3: BATERIA DE ACUMULATOARE

CAPITOLUL3.BATERIA DE ACUMULATOARE

Bateria de acumulatoare reprezinta o sursa chimica reversibila pentru

stocarea energiei electrice . Energia electrica se stocheaza/elibereaza in urma unor
reactii chimice intre anumite substante. Aceste reactii sint reversibile astfel incit ele
au loc intr-un sens la incarcare si in sensul celalalt la descarcare. Intreruperea
accidentala a acestor reactii reversibile echivaleaza cu distrugerea bateriei de
acumulatoare.
In general aparitia unei anumita tensiuni electromotoare este asociata unei
anumite combinatii sau pereche de substante, fiecare combinatie avind tensiunea
ei specifica. De obicei aceasta pereche cuprinde doi electrozi (unul  altul -) si un
electrolit. Oricare ar fi insa combinatia, numita element de acumulator, tensiunea
furnizata este mica in jur de 1-2V. In practica am vazut insa ca tensiunile utilizabile
sint mai mari, astfel incit apare necesitatea conectarii in serie a mai multor
elemente, formind o baterie de elemente de acumulator. In cele ce urmeaza insa se
va utiliza titulatura prescurtata baterie sau acumulator, intelegind insa idea de
baterie de acumulatoare.

3.1 Tipuri de baterii

Clasificarea bateriilor se face dupa diferite criterii astfel:

a)Dupa natura perechilor de substante ce intra in reactia chimica. Din acest
punct de vedere exista doua clase mari de acumulatoare :
a1)acumulatoare acide la care electrolitul este un acid (de obicei acid
sulfuric). Cel mai raspindit tip este acumulatorul acid cu plumb, avind electrozii
pozitiv si negativ respectiv PbO2 si Pb.
a2)acumulatoare alcaline avind drept electrolit o baza (NaOH sau
KOH) si drept electrozi mai multe tipuri de combinatii, gen Ni-Cd, Ni-Fe, etc.
In general acumulatoarele alcaline sint mai performante in privinta raportul
energie stocata/ masa, dar sint mult mai scumpe si au deobicei rezistenta interna
mai mare, fiind mai putin performante la pornire.

b)Dupa modul de exploatare. Din acest punct de vedere sint acumulatoare

pentru:
b1)iluminat. Acestea se intilnesc la calea ferata, la santiere de
constructii, etc. Au specific faptul ca trebuie sa debiteze un curent relativ mic dar un
timp indelungat;
b2)pornire-iluminare-aprindere. Aceasta categorie este cea utilizata in
mod curent pe autovehicule. Ea foloseste atit la pornirea motorului termic(MT) cit si
la alimentarea sistemului de aprindere sau la iluminat atunci cind nu debiteaza
generatorul. Acumulatoarele din aceasta categorie sint caracterizate de curenti
foarte mari la pornire, dar un timp foarte scurt ( < 5s ). In schimb gradul de
descarcare este redus, caci dupa pornire sint reincarcate de la generator;

44
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

b3)tractiune. Aceste acumulatoare sint caracterizate prin curenti

debitati de valori medii, dar permit un grad de descarcare foarte accentuat.
Deasemeni trebuie sa livreze pentru scurt timp un curent impulsional mai mare;
b4)stationare. Ele se folosesc in aplicatii speciale, de exemplu in
centrale telefonice. Furnizeaza un curent mediu un timp mare si se descarca
profund. Au specific faptul ca pot fi in constructie deschisa, fara probleme de
vibratii, contaminari, etc.
Deoarece insa in exploatarea autovehiculelor, marea majoritate (80%) a
acumulatoarelor sint acide cu plumb, pentru pornire, aceasta categorie va face
obiectul analizelor ulterioare.

3.2.Acumulatoare acide cu plumb pentru autovehicule

3.2.1.Constructia acumulatorului cu plumb

Bateria de acumulatoare cu plumb pentru exploatare auto se construieste de
obicei pentru tensiuni nominale de 6V si 12V. Deoarece un element are nominal 2V
rezulta existenta a 3, respectiv 6 elemente pe baterie. Ele se cuprind de obicei intr-
un monobloc sau bac comun, cu 3 respectiv 6 compartimente sau celule, izolate
chimic . Bacul poate fi realizat din ebonita sau mai nou din plasitc (polipropilena,
ABS, PVC, etc.). Bacul trebuie sa fie inert la acid sulfuric, sa aiba buna rezistenta
mecanica si electrica, sa fie usor. Celulele in care este compartimentat bacul sint
identice si trebuie sa aiba functionarea cit mai asemanatoare.
In fiecare celula se introduc electrozii sub
forma unui pachet. Deobicei pachetul are
electrozii sub forma de placi, ca in fig.3.1, dar
- + - + - exista si alte forme de electrozi (tubulari, rame,
etc.). Pachetul de placi este obtinut prin
- + - + - impachetare alernata intre placi negative si
pozitive. Deoarece reactiile si solicitarile placilor
pozitive sint mai accentuate se prefera ca
pachetul sa inceapa si sa se termine cu o placa
Fig.3.1.Structura negativa. In acest fel se pierd 2 suprafete
pachetului de placi negative (cele exterioare), iar solicitarea placilor
pozitive este mai uniforma. Totdeauna intre placile
de semn contrar se intercaleaza un izolator (separator) microporos, care permite
circulatia electrolitului, dar impiedica scurtcircuitarea placilor de semn diferit prin
contact direct. Izolatorii pot fi facuti din lemn fiert in soda caustica, din PVC
sinterizat, tesatura din fibre carbin, etc. Ei pot fi sub forma de placi, intercalate intre
electrozi, sau mai nou sub forma de plic ce cuprinde placa pozitiva. Pentru a
permite existenta electrolitului la suprafata placilor izolatorul are niste nervuri.
Acestea sint mai accentuate catre placa pozitiva, deoarece reactiile fiind mai
intense, trebuie reimprospatat mai mult electrolit.
Placile au in varianta clasica
ca element de sustinere un
gratar, care are la partea

45
Fig3.2. Gratare de placi
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

superioara lateral o ureche de sustinere. De multe ori gratarele pozitive sint la fel cu
cele negative. In ochiurile gratarului se pune masa activa (pozitiva sau negativa)
care este sub forma de pasta care ulterior se intareste. Aceasta structura face
placile poroase permitind patrunderea electrolitului in volumul masei active,
crescind suprafata echivalenta de contact placa-electrolit si crescind capacitatea de
inmagazinare a acumulatorului. Acest fapt nu este semnificativ la demaraj cind
reactiile sint mai mult la suprafata geometrica a placii. Gratarele se confectioneaza
prin turnare sau stantare din plumb masiv. Pentru imbunatatirea proprietatilor
mecanice ale gratarului si fluidizarea pumbului la topire (fara ridicarea exagerata a
temperaturii care duce la oxidare) plumbul de gratare are diverse incluziuni. Pina
acum cea mai importanta a fost antimoniul (5-6%). S-a constatat insa ca acesta
favorizeaza coroziunea electrozilor pozitivi si in special electroliza apei din electrolit.
Aceasta reduce viata bateriei si necesita complectarea periodica cu apa distilata.
De acceea ultimele constructii limiteaza antimoniul sub 3%, in cazul bateriilor cu
intretinere reduse (low maintenance in l.engl.), sau il inlocuiesc cu alte metale,
cum ar fi calciul, formind asa-numitele baterii fara intretinere (maintenance-free in
l.engl.). In cazul acumulatoarelor de iluminat curentul debitat fiind mic fortele
electrodinamice ce solicita gratarul si pasta din ochiuri sint mici (v.cap.1) si atunci
ochiurile pot fi facute mari si rare (v.fig.3.2). La acumulatoarele de demaraj, fortele
electrodinamice sint foarte mari si ochiurile se fac mici si dese. In privinta grosimii,
gratarele pot fi mai groase sau mai subtiri tot functie de solicitarile mecanice si de
durata de viata ce se estimeaza pentru baterii. Pe de alta parte la demaraj o placa
groasa este ineficienta (reactiile au loc la suprafata si mult mai putin in volumul
placii). Din cauza asta tendinta pentru acumulatoare de demaraj performante este
sa se subtieze placa dar sa se intareasca gratarul prin aliere si procesare
sofisticata. Tot din aceasta cauza placile pozitive se fac citeodata mai groase, cu
toate ca la multe constructii gratarele sint identice la cele doua tipuri de placi. La
placa pozitiva masa activa este o pasta pe baza de peroxid de plumb si acid
sulfuric. Ea are initial culoarea rosu-porcocaliu, iar dupa ce a fost formata capatata
o tenta rosu-gri. Placa negativa are o pasta pe baza de plumb si acid sulfuric. Pasta
activa se obtine prin amestecare in malaxoare din substantele de baza solide (de
obicei praf) si lichide. Ea se depune pe placi si apoi urmeaza o perioada de uscare
sau maturare, cind ea se intareste si doar apoi placile pot fi folosite.
Pentru impachetare placile se ordoneaza ca in figura 3.1, urmarind ca
urechile de fixare pentru toate placile pozitive sa fie de o parte a pachetului si toate
urechile placilor negative de cealalta parte. Urechile de prindere de un anumit semn
se rigidizeaza apoi cu o clema pieptene realizata din plumb si prezentata in figura
3.3. Ea are un pieptene orizontal si o borna cilindrica sau plata vertical. Urechile
placilor se intrepatrund cu dintii pieptanului, peste care se toarna plumb topit si se
sudeaza, rigidizind pachetul de palci.
Pachetul de placi astfel rigidizat se
introduce in celula. Dar in functionare o
parte din pasta de pe placi mai cade si se
depune la fund sub forma unui mil. Pentru
a preveni scurtcircuitarea pachetului de
Fig.3.3.Clema pieptane
46
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

placi de catre acest mil, bacul are pe fund niste nervuri pe care se aseaza pachetul
de placi. La bateriile cu separatori plic, aceste nervuri sint reduse.

- + -

+ - +

Fig.3.4.Celule cu Fig.3.5.Punte de legatura

conexiuni aparente

Apoi fiecare celula se inchide deasupra, cu un capac. La solutiile mai vechi

cu bac de ebonita, capacul este tot de ebonita, individual pentru fiecare celula si
este etansat de bac cu o masa bituminoasa. La solutiile mai noi, din plastic, exista
un capac comun pentru toata bateria, tot din plastic, care este etansat de bac fie
prin termosudare fie prin lipire cu rasini. Este de subliniat in acest caz izolarea
chimica dintre celule. Capacul fiecarei celule are o gaura cu dop prin care se
introduce initial electrolitul si prin care ulterior se poate masura densitatea si
complecta nivelul de electrolit cu apa distilata. Dopurile pot fi individuale sau
comune la mai multe celule sub forma unor baghete. Fiecare dop are un canal
sicanat care comunica la exterior. Prin acest canal se evacueaza gazele ce apar in
celule prin electroliza apei din electrolit. Sicanele canalului previn evacuarea
simultana a unor picaturi de electrolit antrenate de gaze, picaturile depunindu-se pe
peretii canalului si scurgindu-se inapoi in celula. La bateriile moderne, fara
intretinere, capacele pot sa nu mai existe. Sint prevazute doar niste supape prin
care ies gaze in caz de avarie. In acest caz, apa pierduta prin aceste gaze nu mai
poate fi readaugata. Daca pierderea este accentuata, bateria trebuie inlocuita. Mai
mult, pentru a masura densitatea electrolitului la aceste baterii, ele au un
densimetru incorporat, care apare in exterior ca un "ochi magic".
Conexiunea electrica a celulelor se face prin punti de plumb intre bornele
clemelor pieptane. Aceste conexiuni sint aparente la bacurile de ebonita (v.fig.3.4).
In acest caz bornele trec prin capac la exterior Etansarea se face de multe ori pe
filet. Peste capetele exterioare ale bornelor vin puntile de legatura ca in fig.3.5 care
se sudeaza prin turnare de plumb topit. La constructiile noi legatura se face prin
peretele despartitor. Bornele se apropie de perete si sint prinse cu sudura prin
puncte printr-o gaura practicata in perete. In acest ultim caz lungimea si volumul
clemelor se reduce mult, scazind atit rezitenta interioara a bateriei cit si consumul
de plumb. Dispar problemele de etansare capac-borne si se diminueaza
autodescarcarea prin curenti de fuga pe capac. Evident, scad operatiile de
intretinere a bateriei. Singurul dezavantaj al constructiei moderne, din plastic, este
ca aceasta solutie nu mai permite repararea bateriei prin inlocuirea pachetului de
placi defect. Aceasta operatie ar fi rentabila doar daca defectul este unul prematur
(primele luni de viata), in care restul pachetelor ar fi noi si ar renta operatia de
reparare. Deoarece insa in ultima vreme tehnologiile de fabricatie sint foarte bine

47
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

stapinite, defectele premature sint extrem de rare, incit practic nu se mai pune
problema repararii bateriilor si deci dezavantajul sus-mentionat practic nu exista.

3.2.2. Alegerea electrolitului

In interiorul bateriei se introduce electrolitul, care este o solutie de acid
sulfuric, cu puritate foarte mare. Problema evitarii impuritatilor este foarte
importanta, in caz contrar reducindu-se drastic viata si performantele bateriei.
Alegerea densitatii electrolitului se face pe mai multe criterii:
a)obtinerea unei capacitati cit mai mari. Intre densitatea electrolitului si
capacitate exista o dependenta ca in figura 3.6. Se vede ca de la 1,3g/cm 3
capacitatea practic nu mai creste cu densitatea;

t[0C]
0

C[Ah] -20

141
-40
62

d[g/cm3] -60 d[g/cm3]

0
1 1,14 1,3 1,0 1,2 1,4
Fig.3.6.Dependenta capacitate- Fig.3.7.Dependenta temperatura
densitate inghet-densitate

b)durata de viata. Cresterea densitatii electrolitului echivaleaza cu cresterea

concentratiei (acidul este mai greu ca apa), iar aceasta antreneaza o coroziune mai
accentuata a electrozilor (mai ales cel pozitiv). De accea cresterea densitatii este
limitata;
c)temperatura de inghet. Variatia acesteia cu densitatea se da in figura 3.7.
Ea trebuie sa fie cit mai scazuta si in orice caz sub temperatura mediului ambiant,
caci inghetarea bateriei este echivalenta cu distrugerea ei;
d)temperatura medie anuala. Se stie ca temperatura joaca rol de catalizator
al reactiilor chimice. Ca atare temperatura si densitatea sint factori antagonisti, caci
o densitate mare in zone calde duce la uzarea prematura a bateriei, iar o densitate
mica in zone reci duce la scaderea capacitatii si cresterea rezitentei interne a ei. Ca
urmare a aparut problema modificarii densitatii atit sezonier cit si functie de zona
geografica. La constructiile noi insa prima modificare nu se mai ia in consideratie,
compensindu-se constructiv.
In urma criteriilor enumerate mai sus, alegerea electrolitului se face la
densitatile urmatoare(masurate la +25 oC ):

48
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

a)zone temperate: d = 1,28g/cm3;

b)zone tropicale: d = 1,24-1,26g/cm 3;
c)zone polare: d = 1,30-1,32g/cm 3.

3.2.3. Inscriptionarea acumulatorului

Acumulatorul trebuie inscriptionat obligatoriu cu anumite marimi
caracteristice, importante in exploatare.
a)Bornele exterioare  si - trebuie marcate foarte clar, fie prin poansonare
pe borne (bac ebonita), fie pe bac la turnarea lui (bac de plastic).
b)Tensiunea nominala. Aceasta este de obicei 6V sau 12V si trebuie ajustata
dupa tensiunea nominala a sistemului de alimentare. Considerind 2V/celula,
tensiunea nominala a bateriei se poate deduce si dupa numarul de celule,
observind numarul de punti de legatura sau numarul de capace.
c)Curentul maxim de demaraj. Exista mai multe norne, care definesc diferit
acest parametru. Discutia se da mai jos.
d)Capacitatea bateriei, de obicei la 20h. Ea este o informatie a energiei
stocate in baterie.
e)Data fabricatiei. Aceasta se da diferit de la producator la producator si este
imprimata prin poansoanre fie pe bornele de legatura, fie pe spatele bacului. De
obicei se indica luna si anul sau saptamina si anul. Acest parametru este foarte
important pentru o functionare corecta, existind un anumit termen de valabilitate la
punerea in functiune a acumulatorului.
f)Tipul bateriei si producatorul, seria de fabricatie, etc.

3.2.4.Variante constructive de acumulatoare cu plumb

Fata de tipul clasic de baterie descris mai sus, marii producatori de baterii au
introdus si variante cu particularitati constructive adpatate unor aplicatii deosebite.

a)Baterii cu rezistenta la ciclare ( in engleza "Cycle-Proof"). Aceste baterii

sint folosite in situatiile cind poate apare o descarcare accentuata a bateriei. In
aceasta situatie dispare peroxid de plumb si apare sulfat de plumb care are volum
mai mare si preseaza placile si separatorul. Aceasta poate duce la desprinderea
masei active din ochiurile gratarelor(mai ales pozitiva) si deci degradarea bateriei.
Pentru a preveni acest fenomen s-au construit baterii care au pe separatori un strat
special de fibra de sticla. O alta solutie, aplicabila dealtfel si la bateriile obisnuite,
dar care limiteaza sedimentarea masei active, este construirea izolatorilor sub
forma unui plic microporos in care se introduce placa pozitiva. Bateriile cu rezitenta
la ciclare au in acest fel viata (masurata in cicli completi incarcare/descarcare)
aproape de doua ori mai mare, adica cam 800 cicluri fata de 300-400 la o baterie
normala. Aceste baterii se identifica la firma BOSCH prin simbolul " Z ".

b)Baterii rezistente la vibratii ("Vibrations-Proof"). Aceste baterii sint utilizate

in aplicatii cu nivel mare de vibratii si socuri, cum ar fi vehicule comerciale, masini
agricole si de constructii, tractoare, etc. La aceasta constructie, placile in pachet
sint fixate fata de bac nu numai prin cleme ci pe toata circumferinta, fie cu rasini

49
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

sau masa plastica. Ele se testeaza (dupa DIN) la o vibratie continua de 22Hz timp
de 20 ore si o acceleratie verticala maxima de 6g. Asta inseamna o solicitare cam
de 10 ori mai mare ca la bateriile clasice. Aceste baterii sint identificate cu literele
"Rf ".

c)Baterii pentru medii grele ("Heavy Duty").

Aceste baterii combina caracteristicile celor
g/Ah
doua categorii anterioare si sint utilizate pe
vehicule comerciale care au atit solicitari
0,4 mecanice mari cit si o descarcare accentuata
si sint marcate cu literele " HD ".
0,3

0,2 d)Baterii tip "S". Aceste baterii sint utilizate

in aplicatii cu un grad foarte accentuat de
0,1 descarcare, cum ar fi in tractiune. Ele se
Sb[%]
aseamana constructiv cu bateriile rezistente
1 2 3 4 5 6 7 la descarcare (tip "Z") dar au placile (mai ales
cele pozitive) mult mai groase (solicitarile la
Fig.3.8.Pierderea de apa functie compresiune datorita sulfatului de plumb sint
de continutul de antimoniu(Sb) foarte mari la descarcari foarte accentuate).
Ca urmare la acelasi volum vor avea mai
putine placi. Deasemenea functionarea la demaraj va fi mult mai proasta (35-40%
mai scazuta).

e)Baterii cu intretinere scazuta ( "Low Maintenance"). Acestea sint obtinute

prin modificari ale compozitiei aliajului de gratar, prin scaderea continutului de
antimoniu sub 3%. In acest caz este elocvent graficul din figura 3.8, unde se vede
ca la 2% antimoniu pierderea de apa este de 10 ori mai mica decit la 6%.
Complectarea de apa se face in acest caz la 6-12luni fata de 1 luna la bateriile
normale. Scade deasemenea in acest caz si uzura placilor pozitive.

f)Baterii fara intretinere ("Maintenance-free"). La acest tip se inlocuieste

complect antimoniul cu aliaje pe baza de calciu (0,1%) sau strontiu. In acest fel se
micsoreaza rezistenta interna (cu 20%), coroziunea placilor pozitive si gradul de
descarcare. Astfel bateria poate sta pina la 6 luni fara sa trebuiasca sa fie
reincarcata. Deasemenea se diminueaza incalzirea interna si se diminueaza
drastic pierderea de apa. In tabelul 3.1 se dau date comparative in privinta pierderii
de apa (care evident variaza cu imbatrinirea bateriei). Aceasta scadere a pierderii
de apa (deci a electrolizei) se face prin scaderea curentului rezidual de incarcare
dupa cum rezulta din tabelul 3.2 pentru baterii cu tensiunea nominala de 12V.
Aceasta scadere duce la diminuarea incalzirii interne si deci la marirea duratei de
viata. Gazele obtinute fiind in cantitate foarte mica se pot recombina catalitic fara
pericol de explozie si nu mai trebuie sa fie evacuate ci sint ciclate in interior. Ca
atare dopurile pot fi eliminate. Evident ramin in continuare niste supape de
evacuare pentru caz de defect. Daca se defecteaza regulatorul de tensiune si

50
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

tensiunea la borne creste peste 2,3-2,4V/element, pierderea de apa creste si

gazele trebuie evacuate cumva in regim de avarie. Si in aceasta situatie,
acumulatorul da mai putine gaze fata de unul normal. Pentru a reduce suplimentar
hidrogenul degajat la incarcare la placa negativa, se creste tensiunea de gazare,
astfel incit la tensiuni normale de incarcare (in jur de 14V) placa nu se incarca
niciodata 100% si deci nu da gaze.
Acumulatorului i se aduc deasemena si unele modificari constructive.
Gratarele nu se mai toarna ci se fabrica din folie stantata, expandata sau gofrata si
sint mai subtiri. Se utilizeaza separatorul plic. In acest fel pe linga lipsa intretinerii,
bateria are avantajul cresterii duratei de viata, micsorarea rezistentei interne si deci
cresterea curentului de demaraj, eliminarea impurificarii cu acid si limitarea
curentilor de autodescarcare. Mai nou, electrolitul nu mai este lichid care inunda tot
spatiul intern, ci este un gel care se pune in plicul placii pozitive. Se evita astfel
contaminarea in caz de deteriorare a bacului.

Tabelul 3.1.Pierderi medii de apa

Pierderi medii de apa [g/element]
Tip de acumulator Anul de exploatare Total
1 2 3
12-44 cu 6,5% antimoniu 200 300 325 825
12-44 fara intretinere 20 25 40 85

Tabel 3.2.Curentii finali la incarcare la tensiune constanta 14V

Tip acumulator Valoarea curentului final [A] la temperatura de :
0
15 C 250C 300C 400C 500C 600C 800C
Normal (5…6,5% Antimoniu) 0,5 1,0 1,9 3,0 4,0 6,5 30
Intretinere redusa (2… 0,3 0,5 0,7 1,0 1,3 1,8 6,5
2,5%Antimoniu)
Fara intretinere (Pb-Ca) 0,23 0,25 0,28 0,3 0,32 0,5 1,25

3.2.5. Variante de comercializare a bateriilor cu plumb

Pe traseul fabricant-comerciant bateriile de acumulatore cu plumb pot avea
mai multe forme de prezentare. Ele depind de tehnologia de realizare la producator.
Trebuie insa de subliniat ca dupa punerea in functiune la utilizator bateriile se vor
comporta in continuare identic in exploatare. Rezulta deci ca diferitele tipuri de
comercializare au influenta doar in aceasta faza.

a)Bateriile uscat descarcate (UD) se comercializeaza fara electrolit si de

aceea se cheama uscate. La punere in functiune ele se umplu cu electrolit cu
densitatea d=1,26g/cm 3. In momentul umplerii temperatura poate creste. Ea trebuie
mentinuta sub 400C prin racira bacului. Tot electrolitul trebuie preparat odata,
pentru a nu avea diferente intre celule. La preparare se toarna mereu acid in apa si
nu invers. Bateria se umple 10-15mm deasupra placilor si se lasa 0,5h sa se imbibe

51
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

placile. Se complecteaza nivelul daca e cazul, tot cu electrolit. Apoi se pune

obligatoriu la incarcat. Modul de incarcare se indica mai departe.

ATENTIE! Electrolitul si acidul sulfuric sint substante periculoase. Ele trebuie

manipulate doar de personal instruit si echipat.

La fabricare placile dupa ce li se depune pasta activa se pun la uscare

(maturare) iar apoi se formeaza in bai speciale cu acid sulfuric prin care se trece un
curent de incarcare. Operatia este echivalenta cu o incarcare initiala. Apoi placile
se spala si se usuca. Ulterior ele se asambleaza in pachete si se baga in bac. Acest
contact cu aerul duce in timp la oxidarea placii negative care in loc de plumb are la
suprafata oxid de plumb. Ca urmare tensiunea care apare intre peroxid de plumb
(placa +) si oxidul de plumb (placa-) este nesemnificativa si bateria este
descarcata. De accea la utilizator bateria trebuie umpluta cu electrolit de densitate
mai mica decit cea nominala si apoi pusa la incarcat. In acest proces oxidul de
plumb se disociaza, pe placa negativa raminind plumb. Similar prin incarcare
densitatea electrolitului creste la valoarea nominala d=1,28g/cm 3.
Termenul de valabilitate al acumutatorului nepus in functiune este intre 6luni
si un an. Dupa acest termen modificarile chimice incep sa devina ireversibile si
performantele acumulatorului chiar pus in functiune corect sint mai reduse..
Avantajele acestui tip (fata de acumulatoarele IE) sint:
-greutate mai mica la comercializare (nu are electrolit);
-este mai comod de manipulat si nu contamineaza;
-nu necesita intretinere periodica (incarcare o data pe luna) la
comerciant.
Dezavantajele (fata de tipul IE) sint:
-defectele interne se pun in evidenta la punerea in functiune(la
atelierul de incarcare), nu la comerciant. Asta poate insemna timp pierdut si nervi
pentru client;
-punere in functiune mai greoaie (trebuie incarcat 24ore, trebuie racit
cind se umple cu electrolit, etc.);

Dezavantajele (fata de tipul UI) sint:

-energia consumata la formare se pierde, acumulatorul trebuind sa fie
pus din nou la incarcat la punere in functiune;
-punere in functiune mai greoaie (trebuie incarcat 24ore, trebuie racit
cind se umple cu electrolit, etc.);
-daca punerea in functiune nu s-a facut corect, parametrii ulteriori sint
afectati;
-termen de valabilitate mai mic.

b)Bateriile uscat incarcate (UI) sint tot uscate, adica fara electrolit. Spre
deosebire de cele UD, la fabricare, dupa formare placile negative se izoleaza de
aer prin depunerea unui strat superficial, inert care dispare la punerea in functiune.
Apoi pachetul de placi se asambleaza, se pune in bac, iar celulele se izoleaza de

52
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

aer prin niste rondele speciale de etansare puse in gaurile de umplere. In acest fel
placile se protejeaza la oxidare.
La punere in functiune se scot rondelele de etansare, se umple bateria cu
electrolit cu densitatea nominala, d=1,28g/cm 3. Daca densitatea nu a scazut sub
1,26g/cm3 , iar vehiculul nu are regim greu, cu porniri multe si deplasari scurte,
bateria poate fi pusa pe vehicul si exploatata direct. In caz contrar ea trebuie pusa
la incarcat ca la bateriile UD, caci probabil a intrat aer la placi si si-au pierdut starea
de incarcare. Termenul de valabilitate pina la punerea in functiune este in general
pina la 2 ani.

c)Bateriile incarcate cu electrolit (IE) se comercializeaza umplute cu electrolit

si incarcate, gata spre a fi exploatate pe autovehicul. Constructiv, dupa maturare
placile se impacheteaza si se pun in bac. Se umple apoi bateria cu electrolit si se
pune la incarcat. In acest fel formarea placilor se face chiar in bac (sau bloc).
Avantajele acestui tip sint :
-punerea in functiune este imediata. Nu se consuma energie, timp,
manopera;
-defectele premature sint inlaturate la producator. La utilizator bateria
ajunge dupa un timp de functionare in care o parte din defectele premature s-au
manifestat (rupere izolatori, legaturi gresite, lipsa placi sau izolatori, deteriorare la
transport, etc.). Acest fapt are importanta mai ales la producatorii fara un proces
tehnologic bine pus la punct si cu un control atent de calitate.
Dezavantajele bateriilor formate bloc afecteaza mai mult pe comerciant. Ele
sint:
-bateria trebuie vinduta la cel mult 30-45 zile de la data fabricatiei. Altfel ea
incepe sa se descarce si trebuie pusa periodic la incarcat, la intervalul aratat;
-bateria este mai grea, se manipuleaza incomod si poata sa produca
contaminari la transport.

3.2.6.Modelul si functionarea acumulatorului

In cele ce urmeaza se va introduce un model fizic pentru acumulator.
Modelul nu este foarte complex, dar suficient de precis pentru citeva concluzii
generale (v.fig.3.9). Se pleaca de la ideea ca "pompa" de purtatori care apare prin
asocierea electrozilor cu electrolitul, adica tensiunea electromotoare este generata
de cimpul electric imprimat de origine chimica. Aceasta tensiune se noteaza E B . Pe
de alta parte, trecerea curentului electric prin baterie intimpina o opozitie din partea
elementelor componente: placi, electrolit, separatori, borne, etc. Aceasta opozitie
se modeleaza prin rezistenta interna R B . Comentarii asupra acestor parametri se
vor face in #3.2.8.

53
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

Id +
UB
EB

RB

Fig.3.9.Modelul electric al bateriei Fig.3.10.Principiul de functionare

3.2.6.1 Functionarea acumulatorului cu plumb

Acumulatorul cu plumb este un ansamblu format din trei elemente principale
introduse impreuna intr-un vas inert chimic: electrodul pozitiv, electrodul negativ si
electrolitul, ca in figura 3.10. Electrodul pozitiv este format din peroxid de plumb
(PbO2) iar electrodul negativ din plumb spongios. Electrolitul este o solutie de acid
sulfuric (H2SO4). La trecerea curentului electric, la cei doi electrozi iau nastere
urmatoarele relatii:
d
pozitiv: PbO2+H2SO4+2*H  PbSO4 + 2*H2O (3.1)
i

d
negativ: Pb+H2SO4+O  PbSO4+H2O (3.2)
i

Reactiile evolueaza de la stinga la dreapta la descarcare si de la dreapta la stinga

la incarcare. Acest sens este dat de sensul curentului prin baterie: daca curentul
iese prin borna pozitiva este descarcare. Pentru stabilirea conditiei de incarcare sa
consideram modelul dedus anterior. Deasemenea sa consideram cazul cel mai
general cind bateria are conectat la borne un generator, ca in figura 3.11, unde E G
si RG sint respectiv tensiunea electromotoare si rezistenta interna a generatorului.
Din legea a ii-a a lui Kirchhoff rezulta in acest caz:

Id = (EB – EG) / (RG + RB) (3.3)

Pentru incarcare curentul trebuie sa intre in borna pozitiva, deci sa fie negativ in
relatia (3.3). Rezulta conditia de incarcare:

54
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

EG > EB (3.4)

Daca la bornele bateriei se conecteaza un simplu rezistor, punind E G=0 in relatiile

(3.3) si (3.4) rezulta evident ca bateria se descarca.
Revenind la reactiile (3.1) si
Id + + (3.2) se vede ca in ele intra
substante solide (peroxid de
EB UB U
G E plumb si plumb la electrozi),
G lichide (acid sulfuric si apa) si
RB R niste atomi (hidrogen si
G
oxigen). Acesti atomi nu exista
ca atare si cu atit mai mult sub
Fig.3.11.Baterie conectata pe generator
forma moleculara H2 si O2, ci
ei provin dintr-o molecula de apa.
In urma descarcarii acumulatorului se vede ca se obtin substante solide
(sulfat de plumb la ambii electrozi) si lichide ( apa). Sulfatul de plumb ce rezulta
este sub forma unor cristale mici de culoare gri si nu sta in suspensie ci se depune
(pe placi , izolatori, etc.).

OBSERVATII:3.1)Depunerea sulfatului de plumb pe placi si izolatori impiedica

circulatia electrolitului si duce la cresterea rezistentei interne.
3.2)La descarcarea acumulatorului se consuma acid sulfuric si se obtine
apa. Deoarece densitatea apei este mai mica ca a acidului, la descarcare
scade densitatea electrolitului. Bazat pe aceasta observatie rezulta singurul
procedeu practic de estimare a gradului de incarcare: masurarea densitatii
electrolitului.
3.3)Pierderea aparenta a acidului in urma descarcarii este un fenomen
normal in functionare. Refacerea acidului si deci cresterea densitatii trebuie
facuta numai prin incarcarea bateriei si nu prin adaugarea de acid. La fel,
aparitia sulfatului de plumb este un fenomen normal. El dispare la incarcarea
acumulatorului.
3.4)Daca nu se pierde electrolit prin neetanseitatea bacului, dupa punerea
in functiune, in acumulator se introduce doar apa distilata.

In acelasi timp cu reactiile principale (3.1) si (3.2) in acumulator se mai

produc si alte reactii secundare. Pentru marirea duratei de viata se recomanda
evitatea unor reactii secundare cu impuritati si din aceasta cauza se controleaza
foarte strict puritatea substantelor din acumulator.
O reactie secundara inerenta este insa cea de electroliza a apei din electrolit.
Ea se produce la orice trecere de curent, fie de incarcare fie de descarcare:

2*H2O  2*H2 + O2 (3.5)

55
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

OBSERVATII: 3.5) Oxigenul se va degaja la electrodul prin care intra curentul in

baterie iar hidrogenul la cel prin care iese curentul. Rezulta ca la
incarcare/descarcare gazul degajat se schimba la electrozi.
3.6)De multe ori gazele se acumuleaza in jurul electrozilor si duc la o
polarizare a acestora. Fenomenul se limiteaza prin masuri constructive sau
printr-o comanda complexa. De exemplu, la instalatiile de incarcare de putere
mare se poate schimba pentru scurta durata sensului curentului.
3.7)Reactia este de fapt reversibila. Reactia de recombinare a oxigenului
cu hidrogenul, (arderea hidrogenului) are nevoie de o energie initiala de
activare. Energia dezvoltata de reactie este insa foarte mare, reactia este
violenta si apare ca o explozie. Deci, acumularea gazelor in cantitate mare
este nefavorabila, amestecul lor fiind exploziv. De accea dopurile celulelor
prezinta gauri de evacuare. La bateriile fara intretinere cantitatea de gaze este
foarte mica incit ele se pot combina catalitic, fara pericol, formind apa.
Existenta acestui circuit intern celulei, permite construirea acumulatoarelor
etanse. In acest caz ele se comercializeaza IE.
3.8)Gazele rezultate fiind explozive, in statiile de incarcare se recomanda
masuri stricte de protectie: ventilare, izolare de flacara, etc. Din aceleasi
considerente se recomanda evitarea scinteilor in jurul bateriei, mai ales daca
bateria functioneaza la curent mare: evitarea scurcircuitarii bornelor pentru a
verifica bateria, etc.
3.8') Daca o baterie e prea slaba sau descarcata si se incearca pornirea
prin conectarea in paralel a inca unei baterii (de ex. de la alt automobil) se
recomanda utilizarea unor cabluri speciale, prevazute cu clesti de conexiune
la capete (numiti citeodata "crocodili"). Lungimea lor trebuie minimizata la
maxim. Se recomanda urmatoarea succesiune: se conecteaza intii bornele .
Apoi se leaga borna minus a bateriei suplimentare direct la masa masinii in
pana, dar departe de baterie. La deconectare se desface prima data masa.

Existenta electrolizei implica si un curent de electroliza, in sensul curentului

prin baterie. De accea se poate considera curentul prin baterie (I B) avind doua
componente: una activa, I A, (care face realctiile chimice (3.1) si (3.2) ) si alta de
electroliza, IE. La incarcare avem:

IB = IA + IE (3.6)
iar la descarcare:

IA = IE + IB (3.7)

Evident curentul de electroliza este un curent parazit si trebuie limitat la

maxim. Ponderea lui fata de curentul activ depinde de tehnologia de fabricatie, de
starea de incarcare, de valoarea curentului total, etc. El devine preponderent cind
bateria s-a incarcat (v.tabelul 3.2). De aceea incarcarea trebuie supravegheata si
oprita cind s-a incheiat. Singurul neajuns in acest caz, pe termen scurt este

56
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

pierderea de apa. Daca insa incarcarea este sistematic foarte puternica, se

produce si o coroziune accentuata a placilor (mai ales pozitive) cu diminuarea vietii
bateriei. Daca bateria este sulfatata, curentul de incarcare devine minor in
comparatie cu cel de electroliza si bateria da multe gaze si pierde repede apa.
Daca curentul total creste, va creste si curentul de electroliza. Din relatia
(3.3), curentul total se vede ca depinde de tensiunea generatorului de incarcare. La
incarcarea rapida, tensiunea este mare si curentul va fi mare. In acest caz
supravegherea este obligatorie, caci la sfirsitul incarcarii curentul de electroliza
devine foarte important. De accea metodele de incarcare sint destul de complexe
(v. #3.2.11). La acumulatoarele imbarcate pe vehicule, tensiunea de incarcare este
constanta. Ea se adopta ca un compromis intre necesitatea de a asigura o
incarcare rapida (deci curent si tensiune mare) cu necesitatea de a avea curent
rezidual (de electroliza) mic cind incarcarea s-a terminat. De obicei pentru tensiuni
nominale de 12V se alege o tensiune la borne de 14,2 cu variatii de 0,4V.

3.2.7. Parametrii acumulatorului cu plumb

Acesti parametrii sint niste marimi care caracterizeaza global acumulatorul.
Ei permit estimarea performantelor acestuia, compararea acumulatoarelor,
alegerea lor, etc.
a)Tensiunea nominala (UN) este un parametru conventional. El exprima o
valoare in jurul careia variaza de obicei tensiunea la borne. La bateriile comune de
obicei tensiunea nominala este 6V sau 12V. Aceasta valoare trebuie corelata cu
tensiunea nominala a retelei de alimentare. Pentru tensiuni ale retelei mai mari de
12V se utilizeaza mai multe baterii de 12V conectate in serie.
b)Tensiunea la borne (UB) este tensiunea care se poate masura la bornele
externe ale bateriei, indiferent de regimul de functionare al ei (in gol, la incarcare, la
descarcare) si indiferent de curentul ce trece prin baterie.
c)Tensiunea electromotoare (EB) este sursa de energie electrica a bateriei.
Ea este "pompa" care antreneaza circulatia purtatorilor de sarcina, deci curentul
electric, in circuit. Pentru definitia riguroasa vezi #1. Acest parametru este foarte
important in caracterizarea modelului fizic al bateriei. De obicei acest model este cel
prezentat in figura 3.9, considerind bateria un generator de tensiune. Un model
echivalent, dar mai putin folosit se obtine utilizind un generator de curent. Din
modelul prezentat in figura 3.9 se vede ca tensiunea electromotoare este un
parametru intern al acumulatorului, in principiu nemasurabil. Singurul parametru
masurabil este tensiunea la borne. O estimare a tensiunii electromotoare se poate
face exprimind din legea lui Ohm tensiunea la borne:

UB = EB - I * RB (3.8)

unde I este curentul debitat in sensul indicat (bateria este sursa). Daca in relatia
(3.8) se pune I=0, rezulta UB = EB . In concluzie tensiunea electromotoare este
egala cu tensiunea la borne la functionarea in gol (fara sarcina). Practic
masuratoarea se face cu un voltmetru cu rezistenta interna mare.

57
 3: BATERIA DE ACUMULATOARE

Este evident ca fizic aceasta tensiune se obtine pe cale chimica prin

contactul unor elemente cu potentiale electrochimice diferite. Tensiunea
electromotoare depinde de natura substantelor in contact si nu de dimensiunile lor.
In cazul acumulatorului acid cu plumb tensiunea electromotoare masurata in gol
pentru un element este data de relatia empirica:

EB0 = 0,84 + d (3.9)

unde d este densitatea electrolitului exprimata in [g/cm 3], iar tensiunea

electromotoare in gol, EB0 este exprimata in [V].

NOTE:3.1) Relatia (3.9) fiind empirica nu necesita omogenitatea unitatilor de

masura. Calculul se reduce la valorile numerice exprimate in unitatile indicate.
3.2) De multe ori se prefera analiza individuala a electrozilor acumulatorului.
In acest scop se utilizeaza un al treilea electrod de cadmiu care se pune in
electrolit. Fata de electrodul de cadmiu cele doua placi au tensiunile
electromotoare in gol date de respectiv :

E+ = 1,20 + 0,8*d (3.10')

E- = 0,36 - 0,2*d (3.10'')

Prin scaderea termen cu termen a celor doua relatii se obtine evident

relatia (3.9).
Din relatia (3.9) se vede ca tensiunea electromotoare nu depinde de
cantitatea de substanta ci doar de densitatea electrolitului.

d)Tensiunea electromotoare in sarcina( EB). In practica, daca se aplica

relatia (3.8) pentru diferite valori ale curentului I se constata nepotriviri. Concluzia
ce rezulta este ca parametrii modelului nu sint constanti. Tensiunea electromotoare
variaza fata de valoarea in gol data de relatia (3.9) in principal pe doua cai:
d1)Aparitia unui gradient de concentratie a electrolitului in apropierea
placilor. Tinind cont de reactiile chimice de functionare (3.1), (3.2) rezulta la
descarcare o diminuare a densitatii. Dar ractiile chimice au loc la suprafata placilor,
iar egalizare densitatii nu se face instantaneu. Ca atare la descarcare densitatea va
fi mai mica la placi si mai mare in centru. De accea si tensiunea electromotoare
obtinuta este mai mica. Acest lucru scade puterea furnizata de baterie. Fenomenul
este foarte evident la curenti mari (demaraj). De accea prin masuri constructive se
incearca o omogenizare cit mai rapida: izolatorii au nervuri, atit placile cit si izolatorii
se fac cit mai subtiri si porosi, etc. La incarcare lucrurile sint invers: densitatea este
mai mare la placi si tensiunea electromotoare mai mare. Consecinta este ca pentru
a asigura acelasi curent, tensiunea sursei de incarcare trebuie sa fie mai mare.
d2) Aparitia unei tensiuni de polarizare. Datorita neomogenitatii
substantelor la electrozi, cit si prezenta substantelor de reactie, apar pile

58
 ECHIPAMENT ELECTRIC SI ELECTRONIC AUTO: SISTEMUL DE ALIMENTARE

suplimentare. La descarcare tensiunea electromotoare a lor este in sens contrar

celei utile a acumulatorului, astfel incit tensiunea rezultanta este mai mica. La
incarcare lucrurile sint invers. Pentru impiedicarea acestui fenomen la pilele
galvenice se pun la electrozi substante speciale depolarizante. La acumulatorul cu
plumb se iau masuri constructive pentru grabirea omogenizarii la placi. Se iau
deasemenea masuri in privinta metodei de incarcare (schimabarea pentru scurt
timp a sensului curentului de incarcare).
Consecinta directa a acestei variatii a tensiunii electromotoare sint:
1)imediat dupa incarcare (de exemplu la oprirea motorului) tensiunea
este mai mare. O pornire in aceste conditii este favorabola, caci se da un curent
mai mare, un cuplu electromagnetic mai mare, deci un timp de pornire mai mic.
2)daca pornirea nu reuseste in 3-4s, ea trebuie oprita, caci bateria s-a
polarizat si tensiunea ei electromotoare a acazut. Daca se asteapta 5-10s, bateria
se omogenizeaza si se mai depolarizeaza, tensiunea ii creste si urmatoarea pornire
este mai favorabila.
Polarizarea bateriei este functie de sensul curentului prin baterie. La
incarcare componenta de polarizare creste tensiunea electromotoare proprie a
bateriei. La descarcare tensiunea electromotoare scade prin polarizare. Lasata in
gol, prin deconectarea consumatorului/incarcatorului, bateria se depolarizeaza
dupa o curba aperiodica in decurs de peste 10min. Depolarizarea se poate face
rapid apicind un curent mare (zeci de amperi) de sens invers timp de citeva
secunde.
In esenta polarizare bateriei este un fenomen negativ. La incarcare, pentru a
putea mentine curentul, tensiunea redresorului trebuie marita, deci creste puterea
nominala a acestuia, cit si puterea consumata. La redresoarele mari, de exemplu
pentru statii mari de incarcare, sau pentru bai de electroliza, acest lucru duce la o
majorare semnificativa a costurilor. O solutie de depolarizare poate fi agitarea
permanenta a solutiei in cazul baii de electroliza sau schimbarea periodica pentru
scurta durata (citeva secunde) a sensului curentului. Procesul trebuie controlat
precis pentru a se obtine doar depolarizare si nu descarcarea bateriei.
La descarcare, scazind tensiunea totala a bateriei, scade puterea data de
aceasta. Ca urmare la un demaraj nereusit se recomanda actionarea demarorului
in reprize 3-4s urmate de 5-10s pauza.
Temperatura si curentul invers favorizeaza depolarizarea.

59