Alcani

Partea a 2-a
- metode de obținere
- proprietăți fizice
- proprietăți chimice
Metode de obținere
1. Din carbura de aluminiu:

Al4C3 + 12H20 3CH4 + 4Al(OH)3

Al4C3 + 12HCl 3CH4 + 4AlCl3

2. Din hidrocarburi nesaturate (care conțin legătura

dubla sau tripla)

alchena + H2 alcan (reacție de adiție)

(se folosește drept catalizator nichel)
3. Din derivati halogenați

a) Reactia Wurtz: R-X + R-X + 2Na 2NaX + R-R

(alcanul care rezultă este un alcan simetric)
X poate fi: Cl, Br, I

b) R-X + Mg RMgX
(condiții de reacție: eter <R-O-R>, anhidru)

4. Din acizi carboxilici prin topire alcalină

R-COOH + NaOH + H2O + R-COONa Na2CO3 + R-H

(carboxilat
de sodiu)
 Proprietăţi fizice
• molecule nepolare,
• forţele de interacţiune intermoleculare de tip Van der Waals →
punctele de topire şi de fierbere ale alcanilor - cele mai scăzute
• alcanii inferiori (până la 4 atomi de C) - gaze în condiţii obişnuite,
• alcanii cu până la 12 atomi de C - lichizi
• alcanii cu peste 12 atomi de C - solizi
• starea de agregare depinde şi de ramificarea catenei.
• sunt nemiscibili cu apa; au densitatea relativă mai mică decât apa,
• sunt solubili în solvenţi organici nepolari sau puţin polari
• sunt buni solvenţi pentru alte substanţe organice nepolare sau
puţini polare Ex de solvenți - pentanul, hexanul, heptanul, “eterul
de petrol”, “ligroina” (“benzina grea”)
 Proprietăţi chimice
A) Reacţii radicalice (mecanisme homolitice):
I. Substituţiile radicalice
1) Reacţiile de halogenare.
La metan – în fază gazoasă
Mecanismul reacţiei este radicalic în lanţ, cu cele trei etape caracteristice:
h
Initiere: Cl Cl 2Cl
CH3 H + Cl CH3 + HCl
Propagare:
CH3 + Cl2 CH3 Cl + Cl

CH3 Cl CH3 Cl
Intrerupere:
CH3 CH3 CH3 CH3
2) Reacţii de sulfonare
O2
R H + SO2 R SO3H

3) Reacţii de clorosulfonare
R H + SO2 + Cl2 R SO2Cl + HCl

4) Reacţii de nitrare

R H + HONO2 R NO2 + H2O

 II. Oxidarea alcanilor

– oxidare blândă
Oxidarea metanului poate duce la metanol sau formaldehidă,

sau la un amestec de CO şi H2 (gazul de sinteză).

- oxidarea energica (arderea)

CH4 + 2 O2 CO2 + 2H2O
CnH2n+2 + (3n+1)/2 O2 nCO2 + (n+1) H2O

Oxidarea alcanilor superiori (parafinele) cu aer la temperaturi ridicate în prezenţa unor catalizatori duce la
amestecuri de acizi carboxilici superiori (acizi graşi):
III. Descompunerea termică – la 400-600oC – Piroliza

- reacții de cracare

- reacții de dehidrogenare
 B) Reacţii ionice (heterolitice)
- Izomerizare
- alchilare cu alchene
- descompunerea (cracarea) catalitica

I. Izomerizarea alcanilor
H
AlCl3.H2O/ 1000
CH3 CH2 CH2 CH3 CH3 C CH3
CH3
25% 75%
Mecanismul reacţiei:

AlCl3 + H2O Cl3Al - OH2

Initiere:
CH3 CH2 CH2 CH3 + Cl3Al - OH2 CH3 CH CH2 CH3 + H2

CH3 CH CH2 CH3 CH3 C CH3

Propagare: CH3 H
CH3 CH2 CH2 CH3 + CH3 C CH3 CH3 CH CH2 CH3 + CH3 C CH3
CH3 CH3

CH3 CH CH2 CH3 CH2 CH CH2 CH3 + CH3 CH CH CH3

-H
Intrerupere:
CH3 C CH3 CH3 C CH2
-H
CH3 CH3
 B) Reacţii ionice (heterolitice)

II. Alchilarea alcanilor cu alchene – sub acțiunea acizilor tari sau a acizilor Lewis
CH3 CH3 CH3 CH3
H2SO4
CH3 CH + CH2 C CH3 C CH2 CH CH3
CH3 CH3 CH3
izobutan izobutena 2,2,4-trimetilpentan (izooctan)

III. Cracarea catalitică – la 200-500oC in prezenta unor catalizatori de tip acizi Lewis
(silicaţi de aluminiu, thoriu, zirconiu, hafniu, zeoliţi naturali sau sintetici,

Reacţia este ionică, prin intermediul carbocationilor, prin mecanisme înlănţuite,

având loc pe lângă izomerizarea carbocationilor şi o scindare a legăturilor C – C
(în poziţia α - β), cu formarea unor carbocationi inferiori care duc în final la alchene
inferioare ( cu 3 – 5 atomi de carbon) şi alcani cu catenă ramificată, care sunt
componetele principale ale benzinelor cu cifră octanică ridicată.
 Derivate ale țițeiului
Principalele derivate ale țițeiului sunt cele date în scheme
următoare:

- Benzina ușoară;
- Benzina grea;
- Gaze de cracare;
- Petrol lampant – Benzine;
- Motorina - Uleiuri –
- Păcura prin cracare – Bitum;
- Parafina;
- Cocs de petrol;
- Păcura de cracare.
 Utilizări
 Alcanii sunt folosiți pe larg in viața cotidiana
 Alcanii pot fi folosiți drept combustibili.
 Alcanii au aplicații în medicina sau în farmacie la obținerea unor preparate
pentru protejarea pielii.
 Solvenții hidrocarbonați sunt folosiți la diluarea sau îndepărtarea
vopselelor.
 Parafina solidă ți vaselina, constituite majoritar din alcani solizi, sunt
utilizate la obținerea cremelor.
 Alcanii sunt folosiți pentru obținerea de compuși chimici cu diferite utilizări.
Clorura de metil este un agent frigorific.
Acidul cianhidric folosit la obținerea fibrelor sintetice.
Clorura de metilen (CH2Cl2)
Tetraclorura de carbon (CCl4) se întrebuinţează ca solvent.
Tetraclorura de carbon se întrebuinţează şi la stingerea incendiilor.
Metanul, componentul principal al gazului metan, se folosește drept
combustibil casnic (aragaz) sau in industrie la obținerea unor compuși cu
importanță practică deosebită