta de
disociere a bazei slabe (constanta de bazicitate Kb); cu alte cuvinte, hidroliza
unei astfel de sări este cu atât mai pronunţată, cu cât baza are constanta de
disociere Kb mai mică (este o bază mai slabă, disociază mai puțin, într-o
proporție mai redusă) şi cu cât temperatura este mai ridicată.
Soluţia obţinută în urma hidrolizei va avea un caracter acid cu atât mai
pronunţat cu cât baza conjugată acidului cationic (hidroxidul de amoniu) are o
valoare mai mică a constantei de bazicitate Kb deci cu cât această bază este mai
slabă (cu cât disociază într-o proporţie mai redusă în soluție apoasă). În soluţia
obţinută va exista o concentraţie mai ridicată de ioni H3O+ (sau H+), ceea ce
imprimă soluţiei finale un caracter acid ((pH acid, pH ˂ 7).
Conform relației (30) se poate calcula efectiv valoarea constantei de
hidroliză, Kh = PH2O / Kb = 1.10-14 / 1,80.10-5. Deci, Kh = 0,555 . 10-9 reprezintă
valoarea constantei de hidroliză a clorurii de amoniu NH4Cl, unde PH2O = 1.10-
14
reprezintă produsul ionic al apei care este constant și valoarea constantei de
bazicitate a hidroxidului de amoniu NH4OH, Kb = 1,80.10-5 care este dată în
enunțul problemei și este constantă.

7
 În urma reacţiei de hidroliză a NH4Cl după echilibrul menţionat,
concentraţia clorurii de amoniu la echilibru este aproximativ egală cu
concentraţia sa iniţială C, deoarece sarea disociază total în soluţie apoasă, deci:
C = [NH4Cl] = [NH4+] (31) (sărurile sunt considerate electroliţi tari şi nu
există o diferenţă între concentraţia iniţială a sării C şi concentraţia acesteia la
echilibru [NH4Cl] (toată sarea disociază complet în soluție apoasă).
Conform reacţiei globale de hidroliză a clorurii de amoniu (a’): [NH4OH]
= [HCl] = [H+] = [H3O+] (32). La echilibrul, prin înlocuirea relațiilor (31) și
(32) în expresia constantei de hidroliză din relaţia (26) se obține: Kh = [H+]2/C
(33), de unde [H+] = √Kh.√C (34). Prin egalarea relaţiilor (30) şi (33) se poate
scrie: Kh = PH2O/Kb = [H+]2/C (35).

2.b. Stabilirea relaţiilor matematice de calcul ale pH şi pOH. și calculul

efectiv al acestor mărimi pentru soluția de MH4Cl, 0,1 moli/L. (0,1 moli/L = 10
-1
moli/L). Se calculează în primul rând pOH -ul și apoi pH-ul
Pentru calculul pH-ului şi pOH-ului se ştie din expresia [H+].[HO-] =
PH2O, că [H+] = PH2O/[HO-] (36). Prin înlocuirea relaţiei (36) în relaţia (35), se
obţine: (PH2O)2/ C.[HO-]2 = PH2O/Kb. Se simplifică prin PH2O și se obține: PH2O /
C. [HO-]2 = 1/Kb. de unde se scoate valoarea concentrației în ioni hidroxil HO-
astfel: [HO-] = (√PH2O .√ Kb)/√C (37), ce reprezintă relația de calcul a
concentrației molare a ionilor de HO- în cazul unei soluții apoase de sare
provenită dintr-un acid tare și o bază slabă (NH4Cl). Dar pOH = -lg [HO-] (37’).
Prin înlocuierea relației (37) în relația (37’) se obține : pOH = -lg[HO-] = -lg
[(√PH2O .√ Kb) /√C] (38).
Se poate determina pH-ul prin diferență pH = 14 – pOH, sau a doua
variantă: pH = - lg [H+] (38’)
Dacă se urmăreşte a doua variantă de calcul, din relaţia (35) se poate
determina direct concentraţia ionilor de hidrogen H+ din soluţie, astfel: [H3O+]
= [H+] = (√PH2O. √C)/ √Kb (39). Dacă se înlocuiește relația (39) în (38’), se

8
obține: pH = -lg [H+] = - lg [H3O+] = -lg [(√PH2O .√C)/ √Kb] (40), unde PH2O =
1.10-14.
Din relația (38) rezultă că, în cazul soluției apoase de NH4Cl, 0,1 M (10-1
moli/L), valoarea pOH-ului va fi: pOH = - lg [(√PH2O.√ Kb)/√C]. În această
relaţie PH2O = 10-14 = produsul ionic al apei, Kb = 1,80.10-5 = constanta de
bazicitate (de disociere) a hidroxidului de amoniu NH4OH , iar C = 10-1 moli/L
= concentraţia molară iniţială a clorurii de amoniu NH4Cl la echilibru.
Deci pOH=-lg [(√10-14. √1,80.√10-5)/√10-1] = -lg [(10-7.4,243.10-3)/(3,162.10-1).
Se constată că pOH = - lg [(4,243.10-10)/(3,162.10-1)] = -lg (1,342. 10-9). În
concluzie, pOH = 9 – lg 1,342 = 9 – 0,128 = 8,872. Deci, pOH = 8,872.
Valoarea pH = 14 – pOH. Deci, pH = 14 – 8,872 = 5,128.. Deci, pH = 5,128.
Valori finale: pH = 5,128 și pOH = 8,872, în cazul unei soluții apoase de
NH4Cl, 0,1 M (10-1 moli/L).
pH-ul soluţţilor apoase de săruri formate din acizi tari şi baze slabe va fi
cu atât mai scăzut (mai acid) cu cât acidul rezultat prin hidroliză va fi mai tare
(Ka mai mare) și baza rezultată în urma hidrolizei va fi mai slabă. Deci pH-ul
soluţiei de sare (NH4Cl) la echilibru va fi mai acid, va scădea odată cu
micşorarea constantei de disociere (bazicitate) Kb a bazei rezultate prin
hidroliză şi cu cât concentraţia soluţiei de sare la echlibru (în moli/L) este mai
mare. Valoarea pH-ului scade net, de asemenea, cu creşterea temperaturii. la
încălzire (creşte concentraţia în ioni H+ şi scade concentraţia în ioni HO-).

3. Hidroliza sărurilor provenite dintr-un acid slab şi o bază slabă.

Calculul constantei de hidroliză şi deducerea relaţiilor de calcul ale
pH şi pOH pentru soluţiile acestor săruri.

Problemă. Să se calculeze constanta de hidroliză Kh, pH-ul și pOH-ul unei

soluții apoase de acetat de amoniu CH3COONH4, 0,1 M (0,1 moli/L= 10-1
moli/L = C). Se dau: constanta de bazicitate a amoniacului NH3, Kb = 1,80 .10-5

9
şi constanta de aciditate (de disociere) a acidului acetic CH3COOH, Ka =
1,78.10-5.
Rezolvare.
3.a. Calculul constantei de hidroliză Kh a soluției apoase de acetat de amoniu,
CH3COO-NH4+, 0,1 moli/L

Soluţiile acestor săruri vor avea reacţie acidă sau bazică, după cum acidul
sau baza rezultate din hidroliză vor fi mai tari adică vor disocia cât mai complet,
într-o proprţie cât mai mare. Dacă acidul sau baza formate au aceeaşi valoare a
constantei de disociere (Ka = Kb), atunci reacţia soluţiei este neutră (pH-ul va
fi neutru), deşi a avut loc hidroliza.
O astfel de sare este acetatul de amoniu, CH3COONH4. Reacţia de
hidroliză globală este:
CH3COONH4 + H2O CH3COOH + NH4OH (a’’) sau:
CH3COO- + NH4+ + H2O CH3COOH + NH4OH (a1’’)
Soluţia acestei sări va avea hidroliză acidă sau bazică (va prezenta un
pH acid sau bazic), după tăria acidului şi a bazei rezultate în urma reacţiei de
hidroliză (după valorile constantelor de aciditate Ka, respectiv de bazicitate
Kb). Hidroliza acetatului de amoniu este prezentată prin reacţiile:
CH3COO-NH4+ CH3COO- + NH4+ (b’’) disocierea sării
HOH H+ + HO- (c’’) disocierea apei
CH3COO- + HOH CH3COOH + HO- (d’’),
NH4+ + HOH NH4OH + H+ (d1’’). Reacţiile notate cu (d’’) şi (d1’’)
reprezintă hidroliza propriu-zisă a acetatului de amoniu. În acest caz, va
hidroliza atât anionul acidului acetic (CH3COO-), cât şi cationul amoniacului
(NH4+). Se poate scrie, conform legii acţiunii maselor aplicată reacţiei (a1’’) :
K = ([CH3COOH].[NH4OH])/([CH3COO-]. [NH4+] .[H2O]) (41).
Din relaţia (41) de mai sus se scoate constanta de hidroliză Kh:
Kh = K. [H2O] = ([CH3COOH].[NH4OH])/([CH3COO-]. [NH4+]) (42).
10
 Acidul slab format (CH3COOH), respectiv baza slabă formată (NH4OH),
vor disocia în soluţia apoasă conform reacţiilor:
CH3COOH CH3COO- + H+, unde constanta de disociere (de aciditate) Ka =
([CH3COO-].[H+])/[CH3COOH] (43).
Pentru baza slabă formată în urma hidrolizei: NH4OH NH4+ + HO-,
caz în care Kb = ([NH4+] .[HO-])/[ NH4OH] (44).
Din relaţia (43): [CH3COOH] = ([CH3COO-] .[H+])/ Ka (45) şi din relaţia
(44): [NH4OH] = ([NH4+] .[HO-])/ Kb (46). Prin înlocuirea valorilor pentru
[CH3COOH] şi [NH4OH] din relaţiile (45) şi (46) în expresia constantei de
hidroliză dată de relaţia (42), se obţine: Kh = PH2O/(Ka . Kb) (47).
Conform relaţiei (47) Kh = 1.10-14 / (1,78.10-5. 1,80.10-5), deci: Kh =
1.10-14 / 3,204 . 10-10. Rezultă că Kh = (1/3,204 ). 10-4 = 0,312 . 10-4. Constanta
de hidroliză a acetatului de amoniu va avea valoarea: Kh = 0,312 . 10-4.
Constanta de hidroliză Kh a unei sări formate dintr-un acid slab şi o bază
slabă este dată de raportul dintre produsul ionic al apei PH2O şi produsul
constantelor de disociere ale acidului slab (Ka) şi bazei slabe (Kb), sau constanta
de hidroliză este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai mare şi cu cât
acidul şi baza rezultată din reacţie sunt mai slabi (cu cât Ka şi Kb au valori mai
mici).
3.b. Stabilirea relaţiilor matematice de calcul ale pH şi pOH. și calculul
efectiv al acestor mărimi pentru soluția apoasă de CH3COONH4, 0,1 moli/L
(0,1 moli/L = 10 -1 moli/L = C).
Dacă se face referire la reacţia de hidroliză de mai sus (a1’’), se constată
că [CH3COOH] = [NH4OH] (48) şi [CH3COO-] = [NH4+] = C (49), unde C
este concentraţia iniţială a sării (acetatului de amoniu) care este un electrolit
tare, total disociat. Prin înlocuirea relaţiilor (48) şi (49) în relaţia (42), se obţine:
Kh = [CH3COOH]2/C2 = [NH4OH]2/C2 (50).

11
 Din relaţia (50) se scoate valoarea concentraţiei molare a acidului acetic
[CH3COOH] rezultat din hidroliză: [CH3COOH] = √Kh . √C2 = √Kh . C (51).
Pe de altă parte, din relaţia (43): [CH3COOH] = ([CH3COO-] .[H+])/ Ka
(52). Prin înlocuirea relaţiilor (49) şi (51) în relaţia (52), se obţine: √Kh .C = C
.[H+])/ Ka. Valoarea concentraţiei C se reduce în ambii membri şi se obţine √Kh
= [H+] / Ka (53). Din relaţia (53): [H+] = Ka.√Kh (54).
Dacă se înlocuieşte expresia constantei de hidroliză Kh dată de relaţia
(47) în relaţia (54) şi după efectuarea simplificărilor se obţine: [H+] = (√PH2O.
√Ka) /√Kb (55).
Din relaţia (55) pH = -lg [H+] = -lg (√PH2O .√Ka)/√Kb (56). Calculul
efectiv al pH-ului soluţiei de CH3COONH4 constă în înlocuirea valorii
produsului ionic al apei PH2O = 1.10-14 respectiv a valorilor constantelor de
aciditate a acidului acetic Ka = 1,78.10-5 şi de bazicitate a hidroxidului de
amoniu Kb = 1,80.10-5 în expresia relaţiei (56), astfel: pH = -lg (√10-14 .
√1,78.10-5) / √1,80.10-5. pH = -lg [(10-7. 4,219.10-3) / 4,243.10-3]. Deci, pH = -lg
(0,994.10-7) = 7 – lg 0.994, conform proprietăţilor logaritmilor.
pH = 7 + 0,0026 = 7,0026. Deci, pH = 7,0026. Valoarea pOH se va
determina prin diferenţă, astfel: pOH = 14 – pH = 14 – 7,0026 = 6,9974. Valori
finale: pH = 7,0026 şi pOH = 6,9974, pentru soluţia apoasă de acetat de
amoniu CH3COO-NH4+, 0,1 moli/L (0,1 M).
Prin urmare, pH-ul soluţiilor apoase ale sărurilor formate dintr-un acid
slab şi o bază slabă nu depinde de diluţie (de concentraţia soluţiei), ci numai
de constanta de disociere a acidului slab şi a bazei slabe (de valorile constantelor
de aciditate Ka şi bazicitate Kb, respectiv de exponenţii de aciditate şi bazicitate
pKa şi pKb).
Dacă acidul slab este mai tare decât baza slabă deci Ka > Kb sau pKa <
pKb atunci pH-ul soluţiei va corespunde mediului acid.

12
 Dacă Ka < Kb sau pKa > pKb, atunci soluţia va avea caracter bazic, iar
dacă Ka = Kb sau pKa = pKb atunci pH-ul soluţiei rezultate în urma hidrolizei
va fi neutru.

13