Acumulatorul cu plumb

Ghincea Alexia
Acumulator cu plumb

Acumulatorul cu plumb (sau acumulatorul acid) reprezintă cel mai

vechi și cel mai simplu tip de acumulator
Deși are greutate și volumul ridicate,
prezintă avantajul furnizării unui curent
puternic la conectare, ceea ce este necesar
pornirii motoarelor termice folosite pe larg
la functionarea automobilelor.
Prezintă față de alte tehnologii de
acumulator un raport energie/preț favorabil.
Era luat inițial în vedere ca sursă de energie
pentru autovehicule electrice,
dar din cauza greutății mari a lăsat locul
altor tehnologii,
el fiind folosit mai ales în alimentarea stivuitoarelor electrice unde
servește și ca balast echilibrant de masă pe axa roților din spate.
De asemenea este folosit ca baterie de start la autocamioane.
A fost inventat din 1859 de fizicianul francez Gaston Planté.

Acumulatorul cu plumb este o pila cu electrolit lichid realizat pentru

prima oara, in anul 1859, de inginerul francez Gaston Planté.
Electrodul negativ este format dintr-un gratar de plumb cu ochiurile
umplute cu plumb spongios,
iar electrodul pozitiv este construit tot dintr-un gratar de plumb cu
ochiurile umplute cu dioxid de plumb.
Electrolitul este acid sulfuric de concentratie 38% (p = 1,29 g/cm 3 )
pentru acumulatorul incarcat.
In timpul functionarii acumulatorului, când acesta debiteaza curent
electric, la cei doi electrozi au loc procesele care pot fi reprezentate
prin ecuatiile
La Anod Pb+HSOPbSO+H+2e
(plumb)(hidrogen,sulf,oxygen

)(plumb,sulf,oxigen)(hidrogen)

La Catod
PbO+3H+HSO+2ePbSO+2H2O
(plumb,oxigen)(hidrogen)(hidrogen,sulf,oxigen )

(hidrogen,2oxigen -_apa)

REACTIA GLOBALA
H2SO2H+2HSO
(hidrogen,sulf,oxigen)(hidrogen)
(hidrogen,sulf,oxigen)

Exploatarea judicioasă a acumulatorului trebuie să ţină cont de câţiva

factori:
- formatarea corectă a acumulatorului. Formatarea este procedeul
prin care se formează PbO2 pe grătarul de plumb la începutul exploatării
acumulatorului, printr-o succesiune de încărcări şi descărcări controlate.
Acumulatorii auto moderni se livrează gata formataţi de către fabricant;
- evitarea descărcărilor profunde sau a supraîncărcării
acumulatorului în ambele cazuri existând riscul micşorării aderenţei
compuşilor aferenţi la grătare. Se va evita în special lăsarea timp
îndelungat a acumulatorului în stare descărcată;
- utilizarea ritmică a acumulatorului, fără şocuri electrice dar şi
fără perioade mari de neutilizare, când apar reacţiile de autodescărcare şi
sulfatarea;
- temperaturile ridicate determină căderea masei active de pe polul
pozitiv şi micşorează numărul de cicluri de încărcare – descărcare.
Deşi prezintă unele inconveniente legate în special de masa mare şi
electrolitul lichid, acumulatorul cu plumb este utilizat pe scară largă în
primul rând datorită tensiunii mari debitate, a reversibilităţii reacţiei şi a
numărului redus de reacţii secundare.
Îmbunătăţit continuu, studiat şi utilizat ca referinţă, acumulatorul cu
plumb va intra şi în mileniul 3 ca sursă importantă de energie
Structura elementară a acumulatorului acid este celula, o baterie de 12 V
având 6 celule. Celula este constituită dintr-un vas, un element
și electrolit. Vasul unei celule este practic un compartiment al întregului
vas al bateriei obținut prin divizarea acestuia cu ajutorul pereților
despărțitori. Este realizat, în general, din polipropilenă.
La baza vasului, în interior sunt prevăzute nervurile pe care se așează
electrozii (sub formă de placă) distanțându-se astfel de fundul vasului.
Se creează un spațiu în care se poate depune substanța activă desprinsă
de pe plăci, evitându-se scurtcircuitarea plăcilor. La partea exterioară,
vasul se închide cu un capac prevăzut cu bușoane de umplere prin care
trec bornele exterioare ale bateriei.
Electrozii au forma unor plăci, deosebindu-se electrozi negativi și
electrozi pozitivi. O placă este alcătuită dintr-un suport sub formă de
grătar și materia activă. Grătarul este executat din plumb la care se
adaugă materiale pentru a facilita procesul de turnare. Acestea pot
fi stibiu sau calciu pentru baterii cu întreținere redusă. Grătarul asigură
forma plăcii și rezistența mecanică a plăcii, este suport pentru materia
activă și calea de curent spre și de la materia activă a plăcii.
Materia activă este substanța care întreține fenomenele electrochimice la
încărcare și la descărcare.

Ea poate rezulta direct din metalul suportului, sau se prepară sub formă
de pastă și se aplică pe suport. În cazul acumulatoarelor auto, plăcile
electrod sunt de tipul pastat.