BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 Furdui B., Dinică R., Georgescu M., Chimie organică. Noţiuni

teoretice şi practice, Editura Galaţi University Press, 2010;
Dinică R., Georgescu M., Chimie Organică, Ed. Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2004;
Florea T., Furdui B., Dinică R., Creţu R., Chimie organică.
Sinteza şi analiza funcţională, Galaţi, 2009;
 Avram M., Chimie organică, vol. I, II, Ed. Academiei RSR,
Bucureşti, 1983, 1994, 1995;
 Neniţescu C.D. – Chimie organică, vol I, II, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980.

1
 COMBINAŢII MIXTE CU
FUNCŢIUNI AZOTATE ŞI ALTE
FUNCŢIUNI

2
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 Definiţie – substanţe naturale sau de sinteză care conţin în molecula lor atât gruparea amino
cât şi gruparea hidroxil grefate pe un radical alifatic sau aromatic

I. AMINOALCOOLI
 Nomenclatura
1. Nomenclatura IUPAC: ţine cont de poziţiile reciproce ale celor două funcţiuni
ex.: HO CH2 CH2 NH2 HO CH2 CH2 NH CH2 CH2 OH
Etanolamina Dietanolamina
2. Denumiri empirice:
ex.: HO CH2 CH2 N+(CH3)3OH HO CH CH CH3
Colina C6H5 NHCH3
Efedrina
 Metode de obţinere
1. Tratarea oxidului de etenă (oxiran) cu soluţii apoase de amoniac, la
temperaturi joase NH3
H2C CH2 HO CH2 CH2 NH2
O etanolamina (colamina)
NH3
2 H2C CH2 (HO CH2 CH2)2NH
O dietanolamina
NH3
3 H2C CH2 (HO CH2 CH2)3NH 3
O trietanolamina
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 În exces de etilenoxid rezultă polimeri
R2N (CH2 CH2O)n CH2 CH2 OH

 Lucrând cu amine terţiare rezultă produşi cuaternari

CH3
HOH
H2 C CH2+ N(CH3 )3 HO CH2 CH2 N CH3 HO-
O
colina CH3
2. Reducerea aminoesterilor, cu hidrură de litiu şi aluminiu sau H2/Ni-Raney
LiAlH4
R CH COOR R CH CH2OH + ROH
Ni-Raney
NH2 NH2
3. Reacţia halohidrinelor cu amine primare sau secundare
HO CH2 CH2 Cl + HN(C2H5)2 HO CH2 CH2 NH(C2H5)2Cl-
 Proprietăţi fizice
 Aminoalcoolii sunt:
-substanţe lichide cu viscozitate mare
- higroscopice
-solubile în apă
- greu solubile în eter
 Au puncte de fierbere mai mari decât alcoolii şi aminele datorită asociaţiilor moleculare,
formate prin punţi de hidrogen atât la gruparea amino cât şi la gruparea hidroxil
4
 Au caracter slab bazic datorită grupării amino, foarte slab acid datorită grupărilor alcoolice
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 Proprietăţi chimice
1. Reacţia cu Na metalic conduce la alcoxizi
H2NCH2CH2OH + Na H2NCH2CH2O-Na+ + 1/2 H2

2. Deshidratarea în prezenţa acidului sulfuric conduce la amice sau derivaţi

oxigenaţi aminici ciclici
CH2 CH2 OH
HN HN O
- H2O
CH2 CH2 OH morfolina
 Deshidratarea etanolaminei conduce la etilenamină (aziridină)
H2SO4 HO-
HO CH2 CH2 NH2 HO3S O CH2 CH2 NH2 H2C CH2
- H2O - H SO
sulfat acid 2 4
NH
Etilenamina
3. Reacţia cu clorura de tionil rezultă halogenalchilamine
3SOCl2
N(CH2CH2OH)3 N(CH2CH2Cl)3 +3SO2 +3HCl
trietanolamina 2,2',2"-triclor-
trietilamina
4. Reacţii de oxidare şi esterificare ca la alcooli (vezi alcooli)
5. Reacţii de alchilare sau acilare la grupele amino primare sau
secundare (vezi amine) 5
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 Compuşi importanţi
 Etanolamina (colamina), HOCH2CH2NH2, se găseşte în natură ca o componentă a fosfatidelor, în
special a cefalinelor. Este un lichid vâscos, higroscopic, cu temperatură de fierbere ridicată (171 oC).
Este un produs de decarboxilare enzimatică a serinei.
HO CH2 CH COOH - CO HO CH2 CH2 NH2
2
NH2
 Dietanolamina (HOCH2CH2)2NH. Este o substanţă lichidă (T.f. 270oC), folosită ca materie primă
pentru obţinerea morfolinei şi un bun solvent.
 Trietanolamina (HOCH2CH2)3N. (T.f. 270oC/150mm Hg), esterificată cu acizi graşi superiori
formează săruri utilizate ca săpunuri neutre şi emulgatori.
 Colina (HOCH2CH2N+(CH3)3OH) este baza cuaternară de amoniu a colaminei N trimetilate. Se
găseşte liberă şi sub formă de lecitină. Este răspândită în regnul animal, făcând parte din grupul
vitaminelor grupului B.
 Acetilcolina (CH3COOCH2CH2N+(CH3)3OH) se formează din colină prin acetilare cu ajutorul
coenzimei A. Este neurohormonul sistemului nervos parasimpatic, luând parte la transmiterea
excitaţiilor nervoase. Are acţiune vasodilatatoare.
HO CH2 CH2 N+(CH3)3OH + CH3 CO CoA CH3 CO O CH2 CH2 N+(CH3)3OH + CoA
Colina Acetil-coenzima A Acetilcolina
 Neurina (CH2=CH-N+(CH3)3OH-) rezultă prin deshidratarea colinei sub influenţa bacteriilor.
 Betaina (HOOC-CH2-N+(CH3)3OH-) se găseşte în melasă ca atare şi ca amfion. A fost izolată
din sfeclă (Beta vulgaris). Se poate obţine sintetic prin alchilarea totală a aminoacizilor
corespunzători sau din acid monocloracetic şi amine terţiare. De aceea betainele pot fi considerate
şi ca derivaţi cuaternari N alchilaţi ai aminoacizilor.
6
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 Novocaina, (H5C2)2N-CH2-CH2-OOC-C6H4(p)-NH2 este o substanţă cu proprietăţi anestezice.
Are rol în întârzierea proceselor de înbătrânire a ţesuturilor (v.Gerovital).
 Efedrina este 1-fenil – 2- metilamino propanol – 1. Se găseşte împreună cu alţi alcaloizi în
Efedra vulgaris (cârcel), sub forma a două perechi de enantiomeri şi doi racemici. Prin sinteză se
obţine racemic. Efedrina este folosită la menţinerea presiunii arteriale şi ca excitant al sistemului
nervos central. Se utilizează şi la combaterea unor stări alergice. În exces este drog.
Sfingosina (CH3(CH2)12CH=CH-CHOH-CH(NH2)CH2OH), este un aminoalcool care ia naştere la
hidroliza sfingomielinelor, fosfatide ale sfingosimei din ţesutul nervos sau din ciuperci.
O
CH3 (CH2 )12 CH CH CH CH CH2 O P OCH2CH2 N+(CH3)3
OH NHCOR O-
Sfingomielina HOH
NH2
-
CH2OH + H3PO4 + HO CH2 CH2 N(CH3)3HO
sfingosina OH colina
(2-aminooctadecaen-4-1,3-diol)

7
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
II. AMINOFENOLI
 Grupa hidroxil grefată pe un nucleu aromatic, iar grupa amino poate fi grefată pe nucleul
aromatic sau se poate găsi într-o catenă laterală.
 Nomenclatura
1. Aminofenolii cu grupa amino legată la nucleu – se citesc ţinând cont de poziţia
reciprocă a celor 2 funcţiuni
OH
NH2 HO NH2
o-aminofenol p-aminofenol
2-aminofenol 4-aminofenol
2. Aminofenolii cu grupa amino la catena laterală – au denumiri empirice datorate
provenienţei
HO CH2 CH2 NH2 HO CH2 CH2 N(CH3)2
Tiramina Hordenina

 Metode de obţinere
1. Reducerea nitrofenolilor cu zinc şi acid clorhidric
NO2 NO NH2
+2[H] +2[H]

OH OH OH 8
p-nitrofenol p-nitrozofenol p-aminofenol
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
2. Reducerea nitrozofenolilor
OH OH

NO NH2
3. Transpoziţia fenilhidroxilaminei în prezenţa acizilor tari
NO2 NHOH NH2
H+

OH
4. Încălzirea m-difenolilor cu amoniac sau cu săruri de amoniu, sub presiune,
la 200oC
OH OH
NH3 (N+R4)
200oC
OH NH2
m-aminofenol

9
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 Proprietăţi fizice
 Aminofenolii sunt:
- substanţe solide, incolore
- solubile în apă
- solubili în medii alcaline şi acide (sub formă de săruri)
 La aer se oxidează colorându-se în brun-negru
 Proprietăţi chimice
1. Aminofenolii au caracter slab bazic, formând săruri la grupa amino, prin tratare
cu acizi tari
2. Au caracter slab acid, dizolvându-se în hidroxizi alcalini sub formă de fenoxizi
3. Formează chinonimine (o şi p), prin uşoară oxidare. Soluţiile lor se înnegresc repede
datorită acestei uşurinţe cu care se oxidează
4. Au proprietăţi reducătoare şi de aceea se folosesc ca revelatori foto (v.metol).
5. Grupa aminică se diazotează – m- şi p-aminofenolii fiind utilizaţi la obţinerea
coloranţilor azoici

10
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
 Compuşi importanţi
1. Aminofenoli cu grupa amino la nucleu
 o-Aminofenolul – este o substanţă solidă, T.t. 177oC, utilizat în sinteza compuşilor heterociclici
OH Cl O
+ C O O
NH2 Cl NH
o-aminofenol benzoxazolona-2

 m-Aminofenolul -este o substanţă solidă (T.t.123oC), utilizată drept componentă de cuplare în sinteza
coloranţilor şi ca materie primă la obţinerea acidului p-aminosalicilic (PAS).
 p-Aminofenolul (T.t.186oC), are proprietăţi reducătoare, fiind utilizat ca revelator (Rodinal). Se
foloseşte la colorarea blănurilor, prin oxidarea lui direct pe fibră.
 p-N-metilaminofenol (Metol) (T.t.87oC), este revelator foto.
 Eterul etilic al p-aminofenolului, p-etoxilina (Fenetidina), prin acilare conduce la fenacetina,
medicament analgezic şi antipiretic.
Ac2O
C2H5O NH2 C2H5O NHCOCH3

2. Aminofenolii cu grupa amino la o catenă laterală sunt substanţe naturale care se pot şi
sintetiza.
 Tiramina se găseşte în cornul de secară (ergot). Rezultă prin decarboxilarea enzimatică a tirozinei.
Are acţiune hipertensivă.
HO CH2 CH COOH HO CH2 CH2 NH2 +CO2
NH2 11
Tiramina
Tirozina
 A. AMINOALCOOLI ŞI AMINOFENOLI
Adrenalina este substanţă naturală şi de sinteză cu proprietăţi simpatomimetice. Ea este hormonul
secretat de medulosuprarenală, cu acţiune în reglarea tensiunii arteriale şi a insulinei. Efectul
adrenalinei este de scurtă durată, fiind oxidată la adenocrom. Se poate sintetiza plecând de la
pirocatehină.
OH OCOCH2Cl OH OH OH
OH ClCH2COCl OH POCl3 OH CH3 NH2 OH red. OH
- HCl transp.

CO CH2Cl CO CH2NHCH3 CH CH2NHCH3

OH
(±) adrenalina
 Hordenina (T.t.117-118oC) are acţiune vasoconstrictivă. Este un hormon vegetal. Se găseşte în
embrionul orzului. Are acţiune asemănătoare tiraminei, din care se poate obţine prin metilare.
 Mezcalina se găseşte în cacteele din genul anhalonium şi se obţine prin sinteze.
 Serotonina se găseşte în regnul vegetal. Are rol în sistemul nervos central. Este şi un agent
vasoconstrictor.
OCH3 CH2 CH2 NH2

HO CH2 CH2 N(CH3)2 H3CO OCH3 HO

N
hordenina H
CH2 CH2 NH2 5-hidroxi-triptamina
mezcalina (serotonina)

12
 B. AMINOALDEHIDE ŞI AMINOCETONE
 Definiţie – substanţe de sinteză care conţin în moleculă atât gruparea amino cât şi gruparea
carbonil legate de un radical organic
 Sunt substanţe cu largi utilizări în industria coloranţilor şi a realizării inelelor heterociclice.
 Aminoacetaldehida se obţine prin tratarea bromacetalului acetaldehidei cu amoniac
+ 2H2O
Br CH2CH(OR)2 + NH3 H2N CH2CH(OR)2- 2ROH H2NCH2CHO
- HBr
aminoacetaldehida
Aminoacetaldehida prezintă tantomerie ceto-enolică.
H2N CH2 CHO H2N CH CH OH
Este intermediar în reacţia melanoidelor.
 Aminobenzaldehidele (o-, m-, p-) se formează prin reducerea nitrozobenzaldehidei
corespunzătoare, cu sulfat feros şi amoniac.
NH3, FeSO4
ON C6H4 CHO H2N C6H4 CHO
Aminobenzaldehidele şi derivaţii N-metilaţi sunt reactivi chimici şi componente de condensare în
multe sinteze (v.reacţia Perkin). o-Aminobenzaldehida este componentă în sinteza chinolinei.
 Cetona lui Michler (4,4’-tetrametilamino-benzofenona) - Este utilizată la obţinerea
coloranţilor trifenilmetanici (v. cristal violet).
2 N(CH3)2 + COCl2 - 2HCl (H3C)2N OC N(CH3)2
cetona lui Michler
 Metadona este o substanţă utilizată în tratamentul toxicomaniei.
CH3
O
N CH3
C6H5
CH3 13
metadona
 C. AMINOACIZI
 Definiţie – sunt compuşi organici, cu funcţiuni mixte, care pot fi consideraţi ca derivând din
acizii carboxilici prin înlocuirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu grupe amino
 Clasificare
1. După structura radicalului hidrocarbonat și proprietăţile lor se împart în:
- alifatici – grupele carboxil şi amino legate de o catenă alifatică
- aromatici – ambele grupe funcţionale grefate pe un inel arilic
- heterociclici – grupele funcţionale grefate pe un inel heterociclic
2. După poziţia grupei amino faţă de gruparea carboxil : a-, b-, g-, d-, e- aminoacizi
 Formula generală a a-aminoacizilor
R CH COOH R CH COO-
NH2 NH3
I II

3. După structura chimică, aminoacizii se clasifică în 6 grupe:

- acizi monoamino-monocarboxilici
- acizi monoamino-dicarboxilici
- acizi diamino-monocarboxilici
- hidroxiaminoacizi
- tioaminoacizi
14
- aminoacizi heterociclici
 4. Clasificarea aminoacizilor în funcție de polaritatea radicalilor
Nepolari (hidrofobi)

Alifatici Aromatici
O O O
H3N CHC O H2N CHC OH H2 N CHC OH
CHCH3
O O O
H CH3
CH3 H2N CHC OH H2N CHC OH H2 N CHC OH
Gly, G Ala,A
CH2 CH2 CH2
Val,V
O O O
H2N CHC OH H2N CHC OH H2N CHC OH
HN
CH2 CH2 CHCH3
CHCH3 CH2 CH2 OH
Trp, W
CH3 S CH3 Phe,F
Tyr, Y
CH3
Leu, L Met,M Ile,I

Polari (hidrofili)

Neîncărcaţi Bazici (pozitivi) Acizi (negativi)

O O O
H2N CHC OH H2N CHC OH H2 N CHC OH
CH2 CHOH CH2
O O O O O
OH CH3 SH
H2N CHC OH H2N CHC OH H2N CHC OH
Ser, S Thr, T Cys, C
CH2
H2N CHC OH H2N CHC OH
CH2 CH2
O O
O CH2 CH2 CH2 CH2
H2N CHC OH H2N CHC OH N
C OH CH2 CH2 C O CH2
CH2 CH2 NH
CH2 CH2 NH
HN C O OH C O
NH2 C O NH2 C NH
His, H
Asn, N NH2 Lys,K NH2 OH
Pro, P Asp, D
Gln, Q Arg, R Glu, E
 C. AMINOACIZI
5. După capacitatea de a fi sintetizați in vivo:
 Aminoacizi esențiali (organismele animale nu îi pot sintetiza): Fenilalanina, valina,
treonina, triptofanul, izoleucina, metionina, histidina, leucina, lizina, arginina
(pentru sugari)
 Aminoacizi neesențiali (pot fi sintetizați)

16
 C. AMINOACIZI
COOH CH3 COOH
H2N CH2 COOH CH3 CH CH CH
Glicina sau glicocolul (Gly; G) NH2 CH3 NH2
Alanina (Ala; A) *Valina(Val; V)
CH3 COOH COOH COOH
CH CH2 CH CH3 CH2 CH CH
CH3 NH2 CH2 CH
CH3 NH2 NH2
*Leucina (Leu; LL ) *Izoleucina (Ile; I) *Fenilalanina (Phe; F)
CH2 CH COOH CH3 CH CH COOH HO CH2 CH COOH
OH NH2 OH NH2 NH2
Serina (Ser; S) *Treonina (Thr; T) Tirozina (Tyr; Y)

CH2 CH COOH HOOC CH CH2 CH2 CH COOH COOH

SH NH2 NH2 S S NH2 CH3 S CH2 CH2 CH
NH2
Cisteina (Cys; C) Cistina *Metionina (Met; M)

CH2 CH2 CH2 CH2 CH COOH HN C NH CH2 CH2 CH2 CH COOH

NH2 NH2 NH2 NH2
*Lizina (Lys; K) *Arginina (Arg; R)

HOOC CH2 CH COOH CH2 CH COOH CH2 CH2 CH COOH CH2 CH2 CH COOH
NH2 H2N CO NH2 COOH NH2 CONH2 NH2 (10.6)
Acidul aspartic (Asp; D) Asparagina (Asn; N) Acidul glutamic (Glu; E) Glutamina (Gln; Q)
COOH
CH2 CH CH2 CH COOH
COOH NH2 N
NH2
NH
NH NH 17
Prolina (Pro; P) *Triptofan (Trp; W) *Histidina (His; H)
 C. AMINOACIZI
 Nomenclatura
1. Nomenclatura IUPAC – se adaugă prefixul amino la numele acidului carboxilic,
precizând poziţia grupelor amino faţă de grupa carboxil.
2. Denumiri uzuale – majoritatea aminoacizilor au denumiri comune şi prescurtări
uzuale acceptate de IUPAC.
 Metode de obţinere
A. Hidroliza proteinelor (H.Braconnot, 1820) a dus, la început, la izolarea glicocolului
(denumit mai târziu glicină). La sfârşitul secolului trecut Emil Fischer a elaborat o metodă de
cercetare a compoziţiei hidrolizatelor proteice prin transformarea unităţilor în esteri ai aminoacizilor
şi distilarea fracţionată în vid a soluţiilor neutralizate (hidroliză cu soluţie de HCl 6N).

18
 C. AMINOACIZI
B. Metode de sinteză. Metodele de sinteză a aminoacizilor dau posibilitatea confirmării structurii
aminoacizilor rezultaţi la hidroliza proteinelor, studiilor biologice care necesită cantităţi mai mari
de aminoacizi şi au un mare interes preparativ şi ştiinţific.
1. Reacţia acizilor halogenaţi cu amoniac. La această reacţie iau parte a-halogenacizi sau esteri
uşor accesibili şi un exces de amoniac pentru a evita alchilarea ulterioară a grupei amino primară.
Reacţia este SN2, asemănătoare derivaţilor halogenaţi.
3 NH3, 50oC H+
CH3 CH COOH CH3 CH COO-NH4+ CH3 CH COOH
- NH4Cl -NH3
Cl NH2 NH2
acid a-clor-propionic a-alanina
2. Sinteza Gabriel este o variantă a reacţiei de aminare. Metoda constă în atacul nucleofil (SN2) al
anionului ftalimidic asupra halogenului dintr-un ester al unui acid halogenat.
CO CO COOH
- + 3HOH/H+, HO-
N K + ClCH2COOC2 H5 N CH2 COOC2H5 + H2NCH2COOH
- KCl
CO CO COOH glicocol
3. Sinteza Streker. In reacţie are loc adiţia grupelor amino şi nitril la grupa carbonil din aldehide
sau cetone, urmată de hidroliza acidă a a-amino nitrililor.
NH4CN, NH4Cl HOH/H+
CH3 CHO CH3 CH CN CH3 CH COOH
NH2 NH2
a-alanina
 Sinteza se aplică numai pentru obţinerea a-aminoacizilor, în care o importanţă majoră o are
19
combinaţia carbonilică.
 C. AMINOACIZI
4. Sinteza Erlenmeyer. Metoda constă în condensarea aldehidelor aromatice sau heterociclice cu
acidul hipuric (benzoilglicocol) în prezenţa anhidridei acetice, cu formarea azlactonelor nesaturate.
Acestea se reduc la azlactone, care prin hidroliză trec în a-aminoacizi. Prin această metodă se obţin
aminoacizi aromatici şi heterociclici. Reacţia decurge repede în condiţii blânde (100oC).
CHO CH C CO CH2 CH CO
CH2 COOH O H2/Pt O HOH/ H+
+ - 2H O
N C N C
NH NH COC6H5 2 NH C6H5 NH
acid hipuric C6H5
3-indolilaldehida azlactona nesaturata indolil-azlactona
CH2 CH COOH
NH2 + C6H5 COOH
NH
triptofan
5. Acidul p-aminoabenzoic se obţine prin reducerea acidului p-nitrobenzoic, care se obţine
relativ uşor din toluen prin reacţii cunoscute de nitrare şi oxidare. Se poate obţine şi din acetanilidă
prin acetilare şi hidroliză (M.Georgescu, M.Leonte).

NHCOCH3 NHCOCH3 NH2

Ac2O/H+ HOH/ H+

COCH3 COOH
acid p-aminobenzoic 20
(vitamina H)
 C. AMINOACIZI
 Proprietăţi fizice
 Aminoacizii sunt:
-substanţe cristaline cu temperaturi de topire ridicate, datorită structurii interne amfionice, de sare
- solubile în apă, insolubili în eter, benzen, eter de petrol
 Unii au gust dulce
 Nu pot fi distilaţi
 Aminoacizii naturali sunt substanţe optic active, cu excepţia glicocolului.
*
R CH COOH
NH2
 Cu puţine excepţii, a-aminoacizii naturali conţin un atom de carbon chiral cu configuraţia S, deci
aparţin seriei L
 Stabilirea configuraţiei aminoacizilor se bazează, prin tradiţie, pe înrudirea configurativă cu L-
glicerinaldehida (configuraţie S).
Formule de proiecţie Fischer Formule de perspectivă NH2
CHO COOH COOH NH2
H C NH2 HOOC C R
HO C H H2N C H
HOOC H H
CH2OH R R
R
configuratia S
L-Glicerinaldehida L-Aminoacid D-Aminoacid
(configuraţie S) de sinteză (configuraţie R)
 Configuraţia la atomul de carbon chiral se stabileşte prin regula C.I.P., ţinând cont că ordinea
priorităţii substituenţilor este NH2  COOH  R  H
 Prin sinteză rezultă în general amestecuri racemice, greu de separat. Utilizarea enzimelor duce la
enantiomerul D. 21
 C. AMINOACIZI
 Caracteristici spectrale
 Spectrul IR: depinde de condiţiile experimentale.
- în stare solidă apar vibraţiile grupelor NH3+ şi COO-
- în mediu bazic, vibraţiile grupelor NH2 şi COO-
- în mediu acid, vibraţiile grupelor NH3+ şi COOH
 Spectrul RMN :- protonii din poziţia a din moleculele a-aminoacizilor au o d = 4.20 – 4.80
ppm, datorită dezecranării produse de grupele COOH şi NH2
- protonii grupei NH3+ apar la d ~ 7.54 ppm

22
 C. AMINOACIZI
 Proprietăţi chimice
A. Reacţia cu acizi şi baze. Caracter amfoter. Punct izoelectric
 Datorită prezenţei în moleculă a grupelor NH2 şi COOH, aminoacizii au atât proprietăţi bazice cât şi
acide, prezentând un fenomen de neutralizare reciprocă intramoleculară, cu formarea de structuri
dipolare de amfion, “zwitterion”
 Datorită structurii de amfion, au caracter amfoter:
- În mediu acid se comportă ca o bază, care captează protonul, trecând în cationi
- În mediu bazic, se comportă ca un acid, care neutralizează ionii hidroxil, formând anioni
 În stare solidă există sub formă de amfion, iar în soluţie se găsesc în echilibru cele trei forme ionice,
predominând cea de amfion (II).
R CH COOH
NH2 (I)
HO -+
R CH COOH H2O + R CH COO- R CH COO- + H3O+
+NH + NH2 (IV)
3 (III) NH3 (II)
Anion
Cation Amfion (mediu bazic)
(mediu acid) (mediu neutru)

 Există o valoare intermediară a pH-ului, la care concentraţia de anioni este egală cu cea a cationilor,
numită pH izoelectric (pHi)
 Valoarea pHi depinde de structura aminoacidului, respectiv de prezenţa unei grupe bazice sau acide
suplimentare
 pH-ul izoelectric este o constantă caracteristică fiecărui aminoacid
 Solubilitatea aminoacizilor la pHi este minimă, mulţi dintre ei precipitând, această proprietate fiind
folosită la separarea aminoacizilor.
23
 C. AMINOACIZI
B. Reacţiile grupei carboxil
1. Reacţia cu pentaclorura de fosfor – conduce la cloruri acide
R CH COOH + PCl5 R CH COCl + POCl3 + HCl
NH2 NH2
2. Reacţia cu alcoolii, în prezenţa HCl gazos – conduce la esteri
R CH COOH + R'OH R CH COOR' + H2O
NH2 NH2
3. Reacţia de decarboxilare – se realizează la încălzire cu solvenţi inerţi sau sub
influenţa unor enzime (decarboxilaze) şi conduce la amine biogene
CH2 CH2 NH2
CH2 CH COOH
CH2 CH2 CH2 CH COOH N
- CO2 CH2 CH2 CH2 CH2 N
NH2 NH2 NH2 NH2
NH2 - CO2
ornitina putresceina NH
NH
histidina histamina
4. Reacţia cu bazele - conduce la săruri

5. Reacţia cu amoniacul - conduce la amide

24
 C. AMINOACIZI
C. Reacţiile grupei amino
1. Reacţia de alchilare cu derivaţi halogenaţi – conduce la derivaţi N-alchilaţi simpli sau
la derivaţi alchilaţi cuaternari CH3
CH3 CH CH COOH ICH3 CH3 CH CH COOH CH2 COOH - -OOC CH2 N+ CH3
3 ICH3/OH
CH3 NH2 CH3 NHCH3 NH2 CH3
valina N-metilvalina glicocol betaina
 Reacţia cu 2,4-dinitrofluorbenzen– conduce la dinitrofenil-aminoacizi utilizaţi la
identificarea aminoacizilor N-terminali din peptide
NO2 NO2

HOOC CH2 NH2 + F NO2 HOOC CH2 NH NO2

-HF

2. Reacţia de acilare cu halogenuri de acil – conduce la derivaţi N-acilaţi stabili

-
CH2 COOH + ClCOC6H5 OH CH2 COOH
NH2 NHCOC6H5 Acid hipuric
(N-benzoil glicocol)
 Reacţia de acilare cu anhidride– conduce la azlactone prin participarea la reacţie şi a
grupei carboxil -HO
CH2 COOH
Ac2O CH2 COOH Ac2O CH2 C=O 2
CH2 C = O
NH2 NH C=O N OH O
C OH N=C CH3
CH3
Azlactonã 25
CH3
 C. AMINOACIZI
3. Reacţia cu acidul azotos, reacţia Van Slyke – conduce la hidroxiacizi, cu degajare de
azot. Măsurarea volumului de azot degajat permite dozarea aminoacizilor
O = N OH
HOOC CH2 CH COOH HOOC CH2 CH COOH
N2 ; -H2O
NH2 OH
acid aspartic acid malic
4. Reacţia cu aldehide – conduce la baze Schiff, cu blocarea grupei amino. Metoda este
folosită la dozarea aminoacizilor (metoda Sorensen) prin titrarea grupelor carboxil libere
cu hidroxizi alcalini
H3C CH COOH + CH2O CH3 CH COOH
- H2O
NH2 N = CH2
a-alanina metilenalanina
5. Reacţia a-aminoacizilor cu ionii metalelor tranziţionale – conduce la complecşi
chelaţi stabili, coloraţi, greu solubili în apă.
O NH2
2R CH COOH O= C Sare complexă de
Cu II Cu HC R
NH2 culoare albastră
R CH C =O
NH2 O

26
 C. AMINOACIZI
D. Comportarea termică
 Diferenţiază a, b, g, şi d-aminoacizii
1. a-Aminoacizii sau esterii lor, la încălzire suferă o reacţie de eliminare intermoleculară
cu formarea de derivaţi de 2,5-dicetopiperazină sau în anumite condiţii cu formarea de
NH
peptide.
O H o o O=C HC R
t t
R CH C N CH COOH - H O 2R CH COOH-
2 H2O R CH C= O
2
NH2 dipeptida R NH2
NH
H2O 2,5 - Diacetopiperazina

2. b-Aminoacizii, la încălzire elimină amoniac cu formarea de acizi a,b-nesaturaţi.

CH2 CH2 COOH to CH2 = CH COOH
- NH3
NH2 b-alanina acid acrilic
3. g şi d-Aminoacizii, la încălzire elimină apa intramolecular cu formare de amide ciclice,
numite lactame. CH2 CH2
CH2 CH2
o to
CH2 CH2 CH2 COOH t CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 COOH
- H2O CH2
CH2
- H2O
NH2 NH C= O N C OH NH2 C =O
NH
g-lactama g-lactima
d-lactama
(piperidona)

27
 C. AMINOACIZI
E. Reacţia cu ninhidrina (test de culoare)
 Este caracteristică a-aminoacizilor
 Se încadrează în categoria reacţiilor de degradare Strecker a aminoacizilor, care constau în trecerea a-
aminoacizilor în aldehide prin reacţii de dezaminare şi decarboxilare
 Indiferent de natura radicalului şi a altor funcţiuni prezente, a-aminoacizii formează cu ninhidrina
(tricetohidrinden) sau cu hidratul acesteia, la cald, coloraţii caracteristice albastru-violet.
O O
c c
OH H c O
c + R CH COOH R CHO + CO2+ NH3+ c NH3 H
c
c OH NH2 c OH
c O NH2
O O I amina Streker
c O O=C O=C
H c O H
c + O = C c N = C
- H2O
c O NH2 O=C c O O=C
- +
OH O NH4
O=C O=C
c C
NH3
c N = C C N=C
c=O O=C C= O O=C
complex albastru-violet
 Reacţia este utilizată pentru identificarea şi dozarea unor aminoacizi fie prin măsurarea volumului de
CO2 degajat, fie colorimetric sau prin vizualizare cromatografică

28
 C. AMINOACIZI
F. Reacţii biochimice
 Excesul de aminoacizi rezultaţi prin hidroliza proteinelor sau introduşi prin hrană nu se depozitează ca
rezervă ci este degradat sub influenţa enzimelor, în cursul transformărilor biochimice
1. Dezaminarea aminoacizilor – conduce la amoniac şi o serie de acizi saturaţi şi
nesaturaţi, cetoacizi, hidroxiacizi, în funcţie de tipul dezaminării: oxidativă, reductivă,
hidrolitică, etc. CH CH COOH aminoacidoxidazã CH C COOH
3 3
a -Alanina - NH3
NH2 O Acid piruvic
+H2O NH3
CH3 C COOH
NH
aminoacidhidrolazã CH3 CH COOH
- NH3
OH Acid lactic
aminoacidreductazã
- NH3 CH3 CH2 COOH
Acid propanoic
dezaminare desaturantã
- NH3 CH2 CH COOH
Acid acrilic
2. Decarboxilarea aminoacizilor – are loc sub acţiunea enzimelor aminoacid-
decarboxilaze şi conduce la amine primare, de tipul aminelor biogene, care prezintă
activitate fiziologică în organism.
CH2 CH COOH CH2 CH2 NH2
H3C CH COOH CH3 CH2 NH2 + CO2
N NH2 N
NH2 etilamina + CO2
a-alanina NH NH 29
histidina histamina
 C. AMINOACIZI
CH2 (CH2)2 CH COOH CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 (CH2)3 CH COOH CH2 CH2 CH2 CH2 CH2

NH2 NH2 NH2 NH2 NH2 NH2 NH2 NH2

cadaverina
ornitina putresceina lisina
 Histamina şi tiramina au acţiune asupra sistemului nervos parasimpatic şi provoacă alergii
 Putresceina şi cadaverina apar în procesele de alterare a cărnii
3. Dezaminări şi decarboxilări simultane – pot apărea sub acţiunea unor
microorganisme. Spre exemplu, în fermentaţia alcoolică, s-au identificat alcoolii
izoamilic, izobutilic, în “coada de distilare de la separarea alcoolului etilic. Aceştia se
obţin din aminoacizii corespunzători, printr-o dezaminare până la acizii a-cetonici,
urmată de o decarboxilare care conduce la aldehide, care în final sunt reduse la alcooli.
- 2 [H] 2 [H]
R CH COOH R CO COOH CO2+ R CHO + R CH2 OH
+H2O
NH2 - NH3
dezaminare

4. Transaminarea – este un proces biochimic catalizat de transaminaze, care constau în

transferarea grupei amino între un aminoacid şi un cetoacid. Astfel, în organismele vii
poate fi sintetizat orice a-aminoacid daca este prezent a-cetoacidul corespunzători.
 Cei mai activi sunt acizii a-amino-dicarbolixici, aspartic şi glutamic
 Organismul animal nu îşi poate sintetiza unii a-aminoacizi esenţiali deoarece nu
posedă a-cetoacizii corespunzători
30
 C. AMINOACIZI
HOOC CH2 CH2 CH COOH + CH3 C COOH HOOC CH2 CH2 C COOH + CH3 CH COOH
NH2 O O NH2
acid glutamic acid piruvic acid a-cetoglutaric a-alanina

5. Reacţia melaninei – este un proces complex de oxidări, reduceri, deshidratări,

decarboxilări .i policăndensări finalizate prin formarea pigmenţilor melaninici. Este un
proces caracteristic tirozinei şi este responsabil de pigmentarea pielii, a părului.
HO
CH2 CH2 O
oxid CH2
oxid oxid
HO CH COOH CH COOH
HO CH COOH
O
Tyr H2N H2N
DOPA H2N

O HO
CH2 O
CH2 CH2 oxid
O OH CH COOH HO O CH COOH HO C
COOH
H2N H2N NH
H

O
CH2 O CO polime O =O O
oxid =O
rizare
CHCOOH - CO O =
O 2 CH2
NH NH NH NH
pigment rosu melania-polimer de culoare inchisa

31
 C. AMINOACIZI
 Aminoacizi importanţi
 Glicocolul (glicos = dulce ; cola = clei). In organismul vegetal sau animal se găsesc betaine sau derivaţi
trimetilaţi sub forma sărurilor cuaternare. Betaina glicocolului este izolată din sfeclă. Se acumulează la
fabricarea zahărului din melasă. Se obţine prin alchilarea glicocolului cu iodură de metil, în soluţie
alcoolică. Este substanţă solidă (T.t. 300o, desc.), care în soluţie se comportă ca bază.
 Betaine formează însă şi alţi aminoacizi: betaina histidinei sau hercinina din ciuperci, betaina
triptofanului sau tripaforina din plante exotice, betaina prolinei sau stahidrina izolată din stânjenel, g n-
butiro-betaina este otrava care paralizează nervii motori etc.
 Alţi derivaţi importanţi ai glicocolului sunt acidul glicocolic (v.acizi biliari), acidul hipuric
(benzoilglicocol) (T.t.190oC) prezent în produsele de degradare ale mamiferelor, sarcosina şi alţii

 Sarcosina, N-metilglicocol, CH3NH-CH2-COOH, este obţinută din creatină (acid

metilguanidinoacetic) care se găseşte în muşchii vertebratelor sub formă de acid creatin fosforic,
reactiv.

 b-Alanina nu este o componentă a proteinelor ci a acidului pantotenic, un biocatalizator şi

vitamină din grupul B.
CH3OH
HOH2C C CH CO NH CH2 CH2 COOH
CH3
 Serina este importantă pentru sinteza glicogenului (în ficat).
CH2 CH COOH CH2 = C COOH CH3 C COOH CH3 C COOH glicogen
- H2O
OH NH2 NH2 NH O
32
 C. AMINOACIZI
 Tirozina se întâlneşte alături de fenil-alanină în proteine. Participă la reacţia melaninelor şi este un
precursor al tiroxinei, hormon al glandei tiroide
 Metionina are în organismele vii rolul de agent de transmetilare
 Triptofanul este un aminoacid esenţial şi intră în compoziţia proteinelor.
 Acizii amino-benzoici nu intră în compoziţia proteinelor, dar au importanţă practică.
Acidul orto-aminobenzoic (acidul antranilic) se găseşte în natură în uleiuri eterice din flori (iasomie,
tuberoze, portocal, mandarine) şi este utilizat în sinteza heterociclilor.
Acidul meta-aminobenzoic este un compus solid, utilizat la sinteza coloranţilor.
Acidul para-aminobenzoic (PAB) este un compus solid, care face parte din grupa vitaminelor H şi este
factor de creştere pentru organisme. Unii esteri ai săi au proprietăţi anestezice (anestezina, novocaina,
butacaina).
COOC2H5 COOCH2CH2N(C2H5)2 COOCH2CH2N(C4H9)2

NH2 NH2
NH2

33
 PEPTIDE
 Definiţie – Peptidele sunt compuşi care se formează prin eliminarea apei între două
sau mai multe molecule de aminoacizi pe principiul “cap-coadă”.
 In moleculele formate apar legături amidice –CO-NH- numite legături peptidice.
 Peptidele au structuri omogene şi proprietăţi fizice şi chimice specifice.
 Unele peptide au funcţii structurale, altele au funcţii catalitice, antibiotice sau
hormonale.
 Deşi teoretic combinarea celor 26 aminoacizi separaţi din materia vie este infinită,
activitatea biologică este datorată unei aranjări precise a aminoacizilor.
 După numărul de aminoacizi şi a greutăţilor moleculare, convenţional se disting:
 peptide – produşi cu un conţinut mai mic de aminoacizi şi cu structură mai puţin
complexă, greutăţi moleculare sub 10.000;
 proteine – produşi cu structură complexă tridimensională, cu greutăţi moleculare
mai mari de 10.000.
 Clasificarea peptidelor
1. După numărul de aminoacizi conţinuţi:
- oligopeptide (di-,tri-,tetra-) care conţin 2-9 aminoacizi
- polipeptide care conţin 10-100 aminoacizi
- macropeptidele cu mai mult de 100 aminoacizi

34
 PEPTIDE
 Structura peptidelor
 După cercetările lui Emil Fischer (Premiul Nobel pentru chimie, 1902), în peptide legarea
aminoacizilor în structuri macromoleculare se realizează prin legături peptidice de natură
amidică.
 Studiile cu raze X arată că legătura C-N din peptide este mai scurtă (1.35 Å) decât o simplă
legătură (1.47 Å), având un caracter parţial de dublă legătură. O H R
O H R C C
+
H2N CH CO NH CH COOH C C C N

R Legãturã R C N R H H
peptidicã
R H H Legãtura peptidicã
(stabilizare prin rezonantã)
 Nomenclatura
1. Nomenclatura IUPAC – are la bază numele aminoacizilor componenţi (sau
prescurtările standard). Ele se definesc ca derivaţi ai aminoacidului care încheie lanţul cu
gruparea carboxil.
2. Denumiri uzuale – unele peptide au denumiri uzuale recunoscute (aspartam,
vasopresină, glutation, carnozina, oxitocina etc).
CH3
NH2 CH2 CO NH CH COOH H2N CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH
glicila-alanina( Gli-Ala) COOH CH2 SH
dipeptida
g-glutamil-cisteinil-glicina (Glu-Cis-Gli) 35
Glutation
tripeptida
 PEPTIDE
 Metode de sinteză
 Sinteza urmăreşte realizarea unor compuşi peptidici identici cu cei din natură.
 Prin sinteză, E.Fischer a reuşit să dovedească prezenţa legăturilor peptidice în peptide şi
proteine.
 Aminoacizii au două grupe funcţionale care intră în competiţie şi pentru a realiza sinteze de
peptide se utilizează anumiţi compuşi care blochează una din grupări, aminoacidul reacţionând
astfel prin gruparea rămasă disponibilă (liberă). Alegerea blocanţilor se face în aşa fel încât la
sfârşitul sintezei să se poată îndepărta uşor.
 Pentru realizarea sintezei unei peptide se urmăresc fazele succesive de condensare pas cu
pas:
 protejarea unei grupe funcţionale;
 transformarea grupei carboxil într-o grupare activată;
 condensarea aminoacizilor din secvenţa dată;
 îndepărtarea grupei protectoare (blocant).
 De asemenea se ţine seama dacă sinteza se realizează în soluţie sau în faza solidă.

36
 PEPTIDE
A. Sinteza peptidelor în soluţie
1. Blocarea grupei amino – se realizează cu blocanţi ca: anhidrida ftalică, cloroformiat
de etil sau de benzil, terţ-butoxicabonilazida (t-BOC)
CO
O COOH OC
CO R CH N
C 6 H5 CH2 OC Cl OC
O R CH COOH

R CH COOH NHCOOCH2C6H5
ClCOOC2H5
NH2 R CH COOH
NHCOOC2H5
(CH3)3C OCON3 R CH COOH
NHCOOC(CH3 )3

2. Transformarea grupei carboxil în grupă reactivă – se realizează trecere în cloură

acidă sau prin tratare cu diciclohexilcarbodiimidă (DCC) sau cu carbonildiimida
PCl3 (sau DCC)
R CH COOH R CH COCl
NH Bloc NH Bloc

37
 PEPTIDE
3. Condensarea aminoacidului protejat la grupa amino şi activat la grupa carboxil
cu un aminoacid identic neblocat şi neactivat
R CH COCl + H2N CH COOH R CH CO HN CH COOH
NH Bloc R NH Bloc R
dipeptida N-blocata
4. Deblocarea grupei amino – prin hidroliză sau hidrogenoliză
H2O
R CH CO HN CH COOH R CH CO HN CH COOH
- Blocant
NH Bloc R NH2 R
Peptida
B. Sinteza peptidelor în fază solidă
1. Blocarea grupei carboxil – se realizează prin esterificare. Metoda este mai rapidă
dacă blocarea grupei carboxil se realizează cu polistiren clorometilat, care are şi rolul de
suport solid.
2. Condensarea aminoacidului esterificat cu un alt aminoacid NH-blocat
Deblocarea
grupei amino
R CH NH2 + HOOC CH NHBloc R CH NH CO CH NHBloc
- Blocant
COOR R COOR R
R CH NH CO CH NH2 + HOOC CH NHBloc R CH NH CO CH NH CO CH NHBloc
COOR R R COOR R R
Tripeptida blocata

38
 PEPTIDE
3. Deblocarea grupelor carboxil şi amino – se realizează hidrolitic sau reductiv
hidrogenoliza
H 2/Pd
R CH NH CO CH NH CO CH NHBloc R CH NH CO CH NH CO CH NH2
- ROH
COOR R R -Blocant COOH R R
Tripeptida blocata
4. Deblocarea finală sau desprinderea de pe suportul polimeric solid – se realizează
prin tratare cu HF sau HBr care nu scindează legăturile C-O de la carbonul benzilic şi
nici legăturile peptidice
 Proprietăţi
 Peptidele inferioare sunt substanţe cristalizate, incolore
Peptidele sunt solubile în apă, insolubile în alcool
 Sunt solubile în soluţii concentrate de săruri şi nu coagulează la creşterea temperaturii
 Au caracter amfoter (electroliţi amfoteri)
 Prin tratare cu acizi sau baze hidrolizează până la aminoacizi
 Peptide importante
 L-Aspartil-b-fenil-L-alanilmetilesterul (Aspartamul) este o dipeptidă de 152 de ori mai
dulce decât zaharoza. Dacă radicalul fenil este înlocuit cu ciclohexil rezultă un compus
(ciclamat) de 225 de ori mai dulce decât zaharoza.
H2N CH CH2 CO NH CH COOCH3
COOH CH2C6H5
39
Aspartam
 PEPTIDE
 Glutationul este o tripeptidă formată din acid L-glutamic, L-cisteina şi L-glicocol. Se găseşte în
celulele vii unde participă la reacţiile de oxido-reducere. Este prima tripeptidă naturală şi de
sinteză cunoscută şi importantă.
H2N CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH
COOH CH2 SH
g-glutamil-cistenil-glicina (Glu-Cis-Gli)
Glutation (G-SH)

Glutationul funcţionează ca o coenzimă a unor enzime.

.  Carnosina şi anserina se găsesc în muşchi.
 Oxitocina este o nonapeptidă cu structură ciclică datorită unei punţi S-S provenită din două
resturi de cisteină.
 Vasopresina este o nonapeptidă secretată de lobul posterior al hipofizei şi este un hormon
antidiuretic.
 Insulina este o polipeptidă formată din două catene de aminoacizi, A (21 aminoacizi) şi B(30
aminoacizi) unite prin punţi de sulf. Insuficienţa insulinei provoacă glicemie şi glicozurie

40
 Cis Tir Ile Cis Tir Fen
S S
S S
Cis Aspn Glu Cis Aspn Glu
Pro Leu Gli NH2 Pro Lis Gli NH2
oxitocina vasopresina

insulina

41