LP 8

ANALIZA FARMACOGNOSTICĂ A PRODUSELOR VEGETALE CU ALCALOIZI

TROPANICI

OBIECTIVE:
1. Extracţia şi identificarea alcaloizilor tropanici prin reacţii generale şi reacţii speciale (Vitali).
2. Separarea prin CH a alcaloizilor tropanici.
3. Descrierea produselor vegetale cu alcaloizi tropanici:
➢ Belladonnae folium (EP 10.0),
➢ Belladonnae radix

1
 LP 8

PRODUSE VEGETALE CU ALCALOIZI CARE PROVIN DE LA ORNITINĂ

Produse vegetale cu alcaloizi tropanici

Alcaloizii tropanici sunt esteri ai tropan 3-ol-ului de configuraţie α (tropanol) sau β

(pseudotropanol) şi derivaţilor lor, cu anumiţi acizi organici (tropic, tiglic, benzoic, cinamic, veratric
etc.), care prezintă acţiune parasimpatolitică sau anestezică locală.

Structură chimică
Cei mai răspândiţi alcaloizi din seria tropanolului sunt:
❖ (-) hiosciamina – ester al tropan 3-α-ol cu acidul (l) tropic;
❖ (  ) atropina - ester al tropan 3-α-ol cu acidul (d, l) tropic;
❖ (-) scololamina – ester al 6-7 oxido-tropan-3-α-ol (scopina) cu acidul (l) tropic;
❖ cocaina – ester al 2 carboximetil-tropan-3-β-ol (metil ecgonina) cu acidul benzoic.

H3C H3C
N N

H H

O O
CH2 OH CH2 OH
C CH C CH
O O

(  ) atropina (-) hiosciamina

H 3C
N

CH3
O
N
H
COOCH3

O
CH2 OH O C
C CH
O O
H

(-) scopolamina cocaina

2
 Proprietăţi fizico-chimice
Alcaloizii tropanici sub formă de baze sunt substanţe solide (doar scopolamina este lichid vâscos),
incolore, cristaline, fără miros, cu gust foarte amar, optic active (de obicei levogire) unele racemizându-
se cu uşurinţă prin încălzire sau în timpul extracţiei. Astfel, hiosciamina (izomer levogir), se transformă
în atropină (compus racemic).
Sunt insolubile în apă, solubile în alcool, cloroform, eter, eter de petrol, benzen, acetonă şi alţi
solvenţi organici. Scopolamina formează cu apa un monohidrat cristalin, solubil în apă îndeosebi la cald.
Hidrolizează în prezenţa alcalilor, acizilor şi chiar a apei. Cu acizii minerali formează săruri
(sulfat de atropină, bromhidrat de scopolamină, clorhidrat de cocaină etc.) solubile în apă, alcool,
acetonă, glicerină, insolubile în eter şi în alţi solvenţi apolari.
Cocaina sub acţiunea acizilor minerali sau a hidroxidului de bariu pune în libertate metanol şi
benzoil-ecgonină.

Extracţie
Fiind alcaloizi esteri se folosesc procedee blânde de extracţie (agitare la rece cu acizi minerali
diluaţi pentru extracţia alcaloizilor săruri sau agitarea cu solvenţi apolari a alcaloizilor bază din produsul
vegetal alcalinizat cu hidroxid de amoniu sau carbonat de sodiu).

Reacţii de identificare
Reacţii generale:
1. Reactivul BOUCHARDAT (soluție apoasă de iod iodurat)→ Precipitat Brun-roșcat;
2. Reactivul DRAGENDORFF (soluție apoasă de tetraiodobismutat de potasiu)→Precipitat Roșu-
portocaliu;
3. Reactivul MAYER (soluție apoasă de tetraiodomercuriat bipotasic) →Precipitat Alb-gălbui,
solubil în exces de reactiv;
4. Reactivul BERTRAND (soluție apoasă de acid silicotungstic)→Precipitat Alb-cazeos;
5. Reactivul HAGER (soluție apoasă 1% de acid picric)→Precipitat Galben, la însămânțare, solubil
la cald, reapare la rece.
Reacţii speciale:
Caracteristic alcaloizilor tropanici este reacţia de culoare Vitali.
Reacţia Vitali: principiul metodei constă în nitrarea alcaloizilor cu acid azotic fumans la cald,
dizolvarea reziduului în acetonă şi tratarea acestuia cu potasă alcoolică. Se obţine o coloraţie violacee a
cărei durată este prelungită de acetonă. Reacţia este dată de toţi alcaloizii care au o grupare CH2OH liberă
3
sau un radical fenil (hiosciamină, atropină, apoatropină, scopolamină, cocaină şi derivaţii ei), deoarece
se formează esteri nitro şi / sau numai nitrodeivaţii corespunzători.
H3C
H3 C
N
N

H
+2HONO2 H

O -2 H2O
CH2 OH O
CH2 ONO2
C CH
O C CH
O
NO2

atropina esterul nitric al p-nitroatropinei

Tehnică de lucru:
2 mL soluţie alcoolică de sulfat de atropină 1% se aduc într-o capsulă şi se evaporă pe baia de
apă. Reziduu se tratează cu 1 mL HNO3 concentrat şi se evaporă pe baia de apă. Peste reziduu se aduc 1
mL acetonă şi 1 mL KOH 10% în alcool. Apare o coloraţie violet.

Identificarea prin CH
Fază fixă: hârtie cromatografică Whatman
Faza mobilă: acetonă – apă – amoniac concentrat (90:7:3).
Substanţe de referinţă: sulfat de atropina, soluţie 1% în alcool.
Soluţie de analizat: 5 drajeuri de distonocalm, conţinând alcaloizi tropanici se pulverizează şi se
extrag prin agitare cu 5 mL metanol, timp de 5 minute la 600C.
Reactivi de revelare: Dragendorff în alcool.

BELLADONNAE RADIX
- rădăcină de mătrăgună -

Definiţie. Rădăcinile uscate după recoltare ale speciei Atropa belladona L., mătrăgună, doamnă
mare, doamna codrului, cireaşa lupului, (Solanaceae) cu cel puţin 0,45% alcaloizi totali exprimaţi în
hiosciamină (C17H23NO3).
Caractere macroscopice
Fragmente cilindrice sau cilindro-conice, întregi sau despicate, nelignificate, cu suprafaţă striată
şi fractură uşor fibroasă şi pulverulentă.
4
 ▪ Dimensiuni: diametrul = 7-15 mm, lungimea = 15-20 cm.
▪ Culoare: brun-cenuşie la exterior, albicioasă la interior.
▪ Miros slab, gust amar şi înţepător.
Caractere microscopice
Secţiunea transversală se caracterizează prin structură secundară cu parenchimul lemnos
celulozic foarte dezvoltat în care sunt dispuse grupuri de vase lemnoase deseori însoţite de fibre
lignificate şi grupuri de vase ciuruite (liber intern) la periferia lemnului primar (în rădăcină) sau în zona
perimedulară (la rizom). Razele medulare bi-şi triseriate, sunt prezente în lemn şi liber. Parenchimul
cortical şi liberul secundar sunt puternic dezvoltate. La exteriorul secţiunii se găseşte suberul. În toate
parenchimurile se găsesc granule de amidon şi nisip oxalic.

BELLADONNAE FOLIUM (FR X, EP 10.0)

- frunze de mătrăgună -

Definiţie. Frunzele plantei Atropa belladonna L.– mătrăgună (Solanaceae), uscate după
recoltare, cu cel puţin 0,30% alcaloizi totali exprimaţi în hiosciamină (C17H23NO3).
Caractere macroscopice
Frunze eliptice sau ovate, acuminate, cu marginea întreagă, uşor îngustate la bază, cu nervaţia
penată şi peri pe faţa inferioară, mai ales pe nervură.
▪ Lungimea variază între 5-30 cm în funcţie de poziţia frunzei pe tulpină; lăţimea = 3-10 cm.
▪ Culoarea verde, mai deschisă pe faţa inferioară.
▪ Gust amar, înţepător, miros slab caracteristic.
Caractere microscopice
Secţiunea transversală prezintă în zona de limb structură heterogen asimetrică. Fasciculul libero-
lemnos este bicolateral, protejat de un periciclu celulozic puţin dezvoltat. În parenchimul lacunar se
găsesc saci cu nisip oxalic, iar pe epiderme peri tectori pluricelulari, cu pereţii subţiri şi netezi sau uşor
punctaţi şi peri glandulari (picior mono- sau pluricelular şi glandă unicelulară, mai rar pluricelulară, în
formă de măciucă).