Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Farmacie, anul II, sem II, 2023-2024

Laborator Chimie organică - nr. 6

I. REACŢII DE IDENTIFICARE ŞI DIFERENŢIERE A UNOR MONOZAHARIDE

1. Reacţiile de culoare se bazează pe deshidratarea pentozelor şi hexozelor în mediu acid la

furfural şi respectiv hidroximetilfurfural.
H C O H C O
/H SO /H SO
(H C OH)3 -3 H2 O 4 CH O (H C OH)4 -3 H2 O 4 HO H2C CH O
2 O 2 O
CH2 OH Furfural CH2 OH Hidroximetilfurfural (HMF)
Pentoza Hexoza
Derivaţii furanului formaţi condensează uşor cu combinaţii fenolice având atomi de
hidrogen activaţi (- şi -naftol, rezorcină, timol etc.), când se formează compuşi coloraţi. Cu alţi
reactivi, ca de exemplu dimedona, floroglucina, acidul 2-tiobarbituric etc., rezultă precipitate
caracteristice.
a) Reacţia de culoare cu -naftol (reacţia Molisch) este comună tuturor aldozelor şi
cetozelor, diferă numai intensitatea culorii.
Probă: într-o eprubetă se introduc 0,5 mL soluţie de monozaharid 1% şi 4-5 picături -
naftol 10% în alcool. Pe peretele eprubetei se prelinge 1 mL3 H2SO4 conc., fără a agita. La suprafaţa
de separaţie acid-soluţie apare un inel violet. În aceleaşi condiţii se poate face reacţia cu -naftol,
orcină sau rezorcină.
OH O

H2SO4 oxidare X O C
X O CHO X O CH
+2 - H2O - H2
OH
X=H sau CH2OH
-Naftol
Produs incolor OH Colorant violet OH
b) Reacţia Seliwanoff
Această reacţie permite diferenţierea aldozelor de cetoze în prezenţa reactivului Seliwanoff
(se dizolvă 0,15 g rezorcină în 100 mL HCl conc. şi apoi diluat cu 100 mL apă distilată). În două
eprubete, se iau 5-6 picături soluţie de cetoză (fructoză), respectiv, aceeaşi cantitate de aldoză
(glucoză sau galactoză), în ambele eprubete se adaugă câteva picături reactiv Seliwanoff.
Eprubetele se încălzesc pe baie de apă la fierbere până se observă o coloraţie roz în proba de aldoză
şi roşie intensă în cazul cetozei.
O CHO HO O
/H+ HO C6H4 OH O
(a) Pentoză
- 3H2O Furfural
Rezorcină în HCl
O
C
Colorant xantenic
(reacţia Selivanoff) O

/H+ HOCH2 O CHO HO C6H4 OH C O

(b) Hexoză HOH2C O
- 3H2O Rezorcină în HCl
Hidroximetilfurfural (HMF) Colorant xantenic
derivat din HMF OH

2. Reacţii de oxidare
Aldozele se oxidează uşor (sunt reducătoare) cu oxidanţi în soluţie apoasă în mediu acid sau
bazic. Cetozele nu se oxidează decât în mediu bazic după epimerizare.

1
 Oxidarea grupei aldehidice conduce la acizi aldonici. Drept agenţi oxidanţi, pentru oxidarea
blândă, se folosesc săruri complexe de cupru (reactiv Fehling), de argint (reactiv Tollens), apa de
brom, KMnO4 şi altele.
a) Reacţia Fehling
Într-o eprubetă se amestecă volume egale soluţie Fehling I şi Fehling II, peste care se adaugă
câteva picături soluţie aldoză. Se fierbe pe baie de apă fără agitare şi se observă apariţia
precipitatului de Cu2O. Cetozele se comportă similar, conducând tot la precipitat de Cu 2O, numai că
în acest caz, la reacţie a participat una dintre aldozele epimere din transpoziţia.
H C O COOH

(H C OH)n + 2 Cu(OH)2 (H C OH)n + Cu2O + H2O
CH2 OH CH2 OH
Aldoză Acid aldonic
b) Reacţia Tollens
Oxidarea zaharurilor reducătoare cu reactiv Tollens ([Ag(NH3)2]OH) decurge după reacţia:
H C O COOH
(H C OH)n + 2 [Ag(NH3)2]OH 
(H C OH)n + 2 Ag + 4NH3 + H2O
CH2 OH CH2 OH
Aldoză Acid aldonic
Într-o eprubetă se amestecă volume egale reactiv Tollens I şi Tollens II. Precipitatul brun
format se dizolvă în puţin amoniac 10-25%. Se adaugă câteva picături soluţie aldoză şi se încălzeşte
lent, fără agitare, pe baie de apă. Se observă formarea oglinzii de argint pe pereţii eprubetei.
3. Reacţii de condensare ale grupei carbonil
a) Formarea osazonelor
Monozaharidele condensează cu fenilhidrazină dând hidrazone, care se oxidează la un
intermediar neizolabil ce condensează mai departe cu o nouă moleculă de fenilhidrazină la osazone.
H C O Ar H C N NH Ar H C N NH Ar H C N NH Ar
H C OH + NH NH2 H C OH + Ar NH NH2 C O + Ar NH NH2 C N NH Ar
(H C OH)3 - H2O (H C OH)3 - NH
3 (H C OH)3 - H2O (H C OH)3
(11.12)
CH2 OH CH2 OH - Ar-NH2 CH2 OH CH2 OH
Aldohexoză Hidrazonă Intermediar Osazonă
Ar = C6H5 (bază Schiff) neizolabil
Monozele care diferă prin configuraţia atomilor C 1-C2, formează aceeaşi osazonă şi se
numesc epimeri (de ex., manoza, fructoza şi glucoza).
Într-o eprubetă se introduc 1 mL soluţie glucoză, 2 mL soluţie de fenilhidrazină şi 2-3
picături acid acetic glacial. Se agită pentru omogenizare, după care se încălzeşte eprubeta pe baie de
apă, la 80°C, timp de 1/2 h. Se răceşte pentru a se separa acele fine de osazonă care apoi se filtrează.
Pe filtru, osazona se spală cu apă rece şi se usucă în aer. Se determină punctul de topire (T t 200°C
pentru osazonă). O mică probă se pune pe lama microscopului şi se desenează aranjarea cristalină.

2
 II. PREPARAREA ACIDULUI MUCIC DIN LACTOZĂ

Sinteza acizilor zaharici se bazează pe oxidarea dizaharidelor sau aldozelor cu acid azotic:

Substanțe necesare : lactoză ; acid azotic 25% (ρ=1,15 g/mL) ; apă distilată.
Aparatura necesară :
Capsulă ; baie de apă ; baghetă de sticlă ; instalație de filtrare la vid.
Modul de lucru :
Într-o capsulă rezistentă se amestecă 1g (0,003 moli) lactoză cu 12,5 mL acid azotic 25% și
se concentrează pe o baie de apă până la un volum de 2 mL. Se adaugă 10 mL apă distilată și se lasă
în repaus câteva zile. Acidul precipitat se filtrează la trompă, se spală cu apă rece și se usucă.
Pentru purificare prin recristalizare, se dizolvă precipitatul în soluție alcalină și se
reprecipită cu acid (cantități echivalente).
Se determină randamentul (ηteoretic=40%) și punctul de topire (p.t.teoretic=213°C cu
descompunere).
Atenție! Se lucrează la nișă! Se evită inhalarea vaporilor nitroși!

Bibliografie

➢ Furdui B., Dinică R., Georgescu M., Chimie organică. Noţiuni teoretice şi practice, Editura Galaţi
University Press, 2010;
➢ Dinică R., Georgescu M., Chimie Organică, Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi,
2004;
➢ Florea T., Furdui B., Dinică R., Creţu R., Chimie organică. Sinteza şi analiza funcţională, Galaţi,
2009